Bukowski – t\lm\cit de Sociu, ilustrat de Gorzo - Suplimentul de Cultura

Undi]a lui Andrei
{erban
Mihaela Michailov
La Cehov se r`de pe rupte f\r\ cea mai
mic\ team\ de penibil. {erban face digerabil\
o lume care a fost, din p\cate, conceput\
`n multe spectacole `n a[a fel `nc`t
s\ cad\ greu la stomac.
~N » PAGINA 5
CAVALERUL
N-ARE M~INI
La numai c`teva s\pt\m`ni de c`nd Hermann a dat ochii cu
poporul la Sibiu, se retrage din Pia]a Mare, dup\ ce [i a doua
m`n\ i-a fost rupt\.
~N » PAGINA 3
PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » EDI}IA NA}IONAL| » WWW.SUPLIMENT.POLIROM.RO
1,5
LEI
NR. 128 » 19-25 mai 2007 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom, „Ziarul de Ia[i“ [i „Gazeta de Sud“ » supliment@polirom.ro
13 cu noroc
Diana Soare
Anul acesta, „13“ poart\ noroc. Pentru c\
at`tea s`nt trupele care vor urca pe scen\
la a doua edi]ie a Festivalului ARTmania,
desf\[urat la Sibiu pe 15, 16 [i 17 iunie.
~N » PAGINA 4
~N IUNIE...
DETALII ~N » PAGINA 15
DRAGOSTEA E UN C~INE VENIT DIN IAD
Bukowski – t\lm\cit de
Sociu, ilustrat de Gorzo
~n aceast\ var\,
poemele erotice
ale lui Charles
Bukowski vor
ap\rea `ntr-un
volum ce
poart\ amprenta
unei colabor\ri
inedite: aceea
dintre poetul
Dan Sociu [i artistul
plastic
Dumitru Gorzo.
Sociu a tradus,
iar versurile
s`nt `nso]ite
de desenele
contestatului
Dumitru Gorzo,
at`t de
„porno“, dar
at`t de mediatizat.„Suplimentul
de cultur\“
v\ prezint\,
`n exclusivitate,
o avanpremier\
a ceea
ce ar putea fi
evenimentul
editorial al verii.
Dou\ pagini
interzise cardiacilor.
~N » PAGINILE
8-9

» 2
ordinea de zi
CANNES 60
My blueberry nights, primul lungmetraj
`n limba englez\ al chinezului
Wong Kar-wai, `n care c`nt\rea]a
de jazz Norah Jones debuteaz\ ca
actri]\, a deschis, miercuri, 16 mai,
Festivalul de Film de la Cannes, care
afi[eaz\ un program variat la `mplinirea
a 60 de edi]ii. Quentin Tarantino,
Gus Van Sant, fra]ii Coen,
Emir Kusturica, George Clooney,
Brad Pitt, pe scurt, staruri hollywoodiene
[i tinere talente se `nt`lnesc
pe Croazet\ p`n\ pe 27 mai,
pentru a s\rb\tori cu fast cea de-a
60-a edi]ie a unuia dintre cele mai
mari festivaluri de cinema din lume,
al c\rui juriu este prezidat de regizorul
britanic Stephen Frears.
~n afar\ de Wong Kar-wai, `n
competi]ie se afl\ c`]iva dintre regizorii
cei mai aprecia]i `n cinematografia
contemporan\, deja laurea]i
ai premiului „Palme d’Or“ s`rbul
Emir Kusturica, premiat `n 1985
(Tata este `n c\l\torie de serviciu)
[i 1995 (Underground), americanii
Quentin Tarantino (Pulp fiction,
1994), Joel [i Ethan Coen (Barton
Fink, 1991) [i Gus Van Sant (Elefant,
2003).
Pe 24 mai va fi prezentat `n premier\
mondial\ filmul Ocean’s 13,
`n regia lui Steven Soderbergh. La
eveniment vor fi prezen]i o parte
dintre actorii care au jucat `n acest
lungmetraj, proiectat `n afara competi]iei:
George Clooney, Matt Damon,
Brad Pitt [i Al Pacino.
DECLARA}IA S|PT|M~NII
Presa scris\, dar mai ales cea audiovizual\
s-au `ntrecut la finalul acestei campanii
de referendum `n a g\si r\spunsul
la `ntrebarea „Cu ce ne-am ales?“. {i, fire[te,
concluzia unanim\ a fost c\ nu ne-am
ales cu nimic. A fost o campanie ur`t\,
cu ie[iri publice care au dezgustat, amintind
de momentele „revolu]ionare“ imediat
postdecembriste, cu discursuri de un
populism extrem. Probabil cea mai inept\
[i sfor\itor-asurzitoare campanie de care
am avut parte `n ultimii 17 ani. Dar
chiar dac\ pare c\ nu ne-am ales cu nimic
din ea, campania a adus de fapt o alt\
`ntrebare dec`t cea cu care am `nceput
articolul, una destul de periculoas\ pentru
viitorul om de campanie preziden]ial\
Traian B\sescu. Anume: „Bun, [i dac\-l
demitem, cu cine `l `nlocuim?“.
Omniprezent\ at`t `n pres\, c`t [i `n
r`ndurile electoratului larg, `ncurajat\
intens chiar de partidele pro-B\sescu,
`ntrebarea a avut un rol-cheie `n aceast\
perioad\ de dinaintea referendumului.
Faptul c\ acum, `n aceast\ perioad\,
este o `ntrebare evident retoric\ i-a ajutat
mult pe democra]i [i liberal-democra]i,
`ntruc`t chiar [i cei care nu `l simpatizeaz\
pe Traian B\sescu, chiar [i masa
consistent\ de nehot\r`]i `i accept\
sensul, vot`nd NU la referendum. {i asta
`ntruc`t, ca om bine inten]ionat, nu po]i
s\ votezi pentru demitere c`t timp nu
vezi nici o alternativ\.
Propagarea ei, chiar prin manipulare,
cum am spus, a dus `ns\ [i la instalarea
acestei `ntreb\ri `n subcon[tientul colectiv.
FESTIVALUL, ~N
DIRECT
KONSTANTIN SCHMIDT, directorul Festivalului Interna]ional de
Jazz de la Sibiu: „~ncep`nd cu 1999 am intrat `ntr-o perioad\
de solicit\ri de [p\gi, [antaj [i obliga]ii financiare c\tre Sibiu
Jazz Festival de a suporta cazarea echipei mamut a Societ\]ii
Române de Televiziune (SRTV), `n condi]iile
`n care bugetul festivalului este extrem de
modest“. Astfel, Festivalul Interna]ional de
Jazz s-a transformat `ntr-o „anex\ a SRTV, la
dispozi]ia toanelor [i fi]elor“. Departamentul
de Comunicare al TVR a explicat c\ decizia
de a nu transmite festivalul `n 2007 s-a bazat
pe motive financiare.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
A[a c\, dup\ revenirea lui Traian B\sescu
la Cotroceni, aceast\ `ntrebare deschide
larg por]ile unei a[tept\ri. Pierz`ndu-[i
prin referendum prima parte, adic\
„dac\ `l demitem“, `ntrebarea are toate
[ansele s\ se transforme, mai ales c\
p`n\ la urm\toarele preziden]iale este
suficient timp, `ntr-una mai simpl\: „Cu
cine `l `nlocuim?“. Ceea ce u[ureaz\
`ntruc`tva treaba partidelor anti-B\sescu,
pentru c\ munca lor `n urm\torii doi
ani [i jum\tate n-ar mai fi aceea de a-i
g\si concuren]i actualului pre[edinte [i
a-i convinge pe aleg\tori c\ acesta din
urm\ trebuie `nlocuit, ci doar de a propune
contracandida]i viabili.
Indiferent de rezultatul referendumului,
adic\ de num\rul de voturi str`nse
`n favoarea sa, Traian B\sescu va trebui
s\ se concentreze, odat\ cu revenirea la
Cotroceni, pe o alt\ imagine. Navig`nd
`n continuare pe furtun\, pre[edintele
nu are aproape nici o [ans\ s\ se rup\
de aceast\ `ntrebare n\scocit\ [i impus\
de sus]in\torii lui de-acum. „Cu cine `l
`nlocuim?“ `[i va pierde tocmai substratul
retoric, c\ci e clar c\ alternativa la urm\toarele
alegeri nu va mai fi Nicolae
V\c\roiu, care reprezint\ `n momentul
de fa]\ o ]int\ u[oar\, extrem de convenabil\
pentru ironii [i chiar pentru dispre]ul
TVR Cultural va transmite, `n direct, pe 27 mai, de la ora 19.55,
ceremonia de `nchidere a celei de-a 60-a edi]ii a Festivalului
Interna]ional de Film de la Cannes.
~ntreb\ri cu r\spuns inclus
TEATRUL ROMÂNESC, LA HEIDELBERG
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
T~RGUL S|PT|M~NII
România va participa la edi]ia din
acest an a T`rgului de Carte de la
Var[ovia, desf\[urat `n perioada 17 –
20 mai, cu un stand organizat de
Institutul Cultural Român (ICR), `n
cadrul c\ruia va fi lansat catalogul
„Ce scriu românii?“, ce con]ine 35
de titluri publicate `n ultimii ani `n
România. ~ntre manifest\rile organizate
la stand, ICR Var[ovia a
preg\tit o conferin]\ despre literatura
român\ sus]inut\ de criticul literar
Marius Chivu, directorul editorial
al Polirom, Bogdan-Alexandru
St\nescu, [i directorul editorial al
Humanitas, Lidia Bodea.
Lucian Dan TEODOROVICI
public. Azi, r\spunsul e sub`n]eles: „Cu
cine `l `nlocuim? Cu V\c\roiu!? Hai s\
fim serio[i!“. Dup\ 19 mai, c`nd V\c\roiu
va fi ie[it din scen\ pentru a face
aceea[i palid\ figur\ de pre[edinte al
Senatului, c`nd imaginea lui de alternativ\
ridicol\ se va [terge din ochii electoratului,
Traian B\sescu va avea, `n mod
cert, o problem\.
Tocmai de aceea, singura [ans\ a
pre[edintelui de a sc\pa de `ntrebarea
men]ionat\ pare a fi schimbarea macazului
`nspre un alt tip de imagine, una
conving\toare, una care s\ estompeze
necesitatea sugerat\ a `nlocuirii sale. E
clar c\, `ncep`nd cu 20 mai, atacurile furi-
» Indiferent de rezultatul
referendumului,
adic\ de num\rul de
voturi str`nse `n favoarea
sa, Traian B\sescu
va trebui s\ se concentreze,
odat\ cu revenirea
la Cotroceni, pe o
alt\ imagine.
~n perioada 4-13 mai, la Heidelberg a avut loc un
festival de teatru `n cadrul c\ruia ]ara invitat\ a
fost România. Ce `nseamn\ s\ fii pachet cu brand-ul
de ]ar\ `n prim-plan s-a putut vedea anul acesta
la Heidelberg Stuckemarkt 07, axat pe textul contemporan.
Dramaturgii români care au reprezentat România
`n festival au fost Dumitru Crudu, Peca {tefan,
Alina Nelega, Matei Vi[niec [i Gianina C\rbunariu,
al c\rei STOP THE TEMPO – cel mai puternic
text românesc al degringoladei postdecembriste,
o abulie colectiv\ mixat\ cu reclame [i impulsuri
patriotarde bombardate – a fost montat
de un t`n\r regizor, Wolf E. Rahlfs.
SUPLIMENTUL LUI JUP
bunde la adresa oponen]ilor din guvern
[i parlament nu vor putea s\-i aduc\
mai mult sprijin popular. Este o strategie
care [i-a atins limitele, c\ci, aplicat\ vreme
de doi ani [i jum\tate [i intensificat\
`ntr-un moment de maxim poten]ial popular
cum a fost campania pentru referendum,
[i-a uzat complet [i mecanismele.
Problema lui Traian B\sescu este `ns\
aceea c\, `n toat\ cariera sa politic\ de
p`n\ acum, a fost un excelent strateg
numai `n vreme de furtun\. Prin urmare,
de[i ar fi necesar\ o schimbare de comportament,
este dificil de crezut c\ pre-
[edintele va reu[i s\ [i-o impun\. Ne
putem a[tepta, mai degrab\, la o revenire
`n for]\, ce va aduce cu ea [i o serie
de poli]e pe care pre[edintele nu va
evita s\ le pl\teasc\ celor care l-au suspendat.
A[a c\, revenind la ceea ce spuneam
la `nceput, nu cred c\ r\spunsul
la cealalt\ `ntrebare amintit\, anume:
„Cu ce ne-am ales din campania pentru
referendum?“, e at`t de simplu. Poate
c\, `ntr-adev\r, noi, electoratul, nu
ne-am ales cu mare lucru. ~ns\ pentru
Traian B\sescu [i partidele care `l
sus]in referendumul are toate [ansele
s\ se constituie `n maximul politic pe
care-l pot atinge. Data de 19 mai, lucrat\
intens [i preg\tit\ de ace[tia ca o
mare victorie, reprezint\ totodat\ [i
punctul de cotitur\. Spre ce/ cine anume?
Asta e o alt\ `ntrebare care, administrat\
bine de opozan]ii lui B\sescu,
are [anse bune s\ se impun\ la r`ndu-i,
`n timp, ca una cu r\spuns inclus.
Spectacolele române[ti invitate, Vremea dragostei,
vremea mor]ii (foto) de Fritz Kater, regizat de Radu
Alexandru Nica la Teatrul Na]ional „Radu Stanca“ –
un montaj al v`rstelor inocent alienante, `n care
comunismul este digerat adolescentin [i demen]a
c\ut\rii celuilalt e dus\ la extrem –, [i O sta]ie de
Peca {tefan, `n regia lui Carmen Vidu – o poveste
`n care textul e integrat `n proiec]ia video – au fost
foarte bine primite. La Heildelberg, României 21 a
lui Peca {tefan i s-a acordat premiul pentru inova-
]ie `n valoare de 6000 de euro, iar Amaliei respir\
ad`nc a Alinei Nelega – premiul pentru autori europeni,
`n valoare de 5000 de euro.
(Mihaela Michailov)
www.supliment.polirom.ro

„FACE}I
CUNO{TIN}|
CU HERMANN!“
Berarul, amplasat pe
Podul Minciunilor
Veronica Niculescu
Niciodat\, dar absolut niciodat\ nu am v\zut
pe cineva s\ fac\ r\u vreunei v\cu]e `n
Bucure[ti, de[i, `n afara celei de la spital,
toate erau la `ndem`na trec\torilor. De
c`te ori n-am pus chiar eu m`na, cu bl`nde]e,
pe gr\suna de la Pia]a Roman\,
a[tept`nd verdele semaforului! O m`ng`iam
pe ureche [i s`nt convins\ c\ a[a
cum eu g\seam bucurie `n prezen]a dr\g\la[elor
copitate, tot a[a reu[eau `nc\
mul]i al]ii...
Din acest punct, leg\tura cu Sibiul
nu v\ este, probabil, greu de f\cut. A
primit [i Capitala Cultural\ European\
un dar oarecum asem\n\tor, sosit chiar
din capitala Bucure[ti. Zece statui, pres\rate
luna trecut\ `n pie]ele [i pe aleile
ora[ului istoric, `nf\]i[`ndu-l pe Hermann,
fondatorul mitic necunoscut al Sibiului
(fost Hermannstadt, fost Hermannsdorf).
„Face]i cuno[tin]\ cu Hermann!“ se
nume[te proiectul Funda]iei Culturale
Inforom, de care probabil a]i auzit, iar
statuile `l reprezint\ pe Hermann `n diferite
posturi: cavaler medieval, bancher,
c`rciumar, m\celar, student, primar, menestrel
medieval, ofi]er `n mili]ia ora[ului,
dandy [i deportat. Costumul, atitudinea
fiec\rui personaj, [i chiar [i locul de amplasare
au fost alese de sculptorul mo-
numentalist Petru Alexandru Galai `mpreun\
cu documentari[ti de la Facultatea
de Istorie [i Patrimoniu din Sibiu.
Dar iat\, la numai c`teva s\pt\m`ni
de c`nd au dat ochii cu poporul, cavalerul
[i menestrelul ru[inos retra[i din b\t\lia
cu proverbialul calm transilvan. Cavalerul
se retrage din Pia]a Mare, dup\ ce [i
cea de-a doua m`n\ i-a fost rupt\. Menestrelul,
din fa]a Filarmonicii, dup\ ce
a fost pr\v\lit pe aleea str\juit\ de vechile
turnuri ale ora[ului. B\t\lia continu\,
cu restul lupt\torilor pe frontul ardelenesc.
Nu pot acum dec`t s\ mi-i imaginez
pe `nvin[i alerg`nd cu disperare spre
cear[aful v\cu]ei mele din Bucure[ti, a[a
cum dau fuga bolnavii din provincie
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Zece statui, pres\rate luna trecut\ `n pie]ele [i pe aleile ora[ului
istoric, `l reprezint\ pe Hermann `n diferite posturi: cavaler
medieval, bancher, c`rciumar, m\celar, student, primar,
menestrel medieval, ofi]er `n mili]ia ora[ului, dandy [i deportat.
Dar vai, cavalerul
n-are m`ini!
Locuiam `n Bucure[ti `n perioada c`nd pe str\zi au ap\rut v\cu]ele colorate.
~n drum spre redac]ie, m\ `nveseleam privind-o pe cea `mbr\cat\
`n buc\]ele de oglind\, din fa]a Intercontinentalului, sau pe cea
tol\nit\ pe trotuarul din fa]a Ci[migiului. Dar cel mai mult o iubeam –
da, pe aceea chiar o iubeam! – pe v\cu]a crem care, suspendat\ cam la
patru-cinci metri deasupra asfaltului, `n pozi]ie vertical\, p\rea c\ evadeaz\,
cu fundul `nainte, pe un cear[af ce at`rna de la geamul unui salon
al spitalului Col]ea. Crede]i-m\ (dar poate a]i v\zut cu ochii dumneavoastr\),
avea o figur\ adorabil\, iar copitu]ele ei `mping`nd zidul `n
c\utarea libert\]ii m\ f\ceau mereu s\ m\ simt eu `ns\mi liber\ ca un
animal c`nd alergam pe str\zile aglomeratei capitale unde m\ autoexilasem
pentru o vreme, spre mirarea tuturor cunoscu]ilor mei sibieni.
ZECE HERMANNI MITITEI
CINE ESTE HERMANN?
Hermann, ca `ntemeietor al Sibiului,
nu este consemnat `n nici un
fel de document. „Existen]a lui o
putem b\nui doar din etimologia
denumirii localit\]ii Hermannsdorf,
mai t`rziu Hermannstadt“, explic\
Monica Lotreanu, arhitect [i istoric
de art\, autorul conceptului [i coordonator
al proiectului. A[adar,
Hermann poate fi imaginat `n numeroase
ipostaze istorice.
Valoarea proiectului se ridic\ la
65.000 euro, finan]ator principal fiind
Ministerul Culturii [i Cultelor.
Pentru repara]ii ale statuilor distruse
nu au fost prev\zute fonduri.
c\tre medicii capitalei. ~ns\, `n timp ce
b\l]ata voia cu orice chip s\ se salveze din
spital, pe bie]ii Hermanni mi-i imaginez
ac]ion`nd exact `n sens invers, c\ut`nd
s\ urce cu cea mai mare vitez\ `n salonul
spitalului, spre a se salva de nebunia str\zii,
de vandalii Capitalei Culturale, implor`nd
internarea. {i iat\-i, s`nt ca [i salva]i,
c\ci ajung g`f`ind l`ng\ zidul unde – ce
bine! – `nc\ mai flutur\ col]urile cear-
[afului. Dar vai, cavalerul n-are m`ini!...
» Hermann cavaler medieval. sec. XIV – Pia]a Mare (retras)
» Hermann bancher. sec. XVI – Pia]a Mare
» Hermann berar. sec. XVII – Pia]a Mic\
» Hermann staroste m\celar. sec. XVIII – Casa Artelor
» Hermann student. sec. XVIII – Colegiul Brukenthal
» Hermann primar. sec. XVII – Prim\ria Veche, acum Muzeul de Istorie
» Hermann menestrel medieval – Turnul Dulgherilor (retras)
» Hermann ofi]er `n mili]ia ora[ului. 1800 – Pavilion 2007
» Hermann „dandy“. 1910 – Parcul Astra (`nc\ neamplasat)
» Hermann deportat. 1945 – Pia]a G\rii (`nc\ neamplasat)
ROMÂNII E DE{TEP}I
Radu Pavel GHEO
~n toamna lui 2006, c`nd echipa
de fotbal Steaua a jucat la Bucure[ti,
`n grupele Ligii Campionilor,
cu Real Madrid, redactorii [tirilor
sportive parc\ `nnebuniser\. Nu
mai vorbeau dec`t de echipa de
nu [tiu c`te sute de milioane de
dolari, de juc\torul cutare, care
are o valoare de [aizeci de milioane,
de juc\torul cel\lalt, care pre]uie[te
optzeci de milioane, [i de
mul]i al]i oameni de milioane.
C\ci `n Bucure[ti sosea „cel mai
bogat club din lume“. Dac\ nu
erai familiarizat cu fotbalul, puteai
presupune c\ ar fi vorba de vreun
club de oameni de afaceri sau de
bog\ta[i plictisi]i care, dup\ ce au
b\tucit toat\ planeta, au pogor`t
[i pe p\m`nt românesc.
Real Madrid e un club de fotbal
cu o istorie [i ni[te performan]e
excep]ionale. Nu s-au spus prea
multe despre ele. Propozi]ia de
mai sus a lipsit aproape tot timpul,
eclipsat\ de cuvintele „milioane
de dolari“, ce se auzeau rostite cu
gura plin\, rotunjit\ tare [i, parc\,
plin\ de saliv\. Miliooane de dooollari...
Miliooanee... Nu mai vedeam
o echip\ de fotbal, ci ni[te
s\cule]e cu bancnote verzi care
alergau pe un teren de fotbal.
N-a fost nici ceva accidental,
nici unic. Cu prilejul ateriz\rii
scurte, de flutura[, a lui Bill Gates
`n România, toat\ presa a ]inut s\
ne informeze despre vizita „celui
mai bogat om din lume, cu o
avere estimat\ la 43, 50 sau 51
de miliarde de dolari“ (`n func]ie
de ziar sau televiziune). Nu-i
pu]in lucru: ne vizita un om care
„face“ ori „valoreaz\“ 43, 50 sau
51 de miliarde. Informa]ia era
aproximativ corect\, dar `ntotdeauna
incomplet\. Oric`t ar
p\rea de neobi[nuit, Bill Gates nu
va r\m`ne `n istoria omenirii drept
cel mai bogat om din lume la un
moment istoric dat, ci pentru revolu]ia
declan[at\ `n domeniul
tehnologiei. {i, poate, [i pentru
ac]iunile sale caritabile de mare
anvergur\. M\ g`ndesc c\ unii
dintre autorii [tirii despre „cel mai
bogat om din lume“ `[i tastau textul
la un calculator ce rula `n Windows
[i, `nfierb`nta]i de miliardele
de dooollari, nu sim]eau ironia
implicit\ omisiunii.
Astfel de evalu\ri mi se par
simpliste [i superficiale (bine, [i
nedrepte, dar asta [i fiindc\ nu
„fac“ milioane de dolari). Un
juc\tor de fotbal e valoros gra]ie
jocului s\u, nu din pricina milioanelor
pl\tite pentru el. Pre]ul e
doar o evaluare oarecare a talentului.
Cam la fel se `nt`mpl\ [i cu
Bill Gates: averea acumulat\ de el
3 «
capitala cultural\
Fiecare cu pre]ul lui
» ~ntr-o societate cum
este ast\zi cea româneasc\
scara valorilor
este bulversat\ complet
`n mai toate domeniile.
Negrul e alb,
un paragraf de lege
ba interzice, ba permite
acela[i lucru, competen]a
nu asigur\
reu[ita [i nici incompeten]a
nu presupune
e[ecul, studiile superioare
nu asigur\ o
pozi]ie social\ decent\.
e un efect, nu o cauz\ a personalit\]ii
sale.
Tendin]a de a converti individul
`n bani `[i are explica]iile ei.
~ntr-o societate cum este ast\zi
cea româneasc\ scara valorilor este
bulversat\ complet `n mai toate
domeniile. Negrul e alb, un paragraf
de lege ba interzice, ba permite
acela[i lucru, competen]a nu
asigur\ reu[ita [i nici incompeten]a
nu presupune e[ecul, studiile
superioare nu asigur\ o pozi]ie
social\ decent\ (ba chiar, `n cazul
`nv\]\m`ntului, o submineaz\) [i
`n general tot ce [tiam despre valoare
este dat peste cap, `nc`lcit [i
r\st\lm\cit. ~n asemenea condi]ii
lumea se orienteaz\ spre repere
clare, incontestabile. {i unde
g\se[ti un reper mai clar [i mai
solid dec`t dolarul? (Nici m\car `n
cazul madrilenilor – europeni carevas\zic\
– nu se vorbea de euro,
ci de dolari.) O alt\ explica]ie posibil\
ar fi aceea c\ o lume s\rac\
privilegiaz\ valorile materiale [i le
confer\ valoare `n sine. O societate
de tip tradi]ional, cu o economie
slab dezvoltat\ [i amenin]at\ mereu
de s\r\cie, nu e capabil\ nici
m\car s\ vad\ – darmite s\
pre]uiasc\ – valorile spirituale
at`ta timp c`t `i lipse[te confortul
material.
Nimic nu poate explica totu[i
scurtcircuitul logic care face ca un
individ sau o institu]ie s\ fie prezenta]i
cu o etichet\ de pre], ca
orice marf\ ne`nsufle]it\. S\ fie
ac]iunea jurnali[tilor români un
act de reificare pur\, `ncadrabil
`ntr-o tendin]\ general\ a lumii
postmoderne? S\ fie doar m\rginire?
Oricum ar fi, m\ sperie
posibila generalizare a metodei.
Dac\ `n cur`nd o s\ `ncepem s\
ne uit\m unul la altul [i s\ ne
pre]\luim `n acela[i fel? Tu c`]i
dolari crezi c\ ai face?
www.supliment.polirom.ro

