Ghidul Utilizatorului - i-gel - Intersurgical

Ghidul Utilizatorului
i‑gel ® sondă de intubaţie supraglotica de unică folosinţă
Mărimi pentru adulţi şi mărimi pediatrice
www.i‑gel.com

Cuprins
1.0 Introducere.......................................................................................................... 2
1.1 Design-ul i‑gel ...............................................................................................................2
1.2 Componente cheie şi funcţiile acestora .........................................................................3
1.2.1 Manşon moale negonflabil .....................................................................................4
1.2.2 Canalul gastric ........................................................................................................4
1.2.3 Dispozitivul de blocare a epiglotei ..........................................................................4
1.2.4 Stabilizatorul cavităţii bucale ..................................................................................4
1.2.5 Conectorul de 15 mm .............................................................................................5
1.2.6 Puncte cheie importante .........................................................................................5
2.0 Indicaţii ................................................................................................................ 6
3.0 Contraindicaţii .................................................................................................... 7
4.0 Avertizări ............................................................................................................. 7
5.0 Pregătirea pentru utilizare ................................................................................. 8
5.1 Selecţia mărimii ...............................................................................................................8
5.2 Verificări înaintea utilizării ...............................................................................................8
5.3 Pregătirea anterioară inserţiei - mărimi pentru adulţi ......................................................9
5.4 Pregătirea anterioară inserţiei - mărimi pediatrice ..........................................................9
6.0 Inducerea anesteziei .........................................................................................11
6.1 Tehnica preferată ..........................................................................................................11
6.2 Alte tehnici de inducere .................................................................................................11
7.0 Tehnica de inserţie ........................................................................................... 12
7.1 Tehnica de inserţie recomandată ..................................................................................12
7.2 Observaţii importante privind tehnica de inserţie recomandată ....................................13
8.0 Perioada de menţinere a anesteziei................................................................ 14
9.0 Ieşirea din anestezie ........................................................................................ 14
10.0 Etapa de recuperare din anestezie şi îndepărtarea i‑gel ............................. 14
11.0 Modul de utilizare a canalului gastric............................................................. 15
12.0 Soluţionarea problemelor ................................................................................ 16
13.0 Evoluţii nefavorabile ........................................................................................ 17
14.0 Bibliografie suplimentară ................................................................................ 18

1.0
1.1 Design‑ul i‑gel
Sonda de intubaţie i‑gel este un dispozitiv supraglotic nou şi inovator pentru controlul căilor
aeriene, fabricat din elastomer termoplastic de uz medical; acesta este moale, asemănător
gelului şi transparent. Sonda i‑gel este destinată creării unei etanşări anatomice, negonflabile
a structurilor faringiene, laringiene şi perilaringiene, evitând în acelaşi timp traumatismele de
compresie ce pot apărea în cazul dispozitivelor de intubaţie supraglotice gonflabile. Acest
dispozitiv a fost dezvoltat după cercetări extinse în cadrul literaturii de specialitate legate de
dispozitivele de intubaţie supraglotice, extraglotice, periglotice şi intraglotice datând încă din
secolul 5. S-au realizat analize detaliate, investigaţii ştiinţifice şi examinări critice ale cadavrelor
umane conservate şi supuse disecţiilor, ale disecţiilor nou efectuate la nivelul gâtului şi căilor
respiratorii ale cadavrelor, ale endoscopiilor faringo-laringiene directe şi indirecte, ale radiografiilor
cu raze X, ale datelor obţinute prin tomografii computerizate (CT) şi rezonanţă magnetică nucleară
(RMN). Aceste informaţii au fost utilizate pentru asigurarea faptului că forma, flexibilitatea şi
conturul i‑gel corespund perfect şi exercită presiunea cea mai redusă posibil asupra structurii
faringiene, laringiene şi perilaringiene.
Sonda i‑gel este un dispozitiv anatomic autentic, asigurând o reflectare a imaginii structurilor
faringiene, laringiene şi perilaringiene, fără provocarea de traumatisme de compresie sau de
dislocare a ţesuturilor şi structurilor vecine.
Sonda i‑gel a evoluat într-un dispozitiv care se poziţionează precis peste structura laringiană
oferind o etanşare perilaringiană sigură şi, prin urmare, nu este necesară utilizarea manşonului
gonflabil.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Figura 1: Imagine a manşonului i-gel în raport cu structura laringiană
1. Limbă
2. Baza limbii
3. Epiglotă
4. Pliuri ariepiglotice
5. Fosă piriformă
6. Cartilaje posterioare
7. Cartilaj tiroidian
8. Cartilaj cricoidian
9. Deschidere esofagiană superioară
Introducere
i‑gel 2

O sondă de intubaţie supraglotică fără manşon gonflabil are diverse avantaje potenţiale incluzând
o inserţie facilitată, un risc minim de compresie a ţesuturilor şi stabilitate după inserţie (respectiv
poziţia nu se modifică la umflarea manşonului). i‑gel este creată ca dispozitiv steril, ce nu conţine
latex, de unică folosinţă pentru un singur pacient. Stabilizatorul cavităţii bucale are o formă
transversală lărgită, eliptică, simetrică şi aplatizată pe lateral (însă aflându-se în jurul canalului
respirator), asigurând o bună stabilitate pe verticală şi rezistenţă axială la introducere. Acesta
cuprinde un canal respirator standard şi un canal gastric separat. Vă rugăm să luaţi în considerare
faptul că sonda i‑gel de mărimea unu nu este prevăzută cu un canal gastric.
Secţiunea tubulară este mai rigidă decât cupa moale a dispozitivului. Rigiditatea secţiunii tubulare
şi curbura sa orofaringiană naturală asigură o introducere fără probleme a dispozitivului prin
prinderea capătului proximal al i‑gel care ajută la introducerea capătului frontal dinspre partea
osoasă a boltei palatine în faringe. Pentru o inserţie completă nu este necesar să introduceţi
degetele în gura pacientului. Partea inferioară netedă adiacentă a dispozitivului, de la capătul
cupei şi pe întreaga secţiune tubulară, permite acestuia să alunece uşor posterior de-a lungul
părţii osoase a bolţii palatine, faringelui şi până în hipofaringe.
Un canal gastric integrat poate indica un semn timpuriu de regurgitare, facilitează eliminarea
gazelor gastrice şi permite trecerea tubului nasogastric în scopul golirii stomacului. Vă rugăm să
luaţi în considerare faptul că sonda i‑gel de mărimea unu nu este prevăzută cu un canal gastric.
1.2. Componente cheie şi funcţiile acestora
Conectorul de 15 mm
Capătul proximal al
canalului gastric
Dispozitiv antimuşcătură
Dispozitivul de blocare
a epiglotei
Manşon moale negonflabil
Figura 2: Componente cheie ale sondei i‑gel
Mărimi pentru
adulţi
Introducere
Mărimi
pediatrice
Stabilizatorul cavităţii
bucale
Capătul distal al
canalului gastric
Vă rugăm să nu uitaţi: sonda i‑gel de mărimea unu nu este prevăzută cu un canal gastric
3 i‑gel

