Infanteria Română – 180 de ani - Revista Forţelor Terestre - Forţele ...

Toate cele 4 regimente existente au fost înzestrate cu puşti ruseşti,
model 1809, calibru 17,64 mm. Ofi ţerii proveneau din rândurile boierimii,
aceştia primind gradele militare potrivit rangurilor civile.
În cadrul celor patru regimente 76% erau infanterişti, iar 24%
cavalerişti. Efectivul unui batalion de infanterie se ridica la 586 luptători.
I.2. Infanteria română între 1830-1914
Rolul oştirii în ajunul Revoluţiei de la 1848 era să asigure ordinea
internă, cordonul sanitar şi paza frontierelor.
Compunerea armatei în Ţara Românească, din punct de vedere social,
de la înfi inţarea ei (1830) şi până în ajunul revoluţiei de la 1848 nu s-a
schimbat foarte mult, deşi au fost înregistrate progrese în organizarea şi
în pregătirea acesteia. Soldaţii proveneau din rândul ţărănimii, iar cadrele
militare erau formate din boieri de diferite ranguri. Astfel, ofi ţerii cu funcţii
de răspundere proveneau din marea boierime, iar cei cu funcţii mai mici din
rândul boierimii mici şi mijlocii.
În luna mai 1848 armata Ţării Româneşti avea un efectiv de
5608 de oameni (87% infanterie şi 13% cavalerie). Infanteria armatei era
constituită în trei regimente.
Schimbările produse în contextul politic, precum şi preocuparea
factorilor de răspundere din conducerea statului şi a armatei au contribuit la
transformările şi progresele înregistrate de infanterie în Ţara Românească în
perioada 1849-1859. În acest sens, trebuie evidenţiat că domnitorul Barbu
Ştirbei a manifestat o grijă deosebită pentru perfecţionarea organismului
militar, orientându-se mai întâi asupra conducerii armatei fi ind convins că
astfel va creşte calitatea conducerii şi instruirii trupelor.
În anul 1849 a fost înfi inţat „Sfatul ostăşesc” care se întrunea odată pe
saptămână, sub conducerea domnitorului sau a spătarului pentru a discuta
problemele importante privitoare la conducerea şi organizarea armatei. În
anul 1852, în cadrul Stabului oştirii (organism în care îşi are originea Marele
Stat Major) a fost înfi inţată secţia 4 pentru serviciul contabilităţii, iar în 1856
Stabul a luat denumirea de Departamentul Ostăşesc (Ministerul de Război
de mai târziu).
Infanteria permanentă a Ţării Româneşti. Regimentele acestei arme au
rămas aceleaşi ca număr până la Unirea Principatelor Române. Preocuparea
domnitorului de a asigura cadre militare cu o bună pregătire pentru toate
armele a dat naştere ideii de a înfi inţa o nouă şcoală militară.
18