Neculce Ion - Letopisetul Tarii Moldovei (Aprecieri).pdf - Boian

Ion
NECULCE
LETOPISE|UL |{RII MOLDOVEI

Ion Neculce
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE
Cugetarea ascu\it[ =i pu\intel sceptic[ pe care o g[sim ]n proverbe,
expresia colorat[ =i plastic[, alternan\a de z`mbet =i triste\[, tot sufletul
poporului, variat ca o prim[var[ de la noi, le g[sim ]n cel dint[i povestitor
artist al nostru, Ion Neculce — care nu e un mare c[rturar, cum au fost
Costine=tii, =i care vorbe=te ca un r[z[= sf[tos de odinioar[. N[cazurile
s[racei Moldove Neculce le-a avut scrise ]n inima lui, cum spune ]nsu=i. }n
marginile limbii simple =i ]n\elepte, a adunat ]n cronica lui comori de
frumuse\i artistice. Letopise\ul s[u mi-i carte de c[p[t`i — =i de c`te ori ]l
deschid mi se umple sufletul de pl[ceri rare. [...]
De la Ion Neculce =i p`n[ la Creang[ a curs vreme ]ndelungat[:
aproape dou[ veacuri. +i ]n unul =i ]n altul sim\esc ]ns[ sufletul cel ve=nic
al neamului. +i la unul =i la altul g[sesc caracterele specifice ale poporului
nostru. +i unul =i altul au ]nflorit pe aceste plaiuri =i au scos la soare
vechile comori. Am`ndoi au f[cut parte din acea familie de oameni rari =i
ciuda\i care ies din c`nd ]n c`nd de pe drumurile ob=te=ti =i se r[zle\esc
c`nt`nd, cu ochii spre cer. Ca =i ei, odinioar[, c`te un p[stor nec[rturar se
]n[l\a pe aripi de g`nduri =i de visuri, c`nt`nd sfios frumuse\a ve=nic
schimb[toarelor lucruri =i jalea scurtei =i trec[toarei vie\i. Aici e panteonul
meu literar, simplu =i rustic, f[r[ podoabe, ca natura, ]ns[ m[re\ ca =i
d`nsa. Sim\indu-m[ al acestui popor =i al trecutului =i ucenic al acestor
mari ]nainta=i, le ]nchin lor clipa solemn[ de acum, ]n care o adunare a=a
de aleas[ pe ei ]i cinste=te ]n umila mea oper[.
MIHAIL SADOVEANU, Poezia popular[. Discurs rostit ]n =edin\[
solemn[ la 9 iunie 1923, Academia Rom`n[.
Arta este una prin priete=ug, ]ns[ divers[ prin con\inut =i suflet.
Romanul francez, cu subiect el-ea =i al treilea, e ]n general oper[ de
analiz[ =i de fine\[. Cu totul altceva e romanul englez. M-me de La Fayette
=i George Elliot stau la doi poli opu=i. Leopardi, Musset, Heine =i Eminescu
384

Referin\e istorico-literare
reprezint[ fe\e cu totul deosibite ale artei eterne. Acel suflu de lirism
fierbinte pe care ]l g[sim ]ntr-o balad[ unic[ ]n toate literaturile, cum e
„Miori\a“, e una din notele distincte ale literaturii noastre. Tinere\ea =i
fr[gezimea primitiv[ a literaturii noastre populare nu se putea s[ nu
p[trund[ ]n literatura noastr[ cult[ =i s[ nu-i imprime, prin aceasta,
caracter. Din acest izvor a b[ut Eminescu; din el purcede Creang[; otrava
aceasta dulce o constat[m =i ]ntr-un scriitor de istorie cum a fost Ion
Neculce. Firea noastr[ balanseaz[ ]ntre contempla\ie oriental[, ironie,
entuziasm liric. Lenea noastr[, lipsa noastr[ de tenacitate, de disciplin[,
av`nturile noastre ]n gol, capacit[\ile de jertf[, bl`nde\a =i toleran\a
noastr[, toate ies din aceea=i pic[tur[ ]n plus cu care Dumnezeu a dozat
semin\ia noastr[.
R[sfoind paginile lui Ion Neculce, ]l vom g[si artist subt acest aspect
anumit. [...] F[r[ acel mediu prielnic, =i excitant, a= putea zice, f[r[ pildele
eroice ale lui Miron Costin =i Dimitrie Cantemir, Ion Neculce ar fi r[mas
mort =i nevalorificat, cum, f[r[ ]ndoial[, s-a ]nt`mplat de multe ori la noi,
]n lungul vremurilor de restri=te prin care a trecut acest popor. [...]
Aceea=i simplicitate, aceea=i naturale\[, aceea=i putere de expresie,
care fac din Ion Neculce cel dint[i povestitor artist al nostru. Ca =i poezia
popular[, opera lui Ion Neculce nu este ]ndestul de bine cunoscut[ =i
]ndeajuns pre\uit[. Ca =i poezia popular[, paginile frumoase ale lui Neculce
trebuie s[ fie un ]ndreptar pentru to\i acei care \in, ]n \ara noastr[, un
condei ]n m`n[. Istoria trecutului nostru Neculce a avut-o „scris[ ]n
inima lui“, cum singur zice.
Ca s[ fim =i noi, ca el, ai neamului nostru, trebuie s[ \inem ne]ntrerupt
leg[tura cu tot ce-i caracteristic =i frumos ]n trecutul nostru literar, cu
izvoarele vii. S[ ne ]ncepem ucenicia literar[ de la popor =i de la dumnealui
Ion Neculce, biv-vel-vornic ]n |ara-de-sus.
MIHAIL SADOVEANU, Ion Neculce, scriitor artist, Foc=ani, 1936.
Odat[ ce Ureche a f[cut cronica lui, Miron Costin =i to\i ceilal\i cari se
vor perinda vor sta supt influen\a acestei cronici, =i, la r`ndul lui, Neculce
a suferit-o.
Dar la Neculce sunt de observat ]nc[ dou[ lucruri. El s-a ]nt`lnit cu
ru=ii =i a trebuit s[ treac[ ]n Rusia, s[ se g[seasc[ ]n mijlocul societ[\ii
ruse=ti, care \in s[ observ acest lucru, mai ales fa\[ de anumite p[reri
exprimate de scriitori mai tineri, cari ]n aceast[ privin\[ hot[r`t c[ gre=esc
— nu-i pl[cea fiindc[ era prea mult str`ns[ ]ntr-un fel de disciplin[ de
cazarm[, greoaie, care pentru d`nsul, moldovean deprins a tr[i =i a vorbi
385

Ion Neculce
oarecum liber, era o suferin\[ de fiecare moment. +i aceast[ judecat[ o
]nt`lnim, de altfel, =i ]ntr-un raport al unui saxon venit ]n Muntenia pe la
1690: dorin\a lui Petru cel Mare de a c`=tiga pe munteni nu poate avea
sf`r=it rodnic, crede el, pentru c[ era „ein Herr allzu streger Disciplin“,
„un om de o disciplin[ prea str`ns[“. Dar Neculce mai spune =i altceva: lui
nu-i place Rusia pentru c[ nu sunt c[rturari, pentru c[, am zice azi,
oamenii de acolo nu au preocupa\ii intelectuale. Petru credea c[ face o
revolu\ie atunci c`nd silea pe orice rus s[ umble proasp[t b[rbierit, ori ca
fiecare s[ ceteasc[ aritmetica lui. Dar, c`nd, prin m[suri oficiale, cu
jandarmul =i solda\ii sile=ti o na\ie s[ ]nve\e ce este aritmetica, ]=i poate
]nchipui oricine c[ acolo nu este prea mult[ intelectualitate.
}n societatea aceasta, dac[ nu a g[sit intelectualitate, Necule a g[sit
totu=i altceva: a g[sit un orizont politic care nu era ]n Moldova. Rusia
avea ambi\ii ]n toate p[r\ile, ambi\ii de putere mare, =i la Ion Neculce,
]ntr-o anumit[ faz[ a lui, se vede o necontenit[ privire asupra ]mprejur[rilor
de aiurea, care constituiau deci pentru el un nou izvor de informa\ie
pe care desigur nu l-ar fi avut altfel.
La o parte de povestirea ]ns[=i, prins[ ]n anumite limite cronologice,
f[r[ nici un fel de preten\ie cronicarul adauge un capitol de istoria
rom`nilor ]n ceea ce nume=te O sam[ de cuvinte. Originea acestor
delicioase scene o cunoa=tem; sunt legende pe care le culege Neculce.
Sim\ul poeziei populare a putut fi pierdut ]n vremea ]n care scria el =i
poezia s[ fi trecut ]n proz[. Se poate pune astfel, la noi, cu prilejul lui
Neculce, ]ntreaga discu\ie care s-a pus cu privire la povestirile despre regii
franci din cronica lui Grégoire de Tours, singura prin care cunoa=tem pe
Merovingieni: cuprinde ea legende care fuseser[ c`ndva c`ntece populare,
ceea ce dup[ p[rerea germani=tilor ar duce la concluzia c[ trebuie s[
vedem o origine germanic[ a c`ntecului popular ]nsu=i, ori au fost de la
]nceput numai simple legende?
Dar Neculce, indiferent de caracterul plin de ispite literare al acestor
povestiri, nu le amestec[ niciodat[ cu realitatea; el le pune de o parte =i
face o deosebire ]ntre legend[ =i istorie, ceea ce nu s-ar fi ]nt`mplat la un
om care ar fi avut mai pu\in sim\ critic. El vede c[ aici nu este adev[rul
istoric, dar cu toate acestea le cuprinde l`ng[ cronic[ ]ntocmai ca =i
Stolnicul Cantacuzino, care spune c[ istoria trebuie s[ ]ntrebuin\eze =i
c`ntecele b[tr`ne=ti =i legendele din popor. E aceea=i stare de spirit =i la
unul =i la celalt, numai c`t unul prelucreaz[ acest material istoric, celalt
nu se ocup[ de acesta, ci, pur =i simplu, pare a spune: iat[, c`nd ve\i scrie
istoria \[rii, v[ pun la dispozi\ie un material care nu trebuie s[ se piard[.
386