1.2.1 Manşon moale negonflabil
Noul manşon moale, negonflabil se potriveşte
perfect pe structura perilaringiană, reflectând forma
epiglotei, a pliurilor ariepiglotice, foselor piriforme,
a cartilajelor şi spaţiilor posterioare, peri-tiroidiene
şi peri-cricoidiene. Fiecare este imprimată în
mod adecvat, asigurând astfel etanşeitatea prin
acoperirea orificiului laringian. Vârful se află la
deschiderea proximală a esofagului, izolând
deschiderea acestuia de orificiul laringian. Forma
exterioară a manşonului asigură menţinerea fluxului
sanguin la structurile laringiene şi perilaringiene
şi ajută la reducerea posibilităţii de compresie
neurovasculară. Trecând pe lângă pliurile faringoepiglotice,
devine mai îngust şi mai profund, creând
o mişcare către exterior pentru a se potrivi perfect în
spaţiul potenţial al recesului perilaringian.
Figura 3: Manşon moale negonflabil
Introducere
1.2.2 Canalul gastric
Canalul gastric trece prin dispozitiv de la deschiderea sa proximală de pe partea aripii
conectorului plat până la capătul distal al manşonului negonflabil. Deoarece capătul distal
al dispozitivului se potriveşte optim şi corect din punct de vedere anatomic în deschiderea
esofagiană superioară, deschiderea distală a canalului gastric permite trecerea tubului
nasogastric în scopul golirii stomacului şi poate facilita aerisirea gazelor gastrice. Canalul gastric
poate să indice de asemenea un semn timpuriu de regurgitare. Vă rugăm să luaţi în considerare
faptul că sonda i‑gel de mărimea unu nu este prevăzută cu un canal gastric.
1.2.3 Dispozitivul de blocare a epiglotei
O epiglotă artificială şi o creastă de protecţie ajută la prevenirea deplierii epiglotei sau
obstrucţionării deschiderii distale a căii aeriene. Creasta epiglotei de la capătul proximal al cupei
se află la baza limbii, împiedicând astfel deplasarea dispozitivului în sus şi deplasarea capătului
dincolo de partea superioară a esofagului.
1.2.4 Stabilizatorul cavităţii bucale
Stabilizatorul cavităţii bucale are o curbură naturală integrată şi o tendinţă naturală de a-şi adapta
forma la curbura orofaringiană a pacientului. Acesta este lărgit anatomic şi are o formă concavă
pentru eliminarea posibilităţii de rotire, reducând astfel riscul de poziţionare greşită. Acesta
asigură de asemenea rezistenţă pe verticală pentru facilitarea inserţiei.
i‑gel 4

1.2.5 Conectorul de 15 mm
Conectorul inovator are o multitudine de funcţii:
• asigurarea unei conexiuni standard de 15 mm la sistemul cu anestezic sau conectorul
de la nivelul pacientului.
• un port de intrare a canalului gastric - portul este independent de conectorul principal
de 15 mm şi este localizat în partea dreaptă a aripii conectorului. Nu este cazul sondei i‑gel
de mărimea unu.
• un dispozitiv antimuşcătură - această funcţie este asigurată de către partea distală (de
sub aripă) a conectorului care trece prin partea centrală a părţii proximale a stabilizatorului
cavităţii bucale.
• reducerea posibilităţii de blocare a canalului respirator - joncţiunea dintre capătul distal şi
corpul conectorului are formă de V, fapt ce reduce în mod considerabil riscul de răsucire.
• drept ghid pentru o poziţionare corectă - partea integrantă a dispozitivului antimuşcătură
este marcată cu o linie neagră orizontală care indică poziţia optimă a dinţilor atunci când
dispozitivul se află in situ (nu este aplicabil în cazul mărimilor pediatrice).
• vizibilitate facilitată a informaţiilor cheie despre produs - acestea includ dimensiunile
şi greutatea recomandată. Informaţiile se află pe dispozitivul antimuşcătură integrat.
Introducere
1.2.6 Puncte cheie importante
Sonda i‑gel nu utilizează bare de deschidere precum anumite sonde de intubaţie supraglotice.
Manşonul creează un efect profund de tunelizare atunci când se află in situ, făcând astfel mai
dificilă blocarea canalului respirator distal de către epiglota depliată.
Flexibilitatea i‑gel are scopul de a se potrivi cu structurile faringiene, laringiene şi perilaringiene,
în acelaşi timp dispozitivul menţinându-şi forma pentru a putea facilita o introducere uşoară.
5 i‑gel