» 4
capitala cultural\
Debarcarea
din Normalia
Textul care urmeaz\ nu este unul
politic. Ci unul despre umanitate.
~n succesiunea aiuritoare de personaje
pe sticla televizorului, acum,
`n pas de referendum, constat c\
aceast\ caracteristic\, absent\ p`n\
la durere [i revolt\, dispare c`nd:
» un ministru al Educa]iei se d\
coco[ `n fa]a unor pu[tani [i pu[toaice,
f\c`nd-o, penibil [i grosolan,
pe profesorul atoate[tiutor;
de[i s`nt tentat, nu am s\
m\ citez dintr-un text de acum
c`teva numere ale acestei reviste
pe care noi, b\ie]ii [i fetele din
redac]ie, `l alint\m „Supli“, text
`n care puneam la `ndoial\ calit\]ile
intelectuale [i de limb\
român\ ale `naltului oficial; dar
pot doar s\ constat, cu acest prilej,
al celebrei vizite ministeriale
de Ziua Europei, c\ un celebru
proverb poate fi rescris, u[or,
`n „C`nd doi copii `]i zic c\ e[ti
beat, te duci [i numeri stelele de
pe steag“;
» un [ef de partid minuscul se ca-
]\r\ `n postura de infanterist al
debarc\rii din Normalia; prezent,
de[i nu i-am `n]eles gestul, `n
studioul lui Andrei Gheorghe,
m-a convins, `nc\ o dat\, c\
voca]ia de [obolan e o tr\s\tur\
care nu se studiaz\, ci una cu
care te na[ti; apud. Johnny R\ducanu,
i-a[ recomanda acestui
Gheonoi de basm popular, pe
care-l visez ie[ind v`j`ind din f`nt`ni
pentru a speria ordinea firii,
s\ practice, drept terapie, scuipatul
`n oglind\, dis de diminea]\;
poate rezulta, `n faz\ ini-
]ial\, un happening interesant, iar
`n final, un sincer dialog cu sinele;
» un fost pre[edinte de stat st\, la
aproape optzeci de ani, `n creierii
nop]ilor, ron]\ind doctrine
LA LOC teleCOMANDA
Alex SAVITESCU
al\turi de „oamenii Realit\]ii“;
mi se pare, uit`ndu-m\ cu jumate
de ochi adormit la el, c\
seam\n\ cu Jack Nicholson,
`ntr-unul din rolurile sale ciudate,
de „om-lup“: dup\ expirarea
mandatului, `ncepuse s\
arate a om; acum, c`nd i-a mirosit
a s`nge de marinar, parc\
a `ntinerit cu 30 de ani, brusc;
pentru prima dat\, mi se pare
c\ „Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e“ e
un basm t`mpit;
» o cuno[tin]\ `mi poveste[te urm\toarele:
„Eram duminic\ `n
Darabani, [tii unde, satul-undese-aga]\-harta-`n
cui. V\d un
grup de ]\rani care se `mbulzeau
`ntr-un autocar s\ se duc\ la
miting, la Ia[i. M\ duc [i-i `ntreb:
«Da unde v\ duce]i, m\?»
«La Ia[i, e manifesta]ie.» «Da
cu cine ]ine]i, m\?» «P\i ce
conteaz\, bre, omule, c\ [i pedeseru,
[i pesedeu ne d\ tot dou\
sute de mii s\ mergem!»“; nu
po]i dec`t s\ murmuri obsesiv
suma asta [i s\ tragi linie: un
român cost\ dou\ sute de mii
de lei vechi.
O [tire dintr-aia, aiuritoare, care
te las\ cu gura cr\c\nat\, m-a lovit
duminic\ diminea]\: un pinguin
din zona str`mtorii Magellan
s-a r\t\cit la cinci mii de kilometri
de cas\. L-a g\sit, `nfometat [i
dezorientat, ca `ntr-o carte de Jules
Verne, un pescar, `ntr-o rezerva]ie
natural\ din Peru. Pinguinul e din
specia „Magellan“. Dac\ i-a[ fi
[tiut numele, l-a[ fi trecut de zece
ori `n text. Cei de mai sus fac parte
din Homo Sapiens Sapiens [i, la
via]a lor, nu au f\cut nici m\car o
miime din sacrificiul pinguinului.
CITI}I S|PT|M~NA
VIITOARE ~N REVISTA
» Judecata lui Alexander Hausvater: pro [i contra.
Texte de Iulia Popovici [i Eugenia Anca Rotescu.
» Actualitatea interna]ional\: Monica Joi]a despre
actualitatea lui Mircea Eliade, `n dezbatere la Roma.
» Critic\ literar\: Paul Cernat [i Adina Dini]oiu scriu
despre Literatura român\ `n postceau[ism, vol. II
[i III.
» Block Bach, spectacol de dans la Teatrul Odeon [i un
interviu cu Amir Kolben.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
SPECIAL
Anathema. Within Temptation.
My Dying Bride.
Haggard. The Gathering.
Tarot. After Forever. Vis
devenit realitate, care va
dura, a[a cum `i st\ bine
oric\rei pove[ti frumoase,
trei zile [i trei nop]i.
Un eveniment special anun]at de organizatori este concertul
unplugged Anathema de la cetatea Cisn\dioara, aflat\ la opt
kilometri de Sibiu, unde fanii vor trebui s\ ajung\ urc`nd pe jos
din ora[.
Diana Soare
Anul acesta, „13“ poart\ noroc. Pentru
c\ at`tea s`nt trupele care vor urca pe
scen\ la a doua edi]ie a festivalului ARTmania
desf\[urat la Sibiu pe 15, 16 [i 17
iunie. Prima zi va cuprinde concertele
trupelor române[ti Altar [i Celelalte Cuvinte,
urmate de Haggard [i de prima
apari]ie a celor de la Anathema. Seara de
s`mb\t\ va `ncepe cu un recital special
Cargo. ~n continuare vor concerta trupele
Tarot, The Gathering [i My Dying
Bride. Capul de afi[ al festivalului, trupa
olandez\ Within Temptation, va `ncheia
seara. ~n ultima zi, duminic\, `i ve]i putea
vedea pe cei de la Luna Amar\, Vi]a
de Vie [i Iris, la care se adaug\ ultima
trup\ str\in\ care [i-a confirmat participarea,
After Forever. Un eveniment special
anun]at de organizatori este concertul
unplugged Anathema de la cetatea
Cisn\dioara, aflat\ la opt kilometri de
Sibiu, unde fanii vor trebui s\ ajung\
urc`nd pe jos din ora[. {i performance-uri.
Concerte de electro-jazz cu norvegienii
de la Xerxes `n club Uptown. Street art.
De [tiut
{i-a[a, pentru trei zile, la Sibiu se vor
purta pletele [i dermatograful negru.
Cei care nu s-au hot\r`t dac\ s\ se asorteze
sau nu cu acordurile doom/ gothic
sau symphonic metal ar trebui s\ [tie c\:
» Cei de la Anathema (Vincent Cavanagh
– voce, chitar\, Daniel Cavanagh
– chitar\, voce, clape, Les
Smith – ex-Cradle of Filth, clape,
Jamie Cavanagh – bas, John Douglas
– baterie) au dedicat albumul
„Judgement“ (1999) memoriei lui
Helen, mama fra]ilor
Cavanagh,
13 cu noroc
„We are just a moment in time// A blink of an eye// A dream for the blind// Visions from a dying brain//
I hope you don’t understand“ (Anathema)
care a murit `n timp ce trupa lucra
la acest proiect.
» Aternative 4 (1998), considerat de
critici o „bijuterie muzical\“, este inspirat
de cartea lui Leslie Watkins,
Alternative 3, pe care Duncan Patterson,
fost membru Anathema, o citise
cu c`]iva ani `naintea producerii albumului.
» Primul nume al trupei a fost Pagan
Angel. Britanicii [i-au schimbat denumirea
`n Anathema `n 1991, la
un an de la lansare.
» My Dying Bride (Aaron Stainthorpe –
voce, Hamish Glencross – chitar\,
Andrew Craighan – chitar\, Sarah
Stanton – clape, Lena Abé – bass,
Dan Mullins – baterie) s-au format
`n 1990 [i, la `nceputul anilor ’90,
au f\cut parte din ceea ce s-a numit
„Marea Treime death/ doom“ britanic\,
al\turi de Paradise Lost [i
Anathema.
» Trupa [i-a pierdut o parte din fani
odat\ cu lansarea albumului
34.788%... Complete, `n 1998, c`nd
My Dying Bride a experimentat un
sound mai apropiat de muzica electronic\.
» Within Temptation (Sharon den
Adel – voce, Robert Westerholt –
chitar\, Ruud Adrianus Jolie – chitar\,
Jeroen van Veen – bas, Martijn
Spierenburg – clape, Stephen van
Haestregt – tobe) s-au format `n
1996, `n Olanda.
» ~n urm\ cu doi ani, au colaborat cu
produc\torii jocului MMORPG „The
Chronicles of Spellborn“, pentru care
au compus trei piese.
» Toate `ncas\rile pe care le va avea
anul acesta single-ul Frozen vor fi
donate de cei de la Within Temptation
`n scopuri caritabile organiza]iei
Child Helpline International.
» Haggard provin din Germania, s-au
`nfiin]at `n 1991, iar muzica lor
combin\ elemente folk, renascentiste
[i medievale cu un melodic death
metal.
» Dup\ lansarea unuia dintre cele mai
bine primite albume ale lor, Awaking
The Centuries, Haggard avea
21 de membri. La Sibiu vor veni
Asis Nasseri – voce, chitar\, Claudio –
chitar\, Luz – tobe, percu]ie, Michi –
vioar\, Steffi – viol\, Judith – violin\,
Doro – violin\, Ivica – violin\,
Johannes – violoncel, Hans – pian,
claviaturi, Susanne – sopran\, Veronika
– sopran\, Fiffi – tenor, flaut,
Florian – oboi, corn, Mark – clarinet,
Michael – percu]ie, timpane.
» Finlandezii de la Tarot (Tommi Salmela
– voce, Marco Hietala – voce,
bass, Zachary Hietala – chitar\, Janne
Tolsa – claviaturi, Pecu Cinnari –
tobe, percu]ie) c`ntau la `nceputul
anilor ’80 sub titulatura Purgatory.
» Cel mai nou album al trupei se nume[te
Crows Fly Back [i promite s\
sune mai `ntunecat [i mai sumbru
dec`t orice alt produs muzical al lor.
» The Gathering (Anneke van Giersbergen
– voce, René Rutten – chitar\,
Marjolein Kooijman – bas,
Hans Rutten – baterie, Frank Boeijen
– clape) s-au format `n 1989.
Pentru c\ to]i muzicienii erau mari
amatori de filme SF, s-au decis s\
preia din filmul Highlander numele
The Gathering.
» After Forever (Floor Jansen – voce,
Sander Gommans – chitar\, Bas
Maas – chitar\, voce, Luuk van Gerven
– bass, André Borgman – baterie,
Joost van den Broek – clape)
vin din Olanda.
» S-au format `n 1995, c`nd se numeau
Apocalypse.
www.supliment.polirom.ro