Referin\e istorico-literare
Acela=i orizont occidental, cu un amestec care la Neculce nu se
]nt`lne=te, c[ci el ]n\elege s[ scrie numai moldovene=te, f[r[ a introduce
cuvinte str[ine, f[r[ a latiniza, se ]nt`lne=te =i ]n opera istoric[ a lui Radu
Popescu, din Ilfov, marele du=man ]n scris al lui +erban Cantacuzino. E un
cronicar politic deosebit de interesant, fiindc[, de o parte, ]n felul cum
poveste=te el ]n memoriile lui, se apropie de Miron Costin =i de Neculce, dar,
]n acela=i timp, sau, mai bine zis, ]ntr-un anume moment din dezvoltarea
scrisului s[u, el este =i un martor al vremurilor sale, spuind lucruri pe care
le-a s[v`r=it =i el ]nsu=i.
NICOLAE IORGA, Istoria literaturii rom`ne=ti. Introducere sintetic[,
Edi\ie ]ngrijit[, note =i indici de Rodica Rotaru, Prefa\[ de Ion Rotaru,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1985, p. 96–98.
Cele mai str[lucite pagini literare ]n tot cursul literaturii noastre
vechi le-a scris Ion Neculce. [...]
Dac[ am vrea s[ facem o paralel[ ]ntre ceilal\i cronicari =i Neculce,
atunci cel mai apropiat de el ]n felul de a povesti e Radu Popescu, care,
]ntocmai ca Neculce, iube=te am[nuntele, ]i place s[ descrie situa\iile ]n
culori vii, cu un cuv`nt, ]i place s[ povesteasc[. +i unul =i altul r[m`ne
personal de la un cap[t la altul al cronicii sale. Dar ce deosebire ]ntre
sufletul curat, ]ntre sim\ul de dreptate =i spiritul aristocrat al lui Neculce,
=i firea pornit[ spre ur[ =i nedreptate ori lipsa de caracter =i de cultur[
sufleteasc[ a parvenitului Popescu, care scrie ca s[-=i r[zbune sau s[-=i
fac[ m`n[ bun[ la cei de sus! }n privin\a firii sale, Neculce se aseam[n[ cu
Grigore Ureche =i cu Miron Costin, cu acei boieri cu iubire de \ar[ ori cu
patriotism cald, care iau pana ]n m`n[ pentru ca s[ nu se uite trecutul
neamului moldovenesc. Neculce nu are ]n m[sur[ tot at`t de mare cu
logof[tul Miron discern[m`ntul istoric =i, mai ales, e mai pu\in erudit
dec`t Nicolae Costin, de care se deosebe=te mai mult. Cultura lui nu ]ntrecea
pe aceea a boierilor de pe timpul s[u; latine=te probabil c[ nu =tia. Dar
aceste cuno=tin=e nici nu le credea necesare =i sim\ea o repulsiune fireasc[
fa\[ de cita\iile din autori str[ini. }n Prefa\a sa ne spune c[ =i-a scris
letopise\ul p`n[ la Duca cel b[tr`n „de pe ne=te izvoade ce au aflat pe la
unii =i al\ii“, dar mai ales „din auzitele celor b[tr`ni boieri“, „iar[ de la
Duca Vod[ cel b[tr`n ]nainte, p`n[ unde s-a vedea, la domnia lui Ion
Vod[ Mavrocordat, nici de pre un izvod a nim[rui, ce au scris singur,
dintru a sa =tiin\[, c`t s-au t`mplat de au fost ]n via\a sa. Nu i-au mai
trebuit istoric str[in s[ citeasc[ =i s[ scrie, c[ci au fost scrise ]n inima sa“.
387

Ion Neculce
Totu=i respectul s[u pentru istoriografie =i pentru istoricii erudi\i ]l
face s[ renun\e un moment la felul lui de a scrie care-i convenea lui mai
mult. Acest scriitor, care ]nainte de toate era un povestitor, ar fi dorit s[
]mpodobeasc[ letopise\ul \[rii sale cu legendele at`t de interesante care
circulau pe atunci din gur[ ]n gur[. Scriitorul deprins a spune totdeauna
cuv`ntul potrivit spre a invia pe un mort scump din istoria \[rii sale, g[sea
]n aceste elemente tradi\ionale, povestite de b[tr`ni =i c`ntate de popor,
nota cald[, tr[s[turile caracteristice care ar fi dat povestirii sale asupra
vremurilor de demult plasticitatea nara\iunii evenimentelor contemporane.
Dac[ ar fi fost f[r[ premerg[tori, Neculce ar fi pl[smuit desigur din aceste
amintiri tradi\ionale o istorie vie =i literar[ a neamului s[u. Dar citind
scrierile celorlal\i, =i mai ales ale lui Miron Costin, el observ[ asprimea cu
care judeca acesta „basnele =i scorniturile“ lui Eustratie Logof[tul, Simion
Dasc[lul =i Misail C[lug[rul. Afar[ de aceea, el r[mase oarecum nedumerit
v[z`nd c[ Miron Costin, care desigur cuno=tea =i el aceste tradi\iuni,
nu le-a dat nici o ]nsemn[tate.
De aceea Neculce p[r[se=te planul de a-=i ]mpodobi letopise\ul cu ele;
dar era prea mult un om de gust, era un prea mare artist, ca s[ renun\e
cu totul la ele. [...]
Astfel Neculce pune, ca un fel de introducere la Letopise\ul |[rii
Moldovei acea Sam[ de cuvinte ce sunt auzite din om ]n om, de oameni
vechi =i b[tr`ni =i ]n letopise\e nu sunt scrise, ]n care el ne-a p[strat =tiri
pre\ioase despre vremile apuse. Peste 200 de ani, poe\ii no=tri mari =i-au
scos din ele motivele celor mai frumoase poezii epice rom`ne=ti. De aici
a luat Bolintineanu subiectul baladei sale Mama lui +tefan cel Mare, de
aici Negruzzi =i Alecsandri motivele poemelor Aprodul Purice =i Dumbrava
Ro=ie. Neculce le-a adunat de unde le-a g[sit, din popor =i de la
boierii b[tr`ni, la care se p[strau legendele orale despre ]nceputurile
familiilor boiere=ti.
}n aceste patruzeci =i dou[ de „istorii“ scrise de Neculce ]n felul simplu
=i naiv cum i s-au povestit, putem vedea ]nceputul nara\iunii epice ]n
literatura rom`n[. C[ci Neculce nu e numai un izvor nesecat pentru
istorici, care din scrierile lui pot reconstrui =i istoria cultural[, pe l`ng[
cea politic[, a veacurilor XVII—XVIII, ci el, prin limba sa frumoas[, prin
sinceritatea tonului, prin vioiciunea stilului =i plasticitatea figurilor
]ntrebuin\ate, e cel dint`i povestitor literar de talent mare al nostru.
Letopise\ul s[u a fost cel mai citit dintre toate cronicile rom`ne=ti, ceea ce
dovedesc multele copii ]n care ni s-a p[strat.
SEXTIL PU+CARIU, ]n Istoria literaturii rom`ne, Epoca veche, Editura
Eminescu, Bucure=ti, 1987, p. 128, 133–135.
388

Referin\e istorico-literare
Opera lui ]ns[ continu[ =irul marilor cronicari din secolul precedent.
Prin con\inutul ei, ca =i prin form[, prin concep\ia de care este p[truns[,
ea nu se apropie nici de opera erudit[ a lui Dimitrie Cantemir, care
apar\ine unei alte =coli, nici de compila\iile pu\in reu=ite a[le] cronicarilor
din secolul al XVIII-lea. Letopise\ul lui Ion Neculce se ]ntegreaz[ ca stil,
ca tendin\e =i ca idealuri, ]n spiritul secolului al XVII-lea, ceea ce ne face
s[-l trat[m al[turi de Miron Costin, pe care el a =tiut s[-l continue ca
nimeni altul.
Nici unul din cronicarii no=tri mari =i mici ai epocii n-a =tiut s[-=i
]mbrace g`ndul =i sentimentul ]ntr-o hain[ mai aleas[ a graiului
str[mo=esc ca Ion Neculce. Letopise\ul lui este dovada cea mai str[lucit[
c[ limba poporului nostru este ]n stare s[ redea sentimentele omene=ti
cele mai ginga=e, s[ ne zugr[veasc[ pictural orice imagine =i s[ ne
povesteasc[ cu toate am[nuntele ]nt`mpl[rile trecutului. Sinceritatea
=i marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea
cald[ de neam =i de \ar[ — iat[ notele caracteristice ale scrisului lui Ion
Neculce. Este cel mai talentat prozator al vechimii, prevestitor al marelui
Ion Creang[. [...]
Letopise\ul propriu-zis este precedat de o Sam[ de cuvinte [...] Dar ele
]nsele sunt adev[rate comori de nara\iuni poetice. [...] Ceea ce este
caracteristic pentru O sam[ de cuvinte, este faptul c[ prin ele se inaugureaz[
]n literatura noastr[ veche un nou gen al scrisului — o nara\iune epic[,
simpl[ =i sobr[, care p[streaz[ coloritul timpului, un fel de ]nceput de
nuvel[ istoric[. [...]
}mbinarea elementului de tradi\ie cu izvoarele scrise, precum =i
expunerea liber[, curent[, ca =i limba lui expresiv[, plastic[, dau un farmec
deosebit cronicii lui Ion Neculce.
C`t prive=te partea cronicii lui Neculce ]n care el descrie evenimentele
petrecute sub ochii lui, ea este de o bog[\ie ne]ntrecut[. El cunoa=te bine
tot ce se petrece ]n Moldova vremurilor lui: via\a la curtea domneasc[,
certurile boierilor moldoveni, intrigile la Poart[, raporturile Moldovei cu
vecinii, nenorocirile care se abat asupra \[rii. +i Ion Neculce =tie s[ motiveze
anumite ]nt`mpl[ri, s[ le pun[ ]n leg[tur[ cauzal[ unele cu altele, s[ le
dea o interpretate personal[. Pentru anii petrecu\i ]n exil, el d[ mai pu\ine
informa\ii cu privire la via\a intern[ a Moldovei. Aici el se documenteaz[
asupra faptelor de la contemporanii lui.
Ion Neculce este un excelent cunosc[tor al oamenilor. El =tie s[
observe =i s[ g[seasc[ ]n om nota dominant[ a ]nsu=irilor lui. Personagiile
principale din cronica lui sunt oameni vii, cu neajunsurile =i cu
]nsu=irile lor bune. Fiecare din aceste personagii ]=i are caracteristica lui.
389

Ion Neculce
+i Ion Neculce =tie s[ caracterizeze oamenii prin c`teva tr[s[turi. El este
un foarte bun portretist. [...]
De o bog[\ie neasemuit[ sunt =tirile externe din letopise\ul lui Ion
Neculce. Cronicarul nostru tr[ie=tre vremurile marilor evenimente din
Europa =i a[le] marilor ]mp[ra\i =i regi. Epoca str[lucit[ a lui Ludovic al
XIV-lea din Fran\a, a ]ndr[zne\ului rege Carol al XII-lea al Suediei, a lui
Mahomed al IV-lea din Turcia, a reformatorului Rusiei, Petru cel Mare —
este o epoc[ de mari prefaceri, care vestesc vremuri mai noi, epoca
r[zboaielor de lichidare a trecutului. Nu exist[ capitol ]n opera lui Ion
Neculce ]n care s[ nu se vorbeasc[ despre ceea ce se face la vecinii no=tri =i
]n Europa. [...]
Opera lui Ion Neculce este p[truns[ de o ad`nc[ idee moral[. Sinceritatea
letopise\ului lui Ion Neculce =i sentimentul de dreptate de care este
str[b[tut dau o deosebit[ valoare etic[ operei lui. Dup[ concep\ia lui Ion
Neculce, via\a popoarelor =i a indivizilor se conduce dup[ anumite principii
care au la baz[ morala cre=tin[. Omenia, iubirea de oameni, dragostea
pentru cei mul\i, pentru cei s[raci, sunt principiile dup[ care se conduce
Ion Neculce. [...]
Ion Neculce este un ]nfocat patriot. Moldova, nevoile ei, nenorocirile
care se abat peste capul ei, suferin\ele locuitorilor ei sunt suferin\ele =i
nevoile lui. Acolo unde este vorba de \ara lui, de nedrept[\ile care se fac
acestei \[ri de c[tre str[ini c`nd este vorba de exploatarea ei de c[tre fel de
fel de venetici, sufletul lui Ion Neculce se umple de revolt[ =i fraza din
cronica lui devine patetic[, t[ioas[, ca fraza profetului care arunc[
blesteme. [...]
Ion Neculce ]n\elege procesul istoric, ca =i predecesorii s[i, ca o
manifestare a puterii divine, care se arat[ oamenilor pentru ]nv[\[tur[.
El se ridic[ contra acelora care-i p`r[sc pe domnitori. Ace=tia sunt „st[p`ni
=i pom[zanici“ (un=i) ai lui Dumnezeu. Moldova se g[se=te ]n mari suferin\e;
cronicarul exclam[: „doar Dumnezeu de ar face mil[“. Acei care p[c[tuiesc
contra oamenilor sau a \[rii isp[=esc p[catul.“ P[catul =i os`nda aduc
„s[r[cie =i cazne“. „Os`nda nu se iart[, nici trece pe om“. }n omor`rea lui
Br`ncoveanu cronicarul crede c[ poate fi os`nda Moldovei, ]n contra c[reia
el a uneltit. Deci, destinul r[zbun[tor conduce treburile \[rii.
Totu=i, ideea teocratic[ cu fatalismul ei la Ion Neculce nu este a=a de
pronun\at[ ca la Grigore Ureche =i chiar ca la Miron Costin. Divinitatea
care conduce omenirea, la Ion Neculce, este identificat[ adeseori cu
„dreptatea“. Acei ce ]ncalc[ dreptatea, asupra acestora se r[zbun[
destinul. [...]
390