2.0
Sonda i‑gel este indicată pentru următoarele:
Adulţi
Asigurarea şi menţinerea permeabilităţi căilor respiratorii în timpul procedurilor de anestezie
de rutină şi de urgenţă la pacienţi imobilizaţi, în cadrul ventilaţiei spontane sau cu presiune
intermitent pozitivă şi în timpul procedurilor de resuscitare a unui pacient inconştient, efectuate de
personal instruit corespunzător şi cu experienţă în utilizarea dispozitivelor şi tehnicilor de control al
căilor aeriene.
Pediatrie
Asigurarea şi menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii în timpul procedurilor de anestezie de
rutină şi de urgenţă în cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţii imobilizaţi, în cazul ventilaţiei
spontane sau cu presiune intermitentă pozitivă (VPIP).
Până în momentul de faţă, i‑gel nu a fost evaluată în cadrul unor aplicaţii alternative şi în
prezent nu există date care să susţină folosirea acesteia în astfel de condiţii.
Cu toate acestea, se crede că, drept dispozitiv supraglotic, aceasta poate fi adecvată
utilizării în zone în care alte astfel de dispozitive şi‑au dovedit eficienţa. Câteva exemple de
alte aplicaţii potenţiale sunt descrise pe scurt în cele ce urmează.
1. Utilizare de către echipajul de ambulanţă în intubaţii dificile sau neaşteptat de dificile în condiţii
prespitaliceşti pentru a stabili rapid şi menţine deschise căile aeriene.
2. Asigurarea unor căi aeriene deschise în intubaţii dificile sau neaşteptat de dificile pentru
controlul căilor aeriene ale unui pacient aflat în sala de operaţii.
3. În cazul unei intubaţii cunoscute ca dificile sau neaşteptat de dificile, pentru intubarea
pacientului, prin trecerea unui tub endotraheal (ETT) prin dispozitiv sub ghidaj cu fibră optică.
Mărime i‑gel Mărimea maximă a tubului endotraheal
1 3,0 mm
1,5 4,0 mm
2 5,0 mm
2,5 5,0 mm
3 6,0 mm
4 7,0 mm
5 8,0 mm
4. În cazul unei intubaţii dificile sau neaşteptat de dificile, pentru a trece sonda elastică din
cauciuc, pe nevăzute însă uşor, prin dispozitiv atunci când se află in situ în trahee sau pentru
a trece ETT peste aceasta.
5. În cazul unei intubaţii cunoscute ca dificile sau neaşteptat de dificile, pentru a trece un
fibroscop prin dispozitiv, în scopul asigurării unei vizualizări a deschiderii glotice pentru
facilitarea intubării.
Indicaţii
6. Pentru pacienţii aflaţi la terapie intensivă, pentru a dezobişnui o anumită categorie a populaţiei
în cazul căreia sonda endotraheală nu este bine tolerată.
7. În cazuri în care gura este deschisă cu dificultate, i‑gel poate fi de asemenea introdusă sub
vizualizare directă cu ajutorul unui laringoscop.
i‑gel 6

3.0 Contraindicaţii
1. Proceduri de anesteziere de rutină şi de urgenţă la pacienţi care nu sunt imobilizaţi.
2. Pacienţi cu scor ASA sau Mallampati III sau mai mare.
3. Trismus, deschiderea limitată a gurii, abces, traume sau tumori faringo-perilaringiene.
4. Nu permiteţi ca presiunea maximă de ventilaţie a căilor aeriene să depăşească 40 cm H 2 O.
5. Nu utilizaţi o forţă excesivă pentru a introduce dispozitivul sau tubul nasogastric.
6. Nivelurile inadecvate de anestezie pot provoca tuse, rezistenţă, salivaţie excesivă, reflexe de
vomă, laringospasm sau apnee, complicând astfel rezultatul anesteziei.
7. Nu lăsaţi dispozitivul poziţionat in situ mai mult de 4 ore.
8. Nu reutilizaţi şi nu încercaţi să reprocesaţi i‑gel-ul.
9. Pacienţi cu orice afecţiuni care pot mări riscul de stomac plin, de exemplu hernie hiatală,
sepsis, obezitate morbidă, sarcină sau antecedente de intervenţii la nivelul aparatului
gastrointestinal superior etc.
10. Ca în toate cazurile de dispozitive de intubaţie supraglotice, trebuie acordată o foarte mare
atenţie pacienţilor care au lucrări dentare fragile şi vulnerabile, în conformitate cu tehnicile şi
practicile recunoscute de control al căilor aeriene.
4.0
• i‑gel-ul trebuie lubrifiat conform instrucţiunilor de utilizare.
Avertizări
• Pacientul trebuie să fie întotdeauna în poziţia inspiratorie sau „inspirând aerul dimineţii” înainte
de inserţie, asistentul contribuind la deschiderea gurii pacientului, cu excepţia cazului în care
mişcările capului/gâtului sunt nerecomandate sau contraindicate.
• Profunzimea optimă a anesteziei trebuie obţinută înainte de a încerca inserarea (de exemplu
lipsa reflexului de clipire, mişcarea uşoară în sus şi în jos a maxilarului inferior, lipsa reacţiei la
presiunea aplicată asupra ambelor unghiuri ale mandibulei.)
• Extremitatea de ghidare a vârfului i‑gel trebuie să urmeze, la inserare, curbura părţii osoase a boltei
palatine a pacientului.
• Dacă nu se reuşeşte introducerea totală după utilizarea tehnicii standard de inserţie şi
manevrele de tracţiune anterioară a maxilarului, rotaţie profundă sau manevră triplă au eşuat
de asemenea, atunci dispozitivul trebuie să fie introdus sub vizualizare directă prin control
laringoscopic sau trebuie să fie folosit un dispozitiv mai mic cu o mărime.
• După introducere, sonda i‑gel trebuie fixată cu bandă adezivă de la un maxilar la celălalt în
conformitate cu tehnica descrisă în secţiunea 7.1 a acestui Ghid al Utilizatorului.
• Pierderea excesivă de aer în timpul ventilaţiei manuale este datorată în primul rând profunzimii
sub nivelul optim a anesteziei sau profunzimii sub nivelul optim a introducerii i‑gel-ului.
7 i‑gel