~MBL~NZIREA
LUI CEHOV
Mihaela Michailov
Orice asem\nare cu teatrul muceg\it de
la care ne vine s\ fugim m`nc`nd p\m`ntul
nu e deloc `nt`mpl\toare.
Pesc\ru[ul regizat de Andrei {erban
la Teatrul Na]ional „Radu Stanca“ din
Sibiu – spectacol jucat la Bucure[ti `n
cadrul Festivalului Interna]ional de Teatru
B-FIT – decapiteaz\ anostul cehovian
prin punc]ii comice. De fapt, care
anost? Cu siguran]\ cel indus de o receptare
superficial\. Pentru c\ la Cehov
se r`de pe rupte f\r\ cea mai mic\ team\
de penibil. {erban face digerabil\ o lume
care a fost, din p\cate, conceput\ `n
multe spectacole `n a[a fel `nc`t s\ cad\
greu la stomac. ~l reumanizeaz\ pe Cehov-ul
care e furibund dramatic pentru
c\ e visceral comic. Deponderabilizeaz\
z\pu[eala psihologic\. Tragicul vine din
ridicolul unor situa]ii care se salveaz\
tocmai prin subteranele lor de deta[are.
~n acest filon de distan]are de suferin]\,
neputin]\, stagnare [i ratare st\ for]a spectacolului
g`ndit de {erban `n cheie inteligent
comic\ [i parodic\.
~mbl`nzirea lui Cehov
e realizat\ printr-o
lectur\ regizoral\ atent\
a inten]iei dramaturgice.
Mai simplu
spus, luarea
la mi[to a celor
mai grave
momente se face pe bune [i men]ine `n
prime time deriva. Jocul cu fa]a la subminarea
adev\rurilor profunde e asumat
total. Pentru cine nu [tie, sub
Pesc\ru[ul, Cehov a scris „comedie `n
patru acte“. A[a cum observ\ Peter Stein
`ntr-o carte – Mon Tchekhov (Actes
Sud-Papiers, 2002) – care e documentul
viu al mont\rilor sale, „Cehov a
`n]eles ce `nseamn\ tragedie `n sensul
modern al termenului. A adus plictiseala
pe scen\, ceea ce e foarte periculos.
Ca s\ scapi de ea trebuie s\ inventezi lucruri,
s\ faci lucruri. Lumea lui Cehov
este extrem de activ\ `n ciuda lacrimilor.
Trebuie s\ folose[ti mijloacele contradic]iilor
teatrale ca s\ realizezi dimensiunea
dubl\“. {erban nu numai c\
folose[te acest contrast de unitate dramatic\
– de care vorbe[te el `nsu[i `n O
biografie (Polirom, 2006) –, dar recupereaz\
[i accentueaz\ la maxim toate datele
de pe hard-ul comic al piesei, toate
neroziile hilare care dau exact dimensiunea
alien\rii din text.
Cehov are superorgan
pentru demistificare
Vulnerabilitatea oamenilor care r`d `ntre
reprize de plictiseal\ devine cu at`t mai
vizibil\ cu c`t penibilul solu]iilor la care
recurg e mai abil insinuat. Faptul c\ o
pies\ despre teatru [i tot spectacolul
deziluzion\rii s`nt subscrise autorit\]ii comicului
repune `n discu]ie permanenta
jonglare cu semnifica]ii total la antipod
[i `n acela[i timp unitare. Polii iluziei –
Treplev [i Nina – s`nt da]i prin ma[ina
de tocat a realit\]ii grunjoase. Scriitorul
care se bate pentru inova]ie ajunge, `n
final, s\ spun\ c\ tot ce concepe e insuportabil
de banal. Viitoarea actri]\,
ame]it\ de cosmetica celebrit\]ii pentru
care la `nceput ar fi dat orice, `[i d\ seama
c\ cel mai important e s\ po]i merge mai
departe, nu s\ fii un VIP. Indiferent c`]i
pumni iei `n fa]\, for]a de a continua
s\-]i vezi de drum e tot ce conteaz\. Asta
dac\ mai po]i s\-]i vezi de drum. Febrilii
oratori se cumin]esc [i s`nt pu[i la punct
de tot ce-[i doreau mai mult [i mai
mult. Iluzia e a[ezat\ `n matca deriziunii.
Nina (Andreea Bibiri creeaz\ o Nina
bicefal\, cu un cap `n inocen]a stupid\
[i cu cel\lalt `n demen]a `nfr`ngerii
b\t\ioase din final) o ia razna. Treplev
(Tudor Istodor are o fragilitate revoltat\
care intr\ extrem de bine `n rela]ie cu
patetismul [i histrionismul Maiei Morgenstern,
excelent aleas\ de {erban pentru
acest rol) se sinucide. Nimic nu e at`t de
indestructibil `nc`t s\ nu poat\ fi c\lcat
`n picioare exact `n clipa `n care a fost
a[ezat pe scen\. Stimulul ridiculiz\rii
nu d\ gre[. {i
aici Cehov, dup\ cum
spune [i Nabokov `n Cursuri
de literatur\ rus\ (Editura
Thalia, Bucure[ti,
2006), are superorgan
pentru demistificare: „Parodie
`nc`nt\toare a propriei
metode de a trece
de la poezie la proz\. «Decorul
a fost at`t de frumos»,
spune Trigorin [i
PPeesscc\\rruu[[uull, de A.P. Cehov. Traducerea [i adaptarea Maria Dinescu &
Andrei {erban. Cu: Maia Morgenstern/ Mariana Presecan, Tudor Aaron
Istodor/ Adrian Neac[u, Marian Râlea/ Gelu Potzolli, Andreea Bibiri/ Cristina
Flutur, Dan Glasu, Cristina Stoleriu/ Florentina }ilea, Diana Fufezan/ Raluca
Iani/ Ofelia Popii, Adrian Matioc, Cornel R\ileanu/ Doru Presecan, Viorel Ra]\/
Pali Vecsei/ {erban Pavlu. Regia: Andrei {erban. Decorul: Andu Dumitrescu.
Costumele: Maria Miu. Fundaluri pictate: Marielle Bancou.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Este realizat\ printr-o lectur\ regizoral\ atent\ a inten]iei
dramaturgice. Mai simplu spus, luarea la mi[to a celor mai
grave momente se face pe bune [i men]ine `n prime time deriva.
adaug\, dup\ o pauz\, «Trebuie s\ fie
mult pe[te `n lac»“.
Deriziunea rela]iilor care nu s`nt altceva
dec`t o sum\ de cli[ee func]ioneaz\
la toate nivelurile. Furia Arkadinei, felul
`n care se umile[te ca s\-l ]in\ pe Trigorin
l`ng\ ea [i brusca st\p`nire a situa]iei
nu s`nt dec`t o mostr\ a manipul\rii lucrurilor
din interior. Retorica r\sturn\rilor
e prezent\ `n fiecare scen\ tare.
Andrei {erban suprapune planurile
`nsingur\rii `ntr-un montaj c\ruia `i corespunde
perfect a[ezarea p`nzelor din
fundal. ~n timp ce `n mijlocul scenei se
joac\ loto, `n spate, trupul lui Sorin zace
nemi[cat pe mas\, iar `n fa]\, Medvedenko
se mi[c\ `n gol ca un robot care
5 «
teatru
Undi]a lui Andrei {erban
Drag\ mam\,
Eu vreau teatru nou.
Tot ce v\d e artificial [i
anost. {i dac\ aceste forme
noi nu s`nt, mai bine
s\ nu mai fie nimic. Dup\
p\rerea mea, teatrul contemporan
e numai rutin\
[i prejudecat\...
Cu drag, Treplev
nu-[i mai g\se[te locul `n casa rat\rilor
succesive. {i toate astea pe fondul vizual
al `ngem\n\rii culorilor complementare.
Teatralitatea cercului cotidian `n care
banalitatea suprem\ e exprimat\ dramaturgic
prin acumularea am\nuntelor
aparent lipsite de orice sens, prin retrogradarea
ac]iunii-locomotiv\, e foarte atent
exploatat\ `n spectacolul lui {erban. Calitatea
nesemnificativului, felul `n care
toate personajele, mai explicit sau mai
pu]in pe fa]\, s`nt ridicate la fileul locurilor
comune, pentru ca s\ li se dea imediat
[ansa `nsingur\rii meditative, ]ine de
abilitatea regizorului de a ag\]a c`rligele
cehoviene [i de a le da o miz\ scenic\.
SALUT|RI DE LA PETRILA DE ION BARBU
© Foto: Claudiu Rusu
www.supliment.polirom.ro

» 6
special
„M-am trezit de diminea]\ [i mi-am
g\sit sufletul `n ]\r`n\...“ c`nta
odinioar\ un bluesman care [i-a
cheltuit via]a foarte repede. Cum
anume? Parc\ e greu de ghicit:
b\utur\, femei, chefuri, nop]i
pierdute la poker, scandaluri, s\r\cie
[i, la c`te un c`[tig, risip\!
Dac\ judec\m simplu [i f\r\ prejudec\]i,
`n zilele [i pe plaiurile
noastre (cu boi sau cu tractoare),
astfel de via]\ n-o duc nici rockerii,
nici pu]inii `nh\ma]i la blues, nici
m\car maneli[tii de fi]e, cluburi [i
proteleviziuni (sanchi!) romantice,
de acas\. Nici folclori[tii `nchipui]i,
care sus]in c\ s`nt h\r\zi]i de
Dumnezeu s\ bucure sufletul românului,
dar care ochesc (s\ ia)
banul, `nc`ntarea auditoriului fiind
ultima lor grij\.
Felul \sta de via]\ face plinul
unei restr`nse (numeric) categorii
de oameni, [i nu-i propriu doar
na]iei noastre sau Balcanilor. ~l
ve]i g\si `n State, `n Rusia, `n Argentina,
`n Japonia sau Australia.
Dota]i cu talentul de-a c`nta la un
instrument, cu ureche muzical\,
cu ceva [coal\ chiar, cu pl\cerea
petrecerii `n compania prietenilor
[i-a dr\gu]elor din cartier, oamenii
ace[tia rar ajung cunoscu]i pentru
c\ [tiu s\ c`nte sau s\ fotografieze,
s\ picteze pere]i sau s\ sculpteze
boabe de orez. Nu fac din talent
o profesie, n-au gram de nebunie,
doz\ de incon[tien]\, viziunea
predestin\rii. Practic\ o meserie
oarecare, `[i schimb\ locul de
munc\ mai des dec`t pantalonii
(nu neap\rat blugi, dar de obicei
blugi!), au perioade c`nd refuz\
s\-[i vad\ amicii, rudele, familia.
Nu s`nt curvari `nvetera]i, nu le
tremur\ m`na pe pachetul de
]ig\ri [i nu le rezist\ palma pe firul
electric mai mult de limita admis\.
Nu se `mbat\ des, alcoolul nu le
este unicul prieten. Chefuiesc `ns\
c`nd le vine bine, dar nu a[teapt\
zile festive ca s\ se simt\ bine [i
cu chef. N-au ritualuri anume, nici
supersti]ii. C`nd li se `nt`mpl\ vreun
Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer!
SUPLIMENTUL
DE CULTUR|
SE ASCULT| PE:
www.supliment.
polirom.ro/
radio.aspx
O emisiune de
George Onofrei
[i Anca Baraboi
ROCKIN’ BY MYSELF
Ordinary Blues
Dumitru UNGUREANU
ACUZE
pocinog, c`nd situa]ia pare f\r\
ie[ire, nu abandoneaz\, nu fug,
nu-[i bag\ picioarele `n ea de treab\
dec`t dac\ au r\mas doar ei `n
mijlocul a ceva. Un singur om s\
fie acolo, unul care a venit s\ vad\,
s\ aud\, s\ cunoasc\ – ei s`nt `n
stare s\-[i dea suflarea de pe urm\
doar ca s\ nu-l dezam\geasc\.
Zorba Grecul este t\t`nele lor,
de[i n-ar fi `n stare s\ dea totul
dracului, numai dintr-o pornire
de (i)responsabilitate post-modern\,
numit\ uneori, ludic, deconstructivism!
Genul \sta de oameni nu se
cred [i nu se v\d `n calitate de
arti[ti. Dac\ mai c`nt\ pe la nun]i
sau sindrofii, o fac pentru c\-n sinea
lor ceva `i nemul]ume[te. Iar acel
ceva ]ine de subcon[tient, de substratul
profund al fiin]ei umane,
care se raporteaz\ la lume [i altfel
dec`t prin nevoi elementare – hran\,
locuin]\, eros. Etc. etc. (Vede]i ce
fraz\ bun\ de revistele cu [taif
mi-a ie[it? A[a merit s\ p\]esc,
dac\ vreau s\ fac pe de[teptul despre
un domeniu mai degrab\
ghidat nu de intelect, ci de instinct.
Instinct artistic, sigur, ca s\
continu\m excursul filosoficos...)
C`ndva m-am nimerit `n proximitatea
unui [ofer f\r\ prea mult\
[coal\ ori preg\tire special\. Omul
c`nta la o chitar\ electric\ `mprumutat\,
a[a cum pu]ini de pe-aici
izbutesc. (George Baicea reu[e[te;
iar George a fost ni]ic\ vreme
func]ionar vamal!) Pe-atunci, la
mijlocul anilor ’70, s\ duci la noi
via]\ de rocker era o provocare
[i-o baft\. „Nu, t\ticu, n-am de
g`nd s\ stau la cheremul oric\rui
dobitoc, doar ca s\-mi fac meseria!
Ca [ofer, pot s\ trec de la
basculant\ la IMS. Dar chitarist,
trebuie s\ fac pe placul tuturor
t`mpi]ilor! Am eu ochi de lichea?“
M\-ntreb [i azi dac\ albastrul cu
nuan]e verzui, de-o limpezime
misterioas\, exprima o con[tiin]\
de sine exagerat\ – sau ce?
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
O insign\ de [erif
cu inscrip]ia
„Civilitate impus\“
[i [apte reguli
simple de comportament
pe bloguri
au st`rnit discu]ii f\r\
sf`r[it: este sau nu este
nevoie de un cod
deontologic al
bloggerilor?
M\d\lina Cocea
Totul a pornit de la amenin]\rile cu
moartea primite de o cunoscut\ autoare
de c\r]i din domeniul tehnologiei. ~n
ceea ce a ajuns s\ fie cunoscut drept
„Cazul Kathy Sierra“, blogul autoarei a
fost inundat de comentarii violente, cu
tent\ sexual\ sau extrem de ofensatoare,
printre care [i c`teva amenin]\ri cu
moartea.
De aici a plecat propunerea ca bloggerii
s\ aib\ un cod deontologic, la care
s\ adere `n mod voluntar [i care s\
`mpiedice situa]ii asem\n\toare. Ideea
i-a apar]inut lui Tim O’Reilly, blogger [i
unul dintre cei mai importan]i editori
de carte informatic\ din lume.
~n România, problema fusese pus\
pe tapet cu mult timp `nainte: `nc\ din
luna noiembrie, Iulian Com\nescu `[i
`ntreba cititorii „Ce zice]i de un cod de
bune practici pentru bloguri?“.
P\rerile, [i `n America, [i `n România,
au fost mai mult dec`t `mp\r]ite.
„S\ nu m\rturise[ti
str`mb“
Românii vor standarde aproape jurnalistice
pentru bloguri: informa]ia s\ fie
„pe c`t posibil“ verificat\ sau, `n cazul `n
care este un zvon, s\ fie prezentat\ ca atare.
Acuza]iile trebuie sus]inute de fapte,
[i – a[a cum ar face orice jurnalist – bloggerul
trebuie s\ contacteze persoana incriminat\
pentru a-i oferi ocazia de a-[i
prezenta opinia sau pozi]ia. Atacurile la
persoan\ s`nt descurajate, la fel cum s`nt
descurajate violen]a de limbaj, obscenitatea,
ura personal\ [i... „certurile din
subsolul posturilor“. Codul mai prevede
c\ `nsemn\rile vor preciza sursele unor
materiale preluate, dar [i c\ `[i pot proteja
sursele `n anumite condi]ii. Ultimul
paragraf las\ loc la numeroase interpret\ri:
„Acest blog `[i rezerv\ dreptul de a
opri reac]iile despre care consider\ c\
altereaz\ logica discu]iei din subsolul
postului, ca [i cele care i se par formulate
numai pentru sporirea num\rului
de linkuri ale celui care le posteaz\“.
Cele mai frecvente acuze aduse „codului de bune practici“ din
România se refer\ la faptul c\ acesta ar `ncuraja cenzura, `n
special `n ceea ce prive[te eliminarea „discrimin\rilor de orice
tip“ sau a „violen]ei de limbaj“.
Codul bunelor
maniere pe bloguri
Codul propus de o
parte a bloggerilor americani
difer\ chiar [i `n inten]ii: nu urm\re[te
`n nici un fel s\ transforme blogurile de
informa]ie `n produse jurnalistice, ci
doar `ntr-un spa]iu al exprim\rii civilizate.
Codul ar urma s\ fie asumat prin
afi[area pe blog a unei insigne de [erif
cu inscrip]ia „Civilitate impus\“.
„Nu vom spune nimic online din ceea
ce nu i-am spune personal cuiva“; „~n
cazul unor ne`n]elegeri, vom `ncerca s\
r\spundem `n privat persoanei respective“,
„C`nd cineva este atacat pe nedrept,
lu\m pozi]ie“ – acestea s`nt c`teva dintre
regulile promovate de Tim O’Reilly. Setul
de principii propus mai include asumarea
responsabilit\]ii autorului pentru tot
ceea ce apare pe blogul respectiv, inclusiv
comentariile – [i implicit posibilitatea
de a [terge con]inutul definit ca „inacceptabil“
(defini]ie care, iar\[i, se judec\
de la caz la caz). Alte dou\ prevederi
s`nt extrem de contestate: nu se admit
comentarii anonime [i este refuzat dialogul
cu cei care nu poart\ o discu]ie
constructiv\ `n comentarii.
Regulile s`nt inspirate din modelul
de comportament al unei comunit\]i feminine
de bloguri – BlogHer.
O form\ rafinat\
de cenzur\
Ambele ini]iative au fost la fel de disputate
`n lumea blogosferei, care s-a
`mp\r]it `n dou\ tabere. Cele mai frecvente
acuze aduse „codului de bune
practici“ din România se refer\ la faptul
c\ acesta ar `ncuraja cenzura, `n special
`n ceea ce prive[te eliminarea „discrimin\rilor
de orice tip“ sau a „violen]ei de
limbaj“. La fel, a fost puternic criticat\
subiectivitatea [i ambiguitatea prevederii
conform c\reia bloggerii pot suprima
„reac]iile despre care consider\ c\ altereaz\
logica discu]iei“.
De cealalt\ parte a lumii, de[i principiile
enumerate nu au prevederi at`t de
stricte precum verificarea surselor sau
descurajarea atacului la persoan\, codul
este puternic criticat pentru c\ aduce
atingeri unor valori fundamentale, precum
dreptul la liber\ exprimare. Jeff
Jarvis, printre altele editorialist la „The
Guardian“, atrage aten]ia asupra pericolului
ca autorii unui site care permite interac]iunea
(forumurile, de exemplu) s\
fie tra[i la r\spundere pentru ceea ce
al]ii scriu pe ele – or aceasta este deja o
b\t\lie c`[tigat\ `n fa]a legisla]iei americane.
Mai mult, se pune problema c\
existen]a unui astfel de cod ar presupune
[i `nfiin]area unei autorit\]i care s\
vegheze la respectarea acestuia [i s\ impun\
apoi eventuale sanc]iuni pentru
nerespectare.
Ambele discu]ii s-au stins deocamdat\,
cea de pe continentul american cu
m\rturisirea ini]iatorului c\ `nc\ are de
lucru la un document care s\ fie potrivit
unui mediu at`t de divers cum este blogosfera.
~n schimb, `n fiecare s\pt\m`n\
continu\ s\ apar\ semne de `ntrebare legate
de eticheta comunic\rii pe Internet.
Discu]ia continu\.
www.supliment.polirom.ro

CONCURS
CEEA CE NE
DESPARTE
Epistolarul
de la Hanu lui Manuc
Bogdan-Alexandru St\nescu
Trebuie s\-]i m\rturisesc c\ admira]ia
mea fa]\ de Jim s-a transformat `n iubire
abia dup\ ce i-am citit coresponden]a.
Da, aceea abreviat\ [i plin\ de pudoare...
Iat\ ce m\ amuz\ `n momentul de
fa]\: plecarea lui Joyce la Dublin, unde
urma s\ deschid\ primul cinematograf
din acel ora[, coincide cu cea mai aprig\
p\ruial\ dintre el [i Nora, divina camerist\...
Ce s-a `nt`mplat? Nimic mai mult
dec`t faptul c\, `nt`lnind un fost coleg,
Joyce a plecat urechea la anumite insinu\ri,
cum c\ prea iubita so]ie ar fi [ters
praful de pe gardurile dublineze cu anumi]i
b\rba]i, ba chiar `n perioada `n
care scriitorul `i f\cea curte asidu\. Zvonurile
s-au dovedit (dovedit? Se poate
dovedi ceva `n domeniul \sta? Dup\
cum spune vorba aceea gol\neasc\, trei
lucruri nu las\ urme...) lipsite de temei,
fapt ce a provocat o avalan[\ de scrisori
`nfl\c\rate din partea temporar mitocanului
Joyce. Iat\ cum sun\ una dintre
ele: „De azi mi te `nchipui frec`ndu-]i
pizda `n toalet\. ~n ce fel o faci? Te sprijini
de perete, cu m`na `n chilo]i sau stai
pe veceu, cu fustele ridicate [i m`na
v`r`t\ prin [li]ul chilo]ilor? Oare treaba
asta `]i d\ chef s\ te caci? Nu-mi pot
imagina cum o faci... ~]i vine `n timp ce
te caci sau `nt`i `]i dai drumul?“. Cam
a[a `[i cerea iertare autorul Oamenilor
din Dublin!
Acum `n]elegi de ce `l iubesc pe Joyce?
Poate obsesiile sale scatologice din coresponden]a
privat\ te vor duce cu
g`ndul la incendiarul pasaj al lecturii
ziarului din Ulise. Dar, ca s\ nu uit, s`nt
convins c\ Nabokov mi-ar dispre]ui preocup\rile
acestea detectivistice, dat fiind
c\ nu prea ia `n seam\ informa]ia c\ 16
iunie 1904 este ziua `n care Joyce a cunoscut-o
pe Nora Barnacle. Eu n-a[ neglija
treaba asta nici `n ruptul capului:
povestea de iubire a „familiei Joyce“ este
una dintre cele mai frumoase din istoria
literaturii. Poate de aceea ultimele cuvinte
ale lui Molly s`nt cele care las\ o
deschidere „optimist\“ romanului, cuvintele
care sugereaz\ cercul (`n nici un
caz nu-l `nchid), care leag\ cererea `n
c\s\torie a lui Bloom de... un continuum
al vie]ii. Ce frumos spune Nabokov – „Da:
~n diminea]a urm\toare Bloom `[i va
primi micul dejun `n pat“.
5 minute mai t`rziu
~mi retrag cuvintele. S`nt un idiot. Citez
din Nabokov: „`n mintea lui Bloom [i `n
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Ca s\ r\spund „concursului“ t\u, ofer [i eu o sticl\ de Jameson
acelui cunosc\tor al Bucure[tiului vechi ce va depista locul exact
al cinematografului Volta.
Drag\ Vasile, te `ntrebai `n ultima ta epistol\ care va fi urm\toarea sta]ie
a po[talionului nostru... Sper s\ te iau prin surprindere c`nd voi da `ntr-o
parte perdelu]ele pr\fuite [i voi pune piciorul pe str\zile desfundate ale
Bucurescilor. ~n 1909, James Joyce b\tea palma cu patru afaceri[ti din
Trieste (Antonio Machnich, Giovanni Rebez, Giseppe Caris [i Francesco
Caris), posesori a dou\ cinematografe din ora[ul lui Svevo, dar [i ai unuia
aflat... pe strada Doamnei (da, chiar l`ng\ redac]ia noastr\), `n Bucure[ti.
Afacerea cinematografelor Volta a e[uat lamentabil c`teva luni mai t`rziu,
`ns\ ne putem m`ndri cu faptul c\ Jim a fost co-proprietarul primei s\li
destinate proiec]iei cinematografice din Valachia.
James [i Nora – Londra, 4 iulie 1931
cartea lui Joyce, tema sexului este continuu
`ntrep\truns\ cu tema latrinei“. ~mi
retrag afirma]ia de mai sus... b\tr`nul
Nobokov e uria[. ~ncerc s\ revin la prima
epistol\ [i s\-]i amintesc atitudinea u[or
superioar\ a profesorului de literatur\
`n fa]a studen]ilor americani: pentru voi,
ce prinde]i literatura dup\ ureche, va fi
un [oc s\ afla]i c\ Dostoievski e un scriitor
de m`na a doua... Iat\-l, `ns\, prins `n
fa]a unor pagini din Joyce (pagini pe care
le admir enorm – m\ refer la micul dejun
servit de Poldy lui Molly, mirosul
acela pregnant al gurii femeii de-abia
trezite, al oalei de noapte (iar\[i...), al
pantalona[ilor ei nu foarte cura]i, al ciorapilor
cu talpa lucioas\): „Ve]i savura aceste
minunate pagini artistice, dintre
cele mai mari din `ntreaga literatur\, `n
care Bloom `i aduce lui Molly masa. Ce
frumos scrie omul \sta“.
De c`te ori l-am auzit noi pe Nabokov
exclam`nd `n admira]ie? Dac\ `n cazul
lui Gogol profesorul se las\ `n voia unei
superbe „deconstruc]ii“ stilistice, dac\
`n cazul lui Dostoievski se abandoneaz\
`n bra]ele unei mi[toc\reli savuroase,
iat\ c\, pus `n fa]a lui Joyce, nu poate face
altceva dec`t s\ citeasc\ cu voluptate. S\
citeasc\... Atitudinea lui Nabokov fa]\
de psihanaliz\ este, dac\ ai remarcat,
extrem de apropiat\ de cea a lui Joyce
fa]\ de Freud...
Am trecut `n diminea]a asta pe strada
Doamnei: pe col] st\ un magazin de fi]e,
unde o pereche de pantaloni cost\ 3 milioane
la reduceri. Ceva mai `ncolo ar fi
un magazin de dulciuri. Apoi un anticariat
(n-a[ vrea ca pe locul cinematografului
Volta s\ se afle acum un anticariat.
Ar fi, cum a spus Dan Sociu `ntr-un
anumit context, redundant, [i pe gustul
domnilor culturii române). Mai c\ mi-a[
`nchipui „cinemaul“ `n locul `n care acum
troneaz\ o fost\ covrig\rie, spa]iu
fantomatic, lipit de o banc\ precum v\rul
tuberculos de umerii puternici ai
unchiului func]ionar. De fapt, aberez...
Nu [tiu cum era strada Doamnei `n 1909.
Ca s\ r\spund „concursului“ t\u, ofer [i
eu o sticl\ de Jameson acelui cunosc\tor
al Bucure[tiului vechi ce va depista locul
exact al cinematografului Volta.
Am deschis epistola sub semnul
unui termen hibrid inventat de Joyce `n
Finnegans Wake: funnuminal... O lume
pe jum\tate amuzant\, pe jum\tate b`ntuit\
de „numinos“; cred c\ este un termen
ce ar descrie perfect Rusia lui Gogol.
Nu-i a[a? {i dac\ a[a e, cred c\ discu]ia
noastr\ imbecil\, care a dat na[tere
acestor epistole cel pu]in pl\cute pentru
mine, nu-[i mai are sensul – ceea ce ne
desparte nu e dec`t forma (`mi vei spune
„da, dar forma e totul, mai ales pentru
Nabokov“)... , pe c`nd vr\jitorul din cei
doi este unul [i acela[i. Devin din ce `n
ce mai con[tient de treaba asta.
Am `nceput s\ citesc Scrisorile din
Rusia ale Marchizului de Custine, un
homosexual genial, cu exprimare semipre]ioas\
[i observa]ie acut\, de bijutier.
Nu cred c\ a[ fi cump\rat cartea `n lipsa
acestui dialog. {i tot datorit\ lui cred c\
am `nceput s\ m\ transform `ntr-un recititor
(or, recititorul este cititorul adev\rat
pentru Nabokov): dac\, p`n\ la
sf`r[itul anului, reu[esc s\ recitesc Tolstoi,
Dostoievski, Gogol, Joyce, Mann [i Kafka,
cred c\ s`nt un om c`[tigat.
Iart\-mi derapajul prin Bucurescii
anului 1909 [i prin perind\rile scatologice
ale cuplului Joyce-Bloom (fragmentul
de scrisoare este cel mai cuminte pe care
l-am putut reproduce – promit s\-]i
citesc mai mult `n particular sau, dac\
vrei, s\ post\m pe blogul t\u o integral\
dirty) [i promit ca la epistola urm\toare
s\ revin prin vreun c\tun al maicii Rusie
ori poate printre oamenii din Dublin...
Mutarea mea depinde enorm de r\spunsul
t\u.
Cu ner\bdare,
Bogdan
7 «
special
EXCURSIE ~N LATRINA LUI JOYCE
Our funnuminal world –
cinema la mine-acas\
www.supliment.polirom.ro

