SOROS, George, Despre globalizare, - Profs.info.uaic.ro

<strong>SOROS</strong>, <strong>George</strong>, <strong>Despre</strong> <strong>globalizare</strong>,
Iaşi, Polirom, 2002, 176 p., ISBN 973-681-098-4
recenzie de Vasile V. Alaiba
În spiritul globalizării şi al societăţii deschise pe care autorul le promoveaz ă,
cartea lui
G.Soros, On Globalization, a văzut lumina tiparului în anul 2002, simultan în Marea
Britanie şi
Statele Unite ale Americii prin intermediul editurilor PublicAffairs Ltd.
Oxford şi PublicAffairs(TM), Perseus Books Group. La scurt timp dup ăaceasta,
cartea a
apărut în traducere în mai multe ţări. Traducerea în român ă, realizat ă de Silviu Lupescu şi
apărut ăla editura Polirom din Iaşi, beneficiaz ăatât de o prefa ţăspecial ăa
autorului la
ediţia în limba român ă, cât şi de un cuvânt înainte scris de Daniel Dăianu. GEORGE <strong>SOROS</strong> (n. Budapesta, 1930) conduce Soros Fund Management şi
a
înfiinţat Open Society Institute, reţeaua mondial ăde fundaţii având drept scop
consolidarea societăţilor deschise. În 1992 a fondat Central European University, cu
sediul principal la Budapesta. Este autorul mai multor cărţi traduse în întreaga lume,
dintre care menţionăm: The Alchemy of Finance: Reading the Mind of the Market (1987);
Opening the Soviet System (1990); Underwriting Democracy (1991); Soros on Soros:
Staying Ahead of the Curve (1995; trad. rom. Soros despre Soros. A fi acolo, sus!, Ed.
ALL, Bucureşti, 1997); The Crisis of Global Capitalism: Open Society Endangered
(1998; trad. rom. Criza capitalismului global: societatea deschis ă în primejdie,
Ed.
Polirom, Iaş i, 1999),
Open Society: Reforming Global Capitalism (2000), On
Globalization (2002, trad. rom. <strong>Despre</strong> <strong>globalizare</strong>, Ed. Polirom, Iaşi, 2002) şi The
Bubble of American Supremacy: Correcting the Misuse of American Power (2003).
Ultima sa lucrare pune rolul autoasumat de promotor al societăţii deschise în contradicţie

cu politica celei mai mari puteri economice şi
militare a momentului, Statele Unite ale
Americii, şi în special cu preşedintele acesteia, <strong>George</strong> W. Bush.
Om de afaceri, filantrop, filozof şi
speculant financiar, <strong>George</strong> Soros este una
dintre cele mai controversate figuri contemporane. Acuzat chiar de ipocrizie în demersul
său, Soros militeaz ăpentru schimbarea sistemului pe baza căruia şi-a
construit averea de
11 miliarde USD: pieţele financiare internaţionale. Discipol al lui Karl Popper, înc ă din
perioada studenţiei sale la London School of Economics, împrumut ă de la acesta
conceptul de societate deschisă1 (en. open society) pe care îl promoveaz ăde
mai bine de
30 de ani. Este un susţinător puternic al globalizării şi
al liberalismului în general, dar
combate ideea general ă a fundamentalismului de piaţă. El adopt ă în mare parte
conceptele promovate de Popper, punând accent în special pe conceptele de reflexivitate
şi failibilitate.
Cartea este structurat ă în jurul a patru capitole: 1. Comerţul internaţional: Organizaţia mondial ă a comerţ ului;
2. Ajutorul internaţional: componenta absentă;
3.
Reforma structural ă: bă ncile multilaterale pentru dezvoltare;
4. Stabilitatea financiar ă:
Fondul monetar internaţ ional.
Autorul se foloseşte de Introducere pentru a expune, în
viziunea sa, deficienţele capitalismului global. Concluzii: Către o societate deschisă
globală este o adăugire a autorului la materialul principal al cărţii efectuat ădup ă data de
11 septembrie 2001 şi se concretizeaz ăîntr-o critic ăla
adresa politicii („hegemoniei”)
Statelor Unite ale Americii. În Apendice se găseşte o Propunere privind drepturile
speciale de tragere, iar în Addenda alte dou ă lucrări scurte: Finanţarea furnizării bunurilor publice la scar ă globală2
, o propunere de reformare şi dezvoltare a asistenţei 1 Karl Popper, Societatea deschis ă şi duş manii ei este lucrarea care pune pentru prima dat ă bazele acestui
concept. Publicat ă în 1945, trad. rom. D.Stoianovici, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1993.
2 Cuvântare la Conferinţa ONU privind Finanţarea Dezvoltării, Monterrey, Mexic, 18 martie 2002.