NB. Avertizări suplimentare sunt oferite în întregul Ghid al Utilizatorului în secţiunea
relevantă pentru aspectul tratat. Utilizatorul trebuie să citească acest Ghid de Utilizare
înainte de a încerca să utilizeze i‑gel.
Sunt oferite recomandări privind tehnica anestezică. Acestea trebuie considerate numai
ca recomandări generale, responsabilitatea folosirii procedurilor şi tehnicilor care
sunt adecvate situaţiei clinice aparţine utilizatorului, în funcţie de nivelul de instruire şi
experienţă în utilizarea dispozitivului.
5.0 Pregătirea pentru utilizare
5.1 Selecţia mărimii
Selectaţi mărimea adecvată a i‑gel prin evaluarea anatomiei pacientului. Manşonul i‑gel poate
părea mai mic decât dispozitivele supraglotice tradiţionale cu un manşon gonflabil de aceeaşi
mărime numerică.
Mărime i‑gel Dimensiuni pacient
Greutate pacient
de referinţă (kg)
1 Nou născut 2‑5
1,5 Sugar 5‑12
2 Copil de conformaţie mică 10‑25
2,5 Copil de conformaţie mare 25‑35
3 Adult de conformaţie mică 30‑60
4 Adult de conformaţie medie 50‑90
5 Adult de conformaţie mare+ 90+
AVERTIZARE: În timp ce selecţia mărimii în funcţie de greutate este valabilă în cazul majorităţii
pacienţilor, variaţiile anatomice individuale indică faptul că respectivul criteriu de greutate trebuie
utilizat întotdeauna alături de o evaluare clinică a anatomiei pacientului. Pacienţii cu gât cilindric
sau cartilaje tiroidiene/cricoidiene largi pot necesita o sondă i‑gel cu o mărime mai mare decât
cea recomandată în mod obişnuit în funcţie de greutate. În mod similar, în cazul pacienţilor cu gât
lat sau scurt sau cartilaj tiroidian/cricoidian de mai mici dimensiuni poate fi necesară o sondă i‑gel
cu o mărime mai mică decât cea recomandată în mod obişnuit în funcţie de greutate. Pacienţii
cu obezitate centrală, caz în care greutatea este distribuită în principal în jurul abdomenului şi
şoldurilor, pot necesita în practică o sondă i‑gel cu o dimensiune corespunzătoare greutăţii ideale
raportate la înălţimea acestora mai degrabă decât în comparaţie cu greutatea lor reală.
5.2 Verificări înaintea utilizării
• Înaintea deschiderii, inspectaţi ambalajul şi asiguraţi-vă că nu este deteriorat.
• Inspectaţi atent dispozitivul, verificaţi dacă sonda de intubaţie este permeabilă şi asiguraţi-vă
că nu există corpuri străine sau un BOLUS de lubrifiant care să obtureze deschiderea distală
a sondei de intubaţie sau a canalului gastric.
• Inspectaţi cu atenţie interiorul cupei dispozitivului, asigurându-vă că suprafeţele sunt netede şi
intacte şi, de asemenea, de permeabilitatea canalului gastric.
• Eliminaţi dispozitivul dacă sonda de intubaţie sau corpul dispozitivului prezintă anomalii sau
este deformat.
• Verificaţi dacă respectivul conector de 15 mm este potrivit pentru conectarea pacientului.
i‑gel 8

5.3 Pregătirea anterioară inserţiei ‑ i‑gel pentru adulţi. Mărimile 3, 4 şi 5
1. Purtaţi întotdeauna mănuşi.
2. Deschideţi ambalajul i‑gel şi scoateţi capacul de protecţie care conţine dispozitivul,
amplasându-l pe o suprafaţă plană (Figura 4).
3. În ultimul minut de preoxigenare, scoateţi i‑gel-ul (Figura 5) şi transferaţi-l în palma aceleiaşi
mâini cu care ţineţi capacul de protecţie, sprijinind dispozitivul între degetul mare şi arătător
(Figura 6). Puneţi o cantitate mică de lubrifiant pe bază de apă, de exemplu K-Y Jelly, pe
mijlocul suprafeţei netede a capacului, pregătită pentru lubrifiere. Nu utilizaţi lubrifianţi pe bază
de silicon (Figura 7).
4. Prindeţi i‑gel-ul cu cealaltă mână (liberă) de-a lungul dispozitivului antimuşcătură şi lubrifiaţi
partea posterioară, laturile manşonului şi partea anterioară a acestuia, cu un strat subţire
de lubrifiant. Acest proces poate fi repetat dacă lubrifierea nu este corespunzătoare, dar
după efectuarea lubrifierii, asiguraţi-vă că niciun BOLUS de lubrifiant nu rămâne în cupa
manşonului sau în orice altă parte a dispozitivului. Evitaţi atingerea manşonului dispozitivului
cu mâinile (Figurile 8, 9,10 şi 11).
5. Poziţionaţi sonda i‑gel înapoi în capac în scopul pregătirii inserţiei (Figura 12). NB. Sonda
i‑gel trebuie întotdeauna separată de capac anterior inserţiei. Capacul nu este un
introducător şi nu trebuie niciodată introdus în gura pacientului.
5.4 Pregătirea anterioară inserţiei ‑ i‑gel pediatric. Mărimile 1, 1,5, 2 şi 2,5
1. Purtaţi întotdeauna mănuşi.
2. Deschideţi ambalajul i‑gel şi scoateţi cutia de protecţie care conţine dispozitivul, amplasând-o
pe o suprafaţă plană (Figura 13).
3. În ultimul minut de preoxigenare, deschideţi cutia şi transferaţi dispozitivul în capacul cutiei.
Puneţi o cantitate mică de lubrifiant pe bază de apă, de exemplu K-Y Jelly, pe suprafeţa
netedă interioară, pregătită pentru utilizare. Nu utilizaţi lubrifianţi pe bază de silicon
(Figurile 14, 15 şi 16).
4. Prindeţi i‑gel-ul de-a lungul dispozitivului antimuşcătură şi lubrifiaţi partea anterioară,
posterioară şi laturile manşonului, cu un strat subţire de lubrifiant. După efectuarea lubrifierii,
asiguraţi-vă că niciun BOLUS de lubrifiant nu rămâne în cupa manşonului sau în orice altă
parte a dispozitivului. Evitaţi atingerea manşonului dispozitivului cu mâinile (Figurile 17, 18,
19 şi 20).
5. Poziţionaţi sonda i‑gel înapoi în cutie în scopul pregătirii inserţiei (Figura 21).
AVERTIZARE:
• Nu poziţionaţi dispozitivul pe pieptul sau perna pacientului; utilizaţi întotdeauna suportul/cutia
de protecţie furnizat/ă.
• Nu utilizaţi tampoane din tifon nesterile pentru a lubrifia dispozitivul.
• Nu aplicaţi lubrifiantul cu prea mult timp înainte de inserţie.
• Îndepărtaţi protezele dentare sau plăcile detaşabile din gura pacientului înainte de a încerca
să introduceţi dispozitivul.
K-Y Jelly ® este marcă comercială înregistrată a Johnson and Johnson Inc.
Pregătirea pentru utilizare
9 i‑gel

Figura 4
Figura 7
Figura 10
Figura 13
Figura 16
Figura 19
Figura 5
Figura 8
Figura 14
Figura 17
Pregătirea pentru utilizare
Figura 6
Figura 9
Figura 11 Figura 12
Figura 20
Figura 15
Figura 18
Figura 21
i‑gel 10