» 8
avanpremier\
Descendent literar al lui
Henry Miller, Charles Bukowski
scrie o proz\ care, chiar dac\
[ocheaz\ adesea prin vulgaritate,
este de o crud\ [i dezarmant\
onestitate. S-a n\scut
`n Germania, `n Andernach,
`n 1920. C`nd avea doi ani,
p\rin]ii s\i au emigrat `n
Statele Unite; a crescut [i [i-a
petrecut mare parte din via]\
`n Los Angeles. ~mpreun\ cu
so]ia sa, Linda, a locuit apoi
`n San Pedro, California, unde
a murit `n 1994, de leucemie.
Hank, a[a cum `i spuneau
prietenii, a fost, dup\ opinia
lui Genet [i Sartre, „cel mai
bun poet din America“. Este
printre cei mai citi]i scriitori
americani contemporani, fiind
tradus `n nenum\rate limbi.
A scris 32 de volume de poezie,
cinci volume de povestiri [i
patru romane. De acela[i
autor: Ham on Rye, Hot Water
Music, Post Office, The Tales
of Ordinary Madness, Notes
of a Dirty Old Man, War All
the Time, Love Is a Dog From
Hell. La Editura Polirom au
ap\rut romanele Femei
(2003), De duzin\ (2003),
Factotum (2004) [i Po[ta
(2004).
ARGUMENT
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
BOGDAN-
ALEXANDRU
ST|NESCU
~n aceast\ var\, poemele erotice ale lui Charles
Bukowski vor ap\rea `ntr-un volum ce poart\
amprenta unei colabor\ri inedite: aceea dintre
poetul Dan Sociu [i artistul plastic Dumitru Gorzo.
Sociu a tradus, iar versurile s`nt `nso]ite de
desenele contestatului Dumitru Gorzo, at`t de
„porno“, dar at`t de mediatizat. Ce-a ie[it ve]i
vedea `n c`teva s\pt\m`ni. „Suplimentul de
cultur\“ v\ prezint\ `ns\, `n exclusivitate, o avanpremier\
a ceea ce ar putea fi evenimentul editorial
al verii. Dou\ pagini interzise cardiacilor. Titlul
c\r]ii: Dragostea e un c`ine venit din iad.
„Este al doilea volum de poezie ap\rut `n istoria recent\
a Bibliotecii Polirom [i sper ca odat\ cu el s\ punem bazele unei
tradi]ii «poetice» a colec]iei.“
POEMELE EROTICE ALE LUI BUKOWSKI – T|LM|CITE DE SO
Dragostea e un c`ine ve
CHARLES BUKOWSKI
Nici iadul
m\ a[tepta `n Volksul ei portocaliu.
cum urcam strada cu 2 baxuri de bere
[i o pint\ de scotch
a s\rit din ma[in\
[i-a `nceput s\-mi smulg\ sticlele de bere
[i s\ le tr`nteasc\ de asfalt
apoi mi-a luat pinta de scotch
[i-a spart-o [i pe aia,
strig`nd: ha! deci aveai de g`nd s-o-mbe]i
cu astea [i s-o fu]i!
am mers mai departe spre intrarea casei unde
cealalt\ femeie m\ a[tepta la jum\tatea sc\rii,
apoi ea a urcat sc\rile-n fug\
[i-a lovit-o pe cealalt\ cu po[eta, strig`nd:
e b\rbatul meu! e b\rbatul meu!
apoi s-a urcat `n Volks
[i s-a c\rat.
am adus o m\tur\ [i str`ngeam cioburile c`nd
am auzit un huruit
[i iat\ Volksul portocaliu
`ndrept`ndu-se-n vitez\ spre mine –
m-am ferit lipindu-m\ de zid.
am luat m\tura [i-am continuat s\ cur\],
[i uite-o pe ea, deodat\, l`ng\ mine;
mi-a luat m\tura [i-a rupt-o-n trei,
a ridicat o sticl\ nespart\
[i-a aruncat-o prin geamul u[ii de la intrare.
cealalt\ femeie a urlat din\untru:
la dracu, Bukowski, du-te cu ea!
m-am urcat `n Volksul portocaliu
[i-am plecat `mpreun\.
a ie[it din baie cu p\rul ei ro[u ca foc
poli]i[tii vor s\ merg la sec]ie [i s\ identific
un individ care-a `ncercat s\ m\ violeze.
iar mi-am pierdut cheia de la ma[in\.
am o cheie de intrat dar nu [i pe-aia care-o
porne[te. vor s\-mi ia copilul dar n-o s\-i las.
Rochelle aproape-a c\zut `n supradoz\
[i pe urm\ s-a dus la Harry [i \la a pocnit-o.
are coastele fisurate [i una dintre ele
i-a str\puns pl\m`nii. acum e sub o ma[in\rie.
unde-i pieptenele meu?
al t\u e plin de mizerii.
nu ]i-am v\zut pieptenele,
i-am spus.

DAN SOCIU
A face o antologie din poezia lui Bukowski e ca [i cum
ai sta la c\p\t`iul unui muribund care-[i poveste[te
via]a [i l-ai asculta pe s\rite.
SOCIU {I ILUSTRATE DE GORZO
enit din iad
focul [i-a spus
desigur
conform unor studii
[tiin]ifice
dureaz\ 325 de ani
p`n\ c`nd moare [i
ultima celul\
din creier.
acu-mi dau seama c\
majoritatea gagicilor
pe care le-am cunoscut
m-au min]it
`n privin]a
v`rstei
lor.
curvei
care mi-a
furat
poemele
unii spun c-ar trebui s\ ne ]inem
departe
resentimentele de poezie,
s\ ne ]inem abstrac]i, [i au `ntr-un
fel dreptate,
dar, hiiisuse! doi[pe
poezii pierdute [i nu p\strez copii
[i ai [i picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei s\ m\ distrugi cum vor to]i?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei
asta fac curvele,
`mi cur\]\ buzunarele
c`nd s`nt pr\bu[it.
data viitoare ia-mi m`na st`ng\ sau
una de 50$
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur [i simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau
nu;
o s\ fie mereu bani [i curve [i
be]ivi,
p`n\-n ultima clip\,
p`n-o s\ cad\ [i ultima bomb\,
dar, cum zice Dumnezeu,
st`nd picior peste picior,
Observ c\ Am f\cut mul]i poe]i
dar prea pu]in\
poezie.
B.-A. ST|NESCU
O CARTE SUPERB|,
EMINAMENTE TRIST|...
Ideea acestei c\r]i, ca orice idee bun\,
s-a n\scut la o bere. {i, trebuie
spus lucrul \sta, s-a n\scut `n mintea
lui Dan Sociu. Dup\ alte c`teva
beri a luat amploare [i a `nceput
s\ hidrateze sufle]elele noastre
uscate. Dup\ alte c`teva beri, lui
Sociu i-a mai venit o idee: ce-ar fi
s\-l invit\m [i pe Gorzo s\ `[i bage
coada `n cazanul nostru erotic.
Dup\ aceea nu ne-a mai venit nici
o idee.
Ini]ial, era vorba s\ facem o
antologie de poeme erotice, a[a,
ca s\ ag\]\m publicul. La final, dup\
o prim\ lectur\, v\d c\ o s\ ias\ o
carte superb\, eminamente (ce tare
e cuv`ntul \sta) trist\... [i nu chiar
at`t de erotic\, `n ciuda nenum\ratelor
p... [i p.... prezente `n paginile
volumului. Acum, ce s\ zic,
ne salveaz\ prezen]a lui Dumitru
Gorzo, care mai pune ni[te sare [i
piper pe r\nile noastre.
Este al doilea volum de poezie
ap\rut `n istoria recent\ a Bibliotecii
Polirom [i sper ca odat\ cu el
s\ punem bazele unei tradi]ii „poetice“
a colec]iei, m\car a[a, cu o
carte pe an, n\scut\ la o bere...
DUMITRU GORZO
„NE HOLB|M TO}I, ALEGE
SOCIU {I GATA!“
Desene f\cute `n grab\, un fel de scriere,
altfel de scriere. Dicteu automat. A fora
`n creier, a-l obliga s\ imagineze, s\
scoat\ lucruri, ca [i cum le-ar elibera.
Urmezi un fir: c`nd con[tient, c`nd
f\r\ s\-]i dai seama, uneori f\r\ s\ vrei.
Apoi descoperi c\ era acolo tot timpul.
Lumea e f\cut\ din buc\]i, buc\]ile
pe care tocmai le v\d, altele depuse
undeva `n ni[te celule, creierule-zg`rcitule,
mai intuim, mai b\nuim c`te ceva,
pu]in mixaj, teroarea celor c`teva zeci
de foi albe, mai fac `nc\ trei etc., linia,
]ine-te de ea, ]ine-o, merg dup\ stea [i
iar e zi [i iar e noapte, la fel ca fe]ele
care tot apar [i dispar, uneori trebuie
s\ fac eforturi s\ mi le amintesc pe cele
de ieri, of! creierule-zg`rcitule, apoi
lucrurile iau diverse turnuri [i nu mai
s`nt la fel sau nu mai s`nt deloc, la
urm\, la care urm\, c\ `nc\ nu-i, `]i
zici c\ da, desenele r\m`n; c\ voila!: se
depoziteaz\ lucruri, s-a notat, e aici
tot [i c`nd colo... canci! S-au schimbat
odat\ cu tine. {i `mi imaginez c\ poate
ar fi nepl\cut s\ se schimbe `naintea
ta, da’ ]i-ar pl\cea s\ schimbe lumea
m\car a[a, pu]in – ]i le imaginezi ca
pe ni[te undi]e c`nd e[ti r\u, ca pe
ni[te mesaje `n sticl\, ca mesaje `n balon,
dup\ care spui caman!, nu e cazu’ s\
g`nde[ti a[a, poate c\ o s\ rezoneze
doar vreo trei, da’ o s\ rezoneze careva,
c\ m-am s\turat s\ rezoneze numa’ universul
[i cu mine.
Apare Bukowski la fix [i zici „frate,
hai s\ vedem, intr\m am`ndoi `n gr\mada
de desene, `n gr\mada de texte!“,
zici „hai s\ ne prefacem c\ tu nu desenezi,
hai s\ ne prefacem c\ eu nu scriu,
de fapt eu nici nu scriu, ne holb\m
to]i, alege Sociu [i gata!“.
9 «
avanpremier\
DAN SOCIU
BUKOWSKI
DISPRE}UIA F|C|TORII
DE SENSURI
Bukowski este cel mai v`ndut, citit
[i imitat poet american. That’s a fact.
{i cum poezia american\ nu a avut
egal `n secolul XX, putem
spune c\ Bukowski este cel mai
important poet al secolului XX.
Pentru unii, afirma]ia asta sun\ a
blasfemie – totu[i, Eliot, Celan
etc... Repet: cel mai citit, v`ndut [i
imitat. Exist\ [i alte criterii pentru
a stabili valoarea unui poet? ~n
alt\ lume, poate. But we are born
into this...
E foarte greu s\ faci o antologie
din cele peste 30 de volume de
poezie ale lui Bukowski, `]i pare
r\u pentru fiecare text pe care trebuie
s\-l dai la o parte. E ca [i cum
ai sta la c\p\t`iul unui muribund
care-[i poveste[te via]a – cu umor
[i farmec – [i l-ai asculta pe s\rite,
ca [i cum ai tot intra [i ie[i ca nesim]itu’
din camer\... {i e p\cat,
pentru c\, de[i viziunea lui asupra
lumii nu e deloc una dulce, la
cap\tul pove[tii descoperi o important\
lec]ie de supravie]uire. S\ nu-]i
pierzi niciodat\ m`ndria, fiindc\ e
singurul lucru pe care-l ai cu adev\rat.
Cam \sta e mesajul, dac\ e
chiar vorba de vreun mesaj. Bukowski
dispre]uia scriitorii care vor s\ dea
impresia c\ au ceva esen]ial de
spus umanit\]ii, f\c\torii de sensuri.
Dar la fel de mult `i dispre]uia pe
f\c\torii de nonsens, de obscuritate.
Scria foarte clar, `n limbajul tuturor,
de[i era un singuratic. {i scria
`n primul r`nd ca s\-[i r\zbune rat\rile,
via]a lui futut\ r\u `nc\ din
copil\rie. Probabil de asta are at`]ia
fani – exact at`]ia c`te vie]i futute...
www.supliment.polirom.ro