Referin\e istorico-literare
[}n ]ncheiere] r[m`ne s[ spunem c`teva cuvinte despre limba cronicii
lui. Ion Neculce [...] n-a f[cut o =coal[ sistematic[. [...] Faptul c[ Ion
Neculce nu =tia alte limbi constituie un mare avantaj pentru talentul s[u
de povestitor. Limba lui nu este alterat[ de construc\ii =i reguli influen\ate
de limbi str[ine. Limba cronicii lui Neculce este un amestec din limba
c[r\ilor noastre biserice=ti cu cea pe care o vorbea poporul. S-a observat c[
el nu recurge la citate din alte c[r\i. C`te o zic[toare luat[ din limba
poporului, c`te o ]nv[\[tur[ din Scriptur[, citat[ din memorie — sunt
podoabele cu care el ]=i presar[ vorba. Povestirea lui ]ns[ este plin[ de
imagini vii, colorate, cum nu se g[sesc la nici unul din scriitorii vechi. Ion
Neculce a fost un talent descriptiv de o mare putere. Prin ]ntrebuin\area
de am[nunte, care, luate ]n parte, parc[ nu au nici o importan\[, el
reu=e=te s[ ne sugereze anumite imagini, s[ ne redea anumite situa\ii.
Fraza lui este liber[ =i curg[toare, nu se simte nici un fel de sfor\are din
partea autorului. }n povestirea lui naiv[ de om b[tr`n, sincer[ =i cinstit[,
se simte puterea mare a limbii vorbite rom`ne=ti.
+TEFAN CIOBANU, Ion Neculce, ]n Istoria literaturii vechi, Editura
Hyperion, Chi=in[u, 1992, p. 438, 444, 457–461.
Ioan Niculce [...], cu tot dispre\ul lui de boier pentru neamul „prost“,
va avea, ca Creang[ mai t`rziu, ticuri de rural: ingenuitatea =ireat[,
obi=nuin\a de a se socoti neghiob crez`ndu-se totu=i de=tept („A=a socotesc
eu cu firea mea aceasta proast[“), proverbialitatea, filosofia b[tr`neasc[,
v[iet[tura, darul de a povesti. Experien\a, v`rsta ]naintat[ ]i dau lui Niculce
dezlegarea limbii, tonul b`rfitor =i moralizator. Cronicarul e ]n\ep[tor =i
cu un firesc umor popular. Despre pedeapsa cu ]nh[marea le=ilor la
Dumbrava-Ro=ie se spune r[ut[cios c[ „ei se rugau s[ nu-i ]mpung[, ce
s[-i bat[ cu biciu=cele, iar[ c`nd ]i b[teau cu biciu=cele ei se rugau s[-i
]mpung[“. Cu doamna lui Duca „=i-au f[cut cheful“ turcii. C`nd Duca e
mazilit, Niculce parodiaz[ vorbirea muntean[ a doamnei, fata Br`ncoveanului:
„Aolio! Aolio! c[ v[ pune taica pung[ d[ pung[ din Bucure=ti
p`n[ ]n |arigrad; =i, z[u, nu ne va l[sa a=a, =i iar ne vom ]ntoarce cu
domnia ]nd[r[pt“. [...] La ustur[tura cuvintelor se adaug[ filozofia
proverbelor, de ast[ dat[ mai ales din izvor popular: „Paza bun[ trece
primejdia rea...; melul bl`nd suge la dou[ mume...; capul plecat nu-l
prinde sabia“; „...=i se potriveau am`ndoi ace=ti boieri ]ntr-o fire, dup[
cum se zice: calul r`ios g[se=te copacul scor\os“. Cronicarul ]=i fr`nge
m`inile de-a lungul letopise\ului, v[iet`ndu-se =i cre`ndu-se pe sine ca tip
al boierului cu jale de \ar[!... „Oh! oh! oh! S[rac[ \ear[ a Moldovei =i
391

Ion Neculce
\eara Munteneasc[, cum v[ petrece\i =i v[ desmierda\i...“ }ns[ vaietele de
mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitra=co-vod[,
c[ci Niculce e b`rfitor, ]ncondeietor bufon al lucrurilor: „=i era om
nest[t[tor la voroav[, telpiz, am[gitor, geamba= de cai de la Fanar din
|arigrad; =i dup[ aceste, dup[ toate, era b[tr`n =i curvar. Doamna lui era
la |arigrad; ear[ el aice ]=i luase o fat[ a unei r[chieri\e, de pe Podul
Vechiu, anume Arhipoaie; iar[ pre fat[ o chema Ani\a, =i era \iitoarea lui
Dumitra=co-vod[; =i o purta ]n vedeal[ ]ntre toat[ boierimea; =i o \inea ]n
bra\e de o s[ruta; =i o purta cu s[lbi de galbeni, =i cu haina de =ahmarand,
=i cu =lic de sobol =i cu multe odoare ]mpodobit[; =i era t`n[r[ =i frumoas[,
=i plin[ de suliman, ca o fat[ de rachieri\[.“ Portretul niculcian ]=i are
tehnica sa, ]ntre caricatur[ =i tablou: o ]nsu=ire sau o anomalie fizic[,
starea intelectului, predispozi\ia etic[; o ]nsu=ire sau o sc[dere moral[, un
tic, o manie, un obicei, totul dozat, ritmat =i rotit ]n jurul unei virtu\i sau
diformit[\i substan\iale.
Istoriografia moldovean[ nu mai prezint[, dup[ Niculce, interes literar.
GEORGE C{LINESCU, Cronicarii moldoveni, ]n Opere, vol. 15, Istoria
literaturii rom`ne. Compendiu, Editura Minerva, Bucure=ti, 1979,
p. 121–123.
Colegul de divan al lui Nicolae Costin, Ion Neculce, ocup[, prin resursele
nesecate ale darului s[u de povestitor, locul cel mai de frunte pe linia
ascendent[ a cronicarilor moldoveni. [...]
A=ez`ndu-se s[ scrie, ca un mo=neag ]n\elept =i sf[tos ce era, toate
cele trecute, pentru ca „fra\ii s[i cetitori“ s[ =tie „a se ferire de primejdii“,
Neculce are, ]n ciuda v`rstei, un suflet cald, ]n care amintirile
p[streaz[ toat[ prospe\imea lor. Timpul =tersese m[run\i=urile vie\ii,
lipsite de interes, dar icoanele =i p[\aniile care-l impresionaser[ mai
puternic se desprind din amintire, vii, ca ]n clipa ]n care le-a v[zut de
aproape sau le-a tr[it intens.
Cronica lui Neculce, ]n continuarea cronicei lui Miron Costin,
]nf[\i=eaz[ una din fazele cele mai dramatice ale istoriei moldovene=ti:
epoca de pr[bu=ire a domniilor moldovene=ti =i ]nceputurile domniilor
fanariote. }n dezl[n\uirea r[zboaielor cr`ncene dintre cre=tini — germani,
poloni =i ru=i — de o parte =i turci de alt[, domniile moldovene=ti cad ca
frunzele v`nturate ]n furtuni. Sunt pagini, ]ncordate de intrigi, de dec[dere
na\ional[, de umilin\[ deprimant[, pe care le sim\im din tablourile sumbre
pe care ni le ]nf[\i=eaz[ cronicarul. Iat[ bun[oar[ ]ntr-un loc pe domnul
Moldovei =i pe cel al T[rii Rom`ne=ti chema\i la sfat ]n cortul pa=ei la
392

Referin\e istorico-literare
Hotin, pentru ca pa=a s[ r[cneasc[ la ei =i s[ „scoat[ hangerul ca s[-i
loveasc[“. Iat[ ]ntr-alt loc, pe Antonie-vod[, care a f[cut mult bine \[rii,
]nchis =i chinuit de turci ]n temni\[: „=i l-au b[tut =i l-au c[znit ]n fel de fel
de cazne; p`n[ =i tulpanuri sub\iri ]l f[cea de ]nghi\ea =i apoi le tr[gea
]napoi, de-i scotea ma\ele pe gur[. +i l-au f[cut de au dat o mie de pungi“
ca s[ scape. +i „dup[ ce l-au slobozit turcii =i s-au apropiat de cas[, =i
numai ce au v[zut c[-i arde =i casa“. Uneori tragicul se ]mplete=te cu
comicul ca ]n dramele shakespeariene. [...]
Scenele povestite de cronicar sunt pline de mi=care, ca, de pild[, aceea
a r[zvr[tirii poporului ]mpotriva grecilor, ]n care cronicarul v[de=te =i un
deosebit sim\ pentru psihologia maselor =i un rar dar de a evoca. [...]
Neculce are un extraordinar dar de a prinde psihologia maselor ]n
mi=care. Se str[vede ]n scrisul lui ochiul ager al hatmanului de o=tire
moldoveneasc[, atent la toate mi=c[rile =i la toate situa\iile, prinz`nd din
]nv[lm[=eala mul\imilor tot ceea ce poate da povestirii sale contur =i coloare.
E ne]ntrecut ]n descrierea b[t[liilor. Lupta de la St[nile=ti este ca un
adev[rat ziar plin de detalii senza\ionale. De la deschiderea ostilit[\ilor cu
r[scoala mahalalelor =i a slujitorilor din casele boiere=ti ]mpotriva turcilor
din Ia=i (t[ierea negu\[torilor =i spargerea pr[v[liilor: „b[c[liile sta v[rsate
pe uli\e de era s[tui =i copiii; strafide, smochine, alune era destule pre la
toate babele“) p`n[ la tragicul act final, c`nd moldovenii, v[z`nd din
obuzul rusesc t[tarii ]nc[rca\i de prad[, se „slobozea asupra lor, ca s[-=i
scoat[ robii“ =i c`nd „ghin[rarul +eremet“ ]i ]mpiedica „s[ se bat[ cu
t[tarii, c[ ei au f[cut pace“ cu ei, spre dezn[dejdea moldovenilor („Deci
moldovenii au ]nceput a strigare =i a-l bl[stemare =i a zicere cum n-or
merge ei s[ se bat[, c[ ei ]=i v[d p[rin\ii =i femeile =i feciorii lor robi la
t[tari, de-i auzea cu urechile, cum ]l blestema“) — de la ]nceput p`n[ la
cap[t, Neculce evoc[ scene de un dramatism ]ncordat. Toate mi=c[rile =i
toat[ zarva luptei defileaz[ ca ]ntr-un film colorat subt ochii cititorului:
dispozitivul de b[taie al armatelor cre=tine, tactica de lupt[ a ru=ilor =i a
turcilor, erorile de strategie comise =i viclenia lui Lupu Costachi care se
]n\elesese pe ascuns cu turcii; desf[=urarea atacului, bravura „ghenerarului
neam\ Vitman“, care a c[zut r[pus de o „pu=c[ turceasc[“, pe c`nd ]=i
]mb[rb[ta grenadirii la alac; ]mpresurarea armatei cre=tine; ]nfl[m`nzirea
ru=ilor; taton[rile p[cii; st[ruin\ele depuse de ghenerarii nem\i, de
Dumitra=co-vod[ =i de boierii moldoveni pe l`ng[ \ar ca s[ continue lupta;
condi\iile p[cii, acceptarea lor — =i, ]n sf`r=it, exilul moldovenilor. Lui
Neculce nu-i scap[ nici unul din acele am[nunte care ]nsufle\esc
nara\iunea =i c`=tig[ interesul cititorului. [...]
393