6.0 Inducerea anesteziei
AVERTIZARE: Respectaţi pe deplin liniile directoare locale şi naţionale privind monitorizarea
pacientului.
Asigurarea unei profunzimii adecvate a anesteziei are o mare importanţă pentru inserţia reuşită a
sondei i‑gel
Pacientul poate fi examinat pentru a vă asigură că s-a atins nivelul optim pentru inserţia i‑gel prin
verificarea următoarelor:
• dacă există o pierdere a reflexului de clipire
• dacă mandibula poate fi mişcată în sus şi în jos cu uşurinţă
• dacă nu există nicio reacţie la un stimul dureros la nivelul unghiurilor mandibulei
• relaxarea musculară cu ajutorul unui neurostimulator
6.1 Tehnica preferată
• Premedicaţie cu anxiolitice sau opiacee/opioide, preoxigenare şi co-inducţia cu midazolam şi
opiod cu acţiune scurtă precum fentanylul, alfentanilul sau remifentanilul.
• Propofol (2,5-3 mg/kg) drept agentul de inducţie preferat. (Vă rugăm să citiţi instrucţiunile
pentru prescriere pentru utilizarea acestuia la diferite grupuri de vârstă).
NB: Pentru VPIP, poate fi utilizat un miorelaxant, de exemplu atracurium, vecoronium sau
rocuronium etc.
6.2 Alte tehnici de inducţie
• Premedicaţie cu benzodiazepine şi/sau opiacee/opioide.
• Inducţia cu tiopentonă sau alte barbiturice, etomidat sau ketamină.
• Inducţia trebuie urmată de ventilare manuală efectuată cu balon şi masca de oxigen/oxid de
azot şi un agent inhalant, de preferinţă sevofluran or desfluran, până ce se ajunge la relaxarea
maxilarului pacientului anterior încercării de introducere a i‑gel. O sondă de intubaţie Guedel
poate fi utilă pentru facilitarea ventilaţiei manuale.
• O tehnică de inhalare cu oxigen/oxid de azot/agent anestezic inhalant cum ar fi sevofluran,
desfluran sau halotan până ce maxilarul pacientului se relaxează în scopul optzimizării
inserţiei reuşite şi uşoare a i‑gel.
• Cea mai frecvent utilizată tehnică de inhalare pentru anestezie este cea cu oxigen/oxid de
azot şi sevofluran sau oxigen şi sevofluran, în special în cazul copiilor cu vârste mai mici.
NB: Pentru VPIP, poate fi utilizat un miorelaxant, de exemplu atracurium, vecuronium sau
rocuronium etc.
11 i‑gel

7.0 Tehnica de inserţie
Asiguraţi-vă că a fost pregătită mărimea adecvată a i‑gel anterior inserţiei conform descrierii din
secţiunea 5.0. Păstraţi întotdeauna la îndemână o mărime mai mică şi/sau una mai mare de i‑gel.
Pregătirea adecvată, lubrifierea corespunzătoare a dispozitivului şi poziţionarea corectă a capului
şi gâtului cu o deschidere optimă a gurii reprezintă cheia unei inserţii reuşite a sondei i‑gel.
Efectuaţi întotdeauna preoxigenarea.
7.1 Tehnica de inserţie recomandată
AVERTIZARE: Sonda i‑gel este furnizată într‑un capac/o cutie de protecţie pentru
asigurarea faptului că dispozitivul este menţinut în poziţia curbată corectă anterior utilizării
şi, de asemenea, că acţionează drept bază pentru lubrifiere. Sonda i‑gel trebuie întotdeauna
separată de capac sau de cutie anterior inserţiei. Capacul şi cutia de protecţie nu sunt
dispozitive de introducere şi nu trebuie niciodată introduse în gura pacientului.
Un utilizator cu experienţă poate reuşi inserţia i‑gel în mai puţin de 5 secunde.
1. Prindeţi strâns i‑gel-ul lubrifiat, de-a lungul dispozitivului antimuşcătură. Poziţionaţi dispozitivul
astfel încât orificiul manşonului i‑gel să fie orientat spre bărbia pacientului (Figura 22).
2. Pacientul trebuie să fie în poziţie inspiratorie sau „inspirând aerul dimineţii” (Figura 22)
cu capul extins şi gâtul flectat. Bărbia trebuie apăsată uşor în jos înainte de a începe să
introduceţi i‑gel.
3. Introduceţi extremitatea moale de ghidare în gura pacientului, în direcţia bolţii palatine.
4. Lăsaţi dispozitivul să alunece în jos şi posterior, de-a lungul bolţii palatine, împingând continuu
dar delicat până când se simte o rezistenţă evidentă.
Figura 22: Pacient în poziţia inspiratorie sau „inspirând aerul
dimineţii”, anterior inserţiei
AVERTIZARE: Nu aplicaţi o forţă excesivă asupra dispozitivului în timpul inserţiei. Nu este
necesar să se introducă degetele sau policele în gura pacientului în timpul procesului de
inserţie a dispozitivului. Dacă întâmpinaţi rapid rezistenţă în timpul procedurii de inserţie,
se recomandă procedura de „tracţiune anterioară a maxilarului” (Figura 23), „inserţia cu
rotaţie profundă” (Figura 24) sau manevra triplă.
5. În acest moment, vârful sondei de intubaţie trebuie să fie localizat în deschiderea superioară
a esofagului (Figura 25a) şi manşonul trebuie să fie poziţionat în dreptul structurii laringiene
(Figura 25b). Incisivii trebuie să stea pe dispozitivul antimuşcătură (Figura 25c).
AVERTIZARE: Pentru a preveni posibilitatea deplasării în sus a dispozitivului anterior fixării
în poziţie, imediat după realizarea cu succes a inserţiei, este esenţială menţinerea sondei
i‑gel în poziţia corectă până ce şi în timp ce dipozitivul este fixat în poziţie.
i‑gel 12

Figura 23: Tracţiune anterioară a
maxilarului
Figura 24: Rotaţie profundă
Figura 26: Fixarea i‑gel în poziţie cu ajutorul unei benzi adezive
Tehnica de inserţie
6. Dispozitivul i‑gel trebuie fixat cu bandă adezivă, de la un maxilar la celălalt (Figura 26).
7. Dacă este cazul, un tub nasogastric de dimensiuni adecvate poate fi trecut prin canalul gastric
(pentru mai multe detalii privind utilizarea canalului gastric, vezi secţiunea 11.0).
Dispozitivul i‑gel trebuie utilizat întotdeauna în conformitate cu practicile standard privind
controlul căilor aeriene în cazul utilizării sondelor de intubaţie supraglotice.
7.2 Observaţii importante privind tehnica de inserţie recomandată
• Uneori se percepe o senzaţie de „cedare” înainte de a întâmpina rezistenţa finală. Aceasta se
datorează trecerii cupei dispozitivului i‑gel prin stâlpii palatini (pliurile faringoepiglotice).
• După ce aţi întâmpinat rezistenţă, iar dinţii sunt localizaţi pe dispozitivul antimuşcătură, nu
împingeţi în mod repetat sonda i‑gel şi nu aplicaţi forţă excesivă în timpul inserţiei.
• În cazul fiecărui pacient nu trebuie efectuate mai mult de trei încercări.
Figura 25: Poziţionarea corectă a
sondei i‑gel
13 i‑gel
25b
25a
25c