» 10
printre r`nduri
Ro[ul u[or e rozul iluzor
(Continuare din num\rul trecut)
Vasile Elisav se ridic\, d`nd s-o ia spre u[a antreului de-o [chioap\, ce debu[a `n
coridorul blocului, obscur: la porte cochère, cum o numea, `n deriziune, dumnealui.
— Unde v\ duce]i, dom profesor, `l `ntreb\ amfitrioana.
— La mine `n apartament, de unde m\ `ntorc `ndat\ cu c\r]ile lui Julius [i
Rémy, din care vreau s\ v\ citez c`teva pagini.
— De ce, `l `ntreb\ aceea[i.
— Ca s\ m\ crede]i [i altminteri dec`t a[a, pe veresie.
— V\ credem, nu-i nevoie s\ v\ duce]i, hot\r` gazda pentru am`ndou\.
— De altfel, a]i putea-o face [i mai pe urm\: nu-i a[a t`rziu, ad\ug\, „din
burt\“, Carmen, adic\ f\r\ s\ consulte m\car un singur cronometru. Nici n-a trecut
de miezul nop]ii.
— Am nostalgia vechilor clepsidre, se trezi monolog`nd Vasile.
— Ca [i Borges, complet\, pe g`nduri, Nora.
— Jorge Luis, `ntreb\ `n ironie (sau, poate, dintr-un simplu reflex), studenta Carmen.
— Mai [tii [i altul, zise Nora, persifl`nd-o pe colega ei.
— Nu, dar am uitat bucata-n care acesta scrie c\-i s`nt dragi c\r]ile, h\r]ile [i
nisiparni]ele din suta optsprezece, spuse, nu f\r\ afectare, Carmen.
— De c`nd, o `ntreb\ amica Nora, `i spui tu nisiparni]\, clepsidrei?!
— De c`nd m-am dumirit, r\spunse Carmen, c\ func]ioneaz\ cu nisip, iar nu cu
ap\, ca `n antichitate; c`nd aceste ginga[e obiecte erau de-a binelea „ornice acuatice“,
adic\ ni[te Wasseruhren, iar nu, ca mai `ncoace, cu nisip, alias Sanduhren/sabliers.
Dup\ acest r\spuns de nota 10 (zece), Carmen Carpen vru s\ [tie c`t e ceasul,
dar Nora Aron `i aminti c\, anterior, chiar ea-i spusese lui Vasile Elisav, f\r\ a
consulta vreun cronometru, c\: „Nici n-a trecut de miezul nop]ii“.
— I-ai spus-o, pur [i simplu, „din burt\“, cum se zice, sau, mai distins, „dup\ ureche“.
— Dar [i copiii, spuse Vasile Elisav, se fac, deocamdat\, tot din burt\ (cu o
excep]ie, poate: a Pruncului divin, — carele, dup\ Breviarul maronit, va fi fost conceput
„per aurem“, auricular... ); din burt\, a[adar, ceea ce face ca p`ntecul unei
gravide s\ se bombeze, zi de zi, ca jum\tatea inferioar\ a clepsidrei. Nu mai e cazul
s\ adaug, cred, cum se nume[te orificiul prin care cern sau curg aceste fire de nisip
sau stropi de ap\ care s`nt fetele [i fe]ii, c`nd se nasc...
— S`nt sigur\-sigurissim\, dom profesor, zise, `n zeflemea, Nora Aron, c\ fraza
ultim\, pe care tocmai a]i rostit-o, se termin\ prin puncte de suspensie.
— Care, nu pierdu ocazia Carmen Carpen, figureaz\, pentru dumneavoastr\,
picuri de ap\ sau gr\un]e de nisip.
— Cu corectivul, zise Vasile Elisav, c\ o clepsidr\ are dou\ bur]i; ca furnicile
care, pe l`ng\ stomacul propriu-zis, mai au unul, denumit „social“, ceea ce le `ng\duie
s\ practice trofilaxia.
Profilaxia, vre]i s\ spune]i, `l corect\ Nora Aron.
— Regret, draga mea Nora, dar ai cam dat-o-n bar\, zise (nu f\r\, vorba lui Bacovia,
„o indignare gra]ioas\“) Carpen Carmen. Domnul profesor Elisav Vasile se referea
la faptul c\ „Les fourmis se nourrissent entre elles, cela s’appelle la Trophilaxie.“
— Pe-asta de unde ai mai scos-o, f\cu Nora.
— Din computer, zise Carmen, de pe Google; ca s\ continue numaidec`t:
„Elle [este vorba de furnic\, n.m.] régurgite sa nourriture ou sa boisson pour la
donner à l’autre.“
— E, `ntr-un fel, principiul `nsu[i al s\rutului, ad\ug\ profesorul Vasile,
pun`nd accentul pe cuv`ntul ultim. Iat\ de ce acele puncte de suspensie, iubit\
Carmen, figureaz\ pentru mine, pe l`ng\ „picuri de ap\ sau gr\un]e de nisip“,
furnici, furnici, furnici... ~n rest, clepsidra este, `n principiu, etan[\ [i ranversabil\
ad libitum. E pentru ce am nostalgia ei.
— V\ `n]eleg, `l aprob\, cu perspicacitate, gazda: clepsidra e, [i ea, un palindrom,
un du-te-vino f\r\ evolu]ie... Am una `n buc\t\rie, cu zarful de alam\ cam coclit,
dar capabil\, `n continuare, s\ m\soare timpul ideal de fierbere a unui ou.
(Continuarea `n num\rul urm\tor)
SEMNAL
PALINDROMAN
Serban FOAR}|
MIRII
NEMURIRII
Alin Buz\rin, Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma sportului?,
prefa]\ de Ovidiu Ioani]oaia, colec]ia „Ego. Publicistic\“,
Editura Polirom, 296 de pagini, 19.95 lei
Alin Buz\rin arunc\ o privire dincolo de arena sportiv\, de ambi]iile [i de setea
de performan]\ a protagoni[tilor acestora, evoc`nd „felii de via]\“ ale oamenilor
ce se ascund `n spatele statutului de vedet\. Sportul rela]ioneaz\ cu politica,
cu societatea `n general, tinz`nd uneori s\ devin\ art\, iar `n cele mai
multe cazuri, este tangent emo]iei. Volumul evoc\ portrete ale marilor sportivi
din via]a competi]ional\ autohton\ [i interna]ional\ de acum [i dintotdeauna,
deap\n\ nostalgice amintiri ale unor vremuri apuse, creioneaz\ discret
metehnele peisajului sportiv [i social actual.
Din cuprins: }ara neagr\ a lui Ionu] Alb • Mare[alul la peluz\ • PSD `n Grupa
Mondial\ • Dosarele arenelor • A unsprezecea prioritate • Virtuozul [i patria
lui • Fotbalul privat de stat • Idi Amin Mitic\
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Doris Mironescu
MMiirriiii nneemmuurriirriiii este un roman care, vorbind
cu religiozitate despre via]\, face din
asta literatur\ adev\rat\. Nu o literatur\
terre-à-terre, nu un comentariu la firul
ierbii, f\r\ perspectiv\ [i lipsit de `n]elegerea
sintetic\ a tabloului de ansamblu
al prozei, cum recomand\ unii comentatori,
mai nou. Nu e nevoie s\ invent\m
teorii falacioase despre calitatea tr\itului
prin opozi]ie cu cea a scris-cititului ca
s\ putem aprecia acest roman drept
ceea ce este: o excelent\ realizare
artistic\. Trebuie spus c\, dup\ Mirii
nemuririi, Radu Aldulescu `nceteaz\
s\ fie doar un reprezentant, mai
talentat dec`t al]ii, al mizerabilismului
nou\zecist, pun`nd
acum problema „mizeriei“
`n chip (nu e nici o exagerare!)
metafizic. Eroii s`nt, de
ast\ dat\, exemplari, evad`nd
din umanitatea de serie,
chiar dac\ destinul lor nu va
fi cu nimic mai bun prin asta.
Ei `[i cuceresc un statut simbolic
adesea refuzat de
autor personajelor
sale de p`n\ acum:
sfin]i ai
Romanul lui Aldulescu ajunge s\ exprime un lucru simplu [i
grav: anume c\ individul este ceva f\r\ s\-[i propun\ s\ fie
nimic, f\r\ ca asta s\ presupun\ din partea lui implicare
existen]ial\, dorin]a de a face ceva, de a realiza un proiect vital.
Proza „mizerabilist\“
[i pariul ei metafizic
Romanul Mirii nemuririi trebuie s\ ocupe un loc `nsemnat `n
opera lui Radu Aldulescu a[a cum e ea cunoscut\ p`n\ acum.
Autorul a con[tientizat acest lucru, fapt ar\tat chiar de alegerea
titlului, pe care unii [i al]ii ar fi vrut-o mai inspirat\. Dar
titlul e bun, pentru c\ sugereaz\ o dimensiune simbolic\ pe
care primele romane, burlesc-fantasticul ~ngerul `nc\lecat sau
expresiv-picarescul Amantul Coliv\resei, o ocoleau. {i totu[i,
cu pu]in\ aten]ie, se poate observa c\ at`t Istoria eroilor unui
]inut de verdea]\ [i r\coare, c`t [i, nu mai pu]in, Proorocii Ierusalimului
semnaleaz\, chiar [i la modul ironic, existen]a unui
Text precedent, a unei Istorii pe care eroii, la fel de „pitore[ti“
[i de „mizerabili“ ca `ntotdeauna `n proza acestui important
scriitor, o repet\ `n mod mai mult sau mai pu]in incon[tient.
deposed\rii, consacra]i tocmai prin mizeria
pe care ajung s-o tr\iasc\.
Voca]ia spiritual\ („un ce cre[tin ireductibil“)
a scrisului lui Aldulescu a fost
identificat\ mai demult de c\tre Tania
Radu `n romanul Proorocii Ierusalimului,
bine`n]eles, dincolo de trimiterea, `n[el\toare,
din titlu. Care este istoria biblic\
folosit\ drept palimpsest `n cazul
romanului publicat anul trecut la Cartea
Româneasc\? Ar putea
fi, s\ zicem,
aceea a lui
Iona, adic\ povestea prorocului care `[i
refuz\ voca]ia [i e silit de `nsu[i Dumnezeu
s\ [i-o asume, dup\ grele `ncerc\ri. Nu
altceva se petrece cu Rafael Ogrinjan, pedagog-supraveghetor
la {coala Special\
num\rul 2, dar mai ales cu „mireasa“ lui,
Mirela Dogaru, fost\ buc\t\reas\ la [antierul
bulevardului „Victoria Socialismului“
[i pe urm\ [omer\ [i cu doi copii din flori.
Am`ndoi se chinuie s\ se salte din
nevoie, Rafael c\ut`nd slujbe care s\-l
`nal]e de la condi]ia de p\zitor de copii care
au porniri deviante la aceea, mai nobil\,
de ziarist de opozi]ie la `nceputul anilor ’90,
`n vreme ce Mirela v`neaz\ iluzia unui
c\min al\turi de b\rba]i care nu se vor c\s\tori
cu ea niciodat\, dar `i vor turna
copii nelegitimi. Ambii `ncearc\, deci, s\
scape de s\r\cie, crez`nd c\ pentru ei s`nt
posibile bun\starea, confortul, `mplinirea.
~ns\ „m`ntuirea“ nu are cum s\ apar\, fericirea
nu e dat\ nici de militantismul antiiliescian
al lui Rafael la ziarul „Blocada“, nici
de perspectiva plec\rii la munc\ `n Italia
sau Austria pentru femeie. ~ntre timp, `ns\,
cei doi s-au g\sit unul pe altul [i, totodat\,
o lini[te compact\ a `nlocuit aspira-
]iile lor spre un „mai bine“ nebulos. Ultimele
pagini arat\ c\ ei [i-au p\truns
destinul [i au `nceput s\-l iubeasc\ cu o
devo]iune mai puternic\ dec`t orice speran]\.
B\rbatul predic\ dostoievskian, dar
perfect plauzibil, `ntr-o bodeg\ din parcul
IOR: „dac\ vrei `ntr-adev\r s\ m\ ascul]i
[i s\ m\ crezi, este `ntr-adev\r o cruce, [i
crucea aia e[ti tu. D-aia spun c\-i nev\zut\
[i d-aia `]i este at`t de greu“. Femeia
renun]\, categoric, la afectele materne
[i la supunerea fa]\ de morala divin\ atunci
c`nd e nevoit\ s\-[i v`nd\ copilul,
printr-o adop]ie ilegal\, unor francezi: „Mirela
se uita iar pe fereastr\, la obrazul ei
`mpietrit pe care se zv`ntau lacrimile, reflect`ndu-se
pe cerul `mp`nzit de fumul
termocentralei. {i inima parc\ i se `mpietrise.
De-acum, n-ar mai avea pentru ce
s\ pl`ng\“. „Mirii nemuririi“ nu beneficiaz\
de o nunt\ `n cer, dec`t poate prin
aceea c\ nu se iau cu cununie. Pe ei `i aduce
laolalt\ voca]ia puternic\ a suferin]ei,
harul mizeriei.
Eroii s`nt umbre str\vezii,
tricksters goi de identitate
Ca [i `n momentul apari]iei lui Céline `n
Fran]a anilor ’30, genul proxim imediat
Cristian Geamba[u, Dincolo de scor. Despre emo]ia din spatele tabelei,
prefa]\ de C\t\lin Tolontan, colec]ia „Ego. Publicistic\“, Editura Polirom,
280 de pagini, 19.95 lei
„~n cele aproximativ 250 de pagini ale c\r]ii, apar figuri de eroi [i antieroi, de mari campioni
[i pseudocampioni, de oameni care au stimulat progresul [i de indivizi care s-au
str\duit s\-l stopeze. Editorialele selectate, al c\ror gen literar variaz\ de la eseu la scrisoare
[i de la interviu la teatru (foarte) scurt, s`nt unite a[adar de semnifica]ia evenimentului,
put`nd fi citite f\c`nd abstrac]ie de ordinea cronologic\ a apari]iei. Am ]inut seama
totu[i de faptul c\ un articol, fie el [i de opinie, dintr-un cotidian sportiv are un grad `nalt
de perisabilitate [i am selectat materiale despre care `mi place s\ cred c\ nu s`nt atinse de
aceast\ nemiloas\ boal\.“ (Cristian Geamba[u)
Din cuprins: Nadia [i Colosul din Rodos • Martina e tot cool • Chet\ pentru Mutu • Virusul
Pipera • Ideologul Mircea Lucescu • ~n\l]imea sa, fotbalistul • The Sunday B\nel •
Na, na de la UEFA! • Touchdown Liverpool! • Gimnaste cu greutate
www.supliment.polirom.ro

RADU
ALDULESCU
recunoscut scrierilor lui Radu Aldulescu
a fost naturalismul, cu observa]ia imediat\
c\ era vorba de un tip cu totul special
de naturalism, cu o mult mai crunt\,
mai neagr\ [i mai liric\ amprent\ dec`t
aceea zolist\. Esen]ial\, la el, este orchestrarea
stilului „indirect liber“, care
permite, dup\ cum s-a tot observat, amestecul
de discursuri apar]in`nd personajelor
dar [i „autorului“ (folosesc
aceast\ denomina]ie pentru a sublinia
existen]a unei perspective aparte, ordonatoare,
din avion, pe care o permite
aceast\ instan]\ textual\). Or, `n acest
roman cel pu]in, spre deosebire de altele,
unde partitura „autorului“ se plasa la nivelul
evalu\rii morale, sensul pe care `l
dau interven]iile auctoriale pare a fi mai
degrab\ unul spiritual. De urm\rit, spre
exemplu, felul `n care relatarea senza]iilor
chinestezice ale Mirelei `ntr-un moment
de prostra]ie cap\t\ o conota]ie
religioas\, datorat\ nu doar g`ndului bisericos
al femeii, ci unei voci `nv\luitoare,
care vine de sus: „N-avea dec`t s\
stea `ntins\ `n pat [i s\ cread\ din toat\
fiin]a ei c\ nu se mai termin\, m\car c\
toate se termin\ odat\ [i-odat\ [i re`ncep
de fiecare dat\, ca s\ te h\ituiasc\ [i s\
te chinuie ne`ncetat, secund\ de secund\,
zi [i noapte, p\i, ce-ar fi `nsemnat
pentru ea, acum, doi copii [i f\r\
b\rbat, [i f\r\ slujb\, singur\ pe lume [i
str\in\, r\t\cind pe str\zi, printre ghetourile
astea de blocuri, ca prin gr\dina
raiului, ocolind ispitele [i c\lc`nd `n ele,
singur\, singuric\ prin Valea asta a Pl`ngerii
care curge prin tine [i se termin\
doar pentru a `ncepe iar\[i [i iar\[i“.
Vis\rile disperate ale Mirelei cap\t\ corec]ii
„transcendente“, care le a[az\ `n
adev\rata lor lumin\: mizeria este beatitudine,
blocurile din cartier s`nt flori `n
gr\dina raiului.
Astfel de pasaje, nu pu]ine `n carte,
m\ `ndrept\]esc s\ afirm c\ acest din
urm\ roman al lui Radu Aldulescu este
[i cel mai bine ]inut `n m`n\ de c\tre autor,
semnifica]iile fiindu-i controlate
aproape la fiecare pagin\. Tribula]iile
s`ngeroase ale eroilor prin lumea lor vagaboand\
nu `nceteaz\, acela[i aer de
violent\ `ncle[tare viziteaz\ paginile,
chiar [i atunci c`nd violen]a `ns\[i lipse[te.
~n schimb, semnifica]ia gesturilor
acestora este altfel orientat\ dec`t `n sensul
pitorescului moral de la periferie [i
al eticii na]ionale. Ajuns ziarist, Rafael
Ogrinjan nu renun]\ la furti[aguri, ba
chiar ajunge s\ fure mobilul lui Zizi, barosanul
cartierului, [i nu se code[te s\
r\spund\ atunci c`nd acesta `l sun\ ca
s\-i dea de urm\. ~i prime[te acestuia
apelul ca s\-[i dovedeasc\ lui `nsu[i c\
nu-i pas\ de nimic, c\ nu-i e fric\ de b\t\u[,
dar mai mult ca s\-[i proclame o
SEMNAL
Dup\ Mirii nemuririi, Radu Aldulescu `nceteaz\ s\ fie doar un
reprezentant, mai talentat dec`t al]ii, al mizerabilismului
nou\zecist, pun`nd acum problema „mizeriei“ `n chip (nu e nici
o exagerare!) metafizic.
independen]\ semea]\: „S`nt un nemuritor
`n definitiv. Casa mea [i patria mea
nu-s `n ghetourile astea jegoase. Pe aici
s`nt `n trecere, `mi trag ni]el sufletul [i
m\ duc, f\r\ s\ intru-n vorb\ cu to]i
cretinii“. Traiul la limita de jos a existen]ei
i-a deposedat pe ace[ti oameni de
toate: proprietate, afec]iune, spaim\,
respect fa]\ de moral\. {i, f\c`nd asta,
i-a transformat `n ni[te umbre str\vezii,
`n tricksters goi de identitate, locui]i de
un sens mai puternic, care lor le scap\.
Doar sufletul, fic]iune goal\ `n absen]a
unei con[tiin]e morale, subzist\ `n eurile
devastate ale lui Rafael [i al Mirelei.
Romanul lui Aldulescu ajunge s\ exprime
un lucru simplu [i grav: anume
c\ individul este ceva f\r\ s\-[i propun\
s\ fie nimic, f\r\ ca asta s\ presupun\
din partea lui implicare existen]ial\, dorin]a
de a face ceva, de a realiza un proiect
vital. „Crucea-i `n om [i-i chiar omul, [i
orice ar povesti omul despre el `nsu[i
nu se compar\ [i nu poate `ntrece greutatea
crucii“ – este o afirma]ie a lui Rafael
Alexandru Vakulovski, Bong, edi]ie cartonat\, colec]ia
„Ego. Proz\“, Editura Polirom, 384 de pagini, 29.95 lei
~n noul roman al lui Alexandru Vakulovski se ]ese o lume dezabuzat\, `n
care speran]ele mor `nainte de a se na[te, o lume `n care dragostea pentru
o altfel de „Lolit\“ e ucis\, lent, de neputin]\, iar prieteniile se leag\ tot
`n jurul neputin]ei. A[a cum ne-a obi[nuit, Vakulovski vorbe[te despre
un anume fel de ratare, `n starea ei pur\, o ratare pentru care nu personajele
s`nt vinovate, ci lumea din jurul lor. {i aici, ca [i `n volumele precedente,
naratorul e con[tient de propria-i distrugere, dar incapabil de a
i se `mpotrivi.
„Prin grila furiei poate fi justificat limbajul lui Alexandru Vakulovski.
Duritatea lui este o expresie a furiei fa]\ de structurile sofisticate [i osificate
ale societ\]ii.“ (Dumitru Crudu)
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
care serve[te drept stindard acestei
c\r]i. Orice ar crede omul despre el `nsu[i,
orice ar povesti, suferin]a c\reia
nu-i poate da nici un nume `l va califica,
abia ea, cu adev\rat `n cursa vie]ii. De
aceea Mirela [i Rafael planeaz\, `n zbor
str\veziu, deasupra cerului opac al acestei
c\r]i (foarte inspirat\ ilustra]ia copertei,
apar]in`nd pictorului Sorin Ot`njac!),
cu toate c\ n-au nimic epopeic sau angelic
`n firea lor.
~ns\ ei s`nt demonstra]ia faptului c\
sufletul exist\ – o demonstra]ie paradoxal\,
un fel de pariu metafizic pe care
Radu Aldulescu `l duce p`n\ la cap\t cu
`nc\p\]`nare [i inteligen]\.
» Radu Aldulescu, Mirii
nemuririi, colec]ia
„Proz\“, Editura
Cartea Româneasc\,
2006
11 «
printre r`nduri
CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEA}|
Emil BRUMARU
Scrisoare veche
C`nd m-am conectat cu universul
erotic [i nevrotic... mai din p\r]i!;
nu era nimica! Tocmai povestisem
cum a fost cu tipa aia de la leg\torie,
dar mi-am amintit mai bine.
D`nsa era cam complexat\, c\
f\cuse doar liceul [i muncea la o
treab\ de c\cat, f\cea pachete!
Se `ncurca `n a]e [i sfori [i se
enerva c\ nu era student\ la fix,
[i de aceea se ocupa cu colec]ionarea
poe]ilor la ferfenea, da’ era
[i sentimental\... S\ vezi de ce
am luat-o pe str\zi pustii... Dup\
ce-i b\usem [i banii pentru al doilea
pantof, nu! c\ ea vrea la cel
mai mi[to bar, la Hotelul Moldova,
acum fiind r`ndul meu s\
pl\tesc. {i acolo, numai ce ne-am
prelins pe scaune (era lung\ [i
slab\ ca pic\tura!), nici n-am comandat
o t\rie, c\ vine un tip haios
[i tatuat la-ncheieturi, [i se
a[az\ l`ng\ d`nsa, [i-mi dau seama
c\ s`nt intimi, [i mai vine `nc\
unul cu care tot era intim\, c\
vorbeau de `nt`mpl\ri trecute, de
nici nu mai existam... m\ camuflaser\
dobitocii total. Bine, m\
g`ndesc, e momentul s-o [terg [i
zic pardon! m\ duc la toalet\, iar
indivizii deja mai comandaser\ un
r`nd minus eu, care parc\ devenisem
fantom\... [i tipa b\ga
sur`suri largi [i mereu se sprijinea
de fiecare cu m`nu]a ei cald\,
contractil\, c\ deja filma cam betu]\,
musca naibii, [i r`dea cu
umezeli la buze, [i strung\rea]\ la
din]i, [i am zis iar pardon! [i am
intrat `n toalet\, dar n-am putut
s\ v\rs, de[i m-am str\duit cuviincios,
cu un deget `n g`t, apoi cu
dou\, [i c`nd am ie[it m-am uitat
atent la ea, [i acum hohotea de
se beleau to]i din bar la ka[toak\,
deci n-au observat c`nd am luat-o
fuga-fugu]a pe sc\ri (da’ pl\tisem
r`ndul meu, numai c\ ea-[i consumase
pantofii!) [i m-am plimbat
mult pe str\zi pustii ca s\ nu
ajung mucilaginos acas\... A[a a
fost, de fapt, degeaba a zis c\-s
tont [i zevzec, era sup\rat\ c\ [i-a
pilit pantofii cu mine... Nu prea
pricep de ce ]i-am povestit, s`nt
mai multe [i m\runte de spus, [i
dulci [i amare... Ieri am recitit
ceva din Nichita St\nescu [i azi,
culmea! pe la cinci, tot Nichita
am recitit, se pare c\ de abia
acum `l „descop\r“ cu adev\rat!
Sf`[ierea lui de viu, durerea c\ iubita
i-a plecat `n ]\ri str\ine, l-a
l\sat, ce mai... Tu tot cu fustalan\
aia neagr\ b`ntui? N-am mai r\sfoit
c\r]i cu pove[ti, nici altceva,
am a[teptat [i m-am perpelit la
televizor ca t`mpitul... M-am apucat
de C\rt\rescu [i, mort-copt,
vreau s\ parcurg cele dou\ volume
ale Orbitorului, non-stop, c\
primul l-am citit c`nd a ap\rut dar
l-am uitat, a[a c\ acum o iau de
la `nceput, e formidabil tipul \sta,
o s\ umfle Nobelul la ad`nci b\tr`ne]e!
Cred c\ observi c`t de cuminte
scriu, nu te mai h\r]uiesc,
s-o fac\ al]ii, nu te mai agresez,
te trimit la doctori s\ te controlezi,
e nevoie, simt! E aici o c\ldur\
provincial\... m\ g`ndesc
cum stai tu [i faci b\l]i de transpira]ie,
[i-]i cad pic\turi din subsuori,
[i-]i pl`nge tot corpul, [i-]i
pl`ng g`ndurile, [i-]i pl`nge ceva
prin s`nge, pl`nge, pl`nge... Cic\
s\ iau s\ scriu tot ce-mi trece prin
cap\t! P\i tu nu pricepi ce-mi trece
mie prin cap\t, dac\ m\ `mbie
careva? {i nu oricine, ci tu? Nu-]i
dai seama c\ m\ amuz\ s\ te am
de meduz\? ~nchei, c\ m\ `nclei
iar\[i `n neru[in\ri, `n m\sc\ri, `n
cuvinte f\r\ ve[minte, de r\m`i
ditamai goal\ [i-ntr-o dulce halandal\,
ceea ce nu-i de ici de
colo! {i-o s\ vedem noi cum o
s\-mi duci tu dorul, cu r\zorul
nestropit de cel mai duios hobbit!
Te pup, frust, `n infinituri ondulate
pe la spate...
Salman Rushdie, Copiii din miez de noapte, edi]ie cartonat\, traducere [i note
de Radu Paraschivescu, colec]ia „Biblioteca Polirom. Seria de autor «Salman
Rushdie»“, Editura Polirom, 648 de pagini, 44.95 lei
„O epopee comparabil\ cu Toba de tinichea a lui Günter Grass sau cu Un veac de singur\tate
a lui García Márquez. Ar trebui ca ace[ti copii ai lui Rushdie, orfani ai istoriei, s\ cucereasc\
lumea. Un roman extravagant, exuberant, disperat.“ („The New York Times“)
Romanul Copiii din miez de noapte este povestea celor 1001 copii n\scu]i la miezul nop]ii
dintre 14 [i 15 august 1947, c`nd India `[i proclam\ independen]a fa]\ de Marea Britanie.
To]i ace[ti copii s`nt `nzestra]i cu puteri supranaturale, iar romanul urm\re[te `ndeaproape
destinele a doi dintre ei: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse s\race, [i Shiva, singurul
mo[tenitor al unei familii musulmane `nst\rite, destine care se `ncruci[eaz\ `n chip straniu
`n clipa `n care cei doi s`nt schimba]i la na[tere.
www.supliment.polirom.ro