Ion Neculce
Neculce are un mare talent de povestitor; =tie s[ g[seasc[ totdeauna
cuv`ntul potrivit pentru fiece situa\ie =i s[ concentreze tot interesul povestirii
]n jurul unui eveniment, al unei st[ri sociale sau al unei personalit[\i pe
care o evoc[ cu toat[ limpezimea.
Predilec\ia hatmanului cronicar pentru aspectul dinamic al vie\ii, de
care am vorbit mai sus, se v[de=te =i ]n portretele sale. Notele prin care
individualizeaz[ portretele nu sunt at`t calit[\i suflete=ti sau tr[s[turi
fizice, c`t mi=carea. Portretul lui Petru cel Mare cap[t[ via\[ proprie
tocmai prin prinderea ticului: „cam arunca c`te o dat[ din cap flutur`nd“,
=i prin ac\iune: „umbla de multe ori ca un om de r`nd, pe jos f[r[ alai,
numai cu dou[, trei slugi... =i at`ta dragoste ar[ta... c[tre Dumitra=co
Vod[... c[ se tindea cu am`ndou[ m`inile =i cuprindea pre Dumitra=co
Vod[ de grumaz =i-l s[ruta pe fa\[, pe cap =i pe ochi, ca un p[rinte pe un
fiu al s[u“. [...]
}n aceast[ ]nf[\i=are vie, dar senin[, a faptelor, nedeformate de aburii
patimei, sufletul b[tr`nului, sub povara amintirilor, zv`cne=te adesea ]n
sfaturi ]n\elepte pe care le ofer[ cu duio=ie comunicativ[, din prisosul unei
vie\i bogate ]n experien\e, ori de c`te ori se ive=te prilejul, „iubi\ilor s[i
cititori tineri“ sau „fra\ilor s[i moldoveni“. [...]
Cronica lui Neculce ]nf[\i=eaz[ ]ns[ un interes deosebit =i din punctul
de vedere lingvistic. }n evolu\ia limbii noastre literare ea croie=te un drum
nou. Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin =i dup[ ei Dimitrie
Cantemir, au c[utat s[ creeze un stil savant cu o structur[ sintactic[
modelat[ dup[ tipare latine. Neculce, ]ns[, care n-a avut parte s[-=i petreac[
copil[ria =i tinere\ea ]n =colile iezuite ale Poloniei, fiindc[, pe vremea c`nd
putea s[ o fac[, ]ngrozit de decapitarea tat[lui s[u, se afla pribeag ]n |ara
Rom`neasc[, scrie ]n limba b[tr`neasc[ a timpului s[u, u=or influen\at[
de limba ]nainta=ilor cronicari, dar cu r[d[cini ad`nci ]n limba popular[.
Stilul lui nu are acea simetrie a p[r\ilor, acel ritm armonios, acele inversiuni
c[lcate dup[ topica latin[ pe care le ]nt`lnim la Costine=ti =i mai ales la
Dimitrie Cantemir. La el nu g[sim acea abunden\[ de determin[ri adjectivale
a=ezate ]naintea substantivului, acele construc\ii brachilogice, acele
syllepse, acele construc\ii hyperbate (cu separarea cuvintelor, unitare ]ns[
din punct de vedere gramatical). }n cronica lui Neculce limba curge
limpede ca izvorul de munte, pe albia vorbirii populare, ca la Ispirescu =i la
Creang[, ob\in`nd prin simetria p[r\ilor un ritm armonios. [...]
Semnificativ ]n psihologia limbii din vremea lui Neculce =i caracteristice
pentru acea epoc[ de mari furtuni, este mul\imea expresiilor plastice
pentru a reda ideea de primejdia vie\ii, — „]n cump[na pieirii“, cum zice
el — toate ]n leg[tur[ cu cuv`ntul cap. Lui Duca-vod[ boierii stau s[-i
394

Referin\e istorico-literare
m[n`nce capul. Boierii se temeau s[ strice \ara c[ pe urm[ a c[dea greu
]n capetele lor; =i-a b[gat capul pentru voia banilor; a pl[ti cu capul; =i-a
pus capul; Lupul Vornicul s-a dus cu capul a m`n[ ]n cortul vizirului; un
altul =i-a adus capul la poala ]mp[r[\iei; o blan[ de Mosc neagr[ i-a scos
capul lui Duca-vod[, c[ci ]mp[ratul l-a iertat de cap; boierii pribegi se duc
s[-=i prinz[ capetele printr-alte \[ri. Sunt expresiuni din enun\ul vie\ii ]n
care tresare fiorul mor\ii. Este tragedia Moldovei de la ]nceputul veacului
al XVIII-lea transcris[ ]n limb[. [...]
Am apropiat mai sus pe Neculce de marele romancier istoric Sadoveanu.
}ntr-adev[r este o afinitate sufleteasc[ ]ntre boierul cronicar de la
]nceputul veacului al XVIII-lea =i ]ntre cel mai de seam[ povestitor al
vremurilor noastre. Sadoveanu ]nsu=i, care avea s[ g[seasc[ ]n paginile lui
Neculce viziunea multor romane ale sale, ]n discursul de recep\ie la Academia
Rom`n[, m[rturisea aceast[ afinitate, pun`nd al[turi de Neculce pe Ion
Creang[, printre precursorii s[i. Cu intui\ia lui artistic[, Sadoveanu a avut
dreptate al[tur`nd pe cei doi mari povestitori care prin factura lor stilistic[
=i prin caracterul limbii lor, stau mai aproape de popor.
NICOLAE CARTOJAN, Cronicarii moldoveni: Ion Neculce, ]n Istoria
literaturii rom`ne vechi, vol. III, Editura Funda\iei, 1945, p. 189,
192, 194–197.
Neculce ]ntrece pe to\i autorii din epoca veche a literaturii noastre
prin talentul s[u de scriitor. S[ vedem ]n ce const[ acest talent, pe care i
l-au recunoscut tot felul de oameni: istorici =i critici literari, poe\i =i
prozatori, simpli cititori ai cronicii lui etc.
Valoarea literar[ a unei opere =tiin\ifice, cum sunt, prin natura lor,
scrierile istorice, poate izvor], ]ntr-o m[sur[ mai mare ori mai mic[, din
]nsu=i con\inutul ei. Este tocmai cazul cronicii lui Neculce. Dragostea
sincer[ de \ar[ a autorului, manifestat[ sub aspecte multiple (ura contra
asupritorilor turci, ata=amentul fa\[ de \ara Moldovei, ]n\elegerea pentru
nevoile =i suferin\ele poporului s[u etc.), interesul =i curiozitatea de a =ti ce
se ]nt`mpl[ peste hotarele patriei, cu scopul de a-=i informa cititorii =i a le
]mbog[\i astfel cuno=tin\ele, dorin\a de a ]nv[\a pe oameni, cu ajutorul
faptelor istorice, cum s[ se poarte ]n via\a lor public[ =i particular[ —
toate aceste lucruri =i multe altele, asem[n[toare, contribuie incontestabil
la crearea impresiei, pe care ne-o las[ lectura cronicii lui Neculce, c[ ne
g[sim ]n fa\a unui scriitor =i nu a unui istoric propriu-zis.
Dar un astfel de material nu are prin el ]nsu=i valoare literar[. Dovad[,
operele similare ale predecesorilor, contemporanilor =i urma=ilor, care, ]n
395

Ion Neculce
general, nu difer[ prea mult de a lui Neculce prin con\inutul lor =i sunt,
cu toate acestea, departe de a produce ]n noi impresii de ordin estetic.
Pentru a deveni literar, materialul faptic =i uman trebuie v[zut cu ochiul
unui scriitor autentic =i, ]n consecin\[, redat cu mijloace scriitorice=ti.
Neculce a avut un astfel de ochi, care l-a ajutat s[ tr[iasc[, cu mintea =i cu
inima sa, tot ce a v[zut el ]nsu=i =i tot ce a auzit de la al\ii =i, ]n acela=i timp,
s[ pun[ pe cititori ]n situa\ia de a tr[i =i ei cele povestite de d`nsul.
S[ vedem care sunt elementele m[iestriei artistice a cronicarului nostru.
Lectura, fie =i superficial[, a cronicii lui Neculce impresioneaz[ de la primele
pagini prin participarea mereu vie, nu numai intelectual[, ci =i afectiv[, a
cronicarului la bogata =i variata prezentare a evenimentelor =i a oamenilor
despre care vorbe=te de-a lungul operei sale. Rareori povestirea sau
descrierea are la el un caracter de simpl[ relatare, mai mult ori mai pu\in
rece sau neutral[. Evenimentele =i ac\iunile de tot felul el le vede prin
oamenii care le s[v`r=esc, ceea ce ]l determin[ s[ ia mai totdeauna atitudine,
s[ comenteze, s[ reflecteze =i s[-=i manifeste sentimentele pe care i le
provoac[ at`t faptele, c`t =i autorii lor. A=a se explic[ marea vioiciune a
expunerii =i, drept urmare, impresia pe care o avem tot timpul c[ prin fa\a
noastr[ se perind[, ca ]ntr-un vast caleidoscop, oamenii ]n continu[
mi=care. Situa\iile =i scenele cu ajutorul c[rora cronicarul scoate ]n eviden\[
o anumit[ tr[s[tur[ psihologic[ sau marcheaz[ un moment important
]n desf[=urarea unei ac\iuni sunt prinse pe viu cu o rar[ art[. Deseori ai
impresia c[ Neculce procedeaz[ ca un regizor de ast[zi, preocupat, ]n
primul r`nd, de efectul pe care trebuie s[-l produc[ scena ]nf[\i=at[. S[ se
compare, ]n aceast[ privin\[, ]nt`lnirea dintre vizirul Chiupriuliul =i
Gheorghe Ghica, fostul lui prieten din copil[rie (legenda a XXXVII-a din
O sam[ de cuvinte), sau organizarea me=te=ugit[ a r[fuielii dintre domnul
Munteniei (Grigore Ghica) =i adversarii lui (cap. I al cronicii). [...]
La fel de plastice, adesea lapidare, sunt portretele, iar[=i foarte
numeroase, ]n general simple schi\e, dar cu at`t mai expresive, datorit[,
]ntre altele, =i faptului c[ cronicarul nu-=i ascunde nici simpatia, nici
antipatia pe care i-o inspir[ personajul respectiv. Tr[s[turile fizice se
]mpletesc, de obicei, cu cele psihice, l[s`nd deseori impresia c[ corespund
pe deplin unele altora. [...]
Neculce se serve=te de procedee stilistice simple =i sobre, la fel ca to\i
scriitorii populari. Stilul lui este, de obicei, direct, adic[ propriu: spune
lucrurilor pe nume, a=a cum face masa cea mare a vorbitorilor, neinfluen\a\i
de teorii estetice sau de modele literare consacrate. Expresiile
figurate, care exist[ totu=i ]n opera cronicarului, nu sunt sau nu fac
impresia a fi crea\ii personale, ]ntruc`t apar\in limbii ]ntregului popor,
396