8.0
9.0 Ieşirea din anestezie
9.1 Pacienţi cu respiraţie spontană
• Dacă s-a utilizat tehnica de inhalare pentru menţinerea anesteziei, administrarea agenţilor
anestezici trebuie întreruptă la finalul operaţiei (cu excepţia oxigenului). Pacientul va continua
să respire aproape 100% oxigen şi gaze anestezice reziduale în sistemul respirator înainte de
a se trezi.
• În cazul în care s-a apelat la ATIV, este necesar să se urmeze procedura standard,
întrerupând ATIV chiar după terminarea procedurii chirurgicale; se administrează un opioid
sau narcotic cu acţiune mai lungă iar pacientul se poate trezi în timp ce inhalează aproape
100% oxigen prin sistemul cu anestezic.
9.2 Pacienţi cu VPIP
Se recomandă monitorizarea blocajului neuromuscular cu un neurostimulator. La finalul procedurii
chirurgicale, inversaţi blocajul neuromuscular sau aşteptaţi să treacă efectul acestuia până ce
reflexele de apărare şi un ritm respirator regulat sunt restabilite în cazul pacientului înainte de
îndepărtarea i‑gel.
10.0
Perioada de menţinere a anesteziei
O tehnică de inhalare ce implică oxigenul, oxidul de azot şi halotanul/isofluranul/sevofluranul sau
desfluranul este cea mai frecvent utilizată tehnică de menţinere a anesteziei.
Mai recent, din ce în ce mai populară, pe scară largă, a devenit „anestezia totală intravenoasă”
(ATIV), ce implică o perfuzie cu propofol, alături de o perfuzie cu un opioid (fentanyl, alfentabil sau
remifentanil), în timp ce pacientul respiră 30-50% oxigen din aer.
Pacienţii ce necesită VPIP vor avea nevoie de doze adecvate din miorelaxantul selectat,
administrat fie prin intermediul unei perfuzii continue sau prin bolus intermitent, dacă şi când este
necesar, în timp ce relaxarea musculară este monitorizată cu ajutorul unui neurostimulator.
Etapa de recuperare din anestezie şi îndepărtarea i‑gel
Pacientul trebuie să continue să respire concentraţii mai ridicate de oxigen prin intermediul
sistemului cu anestezic sau piesei în T în sala de recuperare, în timp ce pulsul şi saturaţia în oxigen
sunt monitorizate în mod continuu iar tensiunea arterială este măsurată la intervale regulate.
După revenirea din starea de inconştienţă şi restabilirea reflexelor de apărare cum ar fi tusea şi
deglutiţia, aspiraţi uşor în jurul sondei de intubaţie în faringe şi hipofaringe. După ce pacientul
s-a trezit sau reacţionează uşor la comenzi vocale, sonda i‑gel poate fi îndepărtată în siguranţă
solicitând pacientului să deschidă larg gura. Sonda va fi înlocuită cu o mască CM (oxigen cu
concentraţie medie).
În cazul pacienţilor cu posibilitatea unui reflex de vomă sporit (respectiv fumătorii, astmaticii sau
pacienţii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă), sonda i‑gel trebuie îndepărtată în fazele
mai profunde ale anesteziei şi, după îndepărtare, căile respiratorii trebuie menţinute cu o sondă
Guedel şi masca de oxigen până la restabilirea reflexelor de apărare şi reacţiilor pacientului.
i‑gel 14

Figura 27: Nu încercaţi să îndepărtaţi i‑gel
dacă pacientul strânge cu dinţii de acesta
Etapa de recuperare din anestezie şi îndepărtarea i‑gel
11.0 Modul de utilizare a canalului gastric
Selectaţi dimensiunea corespunzătoare a tubului nasogastric (NG).
Mărime i‑gel Mărimea maximă a tubului nasogastric (FG)
1 nu este cazul
1,5 10
2 12
2,5 12
3 12
4 12
5 14
Din punct de vedere fiziologic, fiecare pacient imobilizat pentru proceduri de rutină facultative are
un conţinut gastric rezidual de aproximativ 25 - 200 ml în orice moment. Este posibil ca acest grup
de pacienţi să nu prezinte factori ce predispun la regurgitare.
Dacă se suspectează sau se observă regurgitaţia în timpul anesteziei, se recomandă înclinarea
extremităţii mesei de operaţie corespunzătoare capului pacientului iar, dacă timpul intervenţiei
permite, pacientul trebuie întors pe partea laterală stângă sau dreaptă. i‑gel trebuie apoi
îndepărtată, efectuându-se o aspiraţie completă a faringelui şi hipofaringelui, pacientul fiind intubat
pentru o asigurare totală a căilor respiratorii.
În cazul anticipării regurgitaţiei, se recomandă ca tubul nasogastric să treacă prin canalul gastric
al i‑gel în stomacul pacientului iar stomacul trebuie golit. Tubul nasogastric poate fi lăsat in situ pe
întreaga durată a operaţiei/anesteziei.
11.1 NU UTILIZAŢI CANALUL GASTRIC ÎN URMĂTOARELE CAZURI:
• dacă există o pierdere excesivă de aer prin canalul gastric.
• dacă există varice esofagiene sau semne ale unei hemoragii la nivelul aparatului
gastrointestinal superior.
• în cazul unor traumatisme esofagiene.
• în cazul unui istoric de intervenţii chirurgicale la nivelul aparatului gastrointenstinal superior.
• dacă pacientul prezintă anomalii hemoragice/de coagulare.
NB: NU încercaţi să îndepărtaţi forţat dispozitivul dacă
pacientul strânge cu dinţii de acesta. Aşteptaţi până
când pacientul este capabil să deschidă larg gura ca
răspuns la comenzile vocale sau deschide gura în
mod spontan (Figura 27).
• dacă inserţia tubului nasogastric în prezenţa unor niveluri incorecte de anestezic poate provoca
tuse, rezistenţă, salivaţie excesivă, reflex de vomă, laringospasm sau apnee.
15 i‑gel

