starea actuală a stilismului

10
Despre stilism
calendarul neîndreptat, care de aici înainte se va numi şi ,,stil vechi“
sau ,,ortodox“, prin opoziţie cu cel gregorian, numit şi ,,stil nou“ sau
,,catolic“. De la 1582 înainte, creştinătatea s-a împărţit, deci, in doua
mari grupe pe tema calendarului: Biserica apuseană pe de o parte şi
cea răsăriteană-ortodoxă pe de altă parte.
Apar motive pentru care creştinătatea se împarte în două.
Bisericile din răsărit folosesc în continuare vechiul calendar şi
manifestă o anumită rezervă, poate chiar ostilitate, faţă de reforma
gregoriană. Din cauză că papa Grigorie al XIII-lea nu s-a consultat cu
Răsăritul în această reformă a calendarului, acţiunea lui a fost privită
cu suspiciune şi neîncredere, iar noul calendar considerat un act de
prozelitism şi de ,,supremaţie asupra creştinătăţii răsăritene“.
Sinodul local ţinut la Constantinopol, în noiembrie 1583, sub
Patriarhul Ieremia al II-lea, condamnă reforma gregoriană ca pe o
inovaţie inutilă şi anticanonică. Peste 10 ani, în 1593 se semnalează
aceeaşi atitudine de rezervă în lumea ortodoxă faţă de reforma
calendarului gregorian. Menţinându-şi aceeaşi atitudine de rezervă în
continuare, Bisericile din Răsărit, prin Patriarhul Calinic al XI-lea al
Constantinopolului şi Patriarhul Atanasie al Antiohiei, condamnă
serbarea Paştelui odată cu catolicii, considerată o trădare a Ortodoxiei
şi o ieşire din prevederile patristice.
Intre timp, s-a constatat de către astronomi că şi între calendarul
gregorian din 1582 şi cel astronomic există, totuşi, o diferenţă anuală,
diferenţă care, la 3500 de ani, ar face ca şi calendarul gregorian să
rămână in urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în
1923, va ţine seama şi de această diferenţă.
Vechiul calendar iulian, în folosinţă în Bisericile ortodoxe, a
cumulat diferenţe şi contradicţii aşa încât în 1918 (ca exemplu)
Paştele s-a serbat nu după prima lună plină de după echinocţiul de
primăvară ci după a doua lună plină. Contradicţiile acestea de ordin
bisericesc, ca şi motive din afara Bisericii, raţiuni politice, sociale şi
raporturi internaţionale au cerut, au impus şi au determinat o
reconsiderare de atitudini. Relaţiile internaţionale cereau în chip
imperios modificarea calendarului; legăturile politice şi economice ale
statelor din Răsărit cu cele din Apus, corespondenţa, poşta, căile
ferate, bursele întâmpinau greutăţi prin folosirea a două calendare
(civil şi religios), cu diferenţele respective. Acestea au impus ca