Referin\e istorico-literare
unde au intrat pe m[sur[ ce au luat na=tere ]n condi\ii determinate,
devenind, cu timpul, un bun ob=tesc al colectivit[\ii lingvistice. Foarte
personal[, datorit[ talentului artistic, este numai utilizarea lor, conform
cu necesit[\ile exprim[rii, dictate de con\inut. Iar atunci c`nd Neculce
creeaz[ el ]nsu=i procedee stilistice (ipotez[ pe care trebuie s-o admitem,
chiar dac[ nu putem totdeauna s-o dovedim concret), ele nu difer[ prin
nimic esen\ial de cele populare, fiindc[ sunt produsul unui om care s-a
identificat, ]n ce prive=te arta literar[, cu poporul. De aceea nu-i posibil,
]n general, s[ distingem, nici m[car cu o certitudine foarte aproximativ[,
crea\iile stilistice personale de cele anonime, comune tuturor vorbitorilor.
Avem exact aceea=i situa\ie ca la Creang[, scriitor de asemenea popular
]n sensul ar[tat aici =i cu care Neculce seam[n[ foarte mult. Ace=ti doi
scriitori sunt cei mai autentic populari din ]ntreaga noastr[ literatur[
tocmai prin faptul c[ =i-au ]nsu=it, bine]n\eles f[r[ inten\ie =i f[r[ s[-=i
dea seama, mijloacele artistice ale povestitorilor populari anonimi, pe
care, gra\ie talentului lor excep\ional, ]i ]ntrec din punctul de vedere al
m[iestriei literare. [...]
Un loc destul de important ]n procedeele stilistice ale lui Neculce ocup[
sentin\ele, maximele =i proverbele. Iar[=i o particularitate a stilului popular,
care ]l apropie din nou de Creang[. Potrivit concep\iei sale teologice,
cronicarul nostru recurge uneori la textele religioase, ceea ce autorul
Amintirilor din copil[rie nu face. Dar aceast[ deosebire este mai mult
aparent[. Pentru Neculce, ca =i pentru masele populare, nu prezint[
importan\[ izvorul ]n\elepciunii exprimate cu ajutorul formulelor vechi
=i consacrate, devenit bun al tuturora: =i experien\a milenar[ a practicii
vie\ii =i c[r\ile a=a-zise sfinte sunt, pentru oamenii care cred, ]ntr-un fel
sau altul, ]n prescrip\iile bisericii, tot produsul voin\ei lui Dumnezeu. [...]
Folosirea ]n\elepciunii altora sub forma citatelor din c[r\ile sfinte,
din filozofi =i din proverbele populare n-are, ]n inten\ia lui Neculce,
scopul pe care putem =i chiar trebuie, ]n mod obi=nuit, s[-l presupunem,
acela, anume, de a ]mpodobi stilul cu flori culese din gr[dina altuia.
Concep\ia sa teologic[ ]i serve=te adesea =i ca form[ de critic[ politic[ =i
social[, care, dat[ fiind atmostera spiritual[ a epocii, putea duce la
rezultatul scontat de d`nsul.
Tot a=a cred c[ trebuie s[ interpret[m nu numai citatele biblice =i pe
cele filozofice (acestea din urm[ cu un puternic colorit religios), ci =i
maximele, zicalele etc. populare. Neculce simte nevoia de ordin politic
(sau, dac[ vre\i, pedagogic) de a ]nt[ri, cu ajutorul unor autorit[\i
consacrate, adev[rurile la care a ajuns singur, prin simpla observare a
oamenilor =i a evenimentelor. }n cazul proverbelor, el \ine, uneori, s[
397

Ion Neculce
adauge, cu o ironie u=or mali\ioas[, ]ndreptat[ contra celor viza\i de
d`nsul, c[ sunt „cuvinte proaste“, care trebuie crezute totu=i, a=a cum
face el ]nsu=i (cu „firea lui cea proast[“), fiindc[ prea se potrive=te con\inutul
lor cu faptele =i situa\iile ]nf[\i=ate ]n cronic[.
Cu proverbele seam[n[, at`t prin fixitate, c`t =i prin caracterul lor
strict popular, formulele cu care Neculce anun\[ ]n mod perifrastic
]ncetarea din via\[ a cuiva: „au pl[tit datoria ce de op=tie“; „p[n' =-au
pl[tit =i el datoria lumasc[, de-au murit“; „au pl[tit datoria, dup[-obiceiul
ace=tii lumi“; „=i-au pl[tit =i el datoria ace=tii lumi, cea str[mo=asc[“;
„s-au schimbat =i el din via\a aceasta lumasc[“.
Frecvente sunt =i anticip[rile: cronicarul cunoa=te toate evenimentele
pe care le poveste=te, le vede ]n desf[=urarea lor p`n[ la cap[t, =i atunci, la
fel ca to\i povestitorii populari, previne pe cititor, asupra unor ]nt`mpl[ri
viitoare, folosind ]n acest scop iar[=i anumite procedee stilistice, mai mult
ori mai pu\in consacrate. [...]
Un loc important printre procedeele artistice ale lui Neculce ocup[
ironia, iar[=i o caracteristic[ a stilului popular de totdeauna =i de
pretutindeni. Ea ]mbrac[ forme multiple =i variate, merg`nd de la simpla
glum[, cu toate nuan\ele ei, care o apropie, ]n larg[ m[sur[, de umor,
p`n[ la izbucnirea mai mult ori mai pu\in violent[ a nemul\umirii:
grada\ia este determinat[ de natura =i for\a sentimentului st`rnit de
faptele povestite. [...]
Despre arta literar[ a lui Neculce s-ar mai putea spune unele lucruri.
[...] Lectura repetat[ a cronicii =i studiul ]ntreprins pe baza acestei lecturi
m-au dus la concluzia, pe care sper c[ am documenta-t-o suficient, c[
Neculce este un scriitor prin excelen\[ popular, ]n sensul larg =i deplin al
cuv`ntului. [...] El este, ]n ordine cronologic[, cel dint`i scriitor artist al
literaturii rom`ne=ti, precursor al lui Creang[, cu care prezint[ multe =i
esen\iale asem[n[ri, cum cred c[ rezult[ destul de clar din analiza limbii
=i stilului, precursor, ]ntr-un sens diferit, dar deopotriv[ de important, al
lui Mihail Sadoveanu, care vede ]n el un adev[rat dasc[l literar =i dovede=te
aceasta ]n cele mai frumoase opere cu con\inut istoric ale sale.
IORGU IORDAN, Limba =i stilul lui Ion Neculce, ]n De la Varlaam la
Sadoveanu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1958, p. 97–99, 101,
104–105, 110–113, 116–119.
Neculce ]=i datoreaz[ lui N. Iorga renumele de cronicar nep[rtinitor.
No\iunea de obiectivitate nu e formulat[ expres, dar se impune cititorului,
prin numeroasele circumlocu\iuni.[...]
398

Referin\e istorico-literare
A=a cum prezint[ istoricul literar lucrurile, ele n-ar putea fi contrazise
]n ]n=isi termenii dibaci ai raporturilor, ca s[-l asimil[m pe Neculce
unui cronicar „de partid“ sau de curte, ca Stoica Ludescu, Radu Popescu
sau Radu Greceanu. Ultimul mare cronicar moldovean, ]ntr-adev[r, nu
=i-a pus condeiul ]n solda vreunui st[p`n. Alt[ ]ntrebare se ridic[ ]ns[:
fost-a Neculce at`t de senin, ca s[ nu-=i filtreze ]n letopise\i veninul?
N. Iorga r[spunde negativ la aceast[ posibil[ ]ntrebare.[...]
N. Iorga recunoscuse c[ este, ]n cronic[, =i laud[ =i ocar[. Ocara
precump[ne=te. Domniile rele se v[desc a fi mai numeroase dec`t cele
bune, cu c`t se apropie perspectiva povestirii =i pe m[sur[ ce letopise\ul se
afirm[ a fi un adev[rat memorial. De la domnia lui Constantin Cantemir,
]ntr-adev[r, c`nd ]=i ]ncepe Neculce via\a public[, care-s domniile l[udate?
S[ le parcurgem la r`nd: aceea a lui Constantin Cantemir, ]nf[\i=at[ cu
bilan\ul pasiv al intrigilor reciproce, dintre munteni =i moldoveni, un
„dan\“, o saraband[ care ar fi pr[p[dit „s[racele \[ri“; Constantin Ducavod[,
adolescent condus de boierii tineri (printre care trei Cantacuzini!) =i
de munteni (de Br`ncoveanu), sf`r=e=te la str`mtoare, judecat cu asprime
de boierii \inu\i deoparte (unul din ei este Bogdan, socrul cronicarului!)
=i schimb`nd „fe\e“, spre bucuria lui Neculce, poate martor ocular, care
]ng`n[ dialectul muntenesc al domni\ei, fiica lui +erban Cantacuzino;
]nt`ia domnie a lui Antioh Cantemir, cu care cronicarul se ]nrude=te prin
alian\[, este integral l[udat[, f[r[ nici un fel de rezerv[; urmeaz[ a doua
domnie a lui Constantin Duca, chivernisit de odiosul Panaiotachi Morona
vel postelnic „c[ se potrivea cu st[p`nu-seu la fire“; urma=ul, ]n prima
domnie, Mihai Racovi\[ e condus de o alt[ bestie neagr[ a lui Neculce,
Iordachi Rus[t, vornicul, pe l`ng[ care chivernisesc „slugile lui cele din
boierie... mari, =i tari, =i obraznici, dup[ cum este firea mojicilor“, ]nc`t
„nu s[m[na curtea nimic[ a domniei, de at`ta obr[znicie“, ]n timp ce
domnul, „precum se arat[ ]n boierie, iar[ atunci ]\i p[rea c[ este un om
z[lud“. [...] Nicolae Mavrocordat, succesorul l[udat pentru cultura lui,
dar ]nf[\i=at ca m`nios =i sever, ]n politica de supunere a boierimii de \ar[,
care fuge ]n Polonia, este ]ncondeiat pentru politica sa ]n favoarea \[ranilor
=i ]mpotriva boierilor; capitolul consacrat celor zece luni de domnie a lui
Dimitrie Cantemir, ]n schimb, este dispropor\ionat, mai mult de dorin\a
cronicarului de a-=i pune ]n lumin[ propria ac\iune, dec`t calit[\ile
domnului („bun =i bl`nd, c[ tuturor le era u=ile deschise, =i nem[re\, de
vorovea cu to\i copiii“), c[ruia i se aminte=te ]ns[ „numele de om r[u“,
ie=it cu prilejul primei domnii, de c`teva s[pt[m`ni, neconfirmat[ de
Poart[; c`nd se ]ntoarce iar[=i ]n scaun (acum spre „norocul \[rii“),
Nicolae Mavrocordat, de ast[ dat[ ]nf[\i=at ]n culori luminoase, pentru c[
399