12.0
12.1 Poziţia incorectă
Linia orizontală (mărimile pentru adulţi 3, 4 şi 5) situată pe
centrul dispozitivului antimuşcătură indică poziţia corectă
a dinţilor (Figura 28). În cazul în care dinţii sunt localizaţi
într-o poziţie inferioară faţă de capătul distal al dispozitivului
antimuşcătură, atunci este posibil ca inserţia dispozitivului
să nu fie realizată complet. În acest caz, îndepărtaţi i‑gel şi
reintroduceţi-o cu o uşoară tracţiune anterioară a maxilarului
efectuată de către asistent. Dacă problema nu este
rezolvată, utilizaţi un dispozitiv i‑gel mai mic cu o mărime.
Mărimile pediatrice ale i‑gel (mărimile de la 1 la 2,5) nu sunt
prevăzute cu o linie orizontală pe dispozitivul antimuşcătură.
Aceasta se datorează unei mai mari variaţii a lungimii
arcului oro-faringo-laringian la copii. Drept urmare, inserţia
trebuie continuată la fel ca în cazul mărimilor pentru adulţi
până la întâmpinarea unei rezistenţe evidente. După ce se
Soluţionarea problemelor
stabileşte că parametrii respiratori sunt satisfăcători şi nu există pierderi la nivelul canalului gastric
(cu excepţia mărimii 1 care nu conţine un canal gastric), i‑gel trebuie menţinută în poziţie în timp ce
dispozitivul este fixat cu bandă adezivă, de la un maxilar la celălalt (Figura 26).
12.2 Tuse şi apnee
În cazul unei anestezii incorecte în momentul inserţiei sau în timpul etapei de menţinere a
anesteziei, se pot manifesta tusea şi apneea, fapt ce indică o profunzime inadecvată a anesteziei.
În acest caz, trebuie asigurată o anestezie profundă prin intermediul unei injecţii intravenoase cu
un agent de tipul Propofol sau cu un agent anestezic inhalant (de exemplu sevofluran). În cazul în
care pacientul este imobil şi ventilat, trebuie, de asemenea, verificat caracterul adecvat al relaxării
musculare cu ajutorul unui neurostimulator. În cazul în care pacientul prezintă reflexe de vomă sau
tuse în timpul fazei de recuperare, îndepărtaţi i‑gel şi efectuaţi aspiraţia corectă la nivelul faringelui
înainte de reintroducerea i‑gel.
12.3 Pierdere de aer prin canalul gastric
O pierdere minimă de aer, evacuarea de aer prin intermediul canalului gastric pot reprezenta un
mecanism util de protecţie împotriva insuflaţiei gastrice, însă o pierdere excesivă indică faptul că
dispozitivul este introdus incomplet. În astfel de cazuri, îndepărtaţi dispozitivul şi reintroduceţi-l cu
o uşoară tracţiune anterioară a maxilarului efectuată de către asistent, o rotaţie profundă sau o
manevră triplă în scopul obţinerii unei profunzimi optime de inserţie.
12.4 Presiune de etanşare incorectă
În cazul în care se consideră că este necesară o presiune de etanşare mai mare, se recomandă
utilizarea unei sonde de dimensiuni mai mari decât cele recomandate în funcţie de greutate. Cu toate
acestea, chiar dacă presiunea de etanşare în cazul unui anumit pacient o permite, presiunea maximă
de ventilaţie a căilor aeriene nu trebuie să depăşească 40 cm H 2 O în scopul prevenirii barotraumei.
Pierdere excesivă de aer în timpul VPIP
Dacă se observă o pierdere excesivă de aer în timpul VPIP, aplicaţi una dintre următoarele măsuri:
1. ventilarea manuală a pacientului printr-o comprimare delicată şi uşoară a balonului rezervorului.
2. limitarea volumului de aflux şi reflux la maxim 5 ml/kg.
3. limitarea presiunii maxime aferente căilor aeriene la 15-20 cm H 2 O.
4. evaluarea profunzimii anesteziei şi relaxării musculare.
5. utilizarea unei ventilaţii dependente de presiune.
Figura 28: Poziţia ideală a dinţilor - exclusiv în
cazul mărimilor pentru adulţi
Dacă toate măsurile de mai sus nu dau rezultate, utilizaţi o sondă i‑gel mai mare cu o mărime.
i‑gel 16

13.0
Evoluţii nefavorabile
Design-ul anatomic şi materialul flexibil ale i‑gel implică o posibilitate redusă de provocare a
unor evoluţii nefavorabile în comparaţie cu alte dispozitive supraglotice. Deoarece i‑gel este
fabricat dintr-un material moale, de tip gelatinos, este puţin probabil să provoace traumatisme
în timpul inserţiei sau în timpul poziţionării in situ, reducând astfel riscul de complicaţii şi
comorbiditate postoperatorii. Dovezile clinice disponibile în prezent sugerează faptul că i‑gel
poate cauza mai puţine secreţii la nivelul faringelui şi hipofaringelui în comparaţie cu alte sonde
de intubaţie supraglotice.
Unele dintre riscurile şi complicaţiile cunoscute asociate utilizării dispozitivelor de intubaţie
supraglotice includ laringospasmul, angina, traumatisme ale structurilor faringo-laringiene,
insuflaţia gastrică, regurgitaţia şi inhalarea conţinutului gastric, leziuni ale nervilor, paralizia
corzilor vocale, leziuni ale nervului lingual sau hipoglos, amorţirea şi cianoza limbii.
Riscul rotaţiei şi cel al poziţionării incorecte ce conduc la obstrucţia parţială sau completă
a căilor respiratorii sunt extrem de reduse în cazul utilizării i‑gel în comparaţie cu alte dispozitive
supraglotice. Deplierea epiglotei poate avea loc ocazional şi se poate întâlni mai frecvent la
copii, însă manşonul i‑gel şi canalul respirator au fost realizate într-o astfel de manieră încât
posibilitatea de obstrucţie a fluxului de gaz proaspăt (FGF) este minimă.
Dacă i‑gel este amplasată prea sus în faringe, aceasta poate provoca o etanşare redusă şi
o pierdere de aer excesivă. În cazul în care FGF este forţat prea puternic prin comprimarea prea
rapidă a balonului rezervorului, aceasta poate provoca insuflaţie şi distensie gastrică, care pot
spori riscul de regurcitaţie, senzaţie de vomă şi vomă postoperatorii.
În cazul în care capătul i‑gel pătrunde în deschiderea glotică, acest lucru poate conduce la
o pierdere excesivă de aer prin canalul gastric, lucru ce poate provoca obstrucţia FGF. În cazul în
care un tub NG este apoi inserat prin intermediul i‑gel, acesta va pătrunde în trahee şi plămâni.
În cazul în care se suspectează o astfel de situaţie, se recomandă ca i‑gel să fie îndepărtat şi
reintrodus cu o uşoară tracţiune anterioară a maxilarului, verificându-se dacă a fost amplasat corect.
17 i‑gel