» 12
teorie [i practic\
BUCURE{TI FAR WEST
Daniel CRISTEA-ENACHE
Cinematograful gol
}in minte [i acum, cu deplin\ claritate,
ziua `n care, la cinematograful
Pacea din cartierul Militari, am v\zut
IImmppeerriiuull ccoonnttrraaaattaacc\\, din trilogia
SSttaarr WWaarrss. Era var\, afar\ o
c\ldur\ `n\bu[itoare, iar `n\untru,
str\lucind `n `ntunericul dens, z\pezi
nesf`r[ite pe care Luke Skywalker
[i-ar fi putut g\si moartea.
Sala `ntreag\ `[i ]inea r\suflarea.
Zeci de priviri s\getau ecranul, din
corpurile `nghesuite `n scaune, urm\rind
uimitoarele peripe]ii intergalactice.
La sf`r[it, eram cu to]ii
inunda]i de fericire.
Aceasta a fost totu[i o excep]ie:
o zi mare, o experien]\ ini]iatic\.
De obicei, filmele erau mai prostu]e
[i s\lile tot pline, dar ironice.
Era bine s\ fi luat bilet `n r`ndurile
din spate, acoperite de platforma
etajului superior. Altfel, riscai s\ fii
scuipat de c\tre golanii de la balcon,
s\ ]i se arunce coji de semin]e
`n cap, s\ ]i se adreseze m\sc\ri.
C`nd se apropia ora `nceperii filmului,
un cor de fluier\turi o cerea
expres, p`n\ se l\sa `ntunericul,
`nt`mpinat cu aplauze. O actri]\
frumoas\, bun\, era `necat\, de la
`nceput [i p`n\ la sf`r[it, `n valuri
de observa]ii pofticioase. Un b\rbat
sportiv, b\t\ios era `n schimb
respectat, primit cu simpatie [i
ova]ionat pe parcurs. Nu [i un t`n\r
f\r\ vlag\, obligat s\ suporte,
pe toat\ durata filmului, dispre]ul condensat
al spectatorilor d`mbovi]eni.
Cu toate acestea, `mi pl\ceau.
Azi realizez mai bine c\ aveau ceva
franc `n comportament [i un umor
special, bine adaptat la realit\]i.
Reac]iile lor, de[i deplasate,
porneau `ntotdeauna de la ceva
palpabil, de la un s`mbure de frumuse]e
– sau de ridicol – pe care
`l punctau `n consecin]\, sp\rg`ndu-l
cu din]ii lor puternici [i
savur`ndu-l cu toat\ pofta tinere]ii.
Nu r`deau c`nd ar fi trebuit s\ pl`ng\
[i invers. ~ngro[au numai liniile ce
veneau dinspre ecran, ca ni[te critici
la prima m`n\, av`nd numai
impresii, nu [i capacitatea de a le
decanta. Mi-e dor de ei, `mi lipse[te
acest public gol\nesc [i ata-
[ant, bucure[tean p`n\-n v`rful unghiilor.
Am intrat acum o vreme,
ziua `n amiaza mare, la un film pe
Bd. Elisabeta, fost 6 Martie. Trebuia
s\-mi umplu dou\ ore [i am luat
bilet la o comedie cu Jim Carrey.
Sala – o triste]e. Publicul era format
din mine [i `nc\ trei r\t\ci]i. Filmul
curgea, actorii se str\duiau,
fa]a de gumilastic a lui Carrey
f\cea to]i banii... ~ns\ aerul era
`nghe]at, sticlos, f\r`mat `n c`teva
r`sete sparte, disparate. R`ndurile
de scaune goale mi-au f\cut, literalmente,
r\u. La Mall, stai `ntr-un
fotoliu, cu cafelu]a `n m`n\, `nconjurat
de sunetele ie[ite din Dolby
System, `ntr-o rela]ie aproape fizic\,
direct\ cu ecranul. Vecinul?
}i-e indiferent. Singur sau `ntr-o
sal\ plin\, `]i este totuna: e[ti prins
`n [uvoiul de imagini, mergi cot
la cot cu eroii filmului. ~ntr-un cinematograf
vechi, clasic, ai `ns\
nevoie de restul spectatorilor. F\r\
ei, sim]i [i mai pregnant c`t de tare
[i de incomod e scaunul, c`t de
s\r\c\cioase [i vetuste s`nt acoper\mintele
vi[inii ale pere]ilor, c`t
de chioare s`nt luminile. F\r\ o
mare de capete mi[cate `n jurul
t\u, te sim]i st`njenit [i nesigur,
participant la un act ratat, un simulacru
`ncropit cu personajele de
pe ecran. Degeaba se zbat ele acolo,
degeaba r`d eu singur-singurel
aici, `n ultimele r`nduri. Totul e
fals, putrezit, destr\mat. Lumea
aceea a copil\riei mele, a s\lilor
de cinematograf pline [i empatice,
s-a dus...
C`nd am ie[it de la film pe bulevardul
Elisabeta, fost 6 Martie,
soarele `mi b\tea drept `n fa]\.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
CINEMA-UL
CLASIC
Arhivele muzicale video par s\
fie din ce `n ce mai prizate de
amatorii de muzic\ [i nu te
po]i dec`t bucura s\ observi
c\ o colec]ie cum este cea de
DVD-uri, realizat\ de EMI
Classics, a ajuns la al 50-lea
disc. Intitulat\ Classic Archive,
colec]ia include filmele unor
realizatori de marc\, asemenea
lui Christopher Nupen [i
Bruno Monsaingeon, care domin\
pia]a cu remarcabile documentare
[i concerte filmate
ale marilor arti[ti ai secolului
XX. ~ntre ei, volumul 45 al colec]iei
Classic Archive `i este
dedicat sopranei Julia Varady.
Pentru a-i face un portret c`t mai complet,
Bruno Monsaingeon include pe
DVD-ul intitulat simplu JJuulliiaa VVaarraaddyy
trei ipostaze diferite ale sopranei, pentru
mul]i un exemplu de probitate [i
perfec]iune muzical\. Cel dint`i `l constituie
documentarul Julia Varady, C`ntecul
pasiunii, realizat `n 1998. Cel de-al
doilea este un recital filmat la Paris, `n
ianuarie 1998, c`nd Varady era acompaniat\
la pian de Victoria Postnikova. ~n
program Wesendonck Lieder de Wagner
[i o pies\ de Ceaikovski. Cel de-al treilea
film, ad\ugat ca Bonus, este o repeti]ie,
din 1996, a liedului Fata [i Moartea de
Schubert, la pian afl`ndu-se celebrul Dietrich
Fischer-Dieskau, so]ul sopranei.
Nu-mi amintesc, [i a[ vrea s\ m\ `n-
[el, ca Julia Varady s\ fi fost invitat\ s\
c`nte `n recital sau pentru un master
class la Bucure[ti sau la Cluj dup\ 1989.
Sau s\-i fi fost acordat un doctorat honoris
causa de o Academie de Muzic\ a
]\rii din care a plecat. ~n filmul lui Monsaingeon,
ea poveste[te simplu c\ este
„n\scut\ `n România, din p\rin]i unguri,
`n timpul celui de-al doilea r\zboi
mondial. Tat\l meu antrena echipa
na]ional\ de lupte greco-romane. C`nta
la vioar\... Era o perioad\ de priva]iuni,
dar pentru mine una fericit\. De la 7 ani
am `nceput s\ c`nt, `n gr\din\. Mama
mi-a g\sit un profesor, Magda Papp“.
~ncepuse prin a c`nta la vioar\, apoi,
la 15 ani, profesoara ei `i spunea c\ are
o voce frumoas\ [i c\ la Oradea nu are
nici un viitor. {i, poveste[te mai departe
Julia Varady `n filmul lui Monsaingeon:
„La 15 ani am plecat la Cluj, singur\, [i
am `nceput studiile de canto. {coala era
`ntr-un colegiu franciscan. ~n interiorul
acelor ziduri groase, pentru noi nu exista
dec`t muzica. Ziua [i noaptea nu auzeam
dec`t muzic\. Fiecare `[i studia piesa
`ntr-o camer\ mic\. Absorbeam muzica
asemenea unui burete. {tiam c\ ea era
via]a mea. Exista un singur magnetofon,
Tesla. Dar era minunea `ns\[i. O puteam
auzi pe Maria Callas `ntr-o `nregistrare
live. Sau pe Schwarzkopf sau Fischer-
Dieskau, gra]ie c\ruia am `nv\]at primele
mele lieduri. Vroiam s\ c`nt asemenea
lui. Dup\ trei ani mi s-a f\cut prima
propunere de angajament, Profesorul
meu de la clasa de oper\ m-a `ntrebat
dac\ m\ sim]eam gata – eram bursier\ [i
f\r\ bani – pentru un rol mic `ntr-o
oper\. {i am r\spuns: Fire[te! Primul rol
Daniel Cristea-Enache: „~ntr-un cinematograf vechi, clasic, ai nevoie
de restul spectatorilor. F\r\ ei, sim]i [i mai pregnant c`t de tare [i
de incomod e scaunul, c`t de s\r\c\cioase [i vetuste s`nt acoper\mintele
vi[inii ale pere]ilor, c`t de chioare s`nt luminile“.
Classic Archives: Julia Varady
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
Victor ESKENASY, Radio Europa Liber\, Praga
mare a fost Liu, `n Turandot. Apoi, Cosi
fan tutte, Micaela, Cherubino...“. La 20
de ani c`nta rolul Paminei, din Flautul
fermecat, minun`ndu-i pe cei care observau
c\ are chiar v`rsta personajului.
A urmat acea scurt\ perioad\ de deschidere
care `i permitea, `n 1968, cum
poveste[te `n film, s\ treac\ grani]a „pentru
a merge la Frankfurt, la o audi]ie
pentru Christoph von Dohnany. Ah!
Perfido!, de Beethoven, la Opera din
Frankfurt. Era 4 decembrie. Era o atmosfer\
complet necunoscut\ mie, plin de lumini...
Christoph von Dohnany [i asistentul
lui mi-au spus: s`nte]i angajat\.
Am crezut c\ nu am auzit bine. Era prea
simplu, am ajuns, am c`ntat [i mi s-a
spus ca s`nt angajat\ pe loc. Mi se deschidea
o via]\ nou\“. Dar se `ntorcea
„acas\, `n România“, pentru a realiza c\
lucrurile nu erau chiar a[a de simple, c\
doar 2-3 c`nt\re]e, de la Bucure[ti, avuseser\
privilegiul de a pleca `n str\in\tate
[i de a face o carier\.
Dup\ amintirile ei: „Sub Ceau[escu,
România era total `nchis\. Eu apar]ineam
unei minorit\]i, maghiare, [i purtam un
nume unguresc, Tözser. {i mi s-a spus:
«Tu, ca maghiar, cu un nume unguresc,
nu vei realiza nimic. Schimb\-]i numele!»
Aveam un asemenea sim]\m`nt al
drept\]ii [i libert\]ii `nc`t m\ sim]eam
prost `ntr-un asemenea rol. Mi-am spus,
dac\ tot s`nt str\in\ m\car s\ fiu str\in\
`ntr-o ]ar\ str\in\. Pe l`ng\ o viz\ de
ie[ire, era nevoie de o autoriza]ie a secretarului
de partid al operei. Era un
func]ionar de partid, iubitor de muzic\
[i c\ruia `i pl\ceam. El m-a `ntrebat: Pute]i
pleca `n chiar aceast\ sear\? Profesorul
meu de canto mi-a spus: «Ia un minimum
de lucruri [i du-te». Am `nghesuit
o c\ma[\ `ntr-o geant\ mic\ [i am plecat
chiar `n seara respectiv\. M-am reg\sit
`n exil, f\r\ a avea nimic cu mine, except`nd
ceea ce `nv\]asem. Voin]a de a
r\m`ne, de a lucra, de a c`nta era at`t de
mare `nc`t mi-am asumat acest sacrificiu.
Nu vroiam nimic altceva dec`t s\ c`nt“.
{i avea s\ c`nte! Una din vocile cele
mai frumoase ale ultimei jum\t\]i a secolului
trecut, Julia Varady reg\sea o cas\,
dac\ nu o patrie chiar, la Opera din
München. Acolo avea s\ fie apreciat\ de
dirijori ca Rafael Kubelik [i Carl Böhm
[i s\ c`nte `n [apte luni, [apte roluri noi.
~n 1977, cel la care visase de t`n\r\, baritonul
Dietrich Fischer-Dieskau, i-a devenit
partener de via]\ [i de muzic\. Istoria
ulterioar\, de succes, e `n genere cunoscut\.
Iar pentru cei ce vor s\ [tie mai
mult, documentarul lui Monsaingeon e
sursa cea mai bun\.
www.supliment.polirom.ro