Ion Neculce
domnitorul a ]ncercat s[-l aduc[ pe vel sp[tarul din surghiun (se p[streaz[
]n acest sens o splendid[ scrisoare), dar =i pentru faptul c[ la mazilirea
domnului acesta a fost insultat „cu voroave proaste“ de Lupu Costachi din
neamul Gavrili\e=tilor, acela=i care-=i ]nsu=ise pe nedrept mo=iile lui Neculce,
refugiat cu Dimitrie Cantemir ]n Rusia; ]n a treia domnie, de zece ani, a
lui Mihai Racovi\[, c`nd cronicarul ]=i recap[t[ prin judecata dreapt[ a
divanului avutul uzurpat, domnul nu mai este prezentat ca z[lud, ci ca
un „om foarte chivernisitor bun“, de=i politica sa fiscal[, ]n ajutorul
\[ranilor =i spre paguba boierilor, ]i este lui Neculce nesuferit[; Grigore
Ghica-voievod, ]nf[\i=at ca un exemplu de bun[tate („Un domn str[in, =i
c`t[ mil[ au ar[tat!“), ]l reprime=te pe Neculce ]n divan =i-i face cinstea
s[-l viziteze la conacul lui, de la Prigoreni (cronicarul „obiectiv“ ]i critic[
]ns[ cu ]nver=unare politica fiscal[ =i las[ urma=ilor pomenirea unui
„curvar“ care „multe \iitoare fete mari \ine =i apoi le ]nzestra =i le m[rita
cu haine, cu odoare, ca pe ni=te fete de boieri“) [...]; cronica se ]ncheie cu
elogiul, care i s-a p[rut =i lui Iorga suspect, al lui Constantin Mavrocordat,
]n a doua domnie, pe at`t de ideal[, pe c`t de p[c[toas[ fusese cea dint`i.
Din aceast[ nou[ domnie dateaz[ reformele de structur[, care nu-i puteau
fi pl[cute lui Neculce, dar cronicarul fusese „miluit“ de domnul, consultat
la ]ntocmirea m[surilor fiscale =i poate =i fiii cronicarului se ]nfruptaser[
din bun[voin\a voievodului.
Am parcurs domniile zugr[vite de Neculce ca martor. Spa\iul nu ne-a
]ng[duit s[ re\inem toate ]nfrico=atele zugr[viri ale cronicarului, risipitor
]n os`ndiri, pe c`t de zg`rcit ]n laud[. Dorim ca cititorul sceptic s[ verifice
textele, ca s[ vad[ c[ am exagerat ]n minus. [...]
Socotit de Iorga un „b[tr`n foarte b[tr`n“, c`nd ]=i redacteaz[ cronica,
Neculce este la dreptul vorbind un mo=neag viguros, plin de sim\iri aprige
=i de resentimente vii. S-a dovedit c[ memoriul fiscal fusese redactat de
septuagenar la cererea lui Constantin Mavrocordat, iar nu de c[tre
vel-vornicul lui Grigore Ghica, cu zece ani ]nainte. S[ fie adev[rat c[
„vremea sl[bise contururile, ]ndulcise colorile, ]mbl`nzise =i poetizase
aducerile aminte“? Nimic nu ]ng[duie s[ credem ]n aceste conven\ionale
cuvinte literare, nepotrivite cu ]ntunecimea colorilor, din paleta me=terului
zugrav. Cronica nu reprezint[ „interesele unui partid“, ci pe acelea ale
unei caste, pe care secolul luminilor avea s-o disloce de pe unele pozi\ii
privilegiate, =i mai reprezint[ reac\iunile subiective ale unei personalit[\i,
pe c`t de simpl[ ]n aparen\[, pe at`t de complex[ =i ascuns[.
Me=terul scriitor, la care nu ne sfiim a admira talentul pamflet[resc,
avea o fire ascuns[. Dac[ p[str[m termenii caracteriz[rii morale a lui
Mihai Racovi\[, cu ]nlocuirea doar a numelui, ob\inem cheia personalit[\ii
400

Referin\e istorico-literare
cronicarului: „(Neculce) nu este, cum se ar[ta, bl`nd =i =agaciu (glume\)
cu to\i =i moale, ce este ]ntr-alt chip, c[ are multe firi, nu numai o fire“.
Una din ele, =i cea mai ]n=el[toare, este „firea cea proast[“, adic[ simplitatea
cugetului, care a ]n=elat posteritatea, de o sut[ de ani ]ncoace. }n redactarea
cronicii sale, Neculce a fost atent s[ nu-=i dezv[luiasc[ politica, acoperind-o
sub haina iubirii de \ar[. Gestul larg =i interjec\iile patetice i-au cucerit
genera\ii compacte de naivi duio=i, gata s[ pl`ng[ de suferin\ele mul\imii,
cu care n-aveau vreo alt[ atingere. Sem[n[tori=tii =i — ceea ce e de mirare
— chiar =i poporani=tii, mai orienta\i ]n direc\ia politicii practice, au
v[zut ]ntr-]nsul un iubitor al \[r[nimii =i du=manul dezinteresat al
domnilor r[i, nerecunosc`nd ]n unii din ace=tia pe cei dint`i sprijinitori ai
=erbilor, iar ]n adversarul lor teatral, pe feudalul ireductibil.
Aceia=i cititori naivi sau gr[bi\i au fost ]n=ela\i de tonul temperat care
i-a ]ng[duit cronicarului, fals bonom, s[-=i strecoare toate insinu[rile (ne
g`ndim ]ndeosebi la zvonurile de otr[viri, puse pe seama Cantacuzinilor =i
a altor domni neprieteni), cu o irezistibil[ candoare. P`n[ la interpretarea
sagace a lui G. C[linescu, nimeni nu adulmecase b`rfelile omului lui
Dumnezeu.
R`ndurile noastre nu se cade a fi privite ca pornire iconoclast[.
}nconjur`nd pe artist cu o nesf`r=it[ admira\ie =i cu un nesecat interes
fa\[ de duplicit[\ile sau pluralit[\ile psihice ale cronicarului, ne-am socotit
]ns[ datori a ]mp[rt[=i cititorilor no=tri c`teva din rezultatele unei lecturi
c`t se poate de atente. Dac[ ne-am ]n=elat, am fi bucuro=i s[ ne ]nclin[m
]naintea unor argumente ]ntemeiate.
+ERBAN CIOCULESCU, La bicentenarul lui Neculce, ]n vol. Variet[\i
critice, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. 81–85.
Istoria literaturii rom`ne ar fi putut ]nregistra cel de al doilea p[trar
al secolului al XVIII-lea ca pe un hiatus, urm`nd admirabilei ]nfloriri din
etapa anterioar[, dac[ aproape de cump[na veacului ce va deveni cur`nd
„al Luminilor“ n-ar fi r[s[rit o oper[ care umple ]ntregul interval cu un
splendid apus de soare. Scris[ ]ntre 1733 =i 1743, c`nd str[lucita
c[rtur[rime de odinioar[ era, toat[, sub p[m`nt (Cantemir murise ]n
1723, iar Radu Popescu ]n 1729), Cronica lui Ion Neculce este c`ntecul
de leb[d[ =i totodat[ apogeul artistic al literaturii rom`ne vechi. Ea ]ntrece,
nu numai sub raportul artei, dar =i al propor\iilor, tot ce se scrisese p`n[
atunci ]n acest gen. Cele aproape 400 de pagini ale ultimei =i celei mai
bune edi\ii nu-=i au echivalent dec`t ]n operele monumentale ale lui
401

Ion Neculce
Cantemir: Hronicul =i Istoria imperiului otoman, ele ]nsele reprezent`nd
apogeul ideologic =i =tiin\ific al aceleia=i epoci. [...]
F[r[ a fi un om lipsit de cultur[, Neculce n-a fost un erudit =i nici
n-a c[utat s[ fie. Ca =i Ion Creang[ mai t`rziu, el a fost ]ns[ produsul =i
beneficiarul unei mari epoci a culturii na\ionale. Opera lui Ion Neculce
concretizeaz[ relieful original al unui vast proces de acumulare =i
stratificare prin sintez[, ]n care au intrat eforturile de crea\ie a peste dou[
veacuri de spiritualitate rom`neasc[. A=a cum Creang[ nu poate fi imaginat
la culmile artei lui mai devreme dec`t epoca marilor clasici ]n frunte cu
Eminescu, tot astfel Neculce nu putea lua fiin\[ artistic[ dec`t dup[ ce
cultura rom`n[ d[duse, ]n Moldova, pe Varlaam, Grigore Ureche, Miron
=i Nicolae Costin, Dosoftei, ]n sf`r=it, pe Cantemir. F[r[ ei, Neculce ar fi
fost un Stoica Ludescu, talentat, colorat, cu amintiri personale, dar nu o
personalitate rotund[ =i excep\ional[, tot a=a de genial[, ]n felul ei, ca =i
savantul =i creatorul multilateral ce i-a fost prieten =i domn. Cu un strict
necesar de cultur[ spre a evada din primitivismul frust, „popular“, =i a se
plasa pe orbita marii arte, Neculce a avut, ca =i Creang[, facultatea
osmotic[ datorit[ c[reia a reu=it s[ ia, integral, \inuta clasicilor s[i
contemporani. Lectura celor trei mari predecesori: Ureche, Miron =i Nicolae
Costin i-a fost de ajuns, precum lui Creang[ lec\iile lui Maiorescu la
„Preparandal[“ =i contactul viu cu Eminescu =i cu cercul Junimii.
Instinctul =i ]nzestrarea de mare creator =i-au spus cuv`ntul, =i este de
ajuns s[ compar[m pe Neculce cu Axinte Uricariul, =tiutor de limbi str[ine
=i copist al tuturor cronicilor muntene =i moldovene, spre a vedea diferen\a
uria=[ s[pat[ de acel imponderabil care se cheam[ geniu.
}ntre limba „popular[“ a lui Neculce =i limba popular[ vorbit[ ]n
timpul s[u este distan\a ]ntre ]nregistrarea folcloric[ de arhiv[ fonografic[
=i limba clasicului Ion Creang[, sau a clasicului Sadoveanu. Paralelismul
=i identit[\ile lexicale ori sintactice nu pot estompa ciclul complet parcurs,
ciclu trec`nd prin limba lucrat[ pe modele latine, slavone, polone ori
grece=ti, a marilor predecesori. Simplitatea limbii lui Neculce este ea ]ns[=i
un triumf al culturii na\ionale, la data aceea o solid[ realitate.
Neculce ne apare astfel ca ultimul scriitor rom`n al epocii vechi ]n
stare s[ compun[ la scara unui Miron Costin, ]ntr-un moment c`nd
istoriografia se redusese, ca orizont, ethos =i mijloace artistice, la toat[
acea produc\ie men\ionat[, pe care Letopise\ul |[rii Moldovei de la
Dabija-Vod[ p`n[ la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat avea
s[ o pun[, artistice=te, ]n umbr[. [...]
402

Referin\e istorico-literare
}n fond, mai pu\in „ideologic“ sau om politic — =i trebuie renun\at la
cli=eul pedagogic ]n favoarea realit[\ii — Neculce este structural un mare
scriitor al c[rui gen a fost tradi\ionala „cronic[“, transformat[ de el ]n
cele dint`i autentice memorii ale literaturii rom`ne. Ca mare scriitor =i cel
dint`i mare memorialist al literaturii rom`ne (egalat numai de Ion Ghica),
trebuie, deci, citit acest cronicar. El de\ine ]n literatura rom`n[ locul lui
Saint-Simon ]n literatura francez[, pe care nimeni nu-l cerceteaz[ cu
acelea=i mijloace ca pe Voltaire sau Montesquieu. Nu este un educator, un
creator de con=tiin\[ na\ional[ (tentativa de a face din el a=a ceva l-a
compromis de dou[ ori, falsific`ndu-l ]n dou[ direc\ii opuse); el e notarul
„balzacian“ al unei ]ntregi epoci, n[scut =i format ]ntr-o vreme tulbure =i
]n cuprinsul unei clase ce nu mai tr[ia sub vraja gloriilor stinse, ci ]n
atmosfera de p`r[ reciproc[ la Poart[, de jafuri, r[zboaie, spolia\ie
financiar[, molime, t`lh[rii, c[lc[ri de o=ti str[ine, n[v[liri t[t[re=ti,
ascensiune rapid[ a unor puteri noi, cur`nd dovedite la fel de rapace =i
cotropitoare, declin rapid al imperiului otoman. O epoc[ de contraste vii,
de sf`r=it =i ]nceput de ev istoric, mai tulbure ]nc[ ]n Moldova, unde n-a
existat un Br`ncoveanu s[ cl[deasc[ sub furtun[ p`n[ ]n ceasul al 12-lea.
Un ochi de artist, o memorie prodigioas[, o sensibilitate, vie, capabil[ s[
re\in[ =i s[ coloreze totul ]n tonuri personale, o pan[ de mare scriitor
puteau scoate din toate acestea o capodoper[ literar[, deci nu direct
ideologic[, =i e ceea ce a reu=it s[ fac[ Neculce.
Ca =i contemporanul s[u francez care scria ]n aceea=i vreme (Saint-
Simon =i-a redactat memoriile ]ntre 1723 =i 1750), Neculce este
supravie\uitorul unei mari epoci =i martorul ]nceputurilor unei lumi noi.
Cea mai mare parte din cronic[ ]nviaz[ o Atlantid[ scufundat[ sub apele
istoriei, dar tr[ind vie ]n inima cronicarului, care o recreeaz[ pentru
genera\iile viitoare cu magia artei. Lectura acestei cronici ]n care o
jum[tate de secol este desf[=urat[ pe 300 de pagini d[ senza\ia transpunerii
aievea ]ntr-o lume de o extrem[ varietate =i culoare, care nu =i-a pierdut
nimic din tonuri =i via\[, „inima“ cronicarului p[str`nd-o =i fix`nd-o ]n
dinamismul ei originar. Structura saint-simonian[ a geniului neculcian
este izbitoare =i uneori suntem ]nclina\i s[-l caracteriz[m aplic`ndu-i
f[r[ nici o schimbare formule emise ]n contul marelui francez. [...]
La baza reu=itei literare excep\ionale a cronicarului Neculce st[ o
tehnic[ original[ a nara\iunii istorice, ]n care culmineaz[ totodat[ geniul
narativ al poporului nostru =i care valorific[ pe planul artei faptele
acumulate de-a lungul at`tor ani de via\[. De fapt, ]ntreaga cronic[ este
403