internaţionale pentru dezvoltare şi transcrierea Conferinţei de la London Business School,
27 iunie 2002.
Autorul foloseşte, în mod deliberat, termenul de <strong>globalizare</strong> cu un înţeles restrâns:
„dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi
dominaţia lor crescând ăasupra economiilor naţionale”. În acest context el pleac ă de la o
critic ă a capitalismului global şi a instituţiilor sale reprezentative, denumite generic IFCI3
,
pentru a aduce argumente în favoarea creării unei societăţ i deschise globale care s ă nu se
bazeze pe supremaţia şi autoreglarea pieţelor de capital.
Statele capitaliste, grup către care şi România se îndreapt ă, au reglementat ăfoarte
strict activitatea pieţelor de capital (a burselor), a metodelor, garanţiilor şi
politicilor
aplicabile, inclusiv în caz de criz ă. Asemenea prevederi, şi implicit şi
organismele
responsabile, nu exist ăla nivel global, activitatea pe pieţele internaţionale fiind lăsată liber ă făr ăa exista un împrumutător de siguran ţă(en. last resort lender) de către reprezentanţii fundamentalismului de pia ţă.
Încrederea oarb ă în mecanismul de autoreglare a pieţelor a fost, în principal,
cauza pentru repetatele crize financiare la nivel global care au existat în ultimii 15 ani,
începând cu situaţia lirei sterline (de care fondul de investiţii controlat de Soros este
considerat, măcar parţial, responsabil), continuând cu criza asiatic ăşi
culminând cu cea
brazilian ă, aflat ă în desfăşurare chiar în momentul scrierii cărţii. IFCI sunt considerate
responsabile pentru situaţia de fa ţăprin atitudinea lor fa ţăde
<strong>globalizare</strong> (în sensul limitat
introdus la începutul cărţii), iar dintre acestea politica FMI de tip laisse faire pare a fi cea
mai dăunătoare tocmai prin absenţa unei acţiuni. Teza susţinut ăde Soros este relativ simpl ă: el nu neag ă capacitatea intrinsec ăde
autoreglare a pieţelor, ci atrage atenţia asupra aspectului social al problemelor generate şi
3 Abreviere creat ă de Soros pentru a desemna printr-un singur termen, Instituţiile Financiare şi
Comerciale Internaţionale, atât Instituţiile Financiare Internaţionale cât şi Organizaţia Mondial ă a
Comerţului.

a fragilităţii noţiunii de echilibru. Teoretic, într-o economie de pia ţăfuncţional ă,
interesul
personal, chiar egoist, al fiecărui actor conduce, în cele din urm ă, la o situaţie de
echilibru. Nu este negat ăaceast ălege, care este valabil ă atât timp cât premizele sunt
valabile.
Asemenea unui sistem deductiv, economia de pia ţăconduce
la rezultatele scontate
dac ă ipotezele, axiomele pe care se construieşte sunt la rândul lor adevărate. Dar de cele
mai multe ori acestea sunt utopice: <strong>info</strong>rmaţia nu este perfect ă şi nu ajunge în acelaşi timp la toţi actorii, produsele vândute nu sunt identice în caracteristici şi
obiectiv
comparabile, nici numărul de actori nu este întotdeauna suficient de mare pentru a nu
exista un singur individ capabil s ă influenţeze echilibrul.
Utilizând argumentaţia descris ă pe scurt, autorul propune, într-un mod pragmatic,
soluţii pentru noua societate deschis ăglobal ă. Primul vizat este comerţul internaţ ional.
Acest fenomen este, indubitabil, unul dintre principalele elemente de progres şi
bunăstrare pentru întreaga planet ă. Se arat ă c ă <strong>globalizare</strong>a, şi comerţul internaţional în
particular, nu este un joc cu sum ă nulă.
Nu exist ă o parte care câştig ăşi
una care pierde,
dar nici nu este cazul întotdeauna de un câştig reciproc.
Compensarea pierzătorilor momentului se face, la nivel naţional, prin politici
fiscale şi protecţie social ă. Îns ăla nivel global un asemenea mecanism nu exist ă.
Pe o
pia ţălăsat ăliber ă este inevitabil ă apariţia crizelor la nivelul unui stat sau chiar a unei
regiuni (vezi situaţia din zona asiatic ă). Rolul de protector şi l-a asumat, în unele situaţii, FMI. Îns ăacesta, în absenţa unor mecanisme de compensare, nu poate restabili echilibrul.
De aici s-a născut ideea drepturilor speciale de tragere.
DST (en. Special Drawing Rights) este o moned ă de rezerv ă emis ăde
FMI. Ideea
central ă a cărţii este propunerea de folosire pe scar ă global ăa
DST pentru furnizarea de
bunuri publice. În aceast ă
categorie autorul include acele „bunuri” care nu se pot supune

egulilor pieţei, aşa cum exist ăastăzi: sistemul sanitar, juridic şi de asisten ţăsocial ă fac
parte din aceast ă categorie. Utilizarea DST la nivel global implic ă crearea unei „pieţe” către care statele bogate care vor dona DST, iar statele care au nevoie de asistenţă
internaţional ăvor trebui s ă concureze prin programe, cu scopul explicit de a sprijini
progresul economic, social şi politic în ţările
individuale.
Mecanismul propus de Soros în cartea sa nu este simplu, dar este pragmatic
tocmai pentru c ăeste ferm ancorat în realităţile globale ale începutului de secol XXI.
Ajutorul internaţional trebuie s ădevin ăo component ăcomplementar ă a pieţelor libere de
capital existente şi emergente astăzi întocmai pentru a evita crizele locale şi regionale şi
a
permite implementarea politicilor globale.
Soluţia propus ă de autor se foloseşte de organismele şi
sistemele existente pentru
a pune bazele unui mecanism nou de într-ajutorare internaţional ăcare, susţinem noi,
reprezint ă un prim pas către crearea în viitor a unor instituţii de guvernare global ă.
La fel
ca în cazul regional al Uniunii Europene, economicul este prima etap ă în articularea unui
sistem organizat supranaţional. Problemele ridicate de naşterea şi dezvoltarea făr ăprecedent a pieţelor de capital
globale atât prin participarea statelor cu tradiţie capitalist ă, cât şi
prin liberalizarea
contului de capital în economiile emergente conduc, în mod natural, la nevoia existenţei unor instituţii suprastatale de reglementare. Într-ajutorarea internaţional ăar putea să
evolueze, în timp, către o politic ă global ăpentru oferirea de bunuri publice, aşa cum
numeşte autorul serviciile oferite de către guverne cetăţenilor lor (sănătate, educaţie, juridic, etc.).
<strong>Despre</strong> <strong>globalizare</strong>, ca şi o alt ă lucrare excelent ă a aceluiaşi autor, Criza
capitalismului global, ofer ă o radiografie realistă4
a conjuncturii economice şi
sociale
4 dac ă ar fi s ă urmăm failibilitatea lui Popper, în care însuşi autorul investeşte mult ă încredere, abordarea
este greşit ăşi eminamente subiectiv ă, dar nu mai puţin „real ă”

contemporane în contextul iminentei extinderi a fenomenelor globale. Mai mult, autorul
propune soluţii pragmatice, imediate, unora dintre cele mai dificile probleme de care
sufer ă acum economia global ă.