14.0
Bibliografie suplimentară
1. Bamgbade OA, Macnab WR, Khalaf WM: Evaluation of the i-gel airway in 300 patients. Eur J Anaesthesiol.
2008 Oct;25(10):865-6.
2. Richez B, Saltel L, Banchereau F, Torrielli, Cros AM: A new single use supraglottic airway with
a noninflatable cuff and an esophageal vent: An observational study of the i-gel: Anesth Analg.
2008 Apr;106(4):1137-9.
3. Gatward JJ, Thomas MJC, Nolan JP, Cook TM: Effect of chest compressions on the time taken to insert
airway devices in a manikin: Br J Anaesth. 2008 Mar;100(3):351-6.
4. Gatward JJ, Cook TM, Seller C, Handel J, Simpson T, Vanek V, Kelly F: Evaluation of the size 4 i-gel airway
in one hundred non-paralysed patients: Anaesthesia. 2008 Oct;63(10):1124-30.
5. Wharton NM, Gibbison B, Gabbott DA, Haslam GM, Muchatuta N, Cook TM: i-gel insertion by novices in
manikins and patients. Anaesthesia. 2008 Sep;63(9):991-5.
6. Levitan RM, Kinkle WC: Initial anatomic investigations of the i-gel airway: a novel supraglottic airway
without inflatable cuff Anaesthesia. 2005 Oct;60(10):1022-6.
7. Gabbott DA, Beringer R: The i-gel supraglottic airway: A potential role for resuscitation?: Resuscitation.
2007 Apr;73(1):161-2.
8. Sharma S, Rogers R, Popat M: The i-gel airway for ventilation and rescue intubation. Anaesthesia
2007 Apr;62(4):419-20.
9. Jackson KM, Cook TM: Evaluation of four airway training manikins as patient simulators for the insertion of
eight types of supraglottic airway devices: Anaesthesia. 2007 Apr;62(4):388- 93.
10. Soar J: The i-gel supraglottic airway and resuscitation - some initial thoughts: Resuscitation.
2007 Jul;74(1):197.
11. UK Resuscitation Council Advanced Life Support Guide (5th Edition). Revised June 2008.
12. Schmidbauer W, Bercker S, Volk T, Bogusch G, Mager G, Kerner T: Oesophageal seal of the novel
supralaryngeal airway device i-gel in comparison with the laryngeal mask airways Classic and ProSeal
using a cadaver model: Br J Anaesth. 2009 Jan;102(1):135-9.
13. Acott CJ: Extraglottic airway devices for use in diving medicine - part 3: The i-gel: Diving and Hyperbaric
Medicine. Volume 38.
14. Liew, B. John, S. Ahmed (2008) Aspiration recognition with an i-gel airway: Anaesthesia.
2008 Jul;63(7):786.
15. Joshi NA, Baird M, Cook TM. Use of an i-gel for airway rescue; Anaesthesia. 2008 Sep;63(9):1020-1.
16. Uppal V, Fletcher G, Kinsella J. Comparison of the i-gel with the cuffed tracheal tube during
pressure-controlled ventilation: British Journal of Anaesthesia 2009. 102 (2): 264–8.
17. Beylacq L, Bordes M, Semjen F, AM Cros. The i-gel, a single use supraglottic airway device with a
non-inflatable cuff and an esophageal vent: an observational study in children: Acta Anaesthesiol Scand
2009; 53: 376–379.
18. Lloyd de L, Hodzovic I, Voisey S, Wilkes AR, Latto IP: Comparison of fibreoptic guided intubation via the
classic laryngeal mask airway and i-gel in a manikin. Anaesthesia, 2010, 65, pages 26-43.
19. Francksen H, Renner J, Hanss R, Scholz J, Doerges V, Bein B: A comparison of the i-gel with the LMA
Unique in non-paralysed anaesthetised adult patients. Anaesthesia, 2009, 64, pages 1118-1124.
20. Wiese CHR, Bahr J, Popov AF, Hinz JM, Graf BM: Influence of airway management strategy on
‘no-flow-time’ in a standardized single rescuer manikin scenario (a comparison between LTS-D and i-gel).
Resuscitation 2009, 80: 100-103.
21. Singh I, Gupta M, Tandon M: Comparison of clinical performance of i-gel with LMA-Proseal in Elective
surgeries. Indian Journal of Anaesthesia 2009; 53(3): 302-305.
22. Theiler LG, Kleine-Brueggeney M, Kaiser D, Urwyler N, Luyet C, Vogt A, Greif R, Unibe MME:
Crossover comparison of the Laryngeal Mask Supreme and the i-gel in simulated difficult airway scenario
in anesthetised patients. Anesthesiology 2009; 111: 55-62.
23. Campbell J, Michalek P, Deighan M: i-gel supraglottic airway for rescue airway management and as a
conduit for tracheal intubation in a patient with acute respiratory failure. Resuscitation 2009, 80: 963.
24. Nolan JP, Soar J: Airway techniques and ventilation strategies. Current opinion in critical care 2008;
14(3):279-86.
25. Kumar MS, Pandey R, Khanna P: Successful use of i-gel airway in prone position surgery. Pediatric
Anesthesia. 2009 Feb; 19(2):176-7.
i‑gel 18

Toate drepturile sunt rezervate. Nicio parte din această
publicaţie nu poate fi reprodusă, stocată pe un sistem de
recuperare a datelor sau transmisă sub orice formă sau prin
orice mijloace electrice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau
într-un alt mod, fără aprobarea scrisă prealabilă a editorului.
i‑gel este o marcă comercială înregistrată a Intersurgical.
Informaţiile puse la dispoziţie în acest document sunt corecte la
data publicării. Intersurgical îşi rezervă dreptul de a îmbunătăţi
sau modifica produsul fără notificare prealabilă.
9989 Ediţia 1 • 01.10