Ion Neculce
prefigurat[ de cele 42 de legende din O sam[ de cuvinte, a=ezate ca ]ntr-un
limb, ]ntruc`t autorul nu le conferea suficient[ veracitate documentar[.
Nici c`nd poveste=te legende sau fapte reale, Neculce nu-=i schimb[ tehnica.
Ea const[ ]n acumularea de fragmente narative ]nchegate ]n jurul unui
personaj, unei situa\ii, unui eveniment , unele epuiz`ndu-se ]n c`teva
r`nduri, altele acoperind zeci de pagini, toate ]ns[ av`nd o autonomie
artistic[ perfect[, de „atomi“ prin a c[ror integrare ia na=tere ]ntregul. E
o art[ rar[ de a face viu evenimentul, ca =i o art[ ne]ntrecut[ de a zugr[vi
portrete. Dar compozi\ia prozodic[ r[m`ne bazat[ pe juxtapunere,
materializ`nd fluxul povestirii ]ns[=i, ]n detaliile ei infinitezimale, ce
reconstituie ansamblul. Este un sim\ al dramaticului, al „]nscen[rii“,
extraordinar =i permanent. Cronica poate fi divizat[ ]n sute de subiecte de
nuvele =i romane, de unde prolificitatea ei ]n cadrul literaturii moderne.
De la marile scene istorice ca apari\ia lui Petru cel Mare la Ia=i (Saint-
Simon ni-l descrie pe \ar ]n c[l[toria sa francez[), preg[tirea luptei, b[t[lia
de la St[nile=ti, retragerea dramatic[, toate decup`ndu-se ca un adev[rat
roman istoric, la schi\a de nuvel[ romantic[ din episodul evad[rii cut[rui
de\inut politic, binecunoscut ca viteaz, cronica ne trece prin fa\[ o infinit[
gam[ de mijloace narative, toate legate interior cu mortarul stilului a=a
de puternic individualizat, care sus\ine lectura, o ]nvioreaz[, o pigmenteaz[
mereu cu reflec\ii =i proverbe („O adev[rat[ poveste a vorbei“, cum ar[ta
C[linescu). Istoricii literari au scos citate numeroase, ca dintr-o min[
inepuizabil[, =i nu se poate spune c[ o nou[ lectur[ nu poate descoperi
alte fragmente afar[ de cele deja celebre.
Saint-simonian[ este, la Neculce, tocmai enorma cantitate de fapte de
toate felurile extrase dintr-o memorie infinit[, unde stau al[turi domnii
=i dreg[torii, c[rturarii =i obscurile apari\ii episodice prinse ]ns[ ]n plasa
infailibil[ a observa\iei =i puterii de expresie a cronicarului. C[ ]n locul
cur\ii lui Ludovic al XIV-lea, teatrul de observa\ie este realitatea rom`neasc[
a ultimelor decenii ale veacului al XVII-lea =i primele din veacul al XVIII-lea
(memoriile lui Saint-Simon cuprind perioada 1691—1723) =i c[ ]n locul
clasicilor francezi avem profilate aici, in contururi deopotriv[ de legend[
=i documentar, figurile lui Miron Costin, Nicolae Milescu, Dosoftei, Dimitrie
Cantemir, acestea nu schimb[ tipologia literar[ ]n sine, ciudatul paralelism
de destine spirituale: ca =i Saint-Simon, Neculce a fost un scriitor „pentru
mai t`rziu“, f[r[ prezen\a =i influen\a ]n epoc[ a unui Varlaam, Ureche,
Costin (tat[l =i fiul), Cantemir. }nsu=i stilul s[u, straniu amestec de arhaism
=i uimitoare modernitate („un style à la fois archaïque et tout moderne“),
este o apari\ie unic[ ]n epoc[, =i va r[m`ne suprema izb`nd[ de aceast[
404

Referin\e istorico-literare
natur[ a literaturii noastre vechi. Pe Neculce l-au descoperit, l-au admirat
=i imitat modernii, genera\ia romantic[, pentru care a devenit scriitorul
de c[p[t`i, influen\a sa fiind u=or detectabil[ la genera\ia lui Bolintineanu
=i Alecsandri, ca =i a lui Iorga =i Sadoveanu. }ncheind capitolul Saint-
Simon, Lanson scrie: „Entre Voltaire et Montesquieu, il écrit comme il
faut écrire pour être admiré au temps de Hugo et de Michelet. Quand la
première édition de ses Mémoires parut en 1830, nos romantiques lui
firent fête; et c'était justice: le duc de Saint-Simon etait des leurs“. +i
Neculce asemeni...
Participant la cea mai mare parte a evenimentelor, Neculce arboreaz[
un ton de confesiune liric[, ipostaziind propria sa vibra\ie afectiv[,
convertit[ ]ntr-o suit[ de exclama\ii =i interoga\ii retorice. Ca ]n mult
citatele impreca\ii:
„Oh, oh, oh! s[rac[ \ar[ a Moldovei, ce n[rocire de st[p`ni c-ace=tia ai
avut! Ce sor\i de viia\[ \-au c[dzut! Cum au mai r[mas om tr[itor ]n tine,
de mare mirare este, cu at`tea spurc[ciuni de obiceiuri ce s[ trag p[n[
ast[dzi ]n tine, Moldov[!“
Dar amprenta memorialistic[ o d[ „cancanul“ de curte, ]n cadrul,
dealtfel, al unor circumstan\ieri de atmosfer[ =i portretistice. C[ci at`t de
patetic evocata stare a Moldovei se tr[gea din incompatibilitatea conduitei
morale a domnului cu ]ndatoririle lui, surpate de u=ur[tate:
„Dumitra=co-vod[ [...] era om nest[t[tor la voroavi, t[lpiz, am[gitor,
geamba= de cei de la Fener din |arigrad. +i dup[-aceste, dup[ toate, era
b[tr`n =i curvar. Doamna lui era la |arigrad, iar el aice ]=i luas[ o fat[ a
unei rachieri\e de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Ani\a,
\iitoare, de o purta ]n vedeal[ ]ntre toat[ boierimea, de-o \ine ]n bra\i, de-o
s[ruta =i o purta cu s[lbi de galbeni =i cu haine de =ahmarand, cu =lic de
sobol =i cu multe odoar[ ]mpodobit[. +i era t`n[r[ =i frumoas[ =i plin[ de
suleiman, ca o fat[ de rachieri\[. +i o triimi\è cu car[ta domneasc[ cu
siimeni =i cu vornici [...]“.
Un Filimon nu descrie at`t de pregnant pe Kera Duduca romanului
s[u de peste un secol =i ceva. C`t despre portretele lui Neculce, ele sunt
adev[rate sinteze caracterologice, ]n care identitatea personajului str[bate
timpul prin for\a tr[s[turii fizico-morale ]ncadrat[ — aceasta — ]n
atmosfera de epoc[ =i definitorie pentru ]ns[=i situa\ia general[ ]n care cel
astfel evocat prindea precise linii de contur. Iat[-l pe cel — nu mai pu\in
celebru — al lui Constantin Cantemir, pe care, de data aceasta, un
Sadoveanu nu l-ar fi dep[=it cu mai mult dec`t cu decalajul acumul[rii de
vast[ experien\[ literar[:
405

Ion Neculce
„Carte nu =tiè, ce numai isc[litura ]nv[\as[ de f[cè. Practic[ bun[
avè la voroav[, era s[n[tos, m`nca bine =i be bine. Semne multe avè pe
trup de la r[zboaie, ]n cap =i la m`ini, de pe c`ndu fusese slujitoriu ]n
|ara Le=asc[. La stat nu era mare; era gros, burduhos, rum[n la fa\[,
buzat. Barba ]i era alb[ ca z[pada. Cu boierii tr[iè p`n[ la o vreme,
pentru c[ era om de \ar[ =i-i =tiè pe to\i, tot anume, pre careli cum era.
+i nu era m`ndru, nici f[cè cheltuial[ \[rii, c[ era un mo=neag f[r[
doamn[. +i avè doi ficiori, beizadele, pre Antiohii =i pe Dumitra=co, =i era
z[log la Poart[ =i cu al\i ficiori.“
De notat c[ ]n textura portretului moral, memorialistul introduce cu
o art[, p`n[ la d`nsul profilat[ doar de Ureche, datele de epoc[,
]mprejur[rile de aspect politic, ]ntr-o nara\iune succint[, de o densitate a
faptului semnificativ cum ]nc[ literatura noastr[ clasic[ veche nu
]nregistrase. De aici =i for\a at`tor episoade din letopise\ devenite memorabile,
precum cel cu uciderea Costine=tilor, cu moartea, apoi, a lui
Cantemir-vod[ ]nsu=i, cel cu drumul lui Duca-vod[ prin \ara s[r[cit[, =i
multe altele.
Tr[ind ]n circumstan\ele istorice ale unui om de stat, observator din
v`rful piramidei sociale, pe ale c[rei ]nalte trepte adesea a urcat, dar =i de
pe care a trebuit adesea s[ coboare, scriind, deci, cu satisfac\ie, dar mai
ales cu invidie =i ciud[, privind asupra lucrurilor din jur cu un ochi p[tima=
dar =i filosof`nd ad-hoc asupra lumii, ]nscriindu-se pe spirala memorialistic[,
opera lui Neculce se apropie astfel nu o dat[, p`n[ la deplina
identitate categorial[, de stadiul, superior, al literaturii artistice.
GEORGE IVA+CU, Un Saint-Simon moldav, ]n Istoria literaturii
rom`ne, vol. I, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 269, 272–273,
276–279.
Neculce ]=i scrie letopise\ul dup[ moartea lui Cantemir =i a lui
Radu Popescu, dar locul lui, prin tradi\ie, se afl[ ]n seria cronicarilor
moldoveni, pe care-i continu[. E adev[rat, pe de alt[ parte, c[ aceast[
continuitate nu mai apare ast[zi la fel de indiscutabil[ ca ieri, c`nd N.
Iorga, dup[ care s-au luat to\i istoricii de =coal[, l-a socotit pe Neculce,
]ntr-o pornire tipic[ de romantism ideologic, „un om de cinste, un
moldovean cuminte =i cu frica lui Dumnezeu“, incapabil s[ def[imeze
sau s[ lingu=easc[, „un b[tr`n foarte b[tr`n, cari, privind ]n urm[, ]n
dunga din ce ]n ce mai umbrit[ a trecutului s[u, vede ]n=ir`ndu-se
acele ce au fost, at`t de lini=tite, de or`nduite, de frumoase“. S-a ar[tat,
]n anii din urm[, mai degrab[ lipsa de leg[tur[ sufleteasc[ a cronica-
406

Referin\e istorico-literare
rului din veacul fanariot cu moldovenii din veacul anterior =i ]nrudirea
lui temperamental[, dac[ nu =i stilistic[, cu muntenii contemporani,
]ntre care Radu Popescu =i Anonimul Br`ncovenesc sunt cei mai
]nsemna\i ca scriitori (+erban Cioculescu, 1966, Valeriu Cristea, 1974).
Spre deosebire de Ureche =i de Costin, Neculce nu e ceea ce se cheam[
un c[rturar; e lipsit de entuziasm pentru idealurile care-i animaser[
pe ace=tia; ca atitudine etic[, letopise\ul s[u e mai cur`nd o istorie
secret[, din ra\iuni v[dit personale, dec`t o oper[ de educare a spiritului
public. Autorul face figura unui mic boier de \ar[, prudent =i
chivernisit, intolerant, fricos de schimb[ri, cu parapon pe cei care au
reu=it mai bine dec`t el, precar =tiutor de limb[, xenofob, d`nd vina
relelor pe greci (de=i are dubl[ ascenden\[ greceasc[). Valoarea ]i vine
din personalitatea savuroas[ =i din geniul limbii =i al povestirii. El
redescoper[ oralitatea popular[, un veac dup[ ce Ureche descoperise
scrisul intelectual, =i, prin ea, tot acel caracter naiv, local =i str`mtorat
]n orizontul mo=iei proprii, care se deosebe=te at`t de mult de
universalismul =i europenismul costinian sau cantemirian. Chiar felul
]n care a \inut s[ se ]ntoarc[ din exilul rusesc, unde Cantemir a r[mas
=i =i-a continuat opera, ne]n\elegerea lui pentru reformele lui Petru cel
Mare, indic[ o alt[ formul[ spiritual[ dec`t aceea a enciclopedi=tilor
de tipul lui Milescu sau Cantemir, deloc preocupa\i de depeizare =i
g[sindu-=i locul oriunde este cultur[. P`n[ la un punct, de=i continu[
cronologia faptelor de unde o p[r[sise Costin, letopise\ul lui Neculce
]nf[\i=eaz[ o reac\ie la acesta =i anume reac\ia autohtonismului la
europenism, a na\ionalului la universal. Acum, spre mijlocul secolului
XVIII, c`nd ]=i termin[ Neculce opera, aceast[ reac\ie se produce pentru
prima, dar nu =i pentru ultima oar[ ]n cultura rom`n[. O vom mai
]nt`lni de c`teva ori ]n epocile urm[toare. Un teoretician al spiritului
etnic ar putea fi condus la ideea c[ noi nu am fost niciodat[ p`n[ la
cap[t europeni, f[r[ s[ se fi n[scut opozi\ia localist[, c[ orice
universalism este la noi corectat de na\ionalism =i chiar de xenofobie,
c[, ]n fine, perioadele dominate de c[rtur[rism elitist alterneaz[ cu
cele ]n care se infuzeaz[ sim\ul popular cel mai „s[n[tos“ =i mai riguros
cu putin\[. [...]
Interesant e =i faptul c[ Neculce a \inut s[ anticipeze cronica propriuzis[
de acele patruzeci =i patru de legende cunoscute sub titlul O sam[ de
cuvinte. [...] Spre deosebire de Costin =i apoi de Cantemir =i de stolnicul
Constantin Cantacuzino, care au o mentalitate aproape =tiin\ific[, Neculce
se ]ntoarce la aceea folcloric[. [...] Dorin\a care le st[ la baz[ este aceea
407

Ion Neculce
foarte fireasc[ de a produce uimire. +i nu ca „un capitol de istoria
rom`nilor“, cum zicea Iorga [...], trebuie legendele citite, ci ca ]nt`ia
noastr[ oper[ de imagina\ie.
C[ci dac[ Neculce n-are mult[ c[rtur[rie, are un talent de prozator
]nn[scut, ca nimeni altcineva ]n ]ntreaga noastr[ literatur[ medieval[.
Dou[ tr[s[turi sunt izbitoare ]n O sam[ de cuvinte (=i vor fi =i ]n
letopise\). }nt`i, faptul c[ aceste istorioare n-au mare lucru de legend[
]n ele, culeg`nd ]nt`mpl[ri dintre cele mai obi=nuite, uneori chiar
derizorii, =i nu numai ]mprejurarea c[ sunt puse de obicei ]n sarcina
unor personaje cu statut istoric le ]nv[luie ]ntr-un abur eroic. Altfel,
]nf[\i=area foarte p[m`nteasc[ a lucrurilor n-ar ridica nici o dificultate.
}n al doilea r`nd, istoriile cu pricina reprezint[ un veritabil triumf al
spiritului anecdotic: nici descrieri, nici portret, nici comentarii:
narativul pur, redus la esen\[. [...] Darul de povestitor al autorului
este ]nvederat at`t pe spa\ii mici, c`t =i ]n construc\ii mai ample. C`teva
dintre a=a-zisele legende n-au dec`t c`teva r`nduri, dar con\in, ca
]ntr-un degetar, materia unor adev[rate nuvele. [...] Sunt =i c`teva
legende construite ca ni=te ample nara\iuni. De exemplu, biografia
sp[tarului Milescu, prima de acest fel la noi, sau visul lui Rare=, c`nd
mergea cu carele de pe=te la Ia=i, sau, mai ales, extraordinara povestire,
scoas[ parc[ din Halima, despre un albanez =i un turc deopotrv[ de
tineri =i de s[raci, care-=i caut[ norocul la |arigrad, juruindu-=i s[ nu
se uite unul pe altul de vor izb`ndi ]n via\[, turcul ajung`nd vizir =i
pun`nd pe albanez domn ]n Moldova. Meritul acestor at`t de celebre
povestiri, ]nc`t au devenit pentru rom`ni arhetipale, const[ ]n
simplitatea lor f[r[ cusur, ]n stilul „jos“, familiar, lipsit de orice
solemnitate, pe care Neculce ]l introduce ]n proza na\ional[.
Acest stil se remarc[ de la ]nceput =i ]n cronic[. [...] Neculce are
pl[cerea faptului divers, din care cronica lui ne ofer[ nenum[rate mostre.
Ilia=-vod[ tocmai ]=i ]ngropa tat[l, ]n tain[, „cu mult[ grij[ =i fric[ de
datornicii t[t`ne-su, s[ nu-l prindz[, s[-l ]nchidz[“, c`nd un ceau= al
sultanului ]l ia =i-l duce la serai ca s[ fie c[ft[nit domn; Duca e mazilit
=i pe cale de a-=i pierde capul, dar se nimere=te s[ aib[ o blan[ ruseasc[
de vulpe neagr[ pe care i-o d[ruie=te vizirului ]n schimbul unei vorbe
bune pe l`ng[ sultan [...].
Neculce e un Procopius care pl[te=te contemporanilor toate poli\ele,
]ncondeindu-i pentru posteritate. Cu excep\ia aceluia al lui Dosoftei, toate
portretele sunt r[ut[cioase. [...]
408

Referin\e istorico-literare
Cu Neculce revin ]n for\[, ]n proza noastr[ istoric[, spiritul popular =i
oralitatea, ajutate de un talent de narator incomparabil =i de o intui\ie a
oamenilor, care compenseaz[ ]ngustimea concep\iei =i netemeinicia culturii.
Cel mai mare povestitor de p`n[ la Creang[ =i Sadoveanu [...].
NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii rom`ne, vol. I,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 58–59, 60–62, 64–65.
O sam[ de cuvinte prin ]nsu=i titlul s[u semnific[, ca =i mai t`rziu
„povestea vorbii“ a lui Anton Pann, un sentiment profund al limbii
culte =i literare. De=i Neculce nu este ]nt`iul ]n ordine istoric[, el este
primul ]ntemeietor al literaturii rom`ne ]n sensul major al folosirii
neinventate a limbii. Nem[rturisit, ]n O sam[ de cuvinte el creeaz[
literatura ]n ciuda aparen\ei c[ face istorie. O sam[ de cuvinte are un
mit ]n centrul s[u, =i un personaj devenit mitologic, Stefan cel Mare,
erou de legend[.
Mitul me=terului Manole, mitul sacrificiului care st[ la baza oric[rui
act de crea\ie, se transform[ „avant la lettre“ ]n mitul ]ntemeierii
m`n[stirii Putna.
M`n[stirea Arge=ului a atras la sine un mit preexistent, de natur[
folcloric[, acela=i pe care-l g[sim transformat =i istoricizat cu pregnan\[
]n mitul ]ntemeierii m`n[stirii Putna. [...]
E firesc =i logic s[ ]n\elegem na=terea literaturii rom`ne ca o literatur[
de curte. Dealtfel, num[rul celor care =tiau s[ citeasc[ era at`t de mic
]nc`t practica literaturii scrise nu comunica dec`t cu o elit[. Nu numai
Neculce a f[cut o astfel de literatur[, ci ea avea o tradi\ie ]nc[ de la
Grigore Ureche. Acesta ni se v[de=te prin stil un curtean =i un diplomat
des[v`r=it.[...]
Neculce este v[dit influen\at de stilul lui Grigore Ureche. Mai pu\in
apt dec`t Ureche s[ generalizeze istoric, totu=i Neculce =tie s[ creeze
legendarul, dar =i s[ dea note de verosimil realului printr-un talent
literar neegalat. Hot[r`t, el este cel mai talentat dintre cronicari,
tocmai de aceea ]=i =i dep[=e=te canonul, fiind pe pagini ]ntregi pur =i
simplu literat.
La Neculce zona esteticului dep[=e=te pe aceea a istoriei. Din cele
c`teva scurte schi\e despre +tefan cel Mare, el ni se relev[ ca autorul
primelor nuvele istorice. }n ciuda ]ntinderii extrem de zg`rcite a textelor
sale ni se arat[ ca nuvelist =i romancier din numai c`teva pagini.
+tefan cel Mare, a=a cum rezult[ din paginile lui, ni-l aminte=te pe cel
descris de Eminescu dup[ o pictur[ pe zidul m`n[stirii Putna pe care
409

Ion Neculce
b[nuim c[ au v[zut-o ]n prototip =i Ureche =i Miron Costin =i
Neculce.[...]
Cu c`\iva ani ]n urm[, Gheorghe Tomozei mi-a atras aten\ia
asupra paragrafului 20 din O sam[ de cuvinte, care este prin el
]nsu=i un superb poem epic, o balad[ modern[ demn[ s[ figureze ]n
cele mai zg`rcite antologii de poezie rom`neasc[. Iat[ mai ]nt`i
paragraful a=a cum se g[se=te el ]n Neculce: „Av`nd Radul-vod[ o
fat[ din trupul lui, s[ fie fugit cu o slug[, ie=ind pre o fereastr[ din
cur\ile domne=ti din cetatea H`rl[ului. +i s-au ascunsu ]n codru. +i
au f[cut Radul-vod[ n[vod de oameni =i au g[sit-o la mijlocul
codrului, la o f`nt`n[ ce se cheam[ F`nt`na Cerbului, l`ng[ podul
de lut. Deci pre slug[ l-au omor`t, i-au t[iat capul, iar pre d`nsa au
dat-o la c[lug[rie, de-au c[lug[rit-o“, =i iat[ un nou paragraf f[r[
nici o liter[ schimbat[ =i f[r[ nici o virgul[ ad[ugat[, ci numai
a=ezat tipografic dup[ ritmul s[u interior care ni-l v[de=te ca pe o
capodoper[ a poeziei noastre epice:
Av`nd Radul-vod[ o fat[ din trupul lui,
s[ fie fugit cu o slug[,
ie=ind pre o fereastr[
din cur\ile domne=ti din cetatea
H`rl[ului.
+i s-au ascuns ]n codru.
+i au f[cut Radul-vod[ n[vod de oameni
=i au g[sit-o ]n mijlocul codrului
la o f`nt`n[
ce se cheam[ F`nt`na Cerbului,
l`ng[ podul de lut.
Deci pre slug[ l-au omor`t,
i-au t[iat capul,
iar pre d`nsa au dat-o la c[lug[rie,
de-au c[lug[rit-o.
NICHITA ST{NESCU, Ion Neculce, ]n Amintiri din prezent, Editura
Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 56–57, 59–61.
410