{APTE DUBLE
Nu-i nimic. Experien]a de la Cristi Mungiu
a fost interesant\ [i mi-a f\cut poft\ de
m`ncare, de[i era at`t de lini[te pe platou
[i at`t de pu]in\ lume `nc`t nu m-am
g`ndit, s\ nu se supere Cristi, c\ e un film
at`t de serios `nc`t s\ sar\ direct `n Competi]ia
Oficial\ de la Cannes. Povestesc acum
despre ea, de[i s-a petrecut `n urm\
cu c`teva luni [i de[i i-am anun]at deja
pe prieteni c\, dup\ ce Wong Kar-wai
va vedea filmul lui Mungiu la Cannes, urmeaz\
s\ apar `n In The Mood For Love 2.
(Ei, bine`n]eles c\ glumesc.)
Depoul Victoria, despre care nu [tiam
c\ exist\. ~n spatele Guvernului e[ti `n
plin\ Epoc\ de Aur, chiar dac\ echipa
lipe[te h`rtii albe peste reclamele de pe
tramvaie. „Film\m“ `ntr-un asemenea tramvai.
Fata de la costume mi-a dat o geac\
roz, un fular gri [i un rucsac. Pentru c\
am „pile“ la regizor, s`nt figurantul cel
mai vizibil, deci dac\ la premier\ n-o
s\-mi pice invita]ia din m`n\, o s\ m\
pot [i vedea.
Sarcina mea e s\ m\ uit pe geam.
N-am emo]ii. Tragem [apte duble, adic\
mergem cu tramvaiul vreo 15 metri, p`n\
spre ie[irea `n {tefan cel Mare. De fiecare
dat\ observ alte am\nunte la casele de pe
partea dreapt\. Un geam `n p\tr\]ele, jaluzele
l\rgite, o umbr\ frumoas\ pe casa
galben\, cerul cu tot mai pu]ini nori. {i
Cristian Mungiu, [i secundul Radu
B\rbulescu le v\d, dar pe altele, de pild\
ni[te `nscrisuri pe gardul depoului, prea
actuale, ni[te termopane sau un aparat
de aer condi]ionat. Directorul de imagine
Oleg Mutu e atent s\ le evite. Ce m\ amuz\
e c\ de vreo dou\ ori, Cristian
Mungiu `mi spune `ncurajator, ca unei
actri]e nesigure: „Ai fost foarte bine“, lucru
care nu m\ `mpiedic\ s\ nu-i repro[ez,
tot la b\[c\lie, c\ nu mi-a explicat rolul.
„Stai lini[tit\, am avut odat\ o actri]\ care
trebuia s\ zic\ doar: cum trece]i de
intersec]ie, e imediat pe dreapta – dar,
ca s\-[i dea replica, a avut nevoie s\ [tie ce
meserie are `n film [i dac\ e m\ritat\.“
Sper c\ n-o s\ ajung
un figurant ratat
E duminic\ [i pe calendar, [i `n programul
film\rilor. Nu e o zi grea, chiar
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Tragem [apte duble, adic\ mergem cu tramvaiul vreo 15 metri, p`n\
spre ie[irea `n {tefan cel Mare. De fiecare dat\ observ alte am\nunte
la casele de pe partea dreapt\. Un geam `n p\tr\]ele, jaluzele l\rgite,
o umbr\ frumoas\ pe casa galben\, cerul cu tot mai pu]ini nori.
Am f\cut figura]ie
la Cristian Mungiu
Am mai fost pe platourile de filmare – e drept, nu at`t de des
c`t mi-ar fi pl\cut –, dar recent am [i debutat. Ca figurant, `n
filmul 4 luni, 3 s\pt\m`ni [i 2 zile – prima parte a seriei
Amintiri din Epoca de Aur de Cristian Mungiu –, care merge la
Cannes, `n Competi]ia Oficial\. Norocul s-a r\zbunat :)), pentru
c\ Nae Caranfil nu m-a chemat s\ interpretez rolul de ziarist\
`n Filantropica, lu`nd alte 5-6 tinere s\-[i joace propriul rol.
Oleg Mutu [i cu mine `ntr-o pauz\ de ]igar\
© Foto: Cristian Coroiu
FILM
Iulia BLAGA
© Foto: Cristian Coroiu
dac\ aveam s\ aflu pe urm\ c\ s-a stat
p`n\ la 1 noaptea, par]ial [i din cauza
unui cet\]ean b\ut [i recalcitrant ap\rut
pe platou.
Dar acum s`nt `nc\ la filmare [i `ntr-o
pauz\ socializez cu colegii de figura]ie –
care stau stingheri deoparte. (Mi-e jen\
s\ m\ duc la Anamaria Marinca. Ce s\-i
spun? „Bun\, s\ [tii c\ eu nu s`nt figurant\,
numai m\ fac. Merg film\rile?“
M-ar crede? O s\ spun\ c\ s`nt spioan\
[i fac reportaje undercover, mai ales c\
e foarte rezervat\ cu jurnali[tii români.
S`nt `ntr-o situa]ie ingrat\. Mai bine stau
cu grupa mea.) O doamn\ `ntre dou\
v`rste `mi m\rturise[te c\ a mai jucat `n
Modigliani [i `nc\ `ntr-un film al c\rui
titlu nu-mi spune nimic, [i c\ face figura]ie
[i pentru bani, dar [i de pl\cere.
Mai e un domn – b\nuiesc pensionar –
care cred c\ evit\ plictiseala, agonisind
[i pentru `ntre]inere, [i o fat\ de liceu
care lipse[te de la [coal\ c`nd are filmare
[i care `mi spune c\, dac\ vreau s\ m\
lansez, m\ ajut\ pentru c\ [i-a f\cut
firm\. De ce nu? Un coleg de-al meu a
f\cut o pasiune pentru asta. A fost, printre
altele, jandarm `n Père Goriot [i un
b\iat de la calculator `n Chuckie 5.
Normal c\ `mi st\ ca un cui `n creier
fraza celebr\ a lui George C\linescu despre
criticii care s`nt arti[ti rata]i. Sper
c\ n-o s\ ajung un figurant ratat. Sau
poate c\ s`nt un critic ratat [i viitorul
meu s-a deschis acum [i el e figura]ia.
{tii ceva? Nu m-ar deranja prea tare.
Mereu am zis c\ e mai mare satisfac]ia
de a fi muncit (orice) la un film dec`t
cea de a scrie despre acel film.
COPYLEFT.RO
Constantin VIC|
Se iau dou\ imagini: buldozere [i
tractoare, conduse de tipi fini cu
musta]\ [i maieu-plas\, calc\ `n picioare
milioane de dvd-uri [i cd-uri.
Apoi ne `ntoarcem `n timp (nu foarte
mult, [i anii ‘50 ai secolului XX s`nt
buni sau chiar Iranul contemporan)
s\ vedem c\r]ile arz`nd `n pia]a public\.
Cineva va dori `ntotdeauna s\
`nchid\ accesul la cunoa[tere, s\ pun\
fiecare individ `n cutiu]a lui, s\-l atomizeze,
s\-i [tearg\ din memorie
no]iunea de „dar“ sau „schimb“ [i
foarte u[or s\-l controleze. Nu e
vorba neap\rat de dictatori, ci uneori
de legi votate corect `ntr-o societate
democratic\. Dac\ „epur\rile“ comuniste
sau naziste au presupus `n
primul r`nd epurarea cultural\, `n
societ\]ile noastre at`t de deschise,
at`t de libere, o justificare gre[it\ a
propriet\]ii intelectuale are cam acelea[i
efecte. Exist\ o diferen]\: `n societatea
deschis\, cu un singur nivel
(societatea re]elei) po]i schimba regula
jocului. Cum?
Un caz interesant pentru accesul
la cunoa[tere este cel de bookcrossing.
O mi[care pornit\ acum 6 ani, dintr-o
idee simpl\: ce caut\ oamenii, ce vor
s\ ofere [i s\ primeasc\? C|R}I. De
atunci s-a ajuns (pe site-ul oficial:
http://www.bookcrossing.com) la
jum\tate de milion de membri [i peste
3 milioane de c\r]i care se plimb\
prin lume. O carte trebuie s\ stea `n
circuit, s\ fie tranzac]ionat\ f\r\ drepturi
de proprietate. Da, e un paradox,
13 «
teorie [i practic\
Schimbdec\r]i
dar func]ioneaz\. Pentru c\ nu obiectul
„carte“ intereseaz\, ci con]inutul.
Suportul e doar un mecanism de
transfer. Astfel, putem extrage mai
multe dimensiuni sociale ale cunoa[terii:
vechea paradigm\ a bibliotecilor
e dep\[it\, editurile au `n fa]a lor un
fenomen major de interpretat (deloc
nou, bookcrossing-ul e specific Evului
Mediu, amploarea lui e cea a erei
digitale), oamenii concep c\r]ile ca
bunuri publice etc. O mi[care de tip
open access pe care nu o mai po]i neglija,
fie c\ e[ti cercet\tor `n epistemologie
social\ sau editor la Polirom.
De dou\ luni exist\ [i varianta româneasc\
a c\r]ilor umbl\toare:
http://schimbdecarti.wordpress.com/.
Cu un `nceput mai greu], fenomenul
ia amploare. N\scut `n blogosfera
autohton\, la ideea unui cuplu filosof
– sociolog (cunoscut drept Gramos
pe net), schimbdec\r]i a ajuns s\
inoveze spa]iul social din realitatea
asta nevirtual\. Deja au dou\ `nt`lniri
la activ, ultima petrec`ndu-se la
C\rture[tiul din Pia]a Roman\ (Bucale
City) pe 13 mai. Scrie [i pe blog la
Aglomer\ri Spontane sau la Gramos.
Chiar dac\ nu pare, `nt`lnirea lor `n
cea mai important\ libr\rie din RO
e exportul necesar de reguli din virtual
`n societatea româneasc\. F\r\ a `nc\lca
niciun copyright, f\r\ a dori
subminarea capitalismului, schimbdec\r]i
`i explic\ lui Borges c\ nu raiul
e o bibliotec\, ci biblioteca umbl\toare
prin re]ea e raiul pe p\m`nt.
www.supliment.polirom.ro

» 14
fast-food
BOBI
~]i faci lini[tit de lucru p`n\ la
amiaz\, cu dorin]a sincer\ ca
de la orele trei[pe s\ fii regele
telecomenzii. S\ stai juma’ de
or\ `n fotoliu [i s\ ]i se prezinte
cele mai proaspete violuri,
cu lux de am\nunte
[i declara-
]ii ale ambelor
p\r]i. Asta e,
unii colec-
]ioneaz\
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
La al cincilea semnal
Deci Stan Dumitru (domnul Puiu),
54 de ani [i Stoia Florin (domnul
Florin), 38 de ani. Poate v\ aminti]i,
ei s`nt cei doi ceasornicari `n al
c\ror atelier de pe strada Mercy din
Timi[oara am intrat s\pt\m`na
trecut\. Cu ei obi[nuiesc s\ stau
de vorb\ despre timp [i timpuri [i
despre cum ne poate suna ceasul.
Asta nu doar pentru c\ sereleul lor
se cheam\ Ora exact\, ci fiindc\
mai apare un motiv: ca un f\cut,
ori de c`te ori s-a `nt`mplat ceva
important `n ]ar\, mi s-a stricat ba
de[tept\torul, ba ceasul de m`n\,
ba pendula. Multe clipe grele au
desf\cut me[terii `n fa]a mea, roti]\
de roti]\, le-au `ntors pe toate
fe]ele, le-au cur\]at, p`n\ le-au dat
de cap\t [i m-au lini[tit cu marea
lor pricepere [i cu bunul lor sim].
A[a se face c\, de peste 20 de ani,
domnii Puiu [i Florin `mi tot repar\
nu doar ornicele, ci [i moralul. Dar
`n zilele astea nu mi s-a defectat
nimic la nici un ceas. {i totu[i am
sim]it nevoia s\ intru `n atelierul
lor [i s\-i ascult, semn c\ era ceva
dereglat `n aer [i c\ aveam nevoie
de o mic\ repara]ie.
Pentru prima dat\ am vrut s\ aflu
mai multe [i despre ei, nu doar
despre buim\ceala din jur. {i brusc
iar m-am limpezit. ~nt`i mi-au povestit
cum au fost sili]i de `mprejur\ri
s\ urmeze [coala de meserii
pe c`nd erau ni[te pu[ti [i cum
pasiunea pentru ceasornic\rit le-a
venit treptat. Dl Puiu voia s\ se fac\
bijutier, iar dl Florin – sportiv de
performan]\. {i au ajuns s\ repare
non stop din 1968 ceasuri mecanice
(dl Puiu), respectiv din 1986
ceasuri electronice (dl Florin). Dac\
ar fi s\ adune c`te ceasuri le-au
trecut prin m`ini, dl Puiu ar contabiliza
zeci de mii. Iar dl Florin
c`teva mii bune.
Am`ndoi spun c\ s`nt mul]umi]i,
c\ nu le merge r\u, chiar dac\
muncesc ca la multina]ionale [i 12
ore pe zi, inclusiv s`mb\ta, chiar
dac\ se streseaz\ enorm c\ nu reu[esc
s\ repare la timp un ceas, c\
toat\ via]a lor e un contra-cronometru.
{i chiar dac\ nu s-au `mbog\]it.
Starea de bine le vine din
faptul c\ `[i fac meseria cu o pl\cere
nebun\, pe care ei o numesc
pasiune. Dl Puiu pronun]\ cu venera]ie
numele me[terilor de la care
a furat meserie: Spitzer Emeric,
Lehocz Carol [i mai ales Szabo
bácsi, omul care n-a fu[erit nimic
niciodat\. De la ei a mai `nv\]at
c`t de important e s\ fii corect, s\
nu te l\come[ti la bani mul]i [i
nemerita]i, s\ [tii s\ comunici cu
clien]ii pe limba fiec\ruia. Partea
proast\, `ns\, e c\ ceasornic\ria
moare [i c\ `n ora[ au r\mas foarte
pu]ini meseria[i. Din aproape 100,
c`]i erau prin anii ’80, dac\ mai s`nt
10. {i dup\ ei nu mai vine nimeni.
Dar [i mai trist e ce se `nt`mpl\
acum `n ]ar\. Domnii Puiu [i Florin
cred c\ de vin\ s`nt oamenii politici,
dar [i noi to]i. Chiar [i ei doi
au o parte de vin\, pentru c\ li s-a
p\rut c\ dac\ a disp\rut Ceau[escu
treaba era ca [i rezolvat\. Ei bine,
s-a v\zut c\ n-a fost a[a. Mentalitatea
ne-a jucat festa, zic ei. ~n plus,
n-am prea [tiut ce s\ facem: de la
cum s\ punem osul, s\ muncim,
s\ fim corec]i unii cu al]ii, p`n\ la
cum s\ vot\m. De la v\ic\reala
nesf`r[it\, la ner\bdare. S`ntem
nemul]umi]i c\ lucrurile se schimb\
`ncet, dar uit\m c\ cel mai greu
ne schimb\m noi. Dl Puiu `[i face
chiar o scurt\ analiz\ [i dibuie
punctele unde mentalitatea lui a
r\mas `n]epenit\. {i `ncheie cam
a[a: Da’ fac ceva, nu stau ca un
bou: citesc, m\ uit, ascult, m\
documentez, `ncerc s\ `n]eleg.
Apoi discut cu Florin. Acuma nu
cred c\ ne-ar mai putea duce de
nas cineva. Vedem [i noi de ce `n
]ara asta lucrurile nu merg ca ceasu’.
{i [ti]i ce visez? S\ prindem
odat\ ora exact\. Aia cu la al cincilea
semnal.
timbre, al]ii cutii goale de
bere, iar eu colec]ionez memorialistic
reportaje cu babe
violate `n cele mai faine ipostaze.
Cum apare un caz nou,
`l compar cu cele din memorie,
caut tr\s\turi comune,
realizez un portret psihologic
al autorului, clasific`ndu-l sau
nu, dup\ caz, `n top 10 violatori
care au f\cut rating.
Oricum, e mai pu]in periculos
dec`t s\ v`nezi tornade.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
C|L|TORIE ~N
TIMP
„Drag\ cititorule, feti]\ sau
b\iat, te rog s\ completezi tu
spa]iile l\sate albe cu date
reale. Acolo unde nu se poate
ca ele s\ fie adev\rate, inventeaz\-le
tu. ~n felul acesta devii,
drag\ cititorule, [i povestitor,
[i erou `n povestirea noastr\.
S\ scrii `ngrijit, cu litere c`t mai
frumos caligrafiate, ca s\ po]i
ar\ta cartea [i prietenilor t\i.“
Am dat la un anticariat peste o c\rticic\
ciudat\. Sub]ire. V`ndut\ pe mai nimic,
precum aproape toate c\r]ile pentru copii.
~ncepea a[a: „M\ numesc................,
m-am n\scut `n anul....... [i locuiesc `n
ora[ul................. pe care `l iubesc foarte
mult [i pe care n-a[ vrea s\-l p\r\sesc
niciodat\. ~mi iubesc p\rin]ii iar p\rin]ii
m\ iubesc pe mine. Mama, care se nume[te................
[i este de profesie................
`mi face aproape
`n fiecare zi c`te un
cadou: o juc\rie,
VOI N-A}I ~NTREBAT f\r\ zah\r V| R|SPUNDE » SECET| MARE, NENICULE!
De obicei, jurnalul `ncepe
cu „bun g\sit la [tiri. Caz [ocant
`n C`rlibaba, acolo unde
primarul, beat fiind, a abuzat
de o m\tu[\ septuagenar\.
Femeia `[i aminte[te cu groaz\
clipele de co[mar cu edilul
care a dat buzna peste ea...“.
Bun subiect, cu consisten]\,
te `ntrebi dac\ era sau nu
pesedist, iar dac\ da, `nseamn\
c\ pesedeul este implicat
`n fenomenul infrac]ional.
Ast\zi, `ns\, duduia a `nceput
Diana Soare: „~n c\rticica de la anticariat, eroii c\l\toresc `n
timp, `nt`lnesc robo]i [i piramide egiptene, de[i au mame care
le cump\r\ pufule]i. Mie nu mi s-a `nt`mplat niciodat\ nimic
ie[it din comun“.
Jurnalul care nu
s-a scris niciodat\
cu „o b\tr`n\ a murit diminea]\
din cauza c\ldurii“.
Hopa, stai, poate nu am
`n]eles eu. Poate, de fapt, cineva
a omor`t-o dup\ ce a
violat-o sau invers, dar oricum
s\ fie vorba de un fapt
penal. A[ vrea eu. Apare directorul
spitalului ce `n[iruie
un c`rna] de afec]iuni care,
cumulate cu z\pu[eala, au
dus la moartea natural\ a
cet\]encei. Bun, dar care-i
ideea, de ce ar trebui s\ ne
POVE{TI DE ADORMIT P|RIN}II
Diana SOARE
o floare, o caramea, o batist\, o pung\
de pufule]i. Tata, pe nume............ [i a
c\rui profesie este de.............., m\ duce
`n fiecare s`mb\t\ la bazinul de `not.
A[tept cu ner\bdare cadoul zilnic al mamei
[i ziua de s`mb\t\. Eu am....... ani,
mama are...... , iar tata....... ani. ~ncep
acest jurnal ca s\ notez `n el orice g`nd
frumos pe care-l g`ndesc, s\ descriu lucrurile
frumoase pe care le v\d, s\ vorbesc
despre fiin]ele pe care le `ndr\gesc.
Promit s\ scriu `n jurnal `n fiecare zi“.
O carte care nu e carte, a[adar, ci
jurnal. Prea bine. S\ m\ g`ndesc ce-a[ fi
scris eu `n jurnalul-carte acum mai bine
de cincisprezece ani...
O zi obi[nuit\
Ast\zi a fost o zi obi[nuit\.
M-am trezit cu mofturi,
ca de obicei, pentru
c\ nu-mi place s\
m\ scol de diminea]\.
Am b\ut lapte
cu cacao. Strecurat,
fiindc\ ur\sc
caimacul. Mama
mi-a c\lcat
intereseze? Apoi ni[te neni
alcooli[ti care molf\ie `n
m`ini ni[te p\m`nt uscat,
zic`nd ceva de secet\ [i de
culturi compromise.
Gogule, m`inile astea nu-s
f\cute pentru f\r`mi]at ]\rna,
`s pentru str`ns de g`t! Crezi
tu c\ dac\ m\ scuteai de poezie
[i b\teai `n direct vreo
iobag\, erai mai pu]in interesant?
Din contra. De ce
mi-ar p\sa mie de secet\,
fa]a de banc\. E r`ndul meu s\ o aduc
s\pt\m`na asta. Mi-am `mbr\cat uniforma
[i mi-am dat seama c\ nici man[etele
apretate nu-mi plac, le `ndoi mereu la
col]uri c`nd scriu.
Am plecat la [coal\. Era r\coare [i
mama mi-a ar\tat o tuf\ de iasomie.
M-au `mbr`ncit iar copiii pe sc\ri, c`nd
am urcat `n clas\. ~nv\]\toarea ne-a ar\tat
ni[te plan[e cu pove[ti [i am mai f\cut
c`teva exerci]ii la matematic\. M-a
nec\jit Andrei, dar o s\ m\ r\zbun eu
`ntr-o zi pentru tot trasul de cozi [i stropitul
cu ap\!
La pr`nz m-a luat tati de la [coal\,
de[i a[ fi preferat s\ mai stau cu Corina,
colega mea de banc\, la leag\ne. Oricum
n-am avut chef de somn dup\-amiaz\.
De fapt, eu doar m-am pref\cut c\ dorm.
{i am f\cut [i-o pozn\: am lipit afi[e pe
un perete `ntreg din camera mea. Cu
aracet. E mai frumos dec`t `nainte. Bine,
tata n-a fost de aceea[i p\rere. ~nt`i s-a
luat cu m`inile de cap, apoi m-a certat
un pic, dar p`n\ la urm\ s-a `nduplecat.
{i mi-a adus [i „Universul copiilor“. Pentru
m`ine am de `nv\]at la Cunoa[terea Mediului.
S\ nu uit s\ o rog pe mama s\ m\
ajute cu caietul de Lucru Manual...
Renun]
Nu-i bine... ~n c\rticica de la anticariat,
eroii c\l\toresc `n timp, `nt`lnesc robo]i
[i piramide egiptene, de[i au mame care
le cump\r\ pufule]i. Mie nu mi s-a `nt`mplat
niciodat\ nimic ie[it din comun.
Mi-am [ifonat uniforma ca mii de [colari
[i-am dus aventurile doar p`n\ la
decorarea camerei cu un borcan de aracet
`n m`ini. Data viitoare, promit o poveste-poveste.
Povestea-jurnal nu se va
scrie niciodat\.
Muriel Kann, JJuurrnnaalluull uunnuuii ccooppiill ccaarree aa ssaallvvaatt
oommeenniirreeaa, Editura GAMA, Ia[i, 1992. Coperta
[i ilustra]iile: Radu Gavrilescu.
dac\ pre]ul berii nu cre[te [i
nici nu seac\ fabrica?
De ce s\ ne vis\m `nc\
gr`narul Europei? Nu, mersi.
Prefer un an f\r\ gr`ne, s\ le
import\m pe toate. S\ desfund\m
conducta menajer\
a economiei de milioanele
de euro intra]i `n ]ar\ pentru
portocale [i c`rna]i. C\, dac\
la importuri se cere euroiu,
noi s`ntem aici, prezen]i [i
dispu[i s\-l vindem iar cu patruzeci.
www.supliment.polirom.ro

~MPOTRIVA
PREJUDEC|}ILOR
Bidoun
Una dintre prejudec\]ile noastre este aceea c\
artele vizuale contemporane reprezint\ forme
artistice ale lumii occidentale, ele fiind rezultatul
unei evolu]ii fire[ti a artelor moderne de
dup\ Rena[tere. Modernitatea [i post-modernitatea
au creat premisele unei evolu]ii rapide
[i `n ultimul timp accelerate c\tre noi tipuri de
identit\]i ale indivizilor ce tr\iesc `ntr-o lume
tot urban\ [i tehnologic\.
~n primele dou\ decenii de dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial,
artele vizuale au fost [i ele folosite `n confruntarea ideologic\
dintre Estul comunist [i Vestul Capitalist. Arta proletcultist\,
realist\, ce servea construirii comunismului, versus arta abstract\,
a libert\]ii individuale absolute... Mul]i arti[ti, nu numai
din Est, „au c\zut prad\“ acestei diviziuni. Impresia mea este c\
Jackson Pollock, marele pictor abstract gestualist, a revenit de
mai multe ori `n cariera sa zbuciumat\ la stilul lui Picasso...
Dup\ c\derea comunismului `n Europa de Est, confruntarea
ideologic\ amintit\ a disp\rut pentru ca, odat\ cu primul r\zboi
din Golf din 1991, Occidentul [i `n special Statele Unite
s\ intre `ntr-o confruntare direct\ cu lumea musulman\. Irak-ul,
Afganistanul, Iranul, Siria, Libia p`n\ nu demult ori teritoriile
palestiniene ocupate s`nt tot at`tea puncte fierbin]i care revin
cu obstina]ie pe agenda politic\ ori economic\ (petrolul din Golf
este vital pentru func]ionarea economiilor europene [i americane).
Dar ce se `nt`mpl\ cu cultura din aceste ]\ri? Care este
aportul culturilor arabe la lumea contemporan\? Am aflat cu
to]ii de diferitele manifest\ri luxoase din Emiratele Arabe Unite,
precum Sharjah Bienalle, unde, datorit\ resurselor economice,
se construie[te avangardist. Evident, capitalul simbolic al artei
contemporane serve[te celui real investit `n grandioasele proiecte
de arhitectur\ sau infrastructur\.
Un „broker cultural“
Desigur, arti[tii de origine arab\ cei mai cunoscu]i s`nt [coli]i
[i tr\iesc `n Vest [i vorbesc `n arta lor despre contextele din
care vin. Astfel, `n filmele sale Shirin Neshat pune `n discu]ie
statutul femeilor `n societ\]ile musulmane tradi]ionaliste, iar
Emily Jacir realizeaz\ proiecte despre condi]ia palestinienilor.
Aceste dou\ artiste, ca [i mul]i al]ii, fac parte din sistemul occidental
al artei care `nglobeaz\ [i teme ale culturilor neeuropene.
Revista „Bidoun“ este publicat\ `n Statele Unite [i Canada
[i `[i propune s\ promoveze arta [i cultura contemporan\ din
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
Prin politica lor editorial\, ini]iatorii revistei „Bidoun“ vor
s\ se opun\ tuturor tipurilor de prejudec\]i despre
lumea arab\, v\zut\ ca o lume stagnant\ [i
unidimensional\.
ARTE VIZUALE
Matei BEJENARU
Orientul Mijlociu `n Occident. A fost creat\ de un grup de
arti[ti [i teoreticieni de origine arab\ care tr\iesc `n Vest, cu
scopul de a deveni o platform\ pentru idei [i un forum pentru
schimburi, dialog [i opinii despre arta din regiunea men]ionat\.
Prin politica lor editorial\, ini]iatorii publica]iei vor s\ se opun\
tuturor tipurilor de prejudec\]i despre lumea arab\, v\zut\ ca
o lume stagnant\ [i unidimensional\. Idei precum diversitatea
cultural\, fluiditatea geografic\, lupta `mpotriva miturilor reprezent\rii
singulare [i absolute se reg\sesc `n articolele publicate
`n revista care este definit\ ca un „broker cultural“ al regiunii.
Forma revistei este una impecabil\ tehnic, rivaliz`nd cu cele
mai sofisticate publica]ii de art\ occidentale.
Revista „Bidoun“ a fost invitat\ s\ participe `n amplul proiect
„Documenta 12 Magazines“, ca parte a marii manifest\ri care
se va deschide `n luna iunie, la Kassel, `n Germania.
VERBA WOLAND
Ruxandra CESEREANU
Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266,
tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax: 0232/
214111
Colegiul editorial: Emilia Chiscop,
Florin L\z\rescu, Lucian Dan Teodorovici
(senior editor)
Redactor-[ef: George Onofrei
Redactor-[ef adjunct: Anca Baraboi
Secretar general de redac]ie: Victor Jalb\
Rubrici permanente:
Adriana Babe]i, Marius Babias, Bobi [i Bobo
(F\r\ zah\r), Emil Brumaru, Ruxandra Cesereanu,
M\d\lina Cocea, Daniel Cristea-Enache, {erban
Foar]\, Radu Pavel Gheo, Casiana Ioni]\, Florin
L\z\rescu, Doris Mironescu, Ana-Maria Onisei,
Diana Soare, Lucian Dan Teodorovici, Luiza
Vasiliu, Constantin Vic\. Carte: Lumini]a
Marcu, Doris Mironescu, C. Rogozanu, Bogdan-
Alexandru St\nescu. Muzic\: Victor Eskenasy,
15 «
fast-food
Il mio Caravaggio
Pe la optsprezece ani, ajung`nd `n
Italia (`ntr-o c\l\torie spre bunicul
meu patern, calug\r basilitan, autoexilat
la Roma), m-am `ndr\gostit
iremediabil de Michelangelo Merisi
zis Caravaggio. Nu am [tiut niciodat\
de ce mi s-a `nt`mplat ceea
ce mi s-a `nt`mplat (`n general, nu
`mi pricep deloc `mp\timirile [i
pasiunile care pur [i simplu m\
b`ntuie stihial [i m\ scutur\ ca pe
o posedat\): picturile lui Caravaggio
nu erau neap\rat str\lucitoare,
nu exista nici o mod\,
nimeni nu `mi vorbise `n mod
special de Caravaggio. ~mi c\zuse
cu tronc acest altfel de Michelangelo.
La Roma, cele dou\ biserici
emblematice unde Caravaggio
este prezent cu v`rf [i `ndesat s`nt
Santa Maria del Popolo [i San
Luigi dei Francesi. Apoi, `n Pinacoteca
Vatican\, exist\ superba
Pogor`re de pe cruce (dar mai
s`nt destule picturi [i la Galeriile
Borghese ori Doria Pamphili). La
foarte tinere]ea mea nu am `n]eles
exact ce mi se `nt`mpl\: ci
doar am sim]it c\ m\ simt acas\
ori c\ s`nt acas\ `mpreun\ cu
Caravaggio. C\ el este un soi de
acas\ al meu. Acum, zic eu, probabil
c\ metoda chiaroscuro a
fost cea care m-a tulburat [i m-a
schimbat. C\ci, nu-i a[a, de-a
lungul vie]ii te `mp\time[ti dup\
oameni (iubiri, prietenii) [i lucruri,
dar, uneori, te `mp\time[ti
[i dup\ st\ri, tr\iri, dup\ senza]ii
ontice ([i nu neap\rat estetice).
Probabil c\ la optsprezece ani
m-am `mp\timit dup\ st\rile lui
Caravaggio, dup\ acel sim]\m`nt
de tenebroso care se potrivea cu
al meu. ~n afar\ de Roma, am mai
ajuns la Floren]a [i Paris, unde am
g\sit [i al]i Caravaggio, dar logodna
cea neagr\ deja avusese
loc, nu mai era nimic de f\cut:
c\zusem la pat cu acest altfel de
Michelangelo, devenisem adict\!
Trebuie s\ m\rturisesc acum c\,
pe c`t de `mp\timit\ am fost la
optsprezece ani, pe at`t de misterios
patima mea a fost suspendat\
timp de aproape dou\zeci de ani:
adic\ a r\mas ghemuit\ `ntr-o
odaie a sufletului [i a epidermei
mele pe care nu o mai recuno[team.
Via]a trecea (trecuse) peste
mine [i era cum era. Apoi, dup\
dou\zeci de ani, m-am aflat `n
Kunsthistoriche Museum din Viena
[i am ajuns `n pragul unei s\li
unde lacrimile au ]`[nit din mine
brusc [i de ne`n]eles. Priveam
n\uc\ un tablou necunoscut, dar
care `n acela[i timp m\ f\cea s\
m\ simt acas\, iar acel acas\ l-am
recunoscut imediat, l-am pip\it [i
mirosit cu voluptate, a fost un
anagnorisis amestecat cu un coup
de foudre care se reactualiza: era
Caravaggio. Nu [tiu foarte exact
ce mi-a f\cut Caravaggio: [tiu
doar ce simt [i c\ simt de parc\
a[ fi conectat\ la un scaun electric.
{i-mi spun c\, poate, voi [i
ajunge c`ndva s\ scriu romanul
febril despre Caravaggio, pe care
`l tot amu[in de c`]iva ani
`ncoace!
Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.
Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu „Ziarul
de Ia[i“ [i „Gazeta de Sud“. Suplimentul se distribuie
gratuit `mpreun\ cu „Ziarul de Ia[i“ [i „Gazeta de Sud“.
Dumitru Ungureanu, R\zvan }upa.
Film: Iulia Blaga. Teatru: Mihaela Michailov.
Arte vizuale: Matei Bejenaru.
Caricatur\: Lucian Amarii (Jup).
Grafic\: Ion Barbu. TV: Alex Savitescu.
Edi]ia Na]ional\: Elena Vl\d\reanu, R. Chiru]\
Publicitate: Oana Asaftei, tel. 0232/ 252294
Distribu]ie / Abonamente: Mihai Sârbu, tel.
0232/ 271333. Media Distribution S.R.L., tel.
0232/ 216112
„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul
presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente
v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii Rodipet
din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal. Cititorii
din str\in\tate se pot abona la adresa:
export@rodipet.ro.
Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru
3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei
(690.000) pentru 12 luni
Tipar: Print Multicolor
Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului » „Suplimentul de
cultur\“ utilizeaz\ fluxurile de [tiri NewsIn » Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\
www.supliment.polirom.ro

» 16
supliment de lectur\
Gherla
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
Niciodat\ nu mi-a trecut prin minte
c\ o s\ ajung la pu[c\rie. Pentru
c\, de[i uneori m-am g`ndit cum ar
fi s\ jefuiesc o banc\, am decis c\
planul trebuie s\ r\m`n\ numai [i
numai `n capul meu, spre lini[tea
familiei [i a prietenilor. A[adar, stupoare
[i cutremur, am fost deja la
`nchisoarea de la Gherla. Am ajuns
acolo nu pentru c\ a[ fi f\cut ceva
r\u, ci pentru c\ pornisem de diminea]\
`ntr-o excursie de documentare
referitoare la Gulagul
românesc [i nu mai puteam da
`napoi (dac\ lua]i pagina asta din
„Supliment“ [i o pune]i `n dreptul
unei surse de lumin\, o s\ constata]i
c\ r`ndurile pe care tocmai le
citi]i se suprapun cu cele ale doamnei
care a organizat excursia [i care
se `nc\p\]`neaz\ s\-i fac\ pe studen]i
s\ `n]eleag\ ce a `nsemnat
regimul comunist la noi). La Gherla
trebuia s\ vedem micul muzeu al
de]inu]ilor politici mor]i `n timpul
deten]iei [i unul din beciurile care
erau folosite drept `nc\pere de pedeaps\.
Am intrat `n spa]iul `nchisorii
trec`nd prin perchezi]ie [i detector
de metale, [i nu ne-a venit s\ credem
c`t de bine ar\ta totul. Cl\diri
proasp\t renovate, gardienii politico[i
`n uniforme bleu, care au ]inut
neap\rat s\ vizit\m penitenciarul.
De[i nu venisem pentru asta, i-am
v\zut [i pe de]inu]i: unul uda florile,
al]ii jucau tenis de mas\ sau fotbal,
iar al]ii st\teau `n celule (dotate inclusiv
cu teve) – erau prieteno[i cu
noi („{efu’, nu vrem cafea, nici
]ig\ri, da’ nu trimi]i `n\untru vreo
4 dintr-astea?“ [adic\ 4 studente]).
Un gardian care mesteca gum\
ne-a anun]at r`njind c\ nu mai
merge cheia de la beci, c\ e ruginit
lac\tul. Schimb de priviri cu superiorul,
[i lac\tul n-a mai fost brusc
ruginit. Am cobor`t printre ultimii
`n `nc\perea umed\, am c\lcat `n
noroi [i n-am v\zut mai nimic, `n
afar\ de ni[te schelete vechi de
pat. Ni s-a explicat c\ hainele
putrezeau acolo dup\ trei s\pt\m`ni,
iar cei `nchi[i mureau, cel mai
probabil de pneumonie. Am mai
trecut apoi [i pe la pavilionul psihonu[tiucum,
ca s\ vedem picturile
de]inu]ilor [i calculatoarele din biroul
psihologilor. Dup\ o or\ de
Gherla, am ie[it, cu mintea `mpleticit\.
Din ce cauz\ s\ m\ bucur
mai `nt`i? Probabil, c\ am fost totu[i
liber\ s\ ies. At`t.
LECTURI
PUBLICE
Ana-Maria Onisei
Acum, `nchipui]i-v\ aceste „concepte“
`nglobate `ntr-o nara]iune ffrreenncchh [i, mai
ales, contemporan\, cinematografic\,
f\r\ urm\ de reciprocitate, al c\rei ritm
impune lectur\ pe ner\suflate. ~nt`i de
toate, ata[amentul hipnotic pe care-l
suscit\ Povestea de iubire (Editura Leda,
2007, traducere de Drago[ Ionel-Jipa)
are dou\ cauze (evident, subtil-premeditate):
minimalismul asumat, care face
loc unor frisonante pauze de g`ndire [i
„dialogul“ cu sine `nsu[i al personajuluipervers,
dublat de comunicarea aparent\
cu victima sa, care induce, gradual,
o stare de imobilizare `n lectur\.
Cum `[i imobilizeaz\ perversul femeia,
tot a[a `[i imobilizeaz\ Jauffret cititorul,
printr-un rafinament indecent al
construc]iei. Libertatea de a alege – pe
care o invoc\ adesea perversul cu m\nu[i
de catifea – e doar un „moment de
polite]e“, c\ci [i victima [i lectorul intuiesc
singura condi]ie: supunerea.
Jauffret vrea
s\ v\ abandona]i firului
narativ
Tot parcursul celor ce urmeaz\ e relevat
printr-un binom al „`ndr\gosti]ilor“.
Iar cele dou\ personaje s`nt aproape
la fel de intense `n expresie: unul
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 128 » 19-25 mai 2007
domin\ povestea prin puterea min]ii,
cel\lalt prin iner]ia ac]iunilor. Femeia,
victima dezbr\cat\ de curaj [i discern\m`nt
e, prin mu]enia sa, un personaj
la fel de fascinant ca cel al perversului.
Dintr-o dubl\ perspectiv\, Jauffret
vrea s\ v\ abandona]i firului narativ:
un b\rbat oarecare, ie[it din `nchisoare
dup\ ce h\ituise [i alte femei, `[i g\se[te
dragostea `n persoana unei anonime care
nu opune cine [tie ce rezisten]\ avansurilor
sale. Subtilele tentative de evadare
ale femeii, c`nd la p\rin]i, c`nd `n
alte cartiere din apropierea Parisului,
nu au nici un efect asupra nebuniei cu
care personajul o asediaz\. ~n cele din
urm\, cei doi se vor c\s\tori. C`t de pline
sau de goale s`nt aceste personaje `n
momentul-decisiv ve]i intui printre
r`nduri, fiindc\ francezul las\ `n fiecare
ac]iune (optativ\) c`te un rest care s\
st`rneasc\ „enervante“ de ce-uri.
Florin L\z\rescu: „Funda]ia Pro Helvetia a invitat `n }ara Cantoanelor
c`]iva tineri scriitori români [i bulgari, pentru a-i prezenta
acolo. Eu, Filip Florian, Dan Lungu [i Cecilia {tef\nescu am avut
c`te trei lecturi publice de c\ciul\, `mp\r]ite `n trei ora[e“.
~ndreptar de perversiune
Povestea de iubire a francezului Régis Jauffret e `ncarnarea
unei tipologii: perversul cu m\nu[i de catifea,
manierat `n ritualurile bolnave cu care-[i ]intuie[te
victima. Regula jocului se `nv`rte `n cercul vicios al
satisfacerii pl\cerii (cu premeditare). Personajul `[i
alimenteaz\ nebunia din `ns\[i trauma victimei [i, nu
mai pu]in, din angoasele provocate de i]ele propriei
imagina]ii. C\ci – nu-i a[a? – nici un „obiect“ nu
devine obsesie dac\ nu e `nf\[urat permanent `n noi
[i noi falduri ale imagina]iei posesorului.
» „Nu [tiam dac\ Sophie era fericit\ c\ e cu mine, sau dac\ ar fi preferat s\ se `ntoarc\
singur\ acas\, cu trenul. Al treilea nivel era pustiu, o muzic\ de ambian]\ d\dea impresia
unei prezen]e prietenoase. Am ajuns la ma[in\, nu voia s\ intre. I-am zis c\
era liber\ s\ se `ntoarc\. Am deschis portiera din spate, am `mpins-o pe banchet\.
Nu a ]ipat, nu a opus rezisten]\. Am penetrat-o `ncet, i-am sim]it corpul suplu. ~mi
pl\cea s\ o am acolo, `ntr-un loc neobi[nuit. S`nt sigur c\ tr\ia totu[i o oarecare bucurie
sim]indu-se redus\ la o deschiz\tur\ pe care nu o putea ap\ra, fa]\ de o gur\
care poate str`nge din]ii.“ – Régis Jauffret, Poveste de iubire
O fug\ prin Elve]ia
V\d c\, a[a cum un necaz
nu vine niciodat\ singur, [i
lucrurile bune pot da buzna
peste tine. Numai c\, dac\
te `ngr\m\desc cu asupr\
m\sur\, la un moment dat
nici nu mai [tii ce s\ crezi
despre ele. {i uite c\ am ajuns
– „Te-ai ajuns, L\z\rescule!“,
`mi zic unii – `n situa]ia
de a avea o agend\
concret\, `nc\rcat\ cu ie[iri
`n str\in\tate, p`n\ la jum\tatea
lui 2008. Vechea glum\
pe care o f\ceam `nainte
de orice plecare „afar\“ –
„Nu ne putem vedea, b\i,
s\pt\m`n\ viitoare, c\ tre’
s\ trag o fug\ p`n\ la Lille/
Frankfurt/ Bilbao...“ – a `nceput
s\ se r\zbune pe mine.
Ie[irile s-au `ndesit cu repeziciune,
`nc`t m\ aflu `n situa]ia
ingrat\ de a spune c\
„fuga“ poate deveni extrem
de obositoare, stresant\ –
cumva o datorie. Simt asta
acum, dup\ ce m-am `ntors
dintr-o fug\ `n trei ora[e elve]iene,
la o s\pt\m`n\
dup\ Lisabona, la o lun\
dup\ Leipzig. A nu se `n]elege
c\ nu mi-a pl\cut, c\
m\ pl`ng ipocrit. Spun
doar c\ a[ vrea s\ dorm vreo
dou\ s\pt\m`ni ne`ntrerupt,
f\r\ s\ visez decol\ri, voci
de metrou vorbindu-mi `n
portughez\ [i chinezi, foarte
mul]i chinezi.
Aflat\ la final de mandat
`n România [i Bulgaria (unul
dintre dezavantajele integr\rii
noastre `n UE), Funda]ia
ProHelvetia a invitat `n }ara
Cantoanelor c`]iva tineri
scriitori români [i bulgari,
pentru a-i prezenta acolo.
Eu, Filip Florian, Dan Lungu
[i Cecilia {tef\nescu am avut
c`te trei lecturi publice
de c\ciul\, `mp\r]ite `n trei
ora[e: Zürich, Basel [i Berna.
Am fost `nso]i]i de Lucian
Dan Teodorovici – coordonatorul
colec]iei „Ego. Proz\“,
promovatorul [i scriitorul
nostru de sacrificiu – [i de
Silviu Lupescu. N-am s\ insist
pe „figura“ f\cut\ de noi
acolo, ca s\ nu m\ trezesc
cu cine [tie ce interpret\ri.
TRIMISUL NOSTRU SPECIAL
Florin L|Z|RESCU
Legat de manifest\ri vreau
doar s\ spun c\ am avut o
reconfirmare a unei mai vechi
impresii: lecturile publice
din spa]iul de limb\ german\
reprezint\ o institu]ie
cultural\ `n sine.
V\zut pe fug\, `n mai
pu]in de o s\pt\m`n\, t\r`mul
elve]ian e ca o poezie
clasic\: are ritm [i rigori bine
stabilite, o estetic\ de net\g\duit,
bun\voin]a – dar [i
reticen]a – unor oameni
cumva (prea) con[tien]i c\
provin dintr-o vi]\ nobil\ (cel
pu]in fa]\ de români [i de
bulgari). ~n rest, cred c\ e
prima ]ar\ str\in\ `n care
am fost cu adev\rat surprins
de c`teva chestii. M\ opresc
la top 3: 1. faptul c\ din
Basel po]i merge cu tramvaiul
fie `n Germania, fie `n
Fran]a; 2. plasele din jurul
unei st`nci din mijlocul ora[ului
Berna – `ntinse pentru
ca nu cumva obi[nui]ii
sinuciga[i s\ nu mai cad\
peste ma[ini ori `n capul
trec\torilor cumin]i de pe
strada de dedesubt; 3. doi
cet\]eni (b\nuiesc) normali,
`mbr\ca]i c`t se poate de
decent, dar umbl`nd descul]
`n spa]iul public.
S\pt\m`na viitoare trag
o fug\ p`n\ la Viena.
www.supliment.polirom.ro