simiri - Revista Forţelor Terestre

evista
for]elor terestre
REVISTÃ DE TEORIE MILITARÃ EDITATÃ DE
STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE
Anul LIII
Nr. 4
2007
FONDATÃ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR”

COPYRIGHT:
sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor
aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a datei
de apariþie a publicaþiei.
GRAFICA:
Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE
anghelache.dragos@forter.ro
Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelor
trimise redacþiei aparþine autorilor.

CUPRINS
Editorial
Resursele Forþelor Terestre
în perspectiva transformãrii Armatei României 7
General de brigadã Ioan GRECU
Transformarea For]elor Terestre
Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului 21
Maior Daniel-Sorin CONSTANTIN
Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilor
din forþele pentru sprijin de luptã 27
Maior Cristian DRÃGULIN
Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare
a specialiºtilor din structurile de comunicaþii ºi informaticã (2) 33
Maior Torino NUÞÃ
Asigurarea managementului calitãþii în cadrul
Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
„General Gheorghe POPESCU“ 41
Sublocotenent Adrian DURLICIOIU
Tactic` general`
Manevra – element al puterii de luptã 51
Maior Florian IANOªIU
august, 2007
3

Tactic` de specialitate
Grupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii
pentru brigada de vânãtori de munte 61
Sublocotenent Cãtãlin KOSZTA
Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte 65
Cãpitan Mihail ZAFIU
Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare 73
Cãpitan Antonio ALEXE, locotenent Tatian DUMITRESCU
Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã 79
Cãpitan Robert GODRI
Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica
batalionului de vânãtori de munte 87
Cãpitan Florentin LAZÃR
Metode ºi procedee de instruire a subunitãþilor
de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte 93
Locotenent Ciprian ONUÞ
Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie 97
Maior Dragoº SÃNDULESCU
Teatre de opera]ii
Principiile acþiunii militare legale folosite
ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat 107
Maior Valentin ACHIM
Supravieþuirea în deºert 115
Locotenent Marian BÎRSAN
Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã (1) 121
Maior Costel GUªTERIÞEAN
Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii 131
Locotenent Gabriel CIOCÎNTÃ
4 www.rft.forter.ro

Logistic`
Manevra batalionului logistic 141
Maior ing. Valericã AVRAM
Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L.
cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã 147
Locotenent Petru CHIRIAC
Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã
cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã 153
Locotenent Gabriel GUªOI
Instruc]ie [i \nv`]`m#nt
Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager 161
Cãpitan Dumitru IANCU, locotenent Alexandru BABOª
Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar
în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
„General Gheorghe POPESCU“ 167
Sublocotenent Adrian DURLICIOIU
Subofiþerul-instructor 175
Plutonier-adjutant Ion MARIN, plutonier-major Marius BÃLêOIU,
plutonier-major Marius GHIÞÃ, plutonier Lucian NEACªU
Arhitectura noeticã a disciplinelor (2) 179
Profesor Laurenþiu MUREªAN, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“
Tendinþe în activitatea de predare-învãþare 183
Profesor Paraschiva IOSA, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“
Modul geografic de a privi lucrurile 187
Profesor George-Radu CIUMAªU, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“
Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã
în cadrul orelor de limbã ºi literaturã românã 189
Profesor Simona SIMU, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“
august, 2007
5

Tehnic` militar` [i armament
Sistem de protecþie colectivã COLPRO 195
Maior Costel GUªTERIÞEAN, maior Gheorghe MITRICÃ
Miniaturizarea pilelor cu combustibil,
o revoluþie în domeniul bateriilor acumulatoare 201
Maior dr. Gabriel ACHIM, asist.univ. Simona RADU
Transportorul belgian Sibmas 207
Transportorul amfibiu blindat OT-64 211
Vehiculul uºor blindat VEC 215
Transportorul german Condor 219
Transportorul german Fuchs 223
Transportorul Mowag – Piranha 4 227
Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur 231
Transportorul italian Puma 237
Vehiculul blindat pe roþi Ferret 241
6 www.rft.forter.ro

Resursele For]elor Terestre
\n perspectiva
transform`rii Armatei
Rom#niei
GENERAL DE BRIGADÃ IOAN GRECU
T ransformarea
ºi adaptarea Alianþei la noul context de securitate se
finalizeazã, îndeosebi, prin revalorizarea factorului militar ca sursã
principalã de credibilitate. Transformarea Armatei României, circumscrisã
transformãrii NATO, are implicaþii majore asupra menirii ºi perspectivei
resurselor Forþelor Terestre.
Transformarea Armatei României – circumscrisã
transformãrii Alianþei
„Credibilitatea NATO – remarca fostul sãu secretar general, lordul
George Robertson – este ºi va fi determinatã în viitor de capabilitãþile sale
militare“ 1 . Rostul transformãrii NATO este crearea acelor noi capabilitãþi
militare, care permit forþelor sã ducã operaþii în întregul spectru de conflicte,
menþinerea consensului în procesul decizional al Alianþei, chiar în
contextul extinderii sale, precum ºi stabilirea unui nou tip de relaþii cu UE,
Rusia, Ucraina, inclusiv cu state din spaþiul Caucaz – Asia Centralã ºi cel
mediteranean.
Noile concepte operaþionale, semnificative, pe care se întemeiazã procesul,
au ca esenþã crearea ºi utilizarea forþelor transformate.
Conceptul operaþional de creare a forþelor transformate se finalizeazã
prin forþe de rãspuns întrunite, capabile sã fie introduse în timp scurt în
august, 2007
7

Editorial
operaþie; sisteme informaþionale puternice pentru proiectarea ºi evaluarea
dispunerii spaþiale a forþelor în reþea; sisteme de protecþie a forþelor cu desfãºurare
acceleratã în teatru; capacitatea de a asigura prezenþa forþelor în
afara teritoriului ºi o mai bunã mobilitate pentru o desfãºurare rapidã; interoperabilitatea
forþelor în operaþii multinaþionale.
Conceptul operaþional pentru utilizarea forþelor transformate vizeazã:
capacitatea de a interzice pãtrunderea adversarului în zonã; creºterea capacitãþii
de lovire în adâncime prin utilizarea evaluãrilor aeriene tactice; operaþii
de sprijin nemijlocit ºi manevre în adâncime, decisive, prin evaluarea
de la sol; operaþii planificate din timp ºi sustenabile.
Reforma Armatei României se definea printr-un spectru de obiective
convergente cãtre dezideratul dobândirii calitãþii de membru al Alianþei
Nord-Atlantice. Statutul, odatã dobândit, impune lãrgirea gamei de obiective
ºi procese, având în centru pe cele pentru pregãtirea forþelor participante
la apãrarea colectivã ºi realizarea capacitãþilor necesare întregii game
de operaþiuni, de la cele de management al crizelor, pânã la cele multinaþionale
de combatere a terorismului.
Transformarea Armatei României porneºte de la premisele din abordarea
potenþialã a noilor modalitãþi de ducere a rãzboiului, duce la schimbãri
esenþiale în conþinutul conceptelor operaþionale, în structura de forþe,
precum ºi în sistemul de planificare, programare, bugetare, pentru a realiza
acele forþe ºi capabilitãþi care se pot adapta ºi rãspunde rapid la noile
provocãri, la circumstanþe neaºteptate, respectiv acele forþe capabile sã acþioneze
întrunit, bazate pe reþea ºi distribuite adecvat, cu un sistem de comandã
ºi control în mãsurã sã asigure superioritatea în luarea rapidã a deciziei
ºi obþinerea efectelor maxime în câmpul de luptã.
Scopul fundamental al transformãrii este realizarea interoperabilitãþii
depline cu armatele statelor membre NATO în domeniul operaþiilor, în concepþia
privind desfãºurarea ºi dislocarea forþelor, în eficientizarea susþinerii
logistice, în pregãtirea pentru viitor, precum ºi în alte domenii.
Integrarea în Alianþa Nord-Atlanticã impune transformarea armatei,
dintr-o fostã instituþie de apãrare, într-una nouã, cu misiuni complexe, cu
structura adaptatã la mediul de securitate actual ºi aptã sã asigure îndeplinirea
angajamentelor României ca membru NATO ºi al Uniunii Europene,
în concordanþã cu fenomenele ºi procesele implicate de transformarea Alianþei.
Transformarea Armatei României, în perioada 2007-2025, este proiectatã
în trei etape distincte ca elemente de conþinut, ca termene solicitate de
Alianþã (cerinþele din Obiectivele Forþei), precum ºi ca cerinþe ale procesului
de integrare în NATO.
8 www.rft.forter.ro

august, 2007
Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României
Prima etapã – finalizarea restructurãrilor de bazã, pânã la sfârºitul anului
2007 ºi îndeplinirea obiectivelor, pe termen scurt, ale procesului de
transformare a Armatei.
Etapa a doua – premisele integrãrii depline în NATO ºi UE în perioada
2008-2015, cu îndeplinirea obiectivelor, pe termen mediu, ale procesului
de transformare.
Cea de-a treia etapã - consolidarea integrãrii ºi armonizãrii în cadrul
NATO ºi UE ºi îndeplinirea obiectivelor pe termen lung, în perioada 2016-
2025.
Prin acest amplu proces, Forþele Terestre – cea mai importantã categorie
de forþe – sunt circumscrise transformãrii Armatei României, iar resursele
lor trebuie sã cunoascã noi direcþii de acþiune pentru a se implementa
în noul demers.
Printre rezultatele transformãrii Forþelor Terestre ºi resurselor lor, în
poziþii centrale se situeazã realizarea unor structuri mai reduse (numeric),
complet profesionalizate, moderne, cu un grad sporit de mobilitate, eficiente,
structuri flexibile ºi dislocabile, capabile de a fi angajate, utilizate
ºi susþinute în orice teatru de operaþii, pentru a acþiona întrunit în întregul
spectru de misiuni asumate de NATO, concomitent cu adaptarea la procesul
de transformare a Alianþei. Instrumentele de materializare sunt cuprinse
în proiectele pe domenii ºi concretizate pe direcþii de acþiune, în ansamblul
tuturor resurselor:
1. Asumarea ºi îndeplinirea obligaþiilor faþã de NATO;
2. Pregãtirea ºi participarea la misiunile UE;
3. Modernizarea managementului resurselor umane; creºterea calitãþii
vieþii personalului; remodelarea ºi eficientizarea învãþãmântului militar;
4. Remodelarea structurilor de suport logistic; optimizarea sistemului
de planificare, programare, bugetare, evaluare ºi modernizarea coordonatã
a echipamentelor militare.
Transformarea în domeniul resurselor umane
Modernizarea managementului resurselor umane este un demers centrat
pe componenta fundamentalã a Forþelor Terestre – forþa umanã – dar
are implicaþii majore ºi contribuþii substanþiale ºi în realizarea celorlalte
proiecte, enumerate anterior.
Managementul resurselor umane în Forþele Terestre este circumscris
amplului proces de transformare ºi modernizare prin care trece Armata
României.
9

Editorial
Obiectivul general al transformãrii în acest domeniu vizeazã proiectarea
ºi implementarea unui management eficient al carierei tuturor categoriilor
de personal, conexarea sistemului de formare ºi perfecþionare a cadrelor
militare la cerinþele sistemului educaþional naþional ºi punerea lui în
concordanþã cu exigenþele ºi evoluþia similarã din armatele statelor membre
NATO ºi ale Uniunii Europene.
Printre direcþiile acþiunii pentru înfãptuirea obiectivului au prioritate:
implementarea criteriilor din Convenþia de la Bologna în sistemul de transformare
ºi perfecþionare a resurselor umane; modernizarea cadrului legislativ
specific; finalizarea sistemului gestiunii informatizate a personalului;
dezvoltarea motivãrii profesionale (venituri salariale, calitatea vieþii); ridicarea
protecþiei sociale la condiþiile ºi standardele NATO (îndeosebi în asistenþa
medicalã ºi refacerea capacitãþii de muncã), precum ºi a politicilor
pentru cadrele militare în rezervã, în retragere ºi veteranii de rãzboi.
Concomitent se acþioneazã pentru introducerea noului sistem de promovare
a profesiei militare (recrutare ºi selecþionare) pe baza principiului
separãrii politicilor de execuþie, la fel ca ºi a celor din managementul carierei
individuale, descentralizat pe niveluri: SMG pentru toate cadrele din
categoria specialiºti, precum ºi pentru cei cu grade de general, colonel,
locotenent–colonel; statele-majore ale categoriilor de forþe pentru toþi ofiþerii
pânã la gradul de maior (inclusiv), toþi maiºtrii militari ºi subofiþerii.
Forþele Terestre, deþinând aproximativ 2/3 din forþele active la pace ale
Armatei României, trebuie sã aibã resursa umanã capabilã de a se proiecta
rapid, generând atât forþele specifice ºi apte sã rãspundã la situaþii de crizã,
cât ºi forþe din cadrul celor active ºi de rezervã în cazul unui conflict armat
major.
Implementarea gradualã a politicilor de personal în Forþele Terestre
duce la modificãri importante de efective, pe etape. De la cei 65.500 militari
ºi civili (7.500 ofiþeri; 14.000 maiºtri militari ºi subofiþeri; 15.000 militari
angajaþi cu contract; 19.000 militari în termen; 9.000 civili) existenþi în
2003, la sfârºitul anului 2007, cifra totalã va fi de 48.000 (6.000 ofiþeri, 13.500
maiºtri militari ºi subofiþeri; 22.500 soldaþi ºi gradaþi voluntari; 2.000 de
elevi ºi studenþi; 4.000 personal civil), iar în anul 2015 se preconizeazã a
fi de 49.500 (mai mult cu 500 de ofiþeri; 1.500 maiºtri militari ºi subofiþeri;
2.000 de soldaþi ºi gradaþi voluntari ºi mai puþin cu 500 personal civil).
În plan calitativ aceste cifre corespund proiectãrii structurilor dupã
modelul piramidal de alocare a posturilor ºi aplicãrii politicilor de promovare
în cariera militarã, bazatã pe competenþã, ºanse egale ºi competiþie,
precum ºi prin controlarea fluxurilor de intrare, de ieºire ºi de promovare,
pentru menþinerea ponderii stabilite fiecãrui grad militar.
10 www.rft.forter.ro

august, 2007
Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României
Prin procesul de transformare se pune accent deosebit pe remodelarea
structurilor Forþelor Terestre în sensul corelãrii cu capabilitãþile ºi cerinþele
stabilite/asamblate, pe tipurile de structuri, precum ºi pentru asigurarea
nivelurilor de completare, conform prevederilor din Catalogul de cerinþe
NATO, dar ºi în concordanþã cu lecþiile învãþate în teatrele de operaþii ºi
concluziile desprinse din evaluãrile structurilor destinate NATO.
Transformarea logisticii
Pentru trecerea la o logisticã modernã trebuie parcurs drumul „de la
procese logistice în reþea, cãtre logistica prin centre de reþea, spre þinta
de a crea o planificare ºi execuþie în cooperare a logisticii” 2 , respectiv trecerea
de la logistica bazatã pe aprovizionare, la alta flexibilã, agilã, bazatã
pe distribuþie. Dacã în prezent logistica Forþelor Terestre rãspunde cerinþelor
susþinerii luptãtorilor, este evidentã necesitatea asigurãrii flexibilitãþii,
agilitãþii, mobilitãþii ºi interoperabilitãþii elementelor necesare pentru
suportul logistic al viitoarelor forþe proiectate.
Transformarea logisticii se concretizeazã în toate componentele sale:
aprovizionare, transporturi, mentenanþã, infrastructurã, asistenþã medicalã,
servicii de campanie.
În aprovizionare sunt vizate acele elemente care duc la eficientizarea
acestui proces: reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului), livrarea
la timpul stabilit, vizibilitatea totalã a echipamentelor.
Reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului) înlocuieºte valoarea
medie a cantitãþii asigurate (element principal pentru mãsurarea livrãrilor),
ca nou instrument care mãsoarã timpul total, din momentul documentãrii
cererii ºi pânã când beneficiarul primeºte materialul solicitat. Beneficiarul
apreciazã dacã lanþul de aprovizionare este eficient.
Livrarea la timpul stabilit este o altã schimbare majorã pentru procesele
de distribuþie. Prin simplificarea stabilirii prioritãþilor, livrarea la timpul
stabilit dã beneficiarului garanþia cã va primi echipamentele conform graficului,
îi permite sã fixeze standarde realiste, reactive, bazate pe nivelul
de încredere al luptãtorilor ºi sã adopte cele mai bune decizii. Totodatã,
permite ºi mãsurarea eficienþei sprijinului logistic acordat luptãtorului.
Vizibilitatea totalã a echipamentelor se asigurã prin tehnologia de
identificare automatã (AIT), utilizatã în punctele critice ale sistemului logistic,
pentru colectarea cu acurateþe a datelor ºi crearea unui mediu de
transfer a informaþiei utile. Introducerea echipamentelor permite vizibilita-
11

Editorial
tea, atât în staþionare ºi în tranzit, cât ºi asupra întregului proces (achiziþie,
mentenanþã etc.).
Totodatã, transformarea aprovizionãrii rãspunde dar ºi favorizeazã cerinþa
de a implementa Sistemul Informatic Logistic în Forþele Terestre, ca
parte componentã a Sistemului Informatic de Sprijin al Acþiunilor Militare,
creând astfel premisele realizãrii managementului integrat al tuturor resurselor
de apãrare.
Sistemul Informatic Logistic se implementeazã, etapizat, pânã în 2009
ºi acoperã urmãtoarele arii funcþionale: cererile de materiale, achiziþia, expedierea
ºi recepþia produselor, gestionarea stocurilor, pe cele cinci clase
de produse, gestiunea mijloacelor fixe ºi managementul financiar.
Într-un context mai larg, transformarea aprovozionãrii este strâns legatã,
chiar dependentã de implementarea noii Concepþii Logistice a Armatei
României în forþele terestre, pentru care considerãm cã este necesarã transformarea
sistemului de achiziþii de tehnicã, materiale ºi servicii, prin remodelarea
celui actual centralizat ºi descentralizat, pe niveluri de competenþã,
astfel: centralizat, de cãtre Departamentul pentru Armamente, Comandamentul
Logistic Întrunit, Direcþia Domenii ºi Infrastructuri, Comandamentul
Comunicaþiilor ºi Informaticii, Direcþia Medicalã; descentralizat,
de cãtre Brigãzile Logistice/C.A.Trt., batalioanele logistice/Bg., precum ºi
prin structurile cu competenþe de achiziþii din compunerea marilor unitãþi
ºi unitãþi ale Forþelor Terestre.
Prin mãsurile ºi direcþiile de acþiune prezentate mai sus, pentru optimizarea
ºi eficientizarea fluxurilor apreciem cã va creºte ºi eficienþa lanþului
de aprovizionare cu materiale atât pentru sprijinul logistic al operaþiilor pe
teritoriul naþional, cât ºi al forþelor dislocate în teatrele de operaþii.
Transformarea transporturilor, la nivelul Forþelor Terestre, va asigura,
în principiu, cerinþele de dislocare ºi mobilitate, prin concentrarea ºi
angajarea forþelor, la timpul ºi locul corespunzãtor (capabilitate de dislocare),
pentru a fi în mãsurã sã se deplaseze rapid, de îndatã ce au fost desfã-
ºurate (mobilitatea).
Eficientizarea întregului proces (organizare, planificare ºi executare)
al transporturilor de aprovizionare ºi evacuare este o mãsurã importantã
pentru realizarea deplasãrii în spaþiu a tuturor categoriilor de materiale din
resursele repartizate depozitelor marilor unitãþi ºi unitãþilor ºi de la acestea
la subunitãþile luptãtoare.
Realizarea, în cooperare cu celelalte structuri abilitate, a capabilitãþilor
de transport strategic constituie o altã mãsurã importantã pentru
12 www.rft.forter.ro

august, 2007
Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României
transporturile pe calea feratã, pe apã ºi pe calea aerului, a tehnicii ºi materialelor
atunci când marile unitãþi ºi unitãþile se deplaseazã dintr-o zonã de
operaþie în alta, sau când dinspre celelalte zone de operaþii trebuie transportate
tehnicã ºi materiale în folosul lor.
Pentru structurile participante la operaþiuni în afara teritoriului naþional,
tehnica, echipamentele ºi materialele se transportã pe calea feratã sau
cu mijloace de transport maritim, iar personalul pe calea aerului, în conformitate
cu acordurile ºi înþelegerile încheiate.
Planificarea ºi efectuarea transporturilor ºi dislocãrii forþelor are la bazã
Sistemul Aliat de Dislocare, Miºcare ºi Transport (ADAMS), cu urmãtoarele
avantaje: scurtarea timpului prin planificarea dupã proceduri standard
de execuþie atât în cadrul þãrilor membre, cât ºi în comandamentele
NATO; optimizarea coordonãrii utilizãrii mijloacelor ºi infrastructurilor de
transport, evitând blocajele de trafic ºi aglomerarea porturilor (aeroporturilor)
de debarcare/îmbarcare; scurtarea timpului de execuþie a transporturilor
prin folosirea judicioasã a reþelelor de cãi de comunicaþie ºi a capacitãþilor
porturilor (aeroporturilor) de debarcare/îmbarcare; pe timpul derulãrii,
planificatorii au posibilitatea sã monitorizeze activitãþile planificate
ºi sã le ajusteze pentru îndeplinirea obiectivelor propuse; reþea securizatã
de efectuare a schimbului de date între naþiuni ºi comandamentele NATO;
proceduri standard de elaborare ºi combinare a planurilor de dislocare/redislocare;
instrument de analizã a planurilor de dislocare/redislocare elaborate.
Avantajele acestui sistem, mai ales pentru interoperabilitatea cu structurile
NATO, determinã continuarea procesului pentru implementarea sa
într-o primã etapã, pe termen scurt, la nivelul Centrului de Coordonare a
Miºcãrii (CCM) ºi Categorii de Forþe Armate (CFA), urmând ca, în etapa
a doua, pe termen mediu, sã fie extins la nivelul diviziei naþionale ºi al marilor
unitãþi (nivel brigadã) ce vor fi puse la dispoziþia NATO.
Mãsuri specifice au fost adoptate pe linia asigurãrii de comunicaþii vizând
îndeosebi viabilitatea acestora (întreþinerea, repararea ºi restabilirea
cãilor de comunicaþii), serviciul de comenduire ºi îndrumare a circulaþiei,
paza ºi apãrarea lucrãrilor de artã de pe cãile de comunicaþii ºi asigurarea
pazei coloanelor ºi a convoaielor de transport materiale.
Totodatã, continuã preocupãrile pentru a întãri viabilitatea structurilor
ºi a ridica nivelul de dotare, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, precum
ºi pentru înfãptuirea altor mãsuri, care vizeazã, în principal: îmbunãtãþirea
legislaþiei în domeniu ºi armonizarea acesteia la cerinþele NATO ºi
UE; încheierea de înþelegeri specifice (acorduri, memorandumuri, contrac-
13

Editorial
te în aºteptare) care sã faciliteze accesul ºi sã asigure resursele de transport
strategic pentru completarea deficitelor; asigurarea, în cooperare, a capabilitãþilor
de transport strategic, necesare dislocãrii, susþinerii ºi redislocãrii
forþelor alocate la NATO ºi UE; asigurarea capabilitãþilor necesare pentru
recepþia, staþionarea ºi continuarea deplasãrii forþelor în teatrele de operaþii
(RSOM), concomitent cu continuarea pregãtirii personalului destinat încadrãrii
funcþiilor specifice în Unitãþile Logistice Multinaþional Integrate
(MILU) pentru Miºcare ºi Transport.
Mentenanþa în Forþele Terestre va cunoaºte, de asemenea, transformãri
esenþiale, în deplinã concordanþã cu noua Concepþie de restructurare
a sistemului de mentenanþã în Armata României ºi Dispoziþia ºefului SMG
pentru aplicarea unitarã a acesteia.
Creºterea eficienþei intervenþiilor de mentenanþã este o direcþie prioritarã,
de importanþã în acþiune, pentru a realiza capabilitãþi modulare compuse
din materiale, manoperã ºi echipamente, un nou sistem modular cu
efecte pozitive, semnificative asupra readiness-ului unei unitãþi luptãtoare.
Creºterea eficienþei diagnosticãrii este o altã direcþie de acþiune în transformarea
sistemului de mentenanþã al Forþelor Terestre. Sistemele de diagnozã
încorporate ºi înlocuirea simplã a elementelor defecte vor determina
reducerea numãrului de persoane implicate în procesul de mentenanþã.
Externalizarea gradualã a unor lucrãri de mentenanþã este o altã preocupare
majorã. Externalizarea mentenanþei trebuie sã vizeze prioritar categoriile
de echipamente tehnice: nou introduse în înzestrare; aflate în teatrele
de operaþii; provenite din import ºi a celor a cãror fabricaþie a încetat.
Pentru echipamentele tehnice nou introduse în înzestrare, la elaborarea
DNM, DCO ºi a caietelor de sarcini trebuie sã se prevadã, explicit: opþiunea
achizitorului de a contracta, concomitent, ºi pachetul ILS (Sistem Logistic
Integrat); intervenþiile de mentenanþã; perioada de exploatare a acestora
ºi casarea la terminarea duratei de viaþã. Costurile de mentenanþã prevãzute
a se aloca anual trebuie sã fie de circa 8-10% din valoarea produsului
3 .
În cazul tehnicii ºi tehnologiei informatice se va specifica inclusiv asigurarea
constantã a nivelului tehnic, prin up-grade (modernizare).
Managementul ciclului total de viaþã îºi propune, în primul rând, sã
îmbunãtãþeascã suportul sistemului de armament prin stabilirea responsabilitãþilor
ºi contabilizarea tuturor acþiunilor pentru respectivul suport cu
îndeplinirea acelor cerinþe ale luptãtorului agreate în cadrul managementului
superior al programului. Implementarea imediatã a acestor soluþii necesitã
training adecvat ºi suportul complet al comandanþilor de la toate nive-
14 www.rft.forter.ro

august, 2007
Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României
lurile. Managerii de program sunt rãspunzãtori pentru întregul ciclu de viaþã
al sistemului privind: respectarea termenelor de achiziþie, îndeplinirea
cerinþelor de performanþã, integrarea suportului ºi a mentenabilitãþii pe
timpul procesului de achiziþie, îndeplinirea sau depãºirea performanþelor
pe parcursul întregului ciclu de viaþã.
În mentenanþa echipamentelor tehnice din teatrele de operaþii, plecând
de la modul deficitar actual, îndeosebi la lucrãrile de nivel intermediar
ºi general realizate cu agenþi economici ºi/sau structuri militare abilitate
(timpul mare de intervenþie, pânã la remediere; conþinutul redus de
piese, scule ºi accesorii din completele de întreþinere; condiþiile puse de
agentul economic pentru efectuarea lucrãrilor; avizele de securitate ºi protecþie
pentru personalul agenþilor economici etc.) avem în vedere, pe termen
scurt ºi mediu, creºterea capabilitãþilor structurilor (înzestrare, dotare
ºi încadrare cu personal specializat) din organica forþelor destinate a acþiona
în teatrele de operaþii.
Experienþa acumulatã în teatrele de operaþii a demonstrat cã numai o
structurã de mentenanþã mobilã - corespunzãtor dimensionatã, bine înzestratã,
specializatã în executarea diferitelor activitãþi specifice ºi asiguratã
cu completele de piese de schimb ºi materiale necesare - este capabilã sã
refacã în timp optim starea de operativitate a tehnicii - aspect esenþial,
necesar continuãrii derulãrii acþiunilor.
Ca un alt domeniu specific avem în vedere realizarea unei infrastructuri
flexibile, indispensabilã în asigurarea unui suport logistic, de nivel ridicat,
pentru realizarea operaþiunilor de transport, distribuþie ºi aprovizionare.
Creºterea calitãþii condiþiilor de odihnã ºi lucru este de importanþã
crucialã ºi accentul trebuie pus pe stabilirea modalitãþilor ºi posibilitãþilor
de dislocare a trupelor în localitãþile din zona acþiunilor de luptã, de asigurare
a cazãrii ºi odihnei acestora. Preocupãrile ºi mãsurile concrete vizeazã
atât mijloacele din dotare, cât ºi oportunitãþile oferite în zonã de populaþia
civilã sau de firme specializate, în funcþie de specificul misiunii, de zona
acþiunilor militare, de resursele financiare la dispoziþie ºi nu în ultimul
rând, de legislaþia localã sau internaþionalã în vigoare.
Asigurarea facilitãþilor oferite de Forþele Terestre în calitate de gazdã
(Sprijinul Naþiunii Gazdã - HNS) reprezintã o problematicã actualã ºi
de mare importanþã. Pentru sprijinul necesar celorlalte state membre NATO
a fost elaborat Catalogul de Capabilitãþi al României cu facilitãþi de cazare,
hrãnire, instruire, transport, de depozitare militare sau civile, destinate stocãrii
unor categorii de materiale ºi pentru constituirea, din timp de pace, a
15

Editorial
unor Capacitãþi de Depozitare Integrate potrivit Catalogului de Capabilitãþi
NATO.
Prin transformãrile în domeniul asistenþei medicale, o mãsurã importantã
trebuie sã fie creºterea eficienþei acþiunilor preventive, pentru reducerea
mortalitãþii pe câmpul de luptã. Aceastã evoluþie împinge suportul
medical înainte, pe calea implementãrii unor tehnici moderne de stabilizare
a rãniþilor ºi de evacuare aero-medicalã în timp util. Echipamentele
medicale constituite într-un pachet complex de asistenþã în teatrul de operaþii
se vor reduce cantitativ, dar va creºte calitativ suportul asigurat prin
facilitãþi medicale modulare, containerizate, specifice misiunilor, îmbarcate
pe nave maritime de suport logistic sau asigurate în cadrul facilitãþilor
suportului naþiunii-gazdã.
Creºterea vitezei de rãspuns a sistemului medical este o altã direcþie
de acþiune importantã pentru asistenþa medicalã de urgenþã, chiar ºi în situaþia
unor distanþe mari. Evacuarea medicalã cu echipele de intervenþie de
urgenþã se va realiza utilizând experienþele în domeniu ale echipelor de intervenþie
la accidente rutiere grave sau la calamitãþi. Aceasta înseamnã cã
vor fi utilizate, acolo unde este posibil, soluþii viabile testate, în cooperare
cu sectorul civil, creându-se premisa utilizãrii mai eficiente a capabilitãþilor
militare, numai pentru anumite situaþii speciale.
Concomitent se acþioneazã ºi pentru creºterea eficienþei asistenþei medicale
la nivel brigadã ºi divizie, prin asigurarea facilitãþilor medicale
ROL 2 ºi ROL 2+ ºi implementarea, pe termen mediu, la nivelul Forþelor
Terestre, a sistemului medical de informare ºi coordonare (MEDICS), incluzând
sistemul medical de management al informaþiei (MIMS).
La nivelul structurilor Forþelor Terestre (atât în þarã cât ºi T.O.), asistenþa
medicalã este de nivel ROL 1, dar la nivel brigadã ºi, în perspectivã,
la nivel cadru de divizie, sunt deja luate mãsuri pentru achiziþia echipamentelor
necesare unor formaþiuni medicale ROL 2 care, în conformitate
cu noile state de organizare ce urmeazã a fi proiectate, vor avea funcþii de
medici specialiºti (chirurg, ortoped, anestezist, infecþionist, personal sanitar
mediu), precum ºi un numãr suplimentar de paturi ºi unitãþi de tratament
cu aparaturã medicalã specificã. De asemenea, acestea vor fi înzestrate
cu un numãr suplimentar de autosanitare atât pentru evacuarea rãniþilor
ºi bolnavilor de la ROL 1 la ROL 2, cât ºi pentru evacuãrile de la ROL 2 la
ROL 3.
Suportul medical al Forþelor Terestre va fi afectat de transformãrile întregii
armate ºi se va adapta schimbãrilor structurale ºi misiunilor acesteia.
16 www.rft.forter.ro

Planificarea suportului medical va fi parte integrantã a suportului logistic
al operaþiilor, în funcþie de natura ºi specificul misiunii, riscuri, caracteristici
epidemiologice, caracteristici geoclimatice etc. Se va dezvolta constant
gradul de interoperabilitate cu structuri similare ale Alianþei, prin implementarea
în continuare a standardelor operaþionale.
Rezultatele obþinute de armatele unor state membre NATO confirmã
ideea cã organizaþiile care pot implementa cu succes externalizarea serviciilor
drept suport pentru îndeplinirea unor misiuni, se pot orienta ºi concentra
pe îndeplinirea mai eficientã a obiectivelor principale ale acestora.
Din aceastã perspectivã, apreciem cã implementarea externalizãrii serviciilor
suport va permite concentrarea pe îndeplinirea cerinþelor operaþionale
la un nivel ridicat de profesionalism.
Externalizarea competenþelor secundare este una din cele mai bune
practici comerciale, care poate reduce costurile ºi poate facilita achiziþia
unor tehnologii de vârf. Prahalad ºi Hamel 4 argumenteazã cã o competiþie
a viitorului este parþial o competiþie pentru a construi ºi utiliza competenþe
principale. Deoarece aceste competenþe sunt atât de importante pentru
evoluþia unei organizaþii, trebuie evitatã diminuarea nivelului de performanþã
al acestora.
În concluzie, transformarea forþelor de logisticã la nivelul Forþelor Terestre,
ce are ca scop, bineînþeles, asigurarea interoperabilitãþii cu structurile
similare ale celorlalte state membre NATO ºi garantarea succesului
misiunilor, constituie un demers extrem de complex, care nu poate fi realizat
decât gradual, prin tratarea tuturor componentelor ºi subsistemelor într-un
mod integrat din punct de vedere conceptual ºi acþional.
Note:
1. Statul Major General, Implicaþiile transformãrii Alianþei Nord–Atlantice asupra planificãrii
forþei, instrucþiei, educaþiei ºi achiziþiilor în Armata României–Studiu, Bucureºti,
2004, p. 15.
2. US Defense Logistic Agency, Focused Logistics Campaign Plan, 2004, p. 19.
3. James V. Jones, Integrated Logistics Support Handbook, TAB BooksInc., USA, 1987,
p. 114.
4. C.K.Prahalad and Gary Hamel, The Core Competence of a Corporation, Harvard
Business Review (May-June 1990), p. 24.
august, 2007
Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României
17

TRANSFORMAREA
FOR}ELOR
TERESTRE

Func]ionalitatea
structurilor militare
[i competen]a decizional`
a ofi]erului
MAIOR DANIEL-SORIN CONSTANTIN
P rin
august, 2007
orientarea explicitã a manifestãrilor individuale ºi a conlucrãrilor
spre obþinerea anumitor rezultate întru îndeplinirea anumitor
obiective, oamenii genereazã condiþiile favorabile emergenþei unor procese
sociale, procese în interiorul cãrora se realizeazã activitãþile concepute de
oameni. Aceste procese sociale sunt implicate în particularizarea modalitãþilor
în care sunt generate, funcþioneazã ºi se reproduc anumite organizãri
sociale.
Dacã „fiecare dintre noi am fi invitaþi sã ne gândim atent la istoria
vieþii personale ºi sã desemnãm printr-un singur cuvânt contextul ce ne-a
influenþat ºi ne-a marcat întreaga existenþã, (...) cel mai nimerit cuvânt ar
fi organizaþia” 1 . Sintagma „societatea organizaþiilor“, tot mai frecvent utilizatã
de cercetãtorii organizãrilor sociale, atestã fãrã echivoc concluzia:
„Cei mai mulþi dintre noi am fost nãscuþi în organizaþii, crescuþi, educaþi,
instruiþi, modelaþi de organizaþii, într-un cuvânt, pregãtiþi de acestea sã
lucrãm tot restul vieþii în interiorul sau în contextul lor” 2 . Aºadar, organizaþiile
reprezintã acel gen de organizãri sociale care, datoritã caracteristicilor
lor funcþionale, au proliferat în existenþa socialã, fiind particularizate
atât de specializarea proceselor întru satisfacerea unor necesitãþi sociale,
cât ºi de calitatea lor; ultimul aspect este influenþat de acþiunile sau nonacþiunile
oamenilor, de orientarea lor, dar ºi de intensitatea manifestãrilor acestora.
În acest context, putem afirma cã oamenii sunt la originea proceselor
sociale prin modalitãþile în care asumã ºi atribuie roluri, prin capacitãþile
21

Transformarea Forþelor Terestre
de a realiza analize, prin implicarea reprezentãrilor în orientarea atitudinilor,
prin particularitãþile capacitãþilor lor de a-ºi norma manifestãrile în situaþiile
sociale cu care se confruntã 3 .
Studiile realizate în ultimele decenii atestã cã s-a conºtientizat cã principala
resursã a unei organizaþii sunt oamenii. Sunt relevante pentru a susþine
aceastã concluzie, spre exemplu, afirmaþia: „Ce este o organizaþie fãrã
angajaþii sãi? Nu este nimic în absenþa resurselor umane, eventual, o
mulþime de echipamente scumpe” 4 sau reflecþia amiralului (US Navy)
William J. Crowe Jr., care, într-o alocuþiune, preciza: „este o zicalã veche,
dar, în multe privinþe, mult pilduitoare. Ea ne aminteºte un lucru: chiar
atunci când epocile tehnologice ne poartã înainte în ritmuri ameþitoare,
factorul uman rãmâne decisiv pentru toate capabilitãþile operatoare (...)”.
Dar una din condiþiile indispensabile generãrii organizaþiilor este con-
ºtientizarea necesitãþilor de gestionare explicitã a proceselor sociale care îi
asigurã funcþionarea ºi satisfacerea acestora prin diferenþierea unor componente
specializate în exercitarea conducerii, ce au responsabilitatea elaborãrii
unor „reþelele de norme explicite care, cu cât sunt mai bine realizate,
compatibilizeazã activitãþile oamenilor, stimuleazã conlucrãrile, sporesc
conexiunile organizante ºi funcþionale între organizaþii” 5 . Aºadar, „organizaþiile
nu pot sã se constituie fãrã o componentã specializatã în gestionarea
lor ºi nici componenta specializatã pentru satisfacerea necesitãþilor
gestionate nu poate funcþiona dacã nu existã o organizare socialã care
necesitã a fi gestionatã explicit” 6 .
Importanþa vitalã a acestor componente specializate în luarea ºi implementarea
deciziilor este susþinutã de diversitatea numeroaselor studii centrate
pe explicitarea lor, studii întreprinse atunci când oamenii au sesizat
cã oricare „ar fi schimbãrile ºi oricât de radicale, ele probeazã (...) cã
organizarea ºi conducerea continuã a fi factori ai accelerãrii sau frânãrii
transformãrilor, pentru cã împreunã dau seama de modul în care sunt
concretizate ºi dezvoltate marile opþiuni instituþionale. (...) Dezvoltarea,
fie ea economicã, socialã, politicã sau culturalã, este dependentã de organizare
ºi conducere întrucât acestea fixeazã scopuri, mobilizeazã resurse,
elaboreazã, aplicã ºi finalizeazã strategii care genereazã rezultate scontate”
7 .
Dar, întrucât acþiunile sunt concepute, organizate ºi dirijate în modalitãþi
particularizate de capacitatea oamenilor în roluri de decidenþi, de a înþelege
necesitãþile de specializare funcþionalã solicitate de realizarea interacþiunilor
ºi funcþionarea proceselor care întreþin organizaþia, dificultãþile
cu care organizaþiile se confruntã sunt mai mari.
22 www.rft.forter.ro

august, 2007
Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului
Aspectele aduse în atenþie dezvãluie cã, deºi organizaþiile produc rezultate
care transcend posibilitãþile individuale ale oamenilor de satisfacere
a necesitãþilor, ele se constituie în condiþii precare, când oamenii nu pot
sã realizeze explicaþii corecte ºi cuprinzãtoare ale caracteristicilor, ale posibilitãþilor
lor de funcþionare ºi, nu în cele din urmã, ale necesitãþilor care
se dezvoltã în interiorul lor. În aceste condiþii, oamenii se implicã în organizaþii
tot mai mult, pe mãsurã ce necesitãþile de intervenþie se amplificã,
dar în modalitãþi particularizate de posibilitãþile lor de interpretare. În consecinþã,
putem afirma cã atât timp cât organizaþiile se constituie, organizeazã
ºi funcþioneazã în modalitãþi puþin controlabile, întrucât nu existã
explorãri sistematice ale necesitãþilor sociale constitutive ale organizaþiei
ºi nici ale celor care susþin interacþiunile dintre membrii sãi, modalitãþile
în care se contureazã rolurile decidenþilor în organizaþii, deciziile ºi intervenþiile
implicate de exercitarea acestor roluri cuprind erori de interpretare
care afecteazã funcþionarea organizaþiilor ºi, respectiv, oamenii.
Aspectele menþionate anterior devin cu atât mai importante pentru organizaþia
militarã, care constituie un gen de organizaþie menitã sã satisfacã
necesitãþi sociale în situaþii limitã, de crizã socialã sau rãzboi.
În acest context, situarea comandantului în orizontul empiric contureazã
performanþe decizionale care depind, într-o mare mãsurã, de caracteristicile
funcþionale ale propriilor analizatori ºi interpretori. Întrucât informaþiile
accesibile sunt insuficiente ºi procesate în modalitãþi spontane, sunt inevitabile
erorile de interpretare. Astfel, obiectivele propuse nu vor fi satisfãcãtoare
întrucât necesitãþile nu pot fi „intuite” în complexitatea lor, repartizarea
sarcinilor nu va þine cont de particularitãþile operatorii specifice fiecãrui
individ, explicitarea specializãrilor oamenilor bazându-se pe particularitãþi
nerelevante, iar activitãþile de control vor urmãri doar aspecte superficiale,
de multe ori evaluãrile realizându-se pe criterii afective, estetice
sau chiar sexuale. Aºadar, în practica bazatã pe gândirea empiricã, subordonatul
este receptat ca un executant al ordinelor comandantului, iar raporturile
promovate vor fi de putere, de tipul „ºeful are întotdeauna dreptate”;
reducând la limitã, subordonatul este vãzut ca o „unealtã“.
Se contureazã astfel noi genuri de probleme decizionale ce au ca surse
generatoare, pe de o parte, neacceptarea autoritãþii comandantului, pe fondul
erorilor de explicitare a rolurilor atribuite celorlalþi oameni sau de coordonare
a interacþiunilor, iar, pe de altã parte, atribuirea eronatã de oameni
a rolurilor celorlalþi sau asumarea ºi practicarea doar parþialã a regulilor de
conduitã acceptate ºi instituite în organizaþia militarã. În acest context, comandanþii
se gãsesc în situaþia sã acþioneze pentru ca oamenii sã nu mai
23

Transformarea Forþelor Terestre
afecteze activitãþile din structurile subordonate, dar ºi pentru ca ei sã accepte
a priori deciziile. Decizii care, la rândul lor, sunt afectate de limitele
interpretãrilor realizate. În astfel de condiþii, ei apeleazã la constrângeri.
Acest gen de soluþie pentru remedierea eventualelor disfuncþionalitãþi,
aºa cum ele pot fi sesizate, va genera consecinþe perverse care, în ultimã
instanþã, vor dramatiza situaþia subordonaþilor, dar ºi pe cea a comandanþilor.
Pentru a depãºi limitele procesãrii empirice, este necesarã promovarea
unor atitudini explicit analitice ce pot permite distingerea raþionamentelor
corecte de cele incorecte. Devine astfel utilã asimilarea unor teorii care pot
facilita intervenþiile comandantului pentru realizarea genurilor de activitãþi
pe care le desfãºoarã.
Abordarea holistã îi permite comandantului sã proiecteze ºi sã organizeze
ansambluri de activitãþi, deci sã conexeze ºi sã coordoneze acþiunile
individuale specializate ale mai multor oameni. Spre deosebire de interpretãrile
presistemice, analiza sistemicã face posibilã centrarea pe roluri sociale,
nu pe „atribuþii” ºi „rãspunderi”.
Proiectarea ansamblului de roluri se va raporta în mod explicit la o anumitã
coerenþã funcþionalã a proceselor ce întreþin capacitatea organizaþiei
de a îndeplini scopul proiectat, urmãrindu-se, totodatã, obþinerea acelor
efecte de sinergie prin care întregul (subunitatea) devine mai mult decât
suma pãrþilor.
Dificultãþile comandantului care proceseazã informaþii în orizontul sistemic
derivã, însã, din faptul cã acesta interpreteazã organizarea socialã ca
pe o complexitate, adicã o considerã în stãri aproape de echilibru. În acest
context teoretic, conducãtorul va încerca sã menþinã modalitãþi de organizare
a interacþiunilor ºi proiecte considerate optime în condiþii de mediu
aflate într-o permanentã schimbare.
Pentru optimizarea procesului de decizie ºi, implicit, a intervenþiilor conducãtorilor
în organizãrile ce-i înglobeazã, este necesarã situarea într-un orizont
mai performant decât cel sistemic.
Analizele realizate în orizontul procesual-organic transced posibilitãþile
interpretãrii sistemice a organizãrilor sociale pentru cã permit identificarea
ºi explicarea procesãrii individuale ºi sociale a informaþiilor, funcþiile
procesãrii interogative în reconstrucþia succesivã a capacitãþilor interpretative,
precum ºi alte aspecte pe care modalitãþile sistemice nu le sesizeazã.
Din aceastã perspectivã interpretativã, apreciem cã pentru ca o structurã
militarã sã poatã atinge un grad superior de funcþionalitate este nece-
24 www.rft.forter.ro

sar ca decidentul militar sã fie capabil sã realizeze analize corelate ºi diferenþieri
ale:
a) modalitãþilor de organizare – distingem între organizarea piramidalã
ºi organizarea în reþea;
b) explicitãrilor conþinuturilor rolurilor specializate (roluri profesionale,
prin care oamenii se specializeazã întru obþinerea unor rezultate ºi
roluri sociale, roluri care orienteazã oamenii spre organizãrile sociale în
care funcþioneazã întru implicarea lor pozitivã în funcþionarea acestora);
c) raporturilor sociale instituite (avem în vedere raporturi gen „forþã
de muncã”, gen „resurse umane” ºi gen „subiect-subiect”);
d) caracteristicilor maturizãrii ºi socializãrii oamenilor - concretizate
în capacitãþi diferite de interpretare ºi implicare a oamenilor în întreþinerea
funcþionãrii organizãrilor sociale; ne referim la posibilitatea ca
aceste procese sã genereze ºi sã susþinã normalitatea omului, dar ºi devianþa
lui;
e) caracteristicilor relaþiilor ce se stabilesc între oameni în interiorul
interacþiunilor în care sunt implicaþi; distingem între relaþii funcþionale,
care pot genera ºi întreþine starea de comunicare (specificã, îndeosebi, organizãrilor
aflate în starea de echipã) ºi relaþii disfuncþionale, de genul celor
conflictuale, duplicitare, agresive ºi subversive 8 .
În concluzie, situarea comandanþilor în diferite orizonturi interpretative
poate crea premise favorabile întreþinerii funcþionalitãþii organizaþiei militare
sau poate amplifica decalajele în raporturile cu alte organizaþii similare,
consecinþe care decurg din diferenþele dintre capacitãþile decizionale
de a identifica, interpreta ºi dimensiona necesitãþile din interiorul organizaþiilor
ºi de a organiza satisfacerea lor. În acest context, susþinem cã este utilã
dezvoltarea capacitãþii comandantului de a aprecia corect necesitãþile de
gestionare ºi de a concepe intervenþiile în procese în modalitãþi nereducþioniste.
Pentru ca fiecare din genurile de intervenþii în subunitate sã fie performante,
condiþia minimã este: ele sã fie identificate (delimitate) ca genuri
distincte de intervenþii.
Note:
1. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999, p.13.
2. Ibidem, p.13.
3. Gl.bg. (r) prof.univ.dr. L.Culda, Mr. D.S. Constantin, Deschiderea ofiþerilor spre
teorii – o resursã care începe sã fie valorificatã, Anuar 2004/2005, nr.4, Sibiu, Editura Academiei
Forþelor Terestre, p.86.
4. De Cenzo, A.David, P.Robbins, Personnel/Human Resource Management,
Englewood Cliffs, Prentice-Hall, 1988, p.2.
august, 2007
Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului
25

Transformarea Forþelor Terestre
5. L.Culda, Organizaþiile, Bucureºti, Editura Licorna, 2000, p. 64.
6. Idem, p. 133.
7. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999,
p. 8-9.
8. D.S. Constantin, Echipa. Reconsiderãri teoretice, Bucureºti, Centrul de Studii Sociale
Procesual-Organice, 2005, p. 75-76.
26 www.rft.forter.ro

Noi coordonate
privind reconfigurarea
unit`]ilor [i subunit`]ilor
din for]ele pentru sprijin
de lupt`
MAIOR CRISTIAN DRÃGULIN
La începutul secolului XXI, peisajul geostrategic – caracterizat de
analiºtii politici ºi specialiºtii militari drept instabil, contradictoriu,
versatil ºi imprevizibil – a provocat în majoritatea statelor un proces complex
ºi laborios de reactualizare, revizuire ºi adaptare a politicilor de apãrare
ºi de reformulare a strategiilor de securitate naþionalã, a strategiilor militare
ºi doctrinelor operaþionale.
Procesul de modernizare, redimensionare ºi operaþionalizare a noilor
structuri de forþe având profunde implicaþii atât în domeniul teoriei, cât ºi
al practicii militare, determinã trecerea la o nouã viziune asupra operaþiilor
acestora ºi conduce la necesitatea adoptãrii unor noi „modele“ care sã fundamenteze
instruirea, conducerea, dotarea ºi modul de acþiune al forþelor
participante.
Tehnologiile prezentului ºi ale viitorului influenþeazã ºi vor continua sã
influenþeze tot mai pregnant fizionomia câmpului de luptã modern ºi oferã
structurilor militare, indiferent de eºalon, posibilitãþi altãdatã de neimaginat.
În confruntãrile viitoare, computerele ºi sistemele informaþionale, ca ºi
diversele realizãri tehnologice incluse în sisteme sofisticate, vor avea cuvântul
hotãrâtor, posibilele consecinþe ale progresului tehnologic fiind nebãnuite.
Tehnologiile înalte, integrate în sistemele moderne, vor spori invizibilitatea
mijloacelor de luptã, capacitatea de detectare a þintelor, efectul ºi
precizia loviturilor, capacitatea de influenþare a moralului, stãrii de spirit ºi
comportamentului individual ºi colectiv al adversarului.
august, 2007
27

Transformarea Forþelor Terestre
Pentru a putea face faþã unei game cât mai diversificate de conflicte
armate, forþele pentru sprijin de luptã trebuie sã fie caracterizate prin mobilitate,
dinamism, flexibilitate fãrã precedent, nivel ridicat de descentralizare,
independenþã totalã, posibilitãþi nelimitate de coordonare ºi utilizare
a sistemelor de armament cu înalt grad de tehnologizare. De asemenea,
acestea trebuie sã fie capabile sã desfãºoare operaþii militare atât ziua, cât
ºi noaptea, în orice condiþii de teren, climã, anotimp ºi stare a vremii, precum
ºi în mediul urban.
Integrarea României în structurile NATO a impus actualizarea continuã
a filozofiei proiectãrii, înzestrãrii ºi instruirii structurilor forþelor pentru
sprijin de luptã din compunerea armatei, cu profunde implicaþii în fundamentarea
teoriei ºi practicii militare.
În contextul general al cerinþelor operaþionale ale înzestrãrii, specificitatea
fiecãrei arme din compunerea forþelor pentru sprijin de luptã, din
punct de vedere al asigurãrii stabilitãþii ºi protecþiei comunicaþiilor în/între
sistemele de conducere, al sporirii mobilitãþii, creºterii puterii de foc ºi protecþiei
tehnicii de luptã, al realizãrii modularitãþii, flexibilitãþii ºi reversibilitãþii
structurilor, delimiteazã posibilitãþile acestora ºi impune nevoia de
înfãptuire a complementaritãþii lor operaþionale pentru realizarea caracterului
întrunit, interarme ºi integrat al operaþiilor militare.
Rãzboiul bazat pe reþea integreazã armonios întregul sistem informaþional
de comandã ºi control ºi de armament la nivelul tuturor structurilor,
astfel încât forþele pentru sprijin de luptã sã participe la executarea întregii
game de operaþii militare, în orice zonã ºi pe orice direcþie, independent,
întrunit ºi/sau combinat (multinaþional).
Modificarea structurilor militare este determinatã de doi factori esenþiali
– schimbarea strategiei ºi doctrinelor acþionale pe de-o parte, înzestrarea
cu echipamente ºi sisteme noi de armament pe de altã parte. În restructurarea
Forþelor pentru sprijin de luptã, acestor factori li s-au alãturat ºi alte
determinãri, dintre care mai relevante sunt:
- imperativul încadrãrii în procesul general de reformã socialã ºi militarã;
- cerinþa soluþionãrii contradicþiei dintre structura militarã supradimensionatã
ºi potenþialul economico-social subdimensionat de susþinere a acesteia;
- evoluþia, pe etape, a riscurilor, pericolelor ºi ameninþãrilor la adresa
securitãþii ºi apãrãrii naþionale;
- imperativul compatibilitãþii ºi interoperabilitãþii cu structurile similare
din armatele celorlalte þãri membre NATO;
28 www.rft.forter.ro

august, 2007
Noi coordonate privind reconfigurarea
unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã
- necesitatea realizãrii unor structuri de comandã apte sã gestioneze
procesele de administraþie militarã ºi capabile sã asigure comanda-controlul
în toate tipurile de operaþii în care sunt angajate forþele;
- nevoia realizãrii unor structuri acþionale suple, mobile, modulare, cu
mare putere combativã, care sã poatã fi utilizate în toate genurile de misiuni
ce revin forþelor pentru sprijin de luptã pentru apãrarea naþionalã ºi
colectivã ºi/sau pentru desfãºurarea operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin.
Ansamblul acestor caracteristici au în vedere faptul cã, în cadrul spaþiului
de luptã integrat se vor confrunta sisteme de arme sofisticate, cu un
ridicat grad de manevrabilitate, dispersate în mici entitãþi autonome, ceea
ce ne determinã sã cãutãm locul exact al armelor din cadrul forþelor pentru
sprijin luptã.
Redimensionarea rolului armelor din cadrul forþelor pentru sprijin de
luptã reprezintã o consecinþã fireascã a tendinþelor evolutive ale tehnologiei
militare, coroborate cu perspectiva conflictelor militare. În armatele
principalelor state membre NATO, locul ºi rolul forþelor pentru sprijin de
luptã nu numai cã s-a menþinut, dar în general a crescut considerabil.
Noua configuraþie a forþelor pentru sprijin de luptã trebuie sã aibã în
atenþie viitorul statut al acestora, din perspectiva spaþiului de luptã integrat,
în care forþele dinamice ºi flexibile vor putea face faþã cu succes întregii
game de provocãri ale inamicului.
În cadrul forþelor destinate realizãrii sprijinului grupãrilor de angajare,
indiferent de eºalon, unitãþile ºi subunitãþile de artilerie terestrã ºi artilerie
antiaerianã vor ocupa un loc central, datoritã capacitãþilor tehnico-tactice
ale acestora de a executa misiuni de foc cu eficienþã sporitã asupra unei
game diverse de þinte.
Structurile de geniu constituie elementul de flexibilitate al forþei ºi contribuie
la sporirea caracterului dinamic al operaþiei.
Unitãþile ºi subunitãþile specializate în apãrarea NBC vor continua sã
asigure eficienþa conducerii ºi desfãºurãrii operaþiilor pe perioade prelungite
în mediu CBRN.
Noul profil al conflictelor militare, caracterizat printr-un trafic informaþional
fãrã precedent, a determinat creºterea rolului armei comunicaþii
ºi informaticã în direcþia gestionãrii informaþiilor la nivelul comandanþilor
tuturor eºaloanelor, astfel încât sã se asigure superioritatea în domeniul
informaþiei ºi deciziei.
Prin armata sa, România poate contribui decisiv la apãrarea colectivã,
la instaurarea stabilitãþii ºi securitãþii în zonele de crizã ºi de conflict. Este
un atu cã, din grupa de nou admiºi, România este singurul stat capabil sã
29

Transformarea Forþelor Terestre
îndeplineascã misiuni în toate cele trei medii: terestru, aerian ºi maritim.
Aceasta însã nu înseamnã cã suntem în mãsurã sã îndeplinim întreaga
gamã de misiuni pentru susþinerea politicii Alianþei Nord-Atlantice. Trebuie
sã fim realiºti, sã recunoaºtem cã, pânã în prezent, niciuna din unitãþile
noastre dislocate peste hotare nu a participat la acþiuni militare independent,
ci numai împreunã cu partenerii ºi aliaþii noºtri de astãzi, beneficiind
de experienþa ºi logistica lor.
Realizarea tuturor posibilitãþilor prin care putem asigura îndeplinirea
rolului asumat în cadrul Alianþei Nord-Atlantice presupune un efort susþinut
la nivelul industriei de apãrare, în sensul sprijinului programelor de înzestrare
angajate.
Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile,
tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru îndeplinirea
misiunilor în condiþiile unei permanente reconfigurãri a câmpului
de luptã.
În cadrul procesului de înzestrare, demersurile de modernizare sunt determinate
de câteva cerinþe imperative, dictate de specificul câmpului de
luptã modern. Aceste cerinþe vizeazã:
- achiziþionarea unor puncte de comandã de nivel divizie/brigadã/batalion
cu echipamentul aferent, necesare conducerii în sistem integrat a forþelor,
pentru asigurarea desfãºurãrii operaþiilor militare într-o viziune unitarã,
coordonat, bine încadrat în timp ºi spaþiu;
- achiziþionarea de sisteme ºi echipamente de comandã ºi control care
sã manifeste un grad ridicat de stabilitate în funcþionare în medii contaminate
CBRN;
- dotarea radarelor de cercetare cu sisteme de identificare amic-inamic;
- achiziþionarea unor tipuri de tehnicã având un grad ridicat de manevrabilitate,
autonomie, putere mare de lovire, cadenþã de tragere ºi bãtaie
ridicate, sisteme de navigaþie care dispun de GPS;
- asigurarea unei game variate de sisteme de lovire, care sã permitã realizarea
unei apãrãri combinate ºi eficiente prin utilizarea mijloacelor cu
parametri tehnico-tactici diferiþi ºi, totodatã, o colaborare superioarã între
genurile de armã;
- achiziþionarea de complete de cercetare-observare cu camere de termoviziune,
capabile sã localizeze mijloacele de luptã ale inamicului;
- utilizarea muniþiilor inteligente, cu mare putere de penetrare ºi efect
distructiv, a focoaselor electronice multifuncþionale;
- asigurarea echipamentelor de detectare, identificare, avertizare, monitorizare,
raportare ºi de protecþie necesare pentru comandamente, conform
standardelor NATO;
30 www.rft.forter.ro

august, 2007
Noi coordonate privind reconfigurarea
unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã
- asigurarea unui sistem de comunicaþii, pe linie CBRN, operaþional ºi
integrat în managementul global al operaþiei;
- personal instruit pentru a deservi sistemul de comunicaþii ºi informaticã
din perspectiva realizãrii nivelului de comunalitate NATO;
- asigurarea unei tipologii privind tehnica de luptã ºi echipamente specifice
care sã permitã desfãºurarea cu succes a operaþiilor în medii cât mai
variate ºi în orice condiþii de timp ºi anotimp;
- asigurarea unor sisteme tehnice performante, care sã asigure bruiajul
radio-electronic al mijloacelor de cercetare ºi luptã ale inamicului ºi, în paralel,
protecþia funcþionãrii mijloacelor proprii;
- existenþa unor echipamente hardware ºi software interoperabile cu
sistemele similare ale armatelor celorlalte state membre NATO ºi cu posibilitãþi
de îmbunãtãþire, dezvoltare;
- asigurarea de simulatoare care sã ofere posibilitatea instruirii forþelor
pentru sprijin de luptã în condiþii cât mai diversificate ºi cât mai apropiate
de realitatea câmpului de luptã modern.
Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile,
tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru îndeplinirea
misiunilor în condiþiile în care fizionomia conflictelor armate
viitoare va fi influenþatã de implementarea unor capacitãþi militare tot mai
sofisticate ale erei tehnologiei ºi informaþiei, dar ºi de reconfigurarea celor
existente într-o realizare hibridã ce îmbinã focul masat al forþelor cu sisteme
ºi concepte noi, mai avansate, pentru realizarea unor sisteme de luptã
multifuncþionale, multimisiune.
La nivelul forþelor pentru sprijin luptã, reconfigurarea va viza cu prioritate
asigurarea prin achiziþii autohtone/externe ºi modernizare în concepþie
proprie/achiziþie de licenþe a structurilor de armã cu tehnicã ºi echipamente
suple, flexibile, rapide, eficiente în întreg spectrul de operaþii, aflate
în dotarea unor structuri cu geometrie variabilã, integrate, multinaþionale,
adaptabile la contextul strategic ºi la spaþiul luptei, în concordanþã cu standardele
de interoperabilitate ale Alianþei Nord-Atlantice.
31

Transformarea procesului
de formare [i perfec]ionare
a speciali[tilor din structurile
de comunica]ii
[i informatic` (2)
MAIOR TORINO NUÞÃ
A vând
în vedere transformarea evidentã a întregii Armate a
României, în contextul transformãrii Alianþei, pentru a face faþã
noilor provocãri ale mileniului III, considerãm cã proiectarea unui sistem
de instruire întrunitã ºi la nivelul armatei noastre trebuie sã devinã o prioritate
a factorilor de decizie militarã. Acest sistem poate constitui o modalitate
sigurã de a facilita comandanþilor de la toate eºaloanele identificarea
ºi evaluarea nevoilor proprii de instruire, planificarea ºi programarea diferitelor
tipuri de instruire.
Astfel, una din propunerile de bazã ale acestui articol este integrarea,
într-un sistem, a tuturor subsistemelor de instruire specifice categoriilor
de forþe ºi a armelor din Armata României. Ar rezulta, în urma integrãrii,
un sistem întrunit, de tip JOINT, la fel ca al unora dintre armatele membre
ale Alianþei, care ar facilita, la modul general, instruirea Forþelor Armate
Române (F.A.RO.) pentru atingerea obiectivelor ce le sunt stabilite, iar la
nivelul planurilor particularizate, ar facilita integrarea metodelor ºi formelor
de antrenament uzitate, cu misiunile primite, în condiþiile resurselor puse
la dispoziþie ºi þinând cont de prioritãþile comenzii.
Apreciem cã structurarea unui sistem integrat de management al informaþiilor
referitoare la instruire (SIMIRI) trebuie sã se facã respectând
obligatoriu urmãtoarele principii 1 :
– „comandanþii sunt primii instructori“;
– „documentarea asupra misiunilor de luptã“;
august, 2007
33

Transformarea Forþelor Terestre
– „instruieºte-te aºa cum vei lupta!“;
– „aplicã prevederile doctrinei instruirii!“;
– „planificarea centralizatã, execuþia descentralizatã“.
Realitãþile actualului sistem românesc de instruire în domeniul comunicaþiilor
ºi informaticii, în special, dar ºi la nivel general, precum ºi analiza
unor tipuri de sisteme de instruire aparþinând unor armate membre ale
Alianþei Nord-Atlantice ne permit sã apreciem cã o structurã posibilã a
unui SIMIRI ar putea arãta ca în figura nr.3.
Identificarea
capabilitãþilor
pentru misiune
Desfãºurarea
instruirii
SIMIRI
Figura nr.3 Structura posibilã a SIMIRI
Planificarea ºi
programarea
instruirii
Verificarea
modului de
realizare a instruirii
Preluând baza de date integratã a sistemului de lecþii învãþate, un astfel
de sistem integrat trebuie sã poatã defini ºi identifica posibila structurã
organizatoricã, cerinþele ºi obiectivele procesului întrunit de instruire.
Scopul general al unui astfel de sistem integrat este de a automatiza
ºi susþine un sistem de instruire întrunitã, în condiþiile transformãrii
instruirii, pentru a rãspunde cât mai bine cerinþelor Alianþei.
Un astfel de sistem ar putea furniza o legãturã evidentã între cerinþele
unei eventuale misiuni cu executarea pregãtirii, precum ºi cu evaluarea
instruirii unitãþii, însã ar permite ºi furnizarea mijloacelor pentru
evaluarea instruirii ºi eficienþei îndeplinirii unei eventuale misiuni
faþã de anumite cerinþe identificate.
În ceea ce priveºte o posibilã arhitecturã a unui astfel de sistem, considerãm
cã aceasta va putea fi „pliatã“ peste structura sistemului informatic
integrat al Ministerului Apãrãrii (SIIMA), beneficiind de toate facilitãþile 2
pe care acesta din urmã le oferã (le va putea oferi):
• interoperabilitate;
• eficacitate;
34 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transformarea procesului
de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii
• disponibilitate informaþii;
• realizare a conceptului de acþiuni întrunite;
• standardizare;
• gestionare eficientã a resurselor necesare implementãrii, exploatãrii
ºi dezvoltãrii sistemului.
Astfel, odatã „desenat“, sistemul va continua sã evolueze, printr-o dezvoltare
intrinsecã, în care sporirea informaþiilor intrate în sistem va putea
determina intensificarea managementului datelor despre „comunitatea instruirii“,
dar ºi dezvoltarea facilitãþilor de interfaþare cu alþi utilizatori ai
sistemului de instruire ºi cu alte baze de date.
Apreciem cã abordarea noilor forme de instruire este motivatã de toate
elementele prezentate dar ºi de „cerinþele impuse sistemelor de comunicaþii
ºi informatice determinate de nevoia compatibilitãþii armatei noastre
cu armatele moderne, care nu pot fi îndeplinite decât prin înlocuirea metodelor
tradiþionale de conducere a comunicaþiilor ºi informaticii, bazate pe
intuiþie ºi experienþã, cu altele care sã aibã un profund caracter ºtiinþific ºi
sã permitã rezolvarea în timp real a funcþiilor conducerii“ 3 .
Instruirea asistatã de calculator este bazatã pe principii educaþionale
moderne ºi este o platformã integratã, completã de instruire ºi gestiune a
conþinutului instruirii. Instruirea asistatã de calculator considerãm cã se
poate întrebuinþa cu succes în mediul militar, ea modelându-se dupã cerinþele
utilizatorului (în cazul nostru, personalul din comandamentele unitãþilor
de comunicaþii ºi informaticã sau din structurile modul de tip S(G)6).
Pentru înþelegerea corectã a conceptelor, ne propunem sã prezentãm pe
scurt „instruirea distribuitã avansatã“. Astfel, pe fondul creºterii interesului
pentru transferul tehnologiei informaþiei ºi comunicaþiilor în sistemul
educaþional, în anul 1997 a fost lansat ºi sponsorizat de cãtre Biroul secretarului
pentru Apãrare al SUA, proiectul ADL (Advanced Distributed
Learning – instruirea distribuitã avansatã). Proiectul a reprezentat un efort
concertat al guvernului, industriei ºi instituþiilor de învãþãmânt, cu finalitatea
de a crea un nou mediu educaþional, bazat - îndeosebi în mediul militar
- pe interoperabilitatea conþinutului învãþãrii la nivel global.
Scopul fundamental al ADL a fost acela de a facilita accesul la toate
nivelurile de educaþie ºi pregãtire în condiþii de performanþã, focalizat pe
nevoile beneficiarului, oriunde ºi oricând, cu costuri reduse. ADL poate fi
în mãsurã sã asigure, în domeniul instruirii profesioniºtilor ºi structurilor,
o pregãtire unitarã, o mai bunã monitorizare a rezultatelor obþinute de indivizi
ºi structuri, evaluarea metodelor de instruire ºi antrenament folosite,
legãturi cu domenii conexe obiectivelor propuse, planificarea judicioasã a
35

Transformarea Forþelor Terestre
resurselor, economie de timp ºi optimizarea procesului de instruire. ADL
aduce în prim-plan „instruirea formativã“ în locul celei „informative“ ºi
prioritizeazã întãrirea rolului organizaþional, rezolvarea problemelor, lucrul
în echipã, orientarea spre individ, confidenþialitatea ºi cãutarea informaþiei,
precum ºi utilizarea acesteia.
În concluzie, putem afirma cã utilizarea formei de instruire distribuitã
avansatã, fãrã a exclude formele ºi metodele clasice de pregãtire în domeniul
comunicaþiilor ºi informaticii, poate determina noi proceduri de rezolvare
a unor probleme de serviciu, indiferent de volumul de muncã cerut de
o activitate. Aceastã formã modernã, relativ nouã, permite îndeplinirea
unor sarcini de la distanþã, reducând nevoile de deplasare fizicã ºi întreruperile
de activitate.
În analiza pe care ne-am propus-o, pentru identificarea unor forme ºi
metode caracterizate de eficienþã în perfecþionarea pregãtirii specialiºtilor
ºi structurilor de comunicaþii ºi informatice, considerãm cã un loc aparte
trebuie sã-l deþinã simularea ºi dezvoltãrile specifice acesteia, cunoscute
sub denumirea genericã de joc de rãzboi. Nevoia semnificativã de eficacitate
militarã, specificã tuturor armatelor moderne, în condiþiile reducerii
alocaþiilor bugetare pentru domeniul militar, determinã specialiºtii militari
sã gãseascã direcþii de acþiune prin care sã se realizeze scopul dorit – eficienþa
maximã în condiþii de austeritate bugetarã. Plecând de la adevãrul
afirmaþiei cã instruirea prin simulare nu trebuie înþeleasã ca o formã care
poate înlocui total instruirea consumatoare de resurse, prezentãm tipurile
de simulare care pot fi aplicate cu succes în domeniul comunicaþiilor ºi
informaticii.
Simularea constructivã presupune existenþa unui personal simulat
care acþioneazã asupra unui sistem simulat ºi urmãreºte crearea de oportunitãþi
pentru analize, statistici ºi estimãri.
Simularea virtualã presupune acþiunea unui personal real asupra unui
sistem simulat ºi are drept scop instruirea individualã sau în echipã pentru
îndeplinirea unor misiuni comune.
Simularea realã presupune acþiunea unor subiecþi reali asupra unor
sisteme reale ºi, deºi are avantajele sale, apreciem cã este mai puþin interesantã
domeniului de analizã ales, însã am hotãrât enumerarea ei pentru întregirea
mediului de instruire analizat.
Concluzionând, apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toate
eºaloanele, trebuie sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare,
indiferent de nivelul resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupra
eficacitãþii instruirii.
36 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transformarea procesului
de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii
Scenariile de instruire clasice pot fi acele scenarii de tipul curs-exerciþii,
fiind transpuse în e-learning din instruirea faþã în faþã. Un astfel de
scenariu poate avea douã niveluri:
- la primul nivel se aflã cursul propriu-zis, ce oferã cunoºtinþele fundamentale
în domeniu ºi care poate fi explorat independent;
- la al doilea nivel se gãsesc exerciþiile.
Cele douã niveluri pot fi diferenþiate prin codul culorilor ºi mãrimea
ecranelor, dar pot poseda legãturi între ele. Scenariile de instruire specifice
în e-training pot fi cele de tipul hipermedia, interactive, influenþate de psihologia
cognitivã ºi de caracteristicile învãþãrii la adult (funcþionalã, contextualã,
cu iniþiative din partea celui care se instruieºte), dar ºi de facilitãþile
IT. Având în vedere realitãþile deja prezentate ale mediului militar
românesc actual, precum ºi progresul uimitor de rapid, tehnologiile ºi sistemele
care se schimbã pe zi ce trece, considerãm cã ºi tehnicile, tacticile
ºi procedurile folosite în sistemul de instruire trebuie sã se transforme pentru
a-ºi menþine eficienþa ºi oportunitatea. Abordarea flexibilã a tuturor
elementelor componente ale procesului de instruire în domeniul comunicaþiilor
ºi informaticii trebuie sã constituie o preocupare a managerilor sistemului
de instruire. Încurajarea tendinþei de instruire în sistem distribuit,
electronic trebuie sã se constituie într-o realitate a mediului de instruire
specific domeniului comunicaþiilor ºi informaticii ºi trebuie sã fie susþinut,
ca demers, de un suport teoretic adecvat.
În acest context, opinãm cã, pentru anumite procese de instruire adecvate
domeniului supus analizei, evaluarea „online“ poate reprezenta o alternativã,
fãrã a înlocui total evaluãrile clasice. Avantajele unui astfel de sistem
de evaluare online ar putea fi: obþinerea imediatã a rezultatelor; criteriile
de administrare a testelor de evaluare sunt obiective; evaluarea permite
individualizarea sarcinilor de instruire; evaluarea poate, pânã la un
anumit nivel, sã þinã cont de ritmul individual de instruire al militarului;
testele de evaluare sunt unice, putând fi aplicate succesiv sau simultan;
permit managerului procesului de instruire sã se concentreze asupra altor
prioritãþi; permit flexibilitate în aplicare.
Concluzii 4
Procesul de instruire este proiectat ºi se desfãºoarã pe baze riguroase,
fiind corelat foarte precis cu cerinþele instruirii ºi urmãrind îndeaproape ºi
continuu ieºirile sistemului – capabilitãþile operaþionale.
37

Transformarea Forþelor Terestre
Întrunirea tuturor datelor referitoare la exerciþii – cu scopul de bazã de
a asigura un forum informaþional de schimb – se poate constitui într-o etapã
preliminarã a realizãrii unui sistem întrunit de management a informaþiei
referitoare la instruire (SIMIRI).
Automatizarea celor patru faze ale procesului de instruire (stabilire a
cerinþelor, planificare, execuþie ºi evaluare) cu integrarea acestora într-un
singur pachet software va facilita realizarea unui sistem întrunit de management
a informaþiei referitoare la instruire, care va influenþa semnificativ
modul de proiectare, organizare ºi desfãºurare a instruirii în domeniul comunicaþiilor
ºi informaticii.
Resursei ºi metodelor de instruire trebuie sã li se acorde, de asemenea,
o mare importanþã, având în vedere locul lor important în cadrul sistemului
de instruire.
Întrebuinþarea sistemului de lecþii învãþate va permite o standardizare
conceptualã ºi acþionalã care, împreunã, vor crea premisele realizãrii interoperabilitãþii
în sfera exerciþiilor ºi antrenamentelor ºi vor facilita apariþia
conceptului de instruire întrunitã, care poate fi folosit cu succes ºi în
Armata României.
Verificarea nivelului iniþial de pregãtire ºi perfecþionare a deprinderilor
acestui tip de specialiºti se va face folosind metode moderne de instruire ºi
antrenament: jocurile de rãzboi, exerciþiile asistate de calculator, instruirea
prin simulare etc.
„Deplasarea“ instruirii, de la varianta ei clasicã, cãtre instruirea interactivã,
cu tehnologiile ei de training ºi învãþare specifice, corelate cu o logisticã
a instruirii adecvate, modernã ºi performantã, trebuie sã devinã o
realitate imediatã a mediului militar românesc actual, în general, ºi cu atât
mai mult a domeniului comunicaþiilor ºi informaticii, în particular.
Apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toate eºaloanele, trebuie
sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare, indiferent de nivelul
resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupra eficacitãþii instruirii.
Efectele instruirii prin simulare reflectã, într-o mãsurã considerabilã,
rezultatele obþinute la exerciþiile în teren ºi oferã comunicaþiilor ºi statelor-majore
posibilitatea înregistrãrii ºi reanalizãrii evenimentelor în succesiunea
derulãrii lor.
Pregãtirea viitoare trebuie sã presupunã însumarea celor douã componente
– individualã ºi colectivã, instituþionalizate sau nu, care au un rol
esenþial în atingerea standardelor de performanþã cerute.
38 www.rft.forter.ro

Matricea selecþiei metodelor de instruire instituþionalizatã pentru
domeniul c.i.s.
Note:
1. *** Force XXI, Signal Army Training and Evaluation Program, Washington, 1998.
2. C.Dumitru, Sisteme C 4 I, Editura Militarã, Bucureºti, 2005, p.101–133.
3. Gh.Boaru, Perfecþionarea conducerii comunicaþiilor ºi informaticii la marile unitãþi
operative ºi tactice din forþele terestre, Bucureºti, 2002, p.40, 119.
4. Gh.Dincã, Tezã de doctorat, Perfecþionarea pregãtirii specialiºtilor în domeniul
comunicaþiilor ºi informaticii pentru îndeplinirea misiunilor în mediul naþional ºi multinaþional,
Bucureºti, 2007, p.167-172.
august, 2007
Transformarea procesului
de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii
Metodã Nivel
de participare
Broºuri text ofiþeri specialiºti Flexibilitate.
Mobilitate.
Vitezã de lucru adaptabilã subiectului.
Prezintã conceptele de bazã ºi relaþiile
dintre ele.
Platforme de instrucþie
(lecturi ºi seminarii)
Facilitãþi de instruire
(ateliere lucru ºi seminarii)
Instruire bazatã pe
calculator
ºi
instruire distribuitã
avansatã
ofiþeri de comandã,
ofiþeri specialiºti
ofiþeri de comandã,
ofiþeri specialiºti
Avantaje Dezavantaje
Ideale pentru prezentarea noilor informaþii
ºi concepte.
Experienþa trebuie generalizatã.
Instrucþiuni optim ghidate (puse la dispoziþie).
Instruire inductivã.
Ateliere de lucru pentru ofiþeri de
comandã superiori.
Lacune în interacþiune ºi remediere.
Solicitã antrenament ºi experienþã în
instruirea structurilor.
Cerinþe ºi spaþiu pentru a desfãºura
instruirea.
Poate solicita studiu individual suplimentar.
Poate solicita lucrul cu instructor, chiar
dacã nu din interiorul structurii.
Furnizeazã oportunitãþi minime pentru
aplicarea învãþãrii.
Presupun facilitãþi în instruire.
Presupun managementul timpului de
cãtre participanþi.
Pot necesita costuri pentru cãlãtorii.
ofiþeri specialiºti Costuri scãzute.
Costuri înalte pentru metodele instituþio-
Potenþial ridicat pentru centralizarea nalizate.
datelor.
Costuri iniþiale mari (investiþii mari).
Facilitãþi pentru managementul lecþiilor Interacþiune individualã scãzutã.
anterioare.
Necesitã accesul cursantului la computer
Facilitãþi pentru analiza tendinþelor instru- ºi software.
irii.
39

Asigurarea managementului
calit`]ii în cadrul Centrului
de Preg`tire pentru Artilerie
Antiaerian` „General
Gheorghe POPESCU“
SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU
„Prima sarcinã a vieþii noastre publice este de a servi speranþa valorilor
mai curând decât certitudinea distrugerii ºi pentru a începe, trebuie
sã apãrãm ºansele pãcii, refuzând a da ajutor forþelor rãzboiului, indiferent
care ar fi culoarea în care ele se deghizeazã.“
(Albert Camus)
Evoluþiile recente de la nivel naþional ºi internaþional au scos în evidenþã
necesitatea constituirii unui sistem naþional de management ºi de
asigurare a calitãþii. Simpla creºtere cantitativã, „extensivã“, a ofertei educaþionale
nu mai poate satisface nevoile unei societãþi a cunoaºterii. Luarea
unei asemenea decizii la nivelul instituþiilor militare de învãþãmânt a fost
determinatã de noul statut al þãrii noastre, de membru al Uniunii Europene
ºi membru al NATO, de necesitatea realizãrii interoperabilitãþii cu armatele
statelor aliate ca un prim pas spre realizarea unei compatibilitãþi totale
cu acestea.
Pentru ca dezvoltarea sistemului educaþional sã devinã „intensivã“ ºi
orientatã spre calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurarea
calitãþii – criterii, indicatori, standarde sau descriptori – sã fie înþelese ºi
utilizate în mod unitar.
Asigurarea calitãþii înseamnã crearea încrederii, în rândul beneficiarilor,
cã sistemul militar de învãþãmânt rãspunde aºteptãrilor.
Asigurarea calitãþii face parte din managementul calitãþii, prin urmare,
pentru a se crea un sistem de asigurare a calitãþii trebuie introdus mai întâi
august, 2007
41

Transformarea Forþelor Terestre
un sistem de management al acesteia – sarcinã complexã având în vedere
profundele transformãri suferite de structurile militare.
Managementul calitãþii porneºte de la standardele stabilite de instituþia
de învãþãmânt, Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General
Gheorghe POPESCU“, pentru a asigura aplicarea celor mai bune practici
ºi comparaþia între diferitele standarde existente pe plan internaþional la nivelul
instituþiilor de învãþãmânt militar similare.
Este necesar ca un asemenea proiect, care reprezintã un adevãrat plan
strategic, sã se realizeze în condiþii de performanþã, cu instructori erudiþi,
cu elevi/cursanþi motivaþi, iar mãsura realizãrii sã fie documentatã. Aceastã
documentare nu înseamnã o simplã raportare a unor indicatori, ci dimpotrivã,
o analizã SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats –
puncte tari, puncte slabe, oportunitãþi, ameninþãri) a activitãþii instituþiei,
plecând de la obiectivele stabilite pentru aceasta, modul de îndeplinire a
acestora, identificarea punctelor slabe, a punctelor tari, propunerea de remedii,
aplicarea acestora, reanalizarea activitãþii ºi stabilirea nivelului în
care remediile stabilite au avut efectul scontat ºi ce este de îmbunãtãþit mai
departe. Este nevoie ca personalul cu funcþii de rãspundere sã orienteze
centrul de pregãtire spre rezultate, spre elevi/cursanþi, spre îmbunãtãþire
continuã. Este necesarã o acþiune concertatã ºi coordonatã, având drept
scop calitatea, adicã satisfacerea nevoilor implicite ºi explicite ale elevilor/cursanþilor,
în calitate de clienþi, ºi a unitãþilor/subunitãþilor de armã, în
calitate de beneficiari ai actului educativ.
Învãþarea nu este o transmitere a ceva obiectiv, de la un deþinãtor la un
beneficiar, ci o devenire împreunã, o transformare concertatã a unui profesor/instructor
specialist care se confirmã ca atare, lãsând elevii/cursanþii
sã-ºi afirme valoarea, ºi a unui elev/cursant care doreºte sã devinã la rândul
sãu profesor/instructor. Privind astfel lucrurile, învãþarea nu mai este
un schimb de servicii, ci o evoluþie în destinul celor implicaþi.
Prin urmare, învãþãmântul militar nu este un serviciu ca oricare altul,
pentru cã misiunea lui este legatã de formarea, specializarea ºi perfecþionarea
pregãtirii militarilor, de producerea de idei noi, de cunoºtinþe noi.
Asemenea tuturor instituþiilor de învãþãmânt, ºi instituþiile militare de
învãþãmânt au nevoie de competitivitate. Competitivitatea instituþiei militare
de învãþãmânt este datã de capacitatea ei de adaptare la nevoile în continuã
schimbare ale mediului militar.
Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând aceea de a rãspunde
nevoilor specifice de educaþie ºi de formare profesionalã a individului,
precum ºi nevoilor dezvoltãrii structurilor de armã din cadrul forþelor teres-
42 www.rft.forter.ro

august, 2007
Asigurarea managementului calitãþii
în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
tre. Instituþia de învãþãmânt îºi îndeplineºte acest scop în mãsura în care
satisface aceste trebuinþe la un standard de calitate care permite atât individului
cât ºi structurii din care face parte sã devinã performanþi într-un mediu
globalizat, caracterizat prin competiþie ºi dinamism. Menþinerea standardului
este posibilã numai în condiþiile orientãrii spre performanþã a
activitãþii educaþionale, prin îmbunãtãþirea continuã a ofertei ºi a rezultatelor,
un management performant, o politicã financiarã adecvatã utilizãrii
raþionale a resurselor alocate ºi atragerii de noi resurse, prin angajarea unei
atitudini responsabile a întregului personal.
Aderarea României la UE ºi la NATO impune integrarea în domeniul
educaþiei ºi cercetãrii a programelor educaþionale pentru armonizarea instituþionalã
ºi curricularã, contribuind astfel la modernizarea învãþãmântului
militar sub urmãtoarele aspecte: oferta educaþionalã, cultura instituþionalã,
practicile manageriale, mentalitatea personalului, dezvoltarea ºi modernizarea
logisticii didactice.
Introducerea managementului calitãþii într-o organizaþie constituie o
schimbare majorã în cultura acesteia ºi se loveºte de obicei de rezistenþa
personalului ºi a structurilor existente. Rezistenþa la schimbare nu constituie
o particularitate a instituþiilor de învãþãmânt superior, ea fiind prezentã
în orice organizaþie. Specific Centrului de Pregãtire Pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ este succesul cu care acest tip
de organizaþie rezistã la schimbare. Structura ºi sistemele acestor instituþii
birocratice, dezvoltate de-a lungul secolelor, constituie principala sursã generatoare
de rezistenþã. Acest conservatorism are o conotaþie pozitivã, centrele
de pregãtire ale armelor având ºi misiunea de a pãstra valorile perene
ale unei naþiuni. Conotaþia negativã a atitudinii conservatoare derivã însã
din necesitatea ca aceste instituþii sã genereze noul ºi sã se integreze dinamismului
societãþii.
Particularitãþile aplicãrii managementului calitãþii în Centrul de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pot fi legate
de:
- Imposibilitatea de a diferenþia ºi a cuantifica contribuþia elementelor
ºi activitãþilor care au impact asupra sistemului calitãþii. Aºa se explicã replica
unora dintre profesori/instructori: „dacã nu suntem siguri de rezultatele
schimbãrii, atunci de ce pledãm pentru schimbare?“.
- Procesele formative din Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
„General Gheorghe POPESCU“ nu sunt simple, liniare, secvenþiale
sau independente, ca ºi în alte organizaþii, având un singur scop – profitul.
Mai mult, anumite persoane ºi programe din acelaºi compartiment
43

Transformarea Forþelor Terestre
funcþional ar putea fi în competiþie pentru acelaºi client, ceea ce complicã
ºi mai mult administrarea resurselor, ideilor sau informaþiilor.
- Modul rigid în care are loc delegarea de autoritate în Centrul de Pregãtire
Pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“. Practic,
delegarea prerogativelor în cadrul catedrelor este inviolabilã când este
vorba de predare sau cercetare. De exemplu, munca profesorului/instructorului
în clasã este dificil de argumentat, deoarece datele despre performanþa
trecutã ºi prezentã sunt sumare.
Natura managementului calitãþii ºi modul în care sunt luate deciziile
diferã de la o structurã la alta. Se practicã deopotrivã stilurile de conducere
autocratic, birocratic, anarhic, colegial. Acestor stiluri de conducere le
corespund structuri specifice, care diferã de la un centru de pregãtire la
altul. Profesorii/instructorii sunt oameni speciali, preþioºi ºi unici. Profesorii/instructorii
care simt cã reprezintã instituþia de învãþãmânt superior sunt
de fapt bariere redutabile în calea schimbãrii. De la începutul carierei au
fost educaþi sã nu accepte adevãruri absolute, ci sã caute adevãrul cu orice
preþ. Cei care propun schimbarea ºi deleagã autoritatea unui astfel de grup
vor întâmpina o rezistenþã deosebitã. Pentru succesul schimbãrii trebuie
gãsite metode adaptate la stilul fiecãrui grup, în vederea diminuãrii rezistenþei
la schimbare, fãrã a reduce aptitudinile specifice acestor tipuri de indivizi
(creativitate, originalitate etc).
Asigurarea ºi implementarea managementului calitãþii ridicã o serie de
probleme conceptuale ºi practice, inclusiv în Centrul de Pregãtire pentru
Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“, cum ar fi:
- care este produsul instituþiei militare de învãþãmânt?
- cine sunt clienþii unei astfel de organizaþii?
- ce înseamnã calitatea pentru învãþãmântul militar?
- ce semnificaþie au în acest context conceptele asociate obþinerii calitãþii
cum sunt: asigurarea, managementul, îmbunãtãþirea calitãþii ºi cum
acþioneazã acestea pe principalele dimensiuni ale activitãþii de instruire,
formare ºi perfecþionare?
- ce trebuie fãcut pentru a introduce managementul calitãþii într-o instituþie
militarã de învãþãmînt superior?
În cazul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General
Gheorghe POPESCU“, managementul calitãþii se referã la principalele
componente ale activitãþii:
- calitatea procesului de învãþãmânt;
- calitatea cercetãrii ºtiinþifico-aplicative;
- calitatea ca dimensiune a propriei organizaþii.
44 www.rft.forter.ro

august, 2007
Asigurarea managementului calitãþii
în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
În ceea ce priveºte calitatea procesului de învãþãmânt, aspectele care
primeazã sunt urmãtoarele:
1. Definirea unui profil coerent de pregãtire pentru fiecare specialitate
ºi armonizarea acestor profiluri în cadrul ofertei Centrului de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“;
2. Identificarea oportunitãþii programelor de studii (specializãrilor) ºi
adaptarea structuralã a ofertei Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
„General Gheorghe POPESCU“;
3. Identificarea cerinþelor ºi aºteptãrilor reale ale mediului socioeconomic
privind competenþele absolvenþilor fiecãrui program de studiu
(specializãri);
4. Întocmirea unor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adecvate;
5. Identificarea ºi aplicarea celor mai bune practici de þinere sub control
ºi îmbunãtãþire continuã a procesului de învãþãmânt (predare-învãþare,
urmãrire ºi sprijinire a progresului realizat de elevi/cursanþi ºi evaluare a
cunoºtinþelor ºi abilitãþilor dobândite de aceºtia);
6. Introducerea unor criterii ºi proceduri de evaluare a calitãþii pe toate
segmentele procesului de învãþãmânt;
7. Introducerea unui feed-back de la elevi/cursanþi, absolvenþi ºi beneficiari,
privind structura ºi calitatea prestaþiei educaþionale ºi îmbunãtãþirea
acesteia în consecinþã.
Privind calitatea cercetãrii ºtiinþifice, sunt de urmãrit urmãtoarele aspecte:
- Stabilirea unor criterii ºi proceduri de evaluare a rezultatelor cercetãrii
care sã motiveze performanþa;
- Identificarea unor direcþii strategice de dezvoltare a cercetãrii ºtiinþifico-aplicative
ºi încurajarea dezvoltãrii de centre de excelenþã pe aceste
direcþii prin care sã se întãreascã atât cercetarea fundamentalã, cât ºi capacitatea
universitãþii de a colabora în programe naþionale ºi internaþionale.
Privind calitatea, ca dimensiune a propriei organizaþii, sunt de luat în
considerare:
- Identificarea ºi implementarea unei structuri organizatorice optime
pentru sistemul calitãþii.
- Politica privind resursele umane, ale cãrei coordonate posibile sunt:
– definirea clarã a standardelor de performanþã, a criteriilor de
evaluare ºi recunoaºtere a activitãþii individuale ºi de grup;
– crearea unui climat care sã încurajeze responsabilitatea ºi
iniþiativa;
45

Transformarea Forþelor Terestre
– promovarea instruirii ºi perfecþionãrii continue;
– evaluarea periodicã a contribuþiei individuale la realizarea obiectivelor
instituþiei.
- Crearea ºi dezvoltarea unui sistem informaþional de sprijin pentru sistemul
calitãþii.
Îmbunãtãþirea calitãþii actului didactic este o parte a managementului
calitãþii, concentratã pe creºterea abilitãþii de a îndeplini cerinþele calitãþii.
Performanþele referitoare la calitate pot fi îmbunãtãþite pe douã cãi.
Una dintre acestea este îmbunãtãþirea calitãþii în cadrul limitelor prescrise
de standardul de calitate existent. Acest lucru presupune un proces de îmbunãtãþire
a activitãþilor ºi proceselor legate de calitate, având ca instrument
un control mai eficient al calitãþii, iar ca rezultat, reducerea variaþiei.
Exemple:
- Îmbunãtãþirea metodologiei de predare/evaluare pentru reducerea
variaþiilor privind rezultatele studenþilor la examene (încurajarea studiului
pe parcursul semestrului prin introducerea de lucrãri de verificare ºi referate
de sintezã);
- Revizuirea programelor analitice pentru o mai bunã corelare a acestora
în cadrul planurilor de învãþãmânt ºi evitarea unor suprapuneri nejustificate
a cunoºtinþelor predate;
- Controlul prezenþei studenþilor ºi cadrelor didactice la activitãþile din
orar.
Îmbunãtãþirea calitãþii prin schimbarea standardului de calitate
existent, cu un altul superior
Aceasta are un caracter inovativ ºi presupune un salt de tip treaptã în
ceea ce priveºte performanþele de calitate. Spre deosebire de situaþia anterioarã,
care presupunea o restrângere a variaþiilor în cadrul unui nivel de
calitate existent, aceastã situaþie corespunde cu ridicarea nivelului însuºi.
Un astfel de efort este justificat dacã se identificã necesitatea de schimbare
(eventual în urma unui studiu de „piaþã“) ºi se aºteaptã efecte consistente
(eventual prezise de un studiu de fezabilitate).
Exemple:
- Introducerea sistemului de management al calitãþii în instituþie constituie
o îmbunãtãþire de tip salt cãtre un nou standard de calitate al activitãþii
în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe
POPESCU“;
- Introducerea unor mecanisme de identificare a cerinþelor ºi aºteptãrilor
mediului economic privind competenþele absolvenþilor, corelarea aces-
46 www.rft.forter.ro

august, 2007
Asigurarea managementului calitãþii
în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
tora cu experienþa universitãþii ºi cu practica internaþionalã în întocmirea
unor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adecvate.
Expunerea câtorva din modelele relevante existente în domeniul asigurãrii
managementului calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pune în evidenþã atât diferenþe,
cât ºi similitudini semnificative.
Diferenþele au generat abordãri contradictorii, atât între sistemele naþionale
ale þãrilor europene, cât ºi între instituþii aparþinând aceluiaºi sistem.
În principiile ºi direcþiile de acþiune ale documentului „Orientãri strategice
pentru învãþãmântul superior“, prezentat la Conferinþa Naþionalã a Învãþãmântului
din noiembrie 2003, se menþioneazã ca prioritar pentru asigurarea
calitãþii învãþãrii ºi a serviciilor educaþionale: „creºterea exigenþei
în promovarea personalului didactic (...). Exigenþa realã induce o ierarhie
a valorilor în învãþãmânt, o emulaþie a procesului de cercetare ºtiinþificã ºi
de predare didacticã. Se impune stabilirea unor criterii de calitate general
valabile ºi specifice, care sã permitã o reconsiderare a valorilor în învãþãmântul
românesc. (...) O scãdere a standardelor determinã promovarea în
masã a cadrelor didactice ºi promovarea unui spirit egalitarist ºi puþin inovativ“.
Evaluarea periodicã a activitãþii cadrelor este o componentã de bazã a
sistemului de management a calitãþii în învãþãmântul superior, nefiind
deloc un proces uºor ºi, datoritã specificului învãþãmântului militar, este
încãrcatã de subiectivism.
Instituþiile militare de învãþãmânt trebuie sã devinã componente principale
în construcþia ºi afirmarea armatei în cadrul societãþii cunoaºterii.
Un sistem de evaluare a activitãþii cadrelor didactice se impune tot mai
mult ca o necesitate care-i dã specialistului posibilitatea de a se alinia permanent
schimbãrilor rapide ce intervin în domeniul sãu de competenþã, dar
ºi de a lua în considerare ideea unei reorientãri profesionale. În multe cazuri
poate fi util sau chiar necesar sã ne pãrãsim domeniul iniþial de specializare
pentru un altul, mai interesant ºi mai dinamic, adaptându-ne în
acest fel schimbãrilor tot mai rapide datorate progresului ºtiinþific ºi tehnic.
Calitatea activitãþii didactice ar putea fi definitã ca ansamblul tuturor
însuºirilor ºi caracteristicilor procesului didactic, care îi conferã capacitatea
de a satisface anumite necesitãþi curente ºi viitoare ale beneficiarilor
actului educaþional în ceea ce priveºte formarea abilitãþilor ºi performanþelor,
crearea ºi reevaluarea cunoºtinþelor.
47

Transformarea Forþelor Terestre
Calitatea activitãþii didactice (proces didactic ºi cercetare ºtiinþificã)
este, alãturi de calitatea managementului educaþional, una din componentele
cele mai semnificative, care oferã indicii atât asupra unei bune organizãri
a centrelor de pregãtire ale armelor, cât ºi asupra orientãrii ei spre
rezultate performante ºi spre excelenþã.
Un act didactic de calitate înseamnã cã se asigurã un nivel de educare
ºi instruire înalt, conceput pe termen mediu ºi lung care, în final, sã asigure
satisfacþia beneficiarilor. Calitatea actului didactic depinde de mai mulþi
factori care se intercondiþioneazã reciproc, ºi anume: calitatea intrãrilor în
sistem, calitatea formatorilor, calitatea suportului tehnic al actului didactic.
Problema managementului calitãþii actului educaþional este mereu în
atenþia cercetãtorilor în domeniul managementului educaþional, fiind mereu
o resursã inepuizabilã de cercetare ºi implementare.
Referiri bibliografice:
1. Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei. Asigurarea calitãþii. Ghid pentru unitãþile ºcolarepartea
I. Concept ºi cadru metodologic, Bucureºti, 2005.
2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de
management al calitãþii.
3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Prioiectul CALISRO, Editura Universitãþii
Bucureºti, Bucureºti, 2004.
4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei.
5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular.
6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe.
7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu,
Sibiu, 2004.
48 www.rft.forter.ro

TACTIC~
GENERAL~

Manevra – element
al puterii de lupt`
MAIOR FLORIAN IANOªIU
R ãzboiul
este un efort uman. Câºtigãtorul este cel care îºi impune
voinþa. Pentru a înþelege cum un comandant þinteºte dorinþa altuia,
este important sã se înþeleagã motivele ce conduc un comandant la realizarea
faptului cã a fost învins.
Studiile recente au arãtat cã nu victimele, pierderile de echipament sau
distrugerile sunt factorii determinanþi în mintea celor care pierd. Acestea
concretizeazã statisticile din trecut, ceea ce s-a întâmplat deja. Ceea ce a
convins învinsul cã a pierdut nu au fost evenimentele din trecut, ci evenimentele
potenþiale viitoare.
Generalul Depuy a revãzut 80 de lupte care au avut loc în cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial ºi în conflictele arabo-israeliene. El a confruntat toate
datele ºi a încercat sã determine o corelare a pierderilor cu realizarea înfrângerii.
S-a uitat la pierderile totale, rata pierderilor, pierderile relative
pentru inamic ºi altele ºi a descoperit cã „învinsul“ a pãrãsit câmpul de
luptã cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu mult
mai rele. De fapt, studiul sãu nu a putut identifica o cauzã clarã ºi nicio relaþie
între pierderi ºi realizarea înfrângerii. El a sfârºit cerând supravieþuitorilor
sã dea soluþia. Descoperirile lui au fost surprinzãtoare pentru cel
învins, dar nu ºi pentru rãzboinicul de manevrã.
Pierderile ºi problemele legate de provizii au determinat mai puþin de
30% din învinºi sã accepte înfrângerea. Aproximativ 10% renunþã datoritã
ordinelor, tratatelor ºi altor cauze externe. Mai mult de 60% din învinºi au
august, 2007
51

Tacticã generalã
recunoscut înfrângerea bazatã pe impresia cã inamicul l-a depãºit prin manevrã,
deci au fost în pericolul încercuirii, învãluirii sau al penetrãrii.
Cei învinºi ºi-au pierdut dorinþa de a rezista cu mult înainte de pierderea
capacitãþii de a rezista. Ciclul decizional a fost depãºit de ameninþarea
unei potenþiale acþiuni inamice dusã dintr-o poziþie avantajoasã în spatele
sau în flancul trupelor lor. Dacã un duºman este atacat direct, putere contra
putere, ce altã ºansã are decât de a lupta? Dacã poziþia lui poate fi descoperitã,
fãcutã irelevantã sau separatã de liniile lui de comunicare, moralul
poate fi afectat.
Doctrina asigurã cadrul general pentru rezolvarea problemelor câmpului
de luptã. Liderul militar trebuie sã înþeleagã, de asemenea, rolurile subordonate
ale subsistemelor doctrinei: ale tacticilor, tehnicilor ºi procedurilor.
A înþelege ce sunt acestea ºi cum pot fi folosite permite comandantului
sã fie imaginativ, creativ ºi curajos. Puterea de luptã maximã a forþelor
terestre în operaþie se realizeazã prin integrarea tuturor tipurilor de forþe
din compunere, într-un tot unitar, în cadrul unor grupãri interarme, intercategorii
de forþe sau multinaþionale.
Forþele Terestre cuprind urmãtoarele tipuri de forþe:
a) forþe luptãtoare, din care fac parte: unitãþile blindate (mecanizate,
de tancuri, de vânãtori de munte); unitãþile fãrã blindate (de infanterie, de
vânãtori de munte, de paraºutiºti (aeropurtate) ºi de forþe speciale;
b) forþe de sprijin de luptã (unitãþi de artilerie; de artilerie ºi rachete
antiblindate; de artilerie ºi rachete antiaeriene; de geniu; de rãzboi electronic;
de apãrare nuclearã, biologicã ºi chimicã – NBC; de cercetare; de
comunicaþii ºi informaticã; de poliþie militarã).
c) forþe de sprijin logistic (unitãþi de aprovizionare ºi transport, de
mentenanþã, medicale, sanitar-veterinare, de comenduire ºi îndrumare a
circulaþiei, bancare de campanie).
Misiunile generale ale forþelor sunt stabilite în strânsã concordanþã cu
posibilitãþile tehnico-tactice ale armamentului, tehnicii ºi echipamentului
pe care îl au în dotare. În funcþie de tipul ºi forma operaþiei, precum ºi de
condiþiile concrete ale acesteia, comandantul trebuie sã cunoascã ºi sã exploateze
la maximum posibilitãþile diferitelor tipuri de unitãþi din subordine.
De regulã, în scopul integrãrii ºi întrebuinþãrii adecvate a unitãþilor din
compunerea forþelor luptãtoare, comandantul le întãreºte sau nu, dupã caz,
cu unitãþi din forþele de sprijin de luptã ºi din cele logistice ºi le grupeazã
(în funcþie de eºalon ºi condiþiile concrete) în gruparea de angajare (forþe
de angajare imediatã ºi forþe de angajare ulterioarã) sau în rezervã.
52 www.rft.forter.ro

august, 2007
Manevra – element al puterii de luptã
Fiecare din aceste grupãri de forþe are, în principal, o destinaþie ºi misiuni
generale bine delimitate, de care comandantul trebuie sã þinã cont la
stabilirea misiunilor concrete ale unitãþilor luptãtoare din subordine.
Puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea fizicã, moralã,
intelectualã a unei structuri tactice de a acþiona ºi îndeplini misiunea de
luptã primitã.
Mai pe larg, puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea unei
forþe în orice moment de a obþine rezultate în dezvoltarea unei misiuni specifice
asupra unui anumit inamic, într-un mediu specific de luptã.
Deci, puterea de luptã este agentul de acþiune cu care o forþã poate obþine
scopul, conducând lupta la un rezultat dorit. Energia, în forma de funcþii
de luptã, este aplicatã de fiecare parte propriilor forþe pentru îndeplinirea
misiunilor ºi eliminarea (reducerea) în mod simultan, a opoziþiei adversarului.
Puterea de luptã este determinatã de combinaþia dintre acþiunea unei
forþe, interacþiunea cu cea adversã ºi mediul înconjurãtor al luptei, mai
exact, datã de acþiunea unilateralã a forþei. De aceea, rezultatele puterii de
luptã nu sunt neapãrat cele planificate de fiecare parte. În schimb, sunt
rezultatele reale ale unei acþiuni, în care ambele forþe îºi exercitã puterea
de luptã în scopul îndeplinirii cu rezultate maxime a misiunii. Elementele
constitutive ale puterii de luptã sunt reprezentate de: informaþii, manevrã,
protecþie, factorii luptei ºi de mediu, conducere.
Manevra determinã creºterea puterii de luptã prin avantajul poziþional
obþinut ca urmare a dispunerii forþelor în punctele decisive pentru executarea
sau ameninþarea cu executarea focului prin ochire directã sau din poziþii
de tragere acoperite, masarea efectelor acþiunilor proprii, realizarea
surprinderii, ºocului psihologic ºi prezenþei fizice ºi pentru obþinerea dominaþiei
morale asupra inamicului.
O manevrã reuºitã cere din partea comandanþilor atât anticipare ºi agilitate
mentalã, cât ºi o îmbinare judicioasã a miºcãrii cu puterea de lovire
ºi protecþia forþelor care o executã.
Creºterea puterii de luptã proprii se poate obþine ºi fãrã deplasare, prin
obligarea inamicului de a intra într-o poziþie dezavantajantã, efectul fiind
similar celui obþinut prin manevrã.
Deplasarea ºi dispunerea unitãþilor pe timpul dislocãrii acestora în zona
de responsabilitate, înaintea declanºãrii operaþiei, reprezintã elemente
de manevrã dacã, prin acestea, se obþine un avantaj poziþional ºi se poate
influenþa rezultatul final al operaþiei.
53

Tacticã generalã
Prin manevrã, comandantul pune în mod continuu probleme inamicului,
fãcând ineficiente reacþiile acestuia ºi determinându-i înfrângerea.
Obþinute doar prin manevrã, avantajul poziþional ºi tãria, date de prezenþa
fizicã a componentei terestre a forþelor armate, sunt unice ºi nu pot fi substituite
cu alte elemente.
Teorii despre manevrã
Teoria manevrei nu este nouã. Poate cã ea nu a fost redactatã oficial,
dar a fost cu siguranþã utilizatã în ofensiva germanã din 1918 ºi, mai recent,
în operaþiunea „Furtunã în deºert“. În fiecare dintre aceste exemple,
forþele învingãtoare s-au deplasat pe poziþii avantajoase în raport cu inamicul,
pentru a-i da lovitura decisivã. Puterea a fost opusã slãbiciunii. Înfrângerea
a fost vãzutã ca opusã distrugerii totale. Victoria era costisitoare în
vieþi ºi echipament pentru ambele pãrþi.
Sunt mai multe teorii asupra manevrei.
Prima teorie este cea oferitã de colonelul John Boyd. O întrebare importantã
la finalul luptelor manevriere este: „De ce au avut succes?“. Colonelul
John Boyd a primit misiunea sã stabileascã de ce piloþii americani au
realizat o ratã a victoriilor de 10:1 împotriva piloþilor nord-coreeni ºi chinezi.
Ei au realizat aceasta cu avionul F-86, inferior MIG-15.
Boyd a concluzionat cã lupta era un concurs al timpului. Pãrþile opuse
trebuiau sã se mãsoare prin ciclul deciziei, cel mai rapid putea dicta regulile
luptei ºi astfel câºtiga. Ciclul luãrii deciziei a fost intitulat ciclul Boyd
ºi este compus din: observare, orientare, decizie ºi acþiune, fiind numitã ºi
bucla OODA. Conflictul începe cu observarea proprie a terenului ºi a inamicului.
Pe baza observãrii se face orientarea ºi se face un plan mental asupra
situaþiei. Apoi se ia decizia privind modul de acþiune.
Observare
Acþiune OODA
Orientare
Decizie
54 www.rft.forter.ro

august, 2007
Manevra – element al puterii de luptã
Pentru a depãºi inamicul în „OODA“, trebuie sã pãtrunzi în ciclul deciziei
acestuia. Dacã poþi ajunge la locul acþiunii primul, îi poþi modifica
posibilitatea de observare, fãcându-i astfel decizia irelevantã ºi sprijinitã
pe informaþii depãºite. Un oponent care îºi are inamicul în propriul ciclu al
deciziei va avea de înfruntat prea multe opþiuni ºi poate intra în panicã sau
poate fi surprins în activitate.
Pentru a realiza aceasta, teoreticianul rãzboiului manevrier trebuie sã
accepte un mai mare grad de confuzie ºi dezordine. El trebuie sã descentralizeze
ºi sã fie capabil sã acþioneze cu informaþii incomplete. Ritmul
înalt va realiza de fapt confuzie ºi panicã la punerea în practicã. Herman
Balk a susþinut cã un comandant nu trebuie sã se sprijine pe liste de sarcini,
el trebuie sã fie în mãsurã sã „citeascã“ câmpul de luptã. Acesta trebuie
sã urmãreascã sesizarea punctelor slabe ale inamicului ºi exploatarea
rapidã a acestor slãbiciuni. Nu trebuie sã existe scheme rigide, iar comandantul
nu trebuie sã facã acelaºi lucru de douã ori. Acest aspect al rãzboiului
manevrier pune în valoare comanda ca artã ºi nu ca ºtiinþã.
Liddell Hart a prezentat un al doilea model util pentru teoria manevrei.
El a utilizat modelul torentului ca exemplu. Apa ce curge la vale va curge
din ce în ce mai repede pânã va întâlni un obstacol în calea sa. Lovind
obstacolul, va curge în jurul sãu pânã ce va gãsi o gaurã sau un punct slab.
Va începe apoi sã dea ocoale punctului slab pânã îl va depãºi. Apa va începe
astfel sã curgã rapid, de vreme ce curentul este dirijat spre punctul
slab. Fisura se va lãrgi pe mãsurã ce apa va pãtrunde. Acesta este modelul
rãzboiului manevrier modern, cu blindate. Se va cãuta punctul slab, se va
penetra, ancora de acesta ºi lãrgi punctul pãtrunderii ºi se va continua în
adâncime.
A treia teorie este oferitã de ºcoala britanicã, prin „transformarea“
câmpului de luptã într-un spaþiu cu suprafeþe ºi goluri. Pentru a ataca o suprafaþã,
se va concentra asupra punctelor tari ale inamicului. O pungã de
foc sau o zonã de contact este o suprafaþã ºi trebuie sã fie evitatã ca fiind
un punct forte al inamicului. O limitã între subunitãþi sau un flanc descoperit
este un gol ºi o slãbiciune ce trebuie exploatatã.
Pentru a ataca golurile, se va utiliza apropierea indirectã de inamic. Se
va analiza unde nu se aflã acesta ºi unde a acceptat riscurile ºi se va concentra
asupra acelui loc. Golurile pot fi create, dar este preferabil sã gãseºti
unele deja existente.
Pentru a gãsi aceste goluri ne vom baza pe informaþii, pentru a ne retrage
forþele, ºi nu pe comandã pentru a le împinge înainte. Subunitãþile de
recunoaºtere ºi supraveghere primesc, în general, instrucþiuni asupra a
55

Tacticã generalã
ceea ce trebuie sã urmãreascã, precum ºi o zonã de acþiune, iar acestea urmãresc
golurile pentru a putea fi exploatate de forþele din adâncime. Dacã
nu existã un punct slab, va trebui creat unul, în cel mai sensibil punct ce
poate fi gãsit, utilizând infiltrarea. Aceasta reprezintã o pãtrundere cu subunitãþi
mici prin copleºire, atac ºi exploatare. Dupã ce a fost creat golul,
forþele din spate pãtrund ºi avanseazã ca un torent.
Un alt mod de a realiza un gol sunt atacurile de sprijin, care distrug puterea
de luptã de la punctul actual al atacului principal. Inducerea în eroare
ºi alte mijloace pot fi utilizate deoarece pot determina inamicul sã-ºi retragã
puterea de luptã din golul propus a fi realizat. Costul atacului golurilor
îl reprezintã pericolul comandantului de a pierde contactul cu forþele sale
pentru o perioadã de timp. Pentru a trece printr-un gol, forþele trebuie sã
atace ºi sã se înlocuiascã unele pe altele. O parte din forþe vor continua
pãtrunderea, în timp ce altele vor angaja flancurile nou expuse.
A patra teorie este oferitã de ºcoala germanã prin efortul principal.
Germanii folosesc termenul „schwerpunkt“ (punct decisiv). Acesta se aflã
acolo unde sau când sau ce acþiune trebuie materializatã pentru a impune
o decizie. Punctul decisiv este o concentrare asupra ordinului misiunii ºi
coincide cu golurile identificate sau anticipate. Toate forþele vor fi concentrate
aici sau vor sprijini acþiunile aici.
Dupã cum s-a vãzut, acþiunile în goluri vor fi purtate probabil de subunitãþi
mici, iar succesul acestora va fi exploatat succesiv de subunitãþi mai
mari. Pentru a se concentra asupra forþei, direcþia de atac trebuie sã fie proiectatã
ºi analizatã. Toate celelalte subunitãþi ºi eforturi vor sprijini reuºita
efortului principal. Acþiunile vor fi irelevante dacã nu sprijinã efortul principal.
Efortul principal este precizat la toate nivelurile ºi toate subunitãþile
trebuie sã cunoascã acest „schwerpunkt“. Mai mult decât atât, toþi trebuie
sã sprijine efortul principal. La nivel tactic se concentreazã asupra unui
punct slab, un gol, ºi asupra unei zone în care inamicul se aºteaptã mai
puþin. Efortul principal nu trebuie niciodatã sã fie surprins. Acesta oferã
comandantului vitezã, ritm ºi fluiditate ºi previne dispersarea puterii de
luptã asupra unor eforturi secundare nefolositoare. Întreaga forþã trebuie
concentratã.
Obiectivul este o altã piatrã de temelie a rãzboiului manevrier, iar definiþia
sa în principiile rãzboiului este adecvatã explicãrii importanþei sale.
Nicio luptã nu poate sã nu aibã obiectiv.
Rezerva este esenþialã ºi trebuie asiguratã la toate nivelurile de cãtre
toþi comandanþii. Rezerva este mijlocul prin care comandantul intenþioneazã
sã dea o loviturã decisivã la momentul oportun, pentru a obþine victoria.
56 www.rft.forter.ro

august, 2007
Manevra – element al puterii de luptã
La nivel companie, poate fi utilizatã o subunitate mai puþin angajatã în acþiuni,
dar doar o rezervã numeroasã este mijlocul prin care comandantul
preia iniþiativa de la inamic ºi îl nimiceºte.
Atacul poate fi îndreptat împotriva frontului, flancului sau spatelui ºi
poate fi executat de pe uscat, din aer, de pe mare sau combinat. Alegerea
unei forme specifice de manevrã este influenþatã de scop, misiune, inamic,
teren, climã, forþe la dispoziþie, nivel de comandã, timp ºi spaþiu. Formele
de manevrã ofensive sunt:
� frontalã;
� strãpungerea (pãtrunderea);
� învãluirea;
� manevra de întoarcere;
� infiltrarea.
Teoria manevrei în ºcoala sovieticã este a cincea teorie.
Punctul de vedere al ruºilor în ceea ce priveºte manevra este asemãnãtor
cu cel al statelor occidentale, dar cu câteva excepþii semnificative. Manevra
este vãzutã ca o miºcare organizatã a trupelor în timpul luptei pentru
a obþine o poziþie avantajoasã în raport cu inamicul. Manevra singurã,
nu atinge scopul general. Doctrina de tip sovietic presupune cã succesul
este posibil prin câºtigarea luptei bazatã pe lovituri cu razã lungã.
Exploatarea totalã a cercetãrii de artilerie ºi a cercetãrii mijloacelor de
foc reprezintã cheia pentru lupta cu lovituri de adâncime. Sistemul de manevrã
sovietic are patru forme de bazã: învãluirea apropiatã, învãluirea în
adâncime, dubla învãluire ºi retragerea.
Am aruncat o privire asupra bazelor teoriei manevrei, deoarece reprezintã
o preocupare majorã a forþelor terestre de pe glob de la începutul
anilor ‘80. Teoria manevrei a jucat un rol important în dezvoltarea doctrinei
luptei aero-terestre, ediþia 1986 a FM 100-5. Aceastã doctrinã a
cãlãuzit forþele terestre în timpul „Cauzei drepte“ ºi „Furtunii în deºert“.
Spiritul rãzboiului manevrier îºi face simþitã prezenþa ºi în actualul manual
de operaþii al Forþelor Terestre ale SUA, FM 3-0, ediþia 2001.
57

TACTIC~
DE
SPECIALITATE

Grupurile de cercetare
alpin` – surs` de
informa]ii pentru brigada
de vân`tori de munte
SUBLOCOTENENT CÃTÃLIN KOSZTA
Când i-am spus unuia dintre colegii mai mari – cu care nu mã vãzusem
de multiºor ºi de care mã lega o lungã prietenie – cã sunt comandantul
unui grup de cercetare alpinã, acesta mi-a replicat hâtru: „ºi cum
ai bereta, jumãtate verde, jumãtate bordo, ca ying ºi yang?“. Într-adevãr,
cele douã specialitãþi trebuie sã se îmbine perfect – la nivelul elementelor de
cercetare alpinã – pentru a duce cu succes acþiunile de luptã în teren muntos-împãdurit.
Particularitãþile specifice acestui tip de zonã îºi pun amprenta
definitoriu atât în structura ºi dotarea grupului de cercetare, cât –
mai ales – în pregãtirea ºi ducerea acþiunilor acestuia. Coeziunea, dãruirea,
profesionalismul ºi rezistenþa fizico-psihicã devin, în cadrul acestor subunitãþi,
din lozinci – mod de viaþã. Instrucþia se face simulând, pe cât posibil,
duritatea ºi vicisitudinile, de diferitã naturã, ale câmpului de luptã real.
Din punct de vedere structural, grupul de cercetare se compune din
cinci militari, specialiºti în domeniile acþionale. Specificul instrucþiei grupului
apare ºi din faptul cã, pentru a fi îndeplinite sarcinile specifice ale
acestuia, fiecare membru al sãu trebuie sã fie în mãsurã sã execute atribuþiile
funcþionale ale celuilalt, pentru toate misiunile primite, în cazul în care
un membru din compunerea grupului este angrenat pentru o perioadã îndelungatã
de timp, într-o altã activitate (sau este scos din luptã).
Ipostaza în care grupul de cercetare devine important vector al planificãrii
acþiunilor marii unitãþi rezidã din misiunea sa principalã: analizarea
august, 2007
„Gutta cavat lapidem non vi sed saepe cadento“
61

Tacticã de specialitate
situaþiei, prin studierea caracteristicilor zonelor ºi raioanelor de acþiune,
culegerea ºi procurarea de date ºi informaþii care influenþeazã acþiunile inamicului
ºi ale forþelor proprii. Modalitãþile de realizare a acestor cerinþe se
materializeazã în cercetarea câmpului de luptã, folosind sursele de obþinere
a informaþiilor aflate la dispoziþie iar, la nevoie, atunci când acestea nu
fac faþã misiunilor, se poate solicita sprijinul eºalonului superior. Comandantul
de grup eficientizeazã acþiunile grupului, planificând forþele ºi elementele
de cercetare din compunerea subunitãþii în vederea culegerii de date
ºi informaþii necesare ºi pentru executarea de misiuni specifice acestora.
De facto, instruirea grupurilor trebuie sã surprindã trei piloni acþionali
definitorii: pãtrunderea, acþiunea în dispozitivul inamicului ºi exfiltrarea
(revenirea în dispozitivul propriu).
În ceea ce priveºte infiltrarea – atunci când ea se realizeazã pe jos –,
instrucþia urmãreºte perfecþionarea deprinderilor pentru realizarea elementelor
structural-acþionale: stabilirea contactului cu forþele proprii aflate la
contact ºi realizarea trecerii prin dispozitivul acestora, ulterior identificarea
punctelor de regrupare (RP), cãile de apropiere ale inamicului, precum
ºi rutele de pãrãsire a zonei în caz de urgenþã. În cazul în care grupul a fost
descoperit de cãtre inamic, se realizeazã ruperea luptei, zeroizarea sau distrugerea
mijloacelor de comunicaþii, dacã existã riscul sã fie capturate.
Legãtura permanentã, la orele stabilite, cu eºalonul superior, este esenþialã.
În cadrul exfiltrãrii, trebuie perfecþionate deprinderi care sã vizeze urmãtoarele
activitãþi: deplasarea grupului spre punctul de recuperare; identificarea,
amenajarea, mascarea ºi ocuparea acestuia; stabilirea siguranþei
apropiate a locului de recuperare; stabilirea contactului cu forþele proprii
destinate realizãrii exfiltrãrii (când este cazul), grupul reluându-ºi locul în
dispozitiv.
Documentele specifice de organizare ºi conducere a instruirii acestor
subunitãþi analizeazã ºi orienteazã, perfecþioneazã în amãnunt fiecare ipostazã
ºi particularitate care poate apãrea, în funcþie de misiunea primitã, pe
timpul realizãrii acþiunilor în dispozitivul inamic. De aici ºi polivalenþa necesarã
fiecãrui membru al grupului de cercetare. Acþiunea în dispozitivul
inamicului presupune nu numai o excelentã pregãtire de specialitate (în
care observarea, supravieþuirea, traiul în condiþii de izolare, acþiunile speciale
la obiectiv ocupã un loc central), ci ºi un psihic de fier, dat fiind faptul
cã riscul de a fi reperat de inamic este constant mare, iar sprijinul acordat
de forþele proprii este, dacã nu imposibil, foarte greu de realizat.
Practic, eºti „pe cont propriu“ o mare bucatã de timp – iar necesitatea strin-
62 www.rft.forter.ro

Grupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii pentru brigada de vânãtori de munte
gentã a unei coeziuni puternice între membrii grupului de cercetare devine
vizibil evidentã.
Din punct de vedere al resursei umane, personalul care încadreazã grupurile
de cercetare trebuie sã fie format din buni specialiºti, cunoscãtori de
limbã strãinã, având calitãþi fizice ºi psihice foarte bune ºi, poate cel mai
important, volubilitate ºi spirit de muncã în echipã. De asemenea, trebuie
sã fie oameni inimoºi, care sã treacã peste problemele de dotare specificã
din punct de vedere logistic ºi sã se instruiascã la nivel superior.
august, 2007
63

Misiunile cercet`rii
batalionare în unit`]ile
de vân`tori de munte
CÃPITAN MIHAIL ZAFIU
Ca
formã principalã a asigurãrii ºi protecþiei trupelor, cercetarea
cuprinde totalitatea mãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind pentru
procurarea, centralizarea, analiza ºi exploatarea datelor ºi informaþiilor
despre adversar, teren, populaþie, situaþie nuclearã, biologicã, chimicã ºi
sanitaro-epidemicã, condiþii geoclimatice, starea telecomunicaþiilor, comunicaþiilor
ºi resurselor materiale din zona de acþiune.
Cercetarea este o specialitate militarã de mare diversitate din compunerea
forþelor terestre, capabilã sã asigure specialiºti pentru desfãºurarea
de acþiuni în timp scurt ºi prin surprindere, ziua ºi noaptea, în orice condiþii
meteo, la pace, crizã ºi rãzboi.
Cercetarea are un rol decisiv în asigurarea securitãþii ºi protecþiei forþelor
pentru realizarea unei planificãri temeinice a acþiunilor ºi inducerii în
eroare a adversarului.
Prin acþiuni de cercetare specifice fiecãrui eºalon, comandanþii obþin ºi
analizeazã datele ºi informaþiile privind adversarul ºi mediul de desfãºurare
a acþiunilor.
Misiuni generale ale plutonului de cercetare din organica
batalioanelor din forþele terestre
Principalele misiuni de cercetare ce le poate îndeplini plutonul cercetare
din organica unitãþilor ºi marilor unitãþi se grupeazã în: misiuni pe timp
de pace, în situaþii de crizã ºi în timp de rãzboi.
august, 2007
65

Tacticã de specialitate
În timp de pace executã (participã la) urmãtoarele misiuni: pregãtirea
militarilor pentru realizarea unei capacitãþi de ripostã la nivel planificat;
culegerea de informaþii despre un potenþial inamic; supravegherea zonei de
interes în scopul prevenirii surprinderii ºi planificãrii mãsurilor adecvate;
intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitarea ºi înlãturarea
urmãrilor unor dezastre.
În situaþii de crizã executã (participã la) urmãtoarele misiuni: intensificarea
acþiunilor de cercetare; participarea la asigurarea informaþiilor pentru
trecerea forþelor principa1e ºi de rezervã de la starea de pace la starea
de rãzboi; intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitarea
ºi înlãturarea urmãrilor unor dezastre sau intervenþia în alte situaþii, prevãzute
prin Constituþia României sau legile organice; pregãtirea unor acþiuni
cu caracter deosebit prevãzute a fi executate la ordin, în dispozitivul inamicului.
Pe timp de rãzboi executã (participã la) misiuni în dispozitivul propriu,
la contact ºi în dispozitivul inamicului.
În dispozitivul propriu executã (participã la) urmãtoarele misiuni: furnizarea
de informaþii privind populaþia din zona de responsabilitate (atitudinea
acesteia faþã de acþiunile care se întreprind, structura etnicã ºi religioasã,
starea psihicã); descoperirea, urmãrirea ºi capturarea elementelor teroriste
ºi de cercetare-diversiune ale inamicului (în raionul acþiunilor de
luptã); supravegherea activitãþii în raioanele unor obiective importante,
descoperirea ºi zãdãrnicirea acþiunilor persoanelor suspecte; cercetarea
trupelor de desant aerian sau aeromobile folosite de cãtre inamic în adâncimea
dispozitivului forþelor proprii; supravegherea unor puncte obligatorii
de trecere în scopul descoperirii ºi zãdãrnicirii acþiunii elementelor de cercetare-diversiune
ale inamicului; alte misiuni ordonate în funcþie de situaþia
concretã.
La contact asigurã procurarea informaþiilor despre: forþele de angajare
imediatã ale adversarului; traseul real ºi gradul de amenajare genisticã a
poziþiilor ºi raioanelor, a altor lucrãri; existenþa flancurilor, intervalelor ºi
a spaþiilor neocupate în dipozitivul de luptã; locul ºi natura barajelor ºi obstacolelor
amenajate în faþa limitei dinainte a apãrãrii, la flancuri, la intervale
ºi în adâncimea dispozitivului de luptã; acþiunile de regrupare ºi înlocuire
a trupelor ºi noile raioane (poziþii) ocupate de acestea; modificãrile privind
detaliile de planimetrie din teren faþã de reprezentarea lor pe hãrþile militare;
starea de practicabilitate a comunicaþiilor ºi terenului; caracteristicile
cursurilor de apã ºi a lucrãrilor hidrotehnice, cãile de acces cãtre acestea,
existenþa ºi natura trecerilor, precum ºi a mijloacelor ce pot fi folosite pen-
66 www.rft.forter.ro

august, 2007
Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte
tru traversare; raioanele în care s-au produs sau se pot produce dislocãri de
stânci, avalanºe, inundaþii ºi incendii; posibilitãþile de ocolire a acestora;
momentul începerii retragerii adversarului din diferite raioane, direcþiile
de retragere ºi raioanele (aliniamentele) pe care le ocupã în adâncime; raioanele
în care existã resurse alimentare ºi materiale, natura, volumul ºi
posibilitãþi1e de folosire a acestora.
În dispozitivul inamicului executã misiuni de procurare de date ºi informaþii
sau executã acþiuni cu caracter deosebit.
Misiuni specifice ale plutonului de cercetare din organica
batalionului de vânãtori de munte
Batalionul de vânãtori de munte desfãºoarã operaþiile, în general, în
condiþii meteo des schimbãtoare ºi cu vizibilitate redusã. Prin folosirea
condiþiilor meteorologice se cautã obþinerea de avantaje faþã de tehnologie
sau pregãtirea forþelor din conflict. Întunericul, ceaþa, ploile abundente ºi
ninsorile impun pregãtirea pentru acþiuni în condiþii cu vizibilitate redusã.
Combinarea capacitãþilor tehnologice, folosirea aparaturii de vedere pe timp
de noapte ºi tactice, a calitãþilor de cãþãrãtori, dobândite prin instruire, permit
batalionului de vânãtori de munte sã ducã cu succes acþiuni în aceste
condiþii.
În pofida tuturor avantajelor oferite de tehnologia militarã, de nivelul
de performanþã al armamentului ºi tehnicii militare, factorul determinant
în îndeplinirea cu succes a misiunilor în teren montan rãmâne luptãtorul,
cel care, prin profesionalismul acþiunilor sale, în cadrul subunitãþii asigurã
eficacitatea structurii de luptã.
Vânãtorii de munte dominã în conflictele de intensitate micã datoritã
posibilitãþilor de dislocare rapidã ºi angajãrii cu succes a unui inamic cu
valoare egalã.
Conflictele de medie ºi mare intensitate pot fi haotice, intense ºi distructive;
acest fel de operaþii au rareori un caracter liniar. Viteza cu care
forþele sunt concentrate ºi puterea mare de foc de care dispun fac aproape
inevitabilã distrugerea adversarului.
Cercetarea batalionului de vânãtori de munte este asiguratã de plutonul
cercetare din organicã.
Misiunea plutonului de cercetare este de a executa recunoaºteri ºi supravegheri,
de a realiza siguranþa ºi a sprijini controlul deplasãrii batalionului
sau a elementelor acestuia.
67

Tacticã de specialitate
Plutonul cercetare se aflã de obicei sub controlul batalionului de vânãtori
de munte. Pentru operaþii specifice, el se ataºeazã unei alte subunitãþi
din cadrul batalionului. Cercetaºii sunt cãutãtori, nu luptãtori; ei sunt ochii
ºi urechile batalionului, nu pumnii acestuia. În teren muntos sunt îngreunate
drastic toate misiunile plutonului, de aceea cercetaºii trebuie sã fie
printre cei mai buni cãþãrãtori ºi cei mai rezistenþi soldaþi ai batalionului.
Recunoaºterea
Una dintre misiunile de bazã este recunoaºterea. Se coordoneazã solicitãrile
privind recunoaºterile împreunã cu S2, care supervizeazã plutonul
de cercetare în timpul executãrii operaþiilor, iar informaþiile obþinute de
elementele plutonului pot fi raportate direct comandantului batalionului.
Indiferent de natura lor, recunoaºterile solicitã aceeaºi pregãtire ºi lucru
în secret ca orice altã operaþie. Cercetaºilor trebuie sã li se asigure timp
pentru îndeplinirea misiunii. Folosirea tehnicilor similare solicitã trei tipuri
de operaþii de recunoaºtere, dar misiunea stabileºte tipul de informaþie solicitat.
Recunoaºterea/cercetarea drumurilor/potecilor este executatã pentru a
obþine informaþii detaliate despre rutele specifice, de exemplu clasificarea
drumurilor ºi podurilor, obstacolele, contaminarea chimicã sau radioactivã,
proximitatea inamicului ºi terenul, dacã acestea sunt controlate ºi ocupate
de inamic, sau ar putea influenþa deplasarea batalionului.
Dezvoltarea redusã a reþelei de drumuri ºi poteci de munte, precum ºi
faptul cã sunt deschise ºi oferã puþine posibilitãþi de mascare, fac deplasarea
uºor de detectat pe munte ºi creeazã greutãþi în planificarea ºi executarea
misiunilor de recunoaºtere a acestora.
Numãrul drumurilor/potecilor alpine ce urmeazã a fi cercetate de cãtre
plutonul de cercetare depinde de altitudine, lungimea lor, precum ºi de situaþia
inamicului.
Când este probabil contactul cu inamicul sau când drumul este lung ºi
trece printr-un teren dificil, plutonul de cercetare acþioneazã întrunit. Dacã
drumurile sunt scurte ºi contactul cu inamicul nu este probabil, plutonul de
cercetare poate cerceta trei drumuri situate pe vãi diferite, câte unul pentru
fiecare echipã, dar nu mai mult.
Scopul recunoaºterii/cercetãrii zonale implicã o cercetare detaliatã a
întregii zone stabilite prin OPORD ºi este acela de a obþine informaþii detaliate
despre toate drumurile, potecile ºi terenul inamic din cadrul zonei
batalionului de vânãtori de munte.
68 www.rft.forter.ro

Comandantul poate stabili intenþia sa pentru cercetare în scopul determinãrii
celor mai bune drumuri sau poteci, pentru deplasarea în cadrul zonei,
sau pentru a localiza o forþã inamicã.
Misiunea cercetãrii zonale este stabilitã când situaþia inamicului este
îndoielnicã sau când existã informaþii privind traversarea zonei. Mãrimea
unei zone în care plutonul de cercetare opereazã depinde de valoarea forþei
inamice ºi de teren; în terenul montan, aceste zone pot varia de la dimensiuni
foarte mici, la zone foarte întinse, ele putând avea diferenþe mari de
nivel între ele. Zona ce urmeazã sã fie cercetatã este stabilitã de graniþele
laterale, o linie de plecare ºi un obiectiv; obiectivul asigurã un punct terminus
pentru misiune ºi poate fi ocupat de inamic.
Recunoaºterea/cercetarea unui obiectiv se executã în scopul de a obþine
informaþii despre acesta, cum ar fi o înãlþime importantã, o potecã, o creastã,
o coastã împãduritã, un grup de cabane sau alte caracteristici critice
pentru o operaþie.
Plutonului trebuie sã i se precizeze clar ce trebuie sã caute ºi de ce.
Cercetarea unui obiectiv diferã de cercetarea unei zone prin faptul cã subunitatea
se deplaseazã cãtre acesta pe drumurile cele mai directe, evitând
contactul cu inamicul ºi raportând orice efectiv al acestuia. Odatã ajuns în
apropiere, plutonul cerceteazã obiectivul în detaliu, folosind tehnicile de
recunoaºtere ale unei zone.
Siguranþa operaþiilor
august, 2007
Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte
O altã misiune importantã a plutonului cercetare este siguranþa operaþiilor,
prin care se protejeazã batalionul împotriva surprizei tactice. Forþele
de siguranþã trebuie sã descopere inamicul înainte ca acesta sã identifice
batalionul.
Condusã corespunzãtor, operaþia de siguranþã oferã comandantului batalionului
timpul de a reacþiona împotriva forþei inamice. Plutonul de cercetare
executã operaþiile de siguranþã pentru a realiza avertizarea timpurie
privind manevrele inamicului ºi pentru a induce în eroare inamicul în privinþa
dispunerii sau a deplasãrilor batalionului.
Cele douã tipuri de operaþii sunt: observarea/monitorizarea ºi paza.
Observarea oferã o avertizare timpurie privind inamicul ºi identificã
poziþionarea unui atac inamic. Forþele de monitorizare sunt implicate de
obicei în cadrul unei zone întinse. Ele sunt prea dispersate pentru a întârzia
inamicul, de aceea luptã numai pentru a se proteja pe sine. Observarea este
69

Tacticã de specialitate
constituitã dintr-o serie de operaþii prin care se observã cãile de apropiere
ale inamicului ºi zonele dintre acestea. Patrulele acoperã spaþiul mort ºi
realizeazã contactul dintre PO; odatã aflatã în contact cu inamicul, forþa de
observare se retrage la ordin. Ea menþine contactul vizual ºi electronic cu
inamicul ºi raporteazã deplasãrile acestuia.
Plutonul de cercetare ce acþioneazã ca forþã de observare poate ocupa
3 PO pentru perioade mai lungi sau 6 PO pentru perioade mai scurte. Datoritã
terenului dificil ºi vizibilitãþii limitate, plutonul de cercetare trebuie
sã fie întãrit ºi numãrul PO mãrit.
Paza se executã în scopul avertizãrii timpurii a unitãþii ºi pentru întârzierea
inamicului, oferind forþelor principale timpul necesar pentru a reacþiona
la ameninþarea inamicã. Datoritã faptului cã operaþiunile de pazã solicitã
forþe numeroase, cu mai mare putere de foc decât cele de observare,
plutonul de cercetare participã în misiunile de pazã numai ca o parte a unei
forþe mai mari sau când în prealabil este întãrit.
Alte misiuni pe care le poate executa plutonul
de cercetare
Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru o perioadã scurtã de timp
în asigurarea controlului deplasãrii batalionului. Acesta poate opera când
elementele batalionului sunt separate sau sunt condiþii de vizibilitate redusã.
Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru stabilirea legãturii, contactului
sau pentru încartiruire.
În timpul executãrii unei misiuni de siguranþã, plutonul de cercetare
poate executa lucrãri de pionieri ºi de demolãri limitate, poate executa patrule
ºi poate înfiinþa blocaje ale drumurilor. Plutonul de cercetare poate
executa misiuni de cercetare NBC, monitorizare ºi supraveghere radiologicã
ºi chimicã.
Putem concluziona cã, în condiþiile câmpului de luptã modern, cercetarea
este de o importanþã capitalã. Datoritã actualului stat de organizare
(batalionul de vânãtori de munte are în organicã un pluton cercetare ca forþã
specializatã), terenului puternic frãmântat ºi compartimentat, acoperirilor
mari, diferenþelor mari de altitudine dintre diferite puncte, schimbãrilor
frecvente ºi bruºte ale vremii pentru îndeplinirea cu succes a tuturor misiunilor,
cercetaºii trebuie sã fie foarte bine antrenaþi, pregãtiþi ºi dotaþi, atât
fizic, dar mai ales psihic. Componenþa plutonului (grupã cercetare, grupã
cercetare-decontaminare, grupã cercetare de geniu, echipã tacticã de con-
70 www.rft.forter.ro

august, 2007
Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte
trol aerian) implicã o dotare tehnicã, o pregãtire specificã ºi o coordonare
specialã. Dacã toate variabilele vor fi îndeplinite, atunci cu siguranþã forþele
batalionului vor avea informaþiile necesare, vor fi protejate ºi vor putea
sã-ºi îndeplineascã misiunile primite.
71

Cercetarea de artilerie în
cadrul cercet`rii
batalionare
CÃPITAN ANTONIO ALEXE
LOCOTENENT TATIAN DUMITRESCU
C ercetarea
de artilerie este acea componentã a activitãþilor desfãºurate
de batalionul de artilerie pentru executarea misiunilor de luptã,
responsabilã cu achiziþia þintelor pe câmpul de luptã ºi deservirea tragerilor
de artilerie. O simplã enumerare a misiunilor specifice cercetãrii de
artilerie batalionare ne-ar putea face sã credem pentru un scurt moment, cã
reuºita acesteia este cheia succesului îndeplinirii misiunilor atribuite unitãþii
înglobante. Total fals, deoarece aºa cum arta militarã stipuleazã, ºi
istoria acþiunilor militare ne-a dovedit de nenumãrate ori, cã nu existã
armã, specialitate militarã sau categorie de forþe care sã-ºi poatã atribui
meritele depline ale succesului pe câmpul de luptã. Numai acþiunea unitarã,
coerentã ºi coordonatã a acestor structuri poate conduce spre atingerea
þelului suprem: victoria.
Misiunile cercetãrii de artilerie sunt deziderate ale cãror atingere duce
la posibilitatea îndeplinirii cu succes a misiunilor subunitãþilor de tragere.
Nu trebuie sã vedem însã în cercetarea de artilerie numai ºi numai un mijloc
de conducere a tragerilor de artilerie aºa cum au fost considerate pânã
în acest moment (probabil datoritã preponderenþei acestui tip de misiuni
executate pe timp de pace), ci trebuie sã le încadrãm într-un context mai
amplu, în care îºi regãsesc rostul în fiecare moment al luptei, devenind un
instrument prin care comanda batalionului de artilerie este la curent cu situaþia
realã de pe câmpul de luptã prin desfãºurarea setului de operaþiuni:
culegere, determinare, diseminare, transmitere, procesare ºi valorificare a
datelor ºi informaþiilor despre inamic ºi forþele proprii.
august, 2007
73

Tacticã de specialitate
În acest context, cercetarea de artilerie trebuie sã rãspundã unor provocãri
din ce în ce mai complexe, iar din acest punct de vedere, evoluþia ei
este obligatorie pentru ca misiunile destinate sã fie îndeplinite în mod corespunzãtor
ºi sã serveascã atingerii scopurilor propuse.
Cercetarea de artilerie se integreazã într-un mod diferit în structurile de
informaþii militare, datoritã mijloacelor specifice pe care le adoptã, respectiv
prelevarea acestora de la sursã, în contact direct cu subiectul supus analizei,
ceea ce-i conferã un rol important în sistemul de culegere al informaþiilor.
Datoritã faptului cã momentul preponderent de acþiune al acesteia
este de obicei în situaþii de rãzboi ºi mult mai puþin în cele de crizã sau
chiar aproape inexistent pe timp de pace (decât eventual ca mijloc de procesare
ºi analizã al informaþiilor primite de la alte structuri), cercetarea de
artilerie se erijeazã în principala sursã de informaþii a statului-major al batalionului
de artilerie despre acþiunile de luptã ale inamicului, dispunerea
exactã a acestuia, starea sa, evoluþia acþiunilor lui, în general informaþii cu
caracter dinamic, de real folos pentru a crea o imagine clarã despre succesul
sau insuccesul acþiunilor proprii sau ale inamicului.
Misiunile de bazã ale cercetãrii de artilerie trebuie sã satisfacã nevoile
de informaþii ale comenzii batalionului, structurilor destinate sã execute
prelucrarea ºi diseminarea informaþiilor, subunitãþilor de tragere deservite,
unitãþilor sprijinite. Pentru a satisface aceste nevoi de informaþii, structurile
de cercetare de artilerie acþioneazã în cea mai mare parte a timpului în
condiþii de risc ridicat datoritã nevoii de a respecta o condiþie de bazã pentru
ca acþiunile ei sã aibã succes: asigurarea unei vizibilitãþi directe asupra
dispozitivului inamicului (la contact ºi în adâncime) ºi trupelor proprii
aflate la contact. De obicei, acest deziderat trebuie atins indiferent de dispunerea
subunitãþilor de cercetare din punct de vedere tactic (la contact sau
în adâncimea dispozitivului propriu), ceea ce implicã riscuri majore. Din
aceastã perspectivã, nu se doreºte elogierea situaþiilor dificile în care se gãseºte
cercetarea de artilerie în comparaþie cu alte arme sau structuri militare,
ci punctarea asupra faptului cã rolul ºi modul de acþiune al acestora
nu este acela de a angaja lupta, ci de a cerceta (înþelegând prin aceasta observare,
ascultare) pentru a deveni, metaforic spus, ochii ºi urechile eºaloanelor
decidente, avide de informaþii proaspete, veridice ºi oportune. De
cele mai multe ori, normele tactice ºi standardele de operare ale subunitãþilor
de cerecetare de artilerie sunt contrazise de situaþia realã existentã în
teren, care impune adoptarea unor mãsuri ºi acþiuni care intrã în contradicþie
cu acestea (uneori cel mai înalt punct din teren nu este neapãrat ºi
cel mai potrivit loc pentru dispunerea subunitãþilor, datoritã restricþiilor
74 www.rft.forter.ro

august, 2007
Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare
generate de relief ºi vegetaþie sau distanþei mari de observare faþã de zona
de responsabilitate, iar un loc ales foarte aproape de dispozitivul inamicului
nu este neapãrat unul avantajos). În acest sens putem concluziona cã
o subunitate de cercetare de artilerie gãsitã într-o poziþie bunã de observare
dar neutralizatã de inamic este absolut nefolositoare, iar una aflatã în condiþii
de siguranþã dar dezavantajatã în ceea ce priveºte cercetarea este ineficientã.
Se impune în acest sens o analizã amanunþitã a situaþiilor de cãtre
comandanþii de subunitãþi pentru dispunerea eficientã ºi în siguranþã a subunitãþilor
comandate.
Sintetizat, misiunea de bazã a subunitãþilor de cercetare de artilerie este
aceea de a asigura cu date ºi informaþii cu specific de artilerie comanda
batalionului pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin încredinþate; în acest
sens putem împãrþi tipul de misiuni încredinþate în douã categorii: culegerea
de date ºi informaþii despre inamic ºi deservirea subunitãþilor de tragere
proprii.
În ceea ce priveºte prima sarcinã încredinþatã, din analiza misiunilor
specifice, punctuale, ale subunitãþilor de cercetare de artilerie, putem releva
câteva aspecte cel puþin interesante. Deºi se precizeazã cã în primul
rând cercetarea are sarcina de a descoperi mijloacele inamicului cu un grad
înalt de pericol pentru trupele proprii (mijloace purtãtoare de lovituri nucleare,
biologice, chimice, mijloace de cercetare ºi lovire de înaltã precizie)
ºi elementele sistemului C 4 ISR al inamicului, prin modul de acþiune
actual al cercetãrii de artilerie ºi dotarea stabilitã pentru eºalonul batalion,
prin normele de înzestrare, aceasta este oarecum în imposibilitatea îndeplinirii
acestei misiuni tocmai datoritã nivelului de importanþã crescutã pe
care inamicul o acordã acestor mijloace ºi sisteme (se pune un accent ridicat
pe protecþie ºi mascare) ºi modului acestora de acþiune (de la distanþe
foarte mari, dincolo de vizibilitatea aparaturii proprii din dotare). Singura
condiþie care se poate respecta în privinþa acestor mijloace de importanþã
deosebitã este prioritatea raportãrii descoperirii acestora în eventualitatea
în care ele ar putea fi demascate. În ceea ce priveºte celelate misiuni de
cercetare ale artileriei (descoperirea ºi determinarea coordonatelor dispozitivului
inamicului, determinarea caracterului acþiunilor inamicului ºi intenþiilor
acestuia), ele sunt realizabile, indiferent de forma de luptã în care se
gãsesc subunitãþile, cu condiþia respectãrii unor norme minime de timp necesare
ocupãrii dispozitivului de luptã ºi executãrii cercetãrii.
În ceea ce priveºte al doilea tip de misiuni încredinþate, respectiv deservirea
tragerilor subunitãþilor proprii, putem declara fãrã echivoc cã
acest aspect este unul care a suferit cele mai mari schimbãri din punctul de
75

Tacticã de specialitate
vedere al organizãrii subunitãþilor ºi modului de acþiune al acestora. Datoritã
trecerii de la organizarea mixtã (în care subunitãþile de cercetare erau
integrate în cele de tragere), la organizarea diferenþiatã (în care subunitãþile
de cercetare de artilerie din cadrul batalionului de artilerie au o structurã
proprie, „bateria asigurare date”, organizatã generic în plutoane asigurare
date/posturi de observare mobile), modul de acþiune al acestora a cãpãtat
valenþe total noi. Pânã acum câþiva ani, bateriile de tragere puteau
executa foc numai deservite de plutonul comandã din structura proprie; în
acest moment, o baterie de tragere poate fi deservitã de oricare din posturile
de observare ale bateriei asigurare date. Este evidentã multitudinea
de posibilitãþi care apare o datã cu trecerea la aceastã structurã, flexibilitatea
ºi oportunitatea unei asemenea organizãri dar ºi, de ce nu, multitudinea
de probleme ºi provocãri care apar ca urmare a necesitãþii unui nou set
de reguli, proceduri ºi standarde de operare, care sã vinã în întâmpinarea
necesitãþii de coordonare a unui numãr atât de mare de subunitãþi, pentru
îndeplinirea eficientã a misiunilor în aºa fel, încât þintele sã fie angajate cu
rapiditate de cãtre postul de observare cel mai bine dispus ºi subunitatea
de tragere cel mai bine plasatã faþã de þintã, cu eficacitate maximã ºi un
consum cât mai redus. Cele mai mari probleme apar din punctul de vedere
al comunicaþiilor, care capãtã o importanþã covârºitoare prin prisma dependenþei
vitezei de reacþie a elementelor de cercetare faþã de nivelul de utilizare
curent al reþelei de informaþii a batalionului, careia îi sunt repartizate,
ºi multitudinii de solicitãri care pot apãrea în acelaºi moment. Datoritã faptului
cã mijloacele de comunicare pe care le au în dotare sunt parte integrantã
a aceleiaºi reþele, apare imposibilitatea executãrii în acelaºi timp a
douã misiuni de foc cu câte douã subunitãþi de tragere ºi de cercetare
diferite, fãrã a mai pune la socotealã ºi eventuala raportare de cãtre o a treia
subunitate de cercetare a unei þinte de prioritate maximã. Apare imperios
necesitatea dotãrii subunitãþilor de cercetare cu mijloace performante
de transmisiuni ºi organizarea sistemului de comunicaþii de cãtre factorii
de rãspundere în aºa fel încât acesta sã rãspundã eficient solicitãrilor din
partea utilizatorilor.
O noutate în modul de acþiune al subunitãþilor de cercetare de artilerie
o reprezintã procedurile de executare a focului asupra þintelor, observarea
ºi corectarea focului, pânã acum aflate în responsabilitatea cadrelor care
puteau observa direct tragerea, în timp ce militarii posturilor de observare
au atribuþii numai în sensul observãrii focului, corectarea focului revenind
trãgãtorului din poziþia de tragere. În acest context, procedurile de executare
a focului se complicã într-o oarecare mãsurã, deoarece trãgãtorii nu
76 www.rft.forter.ro

august, 2007
Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare
mai pot observa direct tragerea, fiind intermediaþi de cercetaºi, condiþie ce
implicã o notã de incertitudine din partea trãgãtorului, subiectivism din cea
a observatorului ºi un grad de ocupare ridicat al reþelelor de transmisiuni.
Se impune ºi în acest caz o revizuire a procedurilor, în sensul simplificãrii
lor ºi eficientizãrii lanþului de decizie ºi execuþie a misiunilor de tragere.
Un factor de importanþã deosebitã pentru îndeplinirea misiunilor specifice
subunitãþilor de cercetare de artilerie îl constituie mobilitatea. Pentru
a rãspunde cu promptitudine diverselor ocupãri ºi schimbãri de dispozitiv,
aceste subunitãþi trebuie înzestrate cu mijloace de deplasare care sã le garanteze
o minimã vitezã de reacþie, mai ales în condiþiile în care numãrul
ºi cantitatea de materiale ºi aparaturã de artilerie pe care o au în înzestrare
pun serioase probleme în cazul în care acestea ar trebui sã ocupe prin mijloace
proprii ºi sã schimbe în mod curent dispozitivul de luptã (mod în care
ºi acþioneazã în acest moment). Atenþia factorilor de decizie a fost îndreptatã
spre înzestrarea subunitãþilor de cercetare cu mijloace care le asigurã
în special protecþia în detrimentul mobilitãþii, în special în teren accidentat.
Aceastã abordare este într-o anumitã mãsurã eronatã, deoarece subunitãþile
beneficiazã de aceastã protecþie în special pe timpul deplasãrii administrative
ºi tactice în dispozitivul de marº al batalionului, când ºi aºa
nivelul de risc este scãzut. În schimb, pe timpul ocupãrii dispozitivului de
luptã ºi schimbãrii acestuia (când nivelul de risc creºte) se pierde ºi avantajul
protecþiei, deoarece în teren muntos împãdurit aceste mijloace nu pot
acþiona eficient ºi oportun, iar în teren de ºes sunt susceptibile descoperirii
rapide de cãtre inamic ºi demascãrii postului de observare propriu-zis. Din
acest punct de vedere este recomandatã înzestrarea subunitãþilor de cercetare
de artilerie cu mijloace de deplasare rapide, manevrabile, care sã le
confere mobilitate ºi vitezã ridicatã de reacþie.
Indiferent de momentul evoluþiei cercetãrii de artilerie ºi forma de luptã
adoptatã, cerinþele acesteia au fost ºi vor rãmîne aceleaºi. Conform regulamentelor
militare de profil, cercetarea trebuie sã fie: continuã, oportunã,
precisã, sã ofere date certe despre þinte ºi sã se execute în secret. Aceste
deziderate rãmân valabile, fãrã drept de apel din partea unor terþi factori.
Indiferent de mijloacele aflate în dotarea subunitãþilor, indiferent de procedurile
folosite, de actualitatea sau eficienþa lor, forþele de cercetare din
compunerea batalionului de artilerie sunt datoare sã-ºi execute misiunile
cu maximã responsabilitate pentru a asigura eºaloanelor superioare date
veridice ºi precise în orice moment. Pentru a întãri puterea acestei afirmaþii
trebuie subliniat faptul cã spre deosebire de alte categorii de forþe unde
cantitatea de mijloace, numãrul de personal sau forþa acþiunilor este covâr-
77

Tacticã de specialitate
ºitoare pentru succesul unei misiuni, în cazul cercetãrii de artilerie este
suficient ca un singur element de cercetare sã-ºi desfãºoare eficient activitatea
pentru ca eºaloanele superioare sã aibã informaþii esenþiale în elaborarea
unei decizii. În acest caz, scãderea forþei combative a unei subunitãþi
de cercetare de artilerie nu este determinatã de pierderile numerice
de personal, ci de eficienþa, precizia ºi oportunitatea descoperirii elementelor
inamicului. Cu alte cuvinte, primeazã calitatea în detrimentul cantitãþii.
În contextul în care majoritatea armatelor contemporane ºi-au înzestrat
sau sunt în curs de înzestrare a structurilor de artilerie cu sisteme automatizate
de conducere a focului, care înglobeazã atât subsisteme de achiziþie
a þintelor cât ºi subsisteme de executare a focului, se impune necesitatea ca
ºi unitãþile din Armata Românã sã fie înzestrate cu mijloace de acest tip,
nu doar pentru satisfacerea unui simplu capriciu, ci pentru cã saltul de performanþã
ar fi categoric vizibil ºi s-ar traduce, cel puþin din punctul de
vedere al cercetãrii de artilerie, prin precizie ºi vitezã de reacþie, factori
deosebit de importanþi pentru o specialitate unde precizia lucrului cu aparatura
din dotare este hotãrâtor.
Afirmaþiile ºi concluziile din acest articol sunt cu precãdere lecþii învãþate
ale exerciþiilor tactice executate de cãtre subunitãþile de cercetare de
artilerie ºi, din acest motiv, se impune ca ele sã primeze în momentul redactãrii
unor noi regulamente de profil, necesitate resimþitã din ce în ce
mai puternic de cei care, de fiecare datã, la executarea unor misiuni, trebuie
sã îmbine prevederile regulamentelor de specialitate în vigoare cu cerinþele
noii organizãri. La timpul bilanþului, critica ºi mai ales autocritica
sunt necesare pentru a extrage învãþãminte care sã asigure evoluþia unei
structuri sau specialitãþi militare.
78 www.rft.forter.ro

Cercetarea
în cadrul batalionului
de ap`rare antiaerian`
CÃPITAN ROBERT GODRI
Cercetarea de artilerie antiaerianã în batalionul de apãrare antiaerianã
dotat cu complexul de artilerie antiaerianã 2×35 mm „Oerlicon“
ºi cu complexul de rachete antiaeriene CA-95 se organizeazã într-un sistem
unitar, se executã în spaþiul aerian ºi terestru ºi cuprinde totalitatea
mãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind în scopul procurãrii, centralizãrii,
analizei ºi utilizãrii datelor ºi informaþiilor despre inamicul aerian, teren ºi
condiþiile hidrometeorologice din zona de interes informativ a unitãþilor ºi
subunitãþilor.
În acelaºi timp, subunitãþile specializate în cercetarea de artilerie antiaerianã
trebuie pregãtite ºi instruite pentru a prelua ºi îndeplini ºi scopurile
celorlalte forme de cercetare, în special pe linia armei geniu ºi nuclearã,
biologicã ºi chimicã – pentru a asigura unitãþilor ºi subunitãþilor de rachete/artilerie
aerianã o imagine realã privind câmpul de luptã.
În cadrul dispozitivului de luptã al unitãþii/subunitãþilor de rachete/artilerie
antiaerianã, cercetarea se organizeazã:
a) la punctul de comandã al unitãþii;
b) la punctul de comandã al subunitãþii;
c) în poziþiile de tragere ale subunitãþilor de rachete/artilerie antiaerianã;
d) în raionul de dispunere a formaþiunilor de logisticã.
Misiunile principale ale cercetãrii de artilerie antiaerianã:
a) descoperirea, recunoaºterea ºi identificarea la timp a þintelor aeriene;
b) precizarea caracteristicilor þintelor aeriene ºi observarea neîntreruptã
a acþiunilor acestora;
august, 2007
79

Tacticã de specialitate
c) asigurarea indicãrii oportune a þintelor – subunitãþilor de tragere;
d) descoperirea surselor ºi stabilirea caracterului bruiajului radio ºi de
radiolocaþie creat de inamicul aerian;
e) descoperirea ºi studierea noilor mijloace ºi procedee de atac ale inamicului
aerian, precum ºi posibilitatea executãrii manevrei de cãtre acesta
împotriva mijloacelor de rachete/artilerie antiaerianã;
f) descoperirea ºi supravegherea aerodromurilor, a pistelor ºi instalaþiilor
de lansare a rachetelor inamicului, aflate în posibilitãþile de descoperire
ale staþiilor de radiolocaþie;
g) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene;
h) observarea acþiunilor inamicului terestru sau de la suprafaþa apei;
i) stabilirea raioanelor în care inamicul a întrebuinþat arme de distrugere
în masã nucleare, biologice ºi chimice;
j) studierea caracterului ºi particularitãþilor terenului;
k) observarea condiþiilor atmosferice în raionul dispozitivului de luptã
al unitãþii/subunitãþii.
Asigurarea succesului în îndeplinirea misiunilor de cercetare de rachete/artilerie
antiaerianã se realizeazã prin:
a) organizarea la timp ºi executarea permanentã a cercetãrii;
b) dispunerea mijloacelor de cercetare pentru a asigura descoperirea
oportunã a þintelor care evolueazã la înãlþimi mici;
c) reacþia oportunã ºi eficientã la primirea datelor de avertizare ºi indicare
a þintelor;
d) studierea ºi aprecierea corectã a datelor de cercetare privind inamicul
aerian;
e) cunoaºterea la perfecþie a siluetelor ºi caracteristicilor tehnico-tactice
ale mijloacelor de atac aerian ale inamicului, precum ºi cele ale mijloacelor
aeriene proprii.
Cercetarea de artilerie antiaerianã se executã prin urmãtoarele procedee:
a) prin radiolocaþie;
b) prin observare;
c) de cãtre grupurile de recunoaºtere.
Cercetarea prin radiolocaþie a spaþiului aerian este procedeul principal
de cercetare în unitãþile/subunitãþile de rachete/artilerie antiaerianã.
Se executã neîntrerupt pe timpul atacului aerian, iar în intervalele dintre
atacuri, la ordin.
În cadrul batalionului de apãrare antiaerianã, cercetarea prin radiolocaþie
se executã cu staþiile de radiolocaþie pentru cercetare (P-19 ºi PRV-16)
80 www.rft.forter.ro

august, 2007
Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã
ºi cu SHORAR–TCP, aflate în dotarea plutonului cercetare din bateria stat
major.
Cercetarea prin radiolocaþie trebuie sã asigure:
a) descoperirea la timp, identificarea ºi urmãrirea neîntreruptã a mijloacelor
aeriene în orice condiþii, indiferent de starea timpului, ziua ºi
noaptea, în limitele posibilitãþilor de lucru a staþiilor;
b) determinarea precisã a coordonatelor ºi parametrilor de zbor ale mijloacelor
aeriene;
c) obþinerea datelor despre caracteristicile mijloacelor aeriene;
d) determinarea caracteristicilor bruiajului creat de inamic ºi gradul în
care acesta împiedicã lucrul staþiilor de radiolocaþie;
e) determinarea coordonatelor epicentrelor exploziilor nucleare ºi transmiterea
acestor date la punctul de comandã al unitãþii.
Pentru descoperirea þintelor aeriene cu ajutorul staþiilor de radiolocaþie
se executã cãutarea circularã sau în sector. Cãutarea circularã se executã
atunci când acþiunile inamicului aerian sunt posibile din orice direcþie ºi
când þinta nu a fost indicatã, iar cãutarea în sector se executã atunci când
se primeºte indicarea þintei, precum ºi descoperirea cã zboarã la micã
înãlþime, pe direcþia cea mai probabilã de atac a acestora.
Detecþia þintei se poate face în urmãtoarele moduri:
a) cu ajutorul datelor de la radarul SHORAR – pânã la distanþa maximã
de 28 km, la înãlþimea maximã de 3.000 m (vizibile pe consola radar
ºi consola tacticã de la SHORAR);
b) cu ajutorul datelor provenite de la sistemul ASSOC – pânã la distanþa
maximã de 200 km (vizibile pe consola informaþii de la SHORAR);
c) cu ajutorul datelor provenite de la un alt radar tridimensional, care
poate lucra conjugat cu SHORAR (vizibile pe consola informaþii de la
SHORAR);
d) cu ajutorul datelor furnizate prin reþeaua de înºtiinþare centralizatã.
Identificarea þintei
Toate þintele aflate în interiorul zonei de supraveghere a radarului sunt
afiºate pe consola radar, pentru informarea operatorului. Având un sistem
IFF integrat, SHORAR-ul identificã ºi marcheazã cu simboluri distincte
þintele, astfel:
a) roºu – þintele inamice;
b) verde sau albastru – þintele proprii;
c) galben – þintele necunoscute.
81

Tacticã de specialitate
Identificarea opticã se poate face prin:
– monitorul TV al GUN STAR;
– cercetaºul observator de la POV;
– operatorii DOS ai unitãþii de tragere.
Identificarea þintelor este mult mai dificilã pentru bateria de R.A.A.
CA-94, aceasta fãcându-se doar pe baza criteriilor de ostilitate. Pentru
aceste subunitãþi este foarte important sã cunoascã coridoarele de apropiere
ale avioanelor proprii.
Achiziþia þintei
Metodele de achiziþie a þintelor sunt:
- de la SHORAR la GUN STAR;
- de la DOS la GUN STAR;
- autonom de cãtre joy-stick-ul GUN STAR;
- autonom de cãtre tun (pe baza indicãrii cercetaºilor observatori).
Comandanþii de la toate nivelurile ierarhice trebuie sã selecteze cea
mai potrivitã metodã, în funcþie de situaþia specificã. Aceste metode au variaþii
în achiziþia în elevaþie a þintei.
Pentru Bateria de RAA CA-94, achiziþia þintelor se face prin ochirea
manualã de cãtre servantul lansator pe þintã:
- în baza indicãrii prin voce a azimutului ºi distanþei de cãtre operatorul
de la consola tacticã a SHORAR-TCP;
- în baza datelor de indicare provenite din reþeaua centralizatã de indicare,
pe care i le furnizeazã comandantul de subunitate.
Urmãrirea ºi clasificarea þintelor
Urmãrirea þintelor se poate face automat sau manual. Selecþia modului
se face de cãtre operatorul radar, funcþie de circumstanþele ce pot fi cerute.
Clasificarea ºi numerotarea þintelor se face automat.
Pentru Bateria de RAA CA-94, urmãrirea ºi clasificarea þintelor se face
manual, pe planºeta de conducere a focului.
Metode de schimbare a þintelor (transport de foc)
Deoarece atacurile aeriene sunt executate cu mai multe aparate, este
necesar ca fiecare avion sã fie angajat înainte ca acesta sã atingã distanþa
de lansare a armelor proprii. Pentru aceasta, subunitãþile trebuie sã fie pregãtite
sã execute schimbãri rapide ale þintei. Schimbarea þintei se face:
- prin încadrarea în poartã a altei þinte pe monitorul TV al GUN STAR
(3 sec);
- prin intermediul desemnãrii noii þinte de cãtre operatorul DOS (4 sec);
- prin modificarea þintei asignate, de cãtre operatorul de la consola tacticã
(4 sec);
82 www.rft.forter.ro

august, 2007
Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã
- pentru subunitãþile de RAA, schimbarea þintei se face prin ochirea
manualã de cãtre operator pe altã þintã.
Angajarea þintei
Este atributul exclusiv al subunitãþilor, în baza ordinelor verbale primite
de la comandantul batalionului, sau în funcþie de asignarea realizatã de
cãtre acesta.
a) Pentru subunitãþile de Art. AA, angajarea þintelor poate fi controlatã
de:
- operatorul GUN STAR (Modul Remote);
- comandantul de tun (Modul Local);
b) Pentru subunitãþile de RAA, angajarea þintelor poate fi controlatã de:
- comandantul bateriei;
- comandantul secþiei tragere/grupei lansare.
Timpul de reacþie a sistemului
Este perioada mãsuratã de la descoperirea þintei pânã când este posibilã
deschiderea focului. Timpul de reacþie este compus din:
- timpul de reacþie tehnic (timp de poziþionare, calare, orientare, aliniere,
calculul punctului viitor);
- timpul de reacþie operaþional (depinde de nivelul de antrenament,
abilitatea, dexteritatea operatorului).
Posibilitãþi ECCM
Cele douã tipuri fundamentale de rãzboi electronic sunt:
a) contramãsuri electronice – ECM;
b) contra-contramãsuri electronice – ECCM.
Contramãsurile electronice au intenþia dea submina folosirea de cãtre
inamic a spectrului electromagnetic, prin suprapunerea zgomotului pe
semnalele utile ale inamicului sau distorsionarea lor. Scopul este de a împiedica
sau preveni detecþia þintei ºi controlul focului.
Tehnicile de bazã sunt:
- bruiajul;
- înºelarea.
Contra-contramãsurile electronice au ca scop eliminarea de cãtre
apãrarea antiaerianã a ECM inamic, astfel încât sã asigure eficacitatea propriului
radar ºi a GUN STAR-urilor.
Mãsuri de protecþie la staþia de radiolocaþie SHORAR împotriva
ECM inamic:
a) asociate emiþãtorului:
- schimbarea agilã a frecvenþei de emisie (salt în ºase frecvenþe fixe);
- lãrgimea benzii;
83

Tacticã de specialitate
- schimbarea frecvenþei de repetiþie a impulsului;
- limitarea emisiei;
b) asociate receptorului:
- selecþia þintelor mobile în impuls Doppler;
- capacitatea de separare în distanþã (50 m între þinte);
- posibilitatea de filtrare a bruiajului, detectând þinta în condiþii dificile;
- detector de alarmã falsã, în cazul bruiajului ºi a condiþiilor grele;
c) tactice:
- legate de construcþia antenei (COSEC 2);
- micºorarea lobilor secundari pentru a micºora bruiajul pe aceºtia;
d) asociate aparaturii IFF:
- codificarea aparaturii din punct de vedere a modurilor de lucru (SIF-
SEQURE).
Mãsuri de protecþie la GUN STAR împotriva ECM inamic
Limitarea lucrului în emisie a aparaturii RAU (va funcþiona strict pe
durata executãrii alinierii directe între SHORAR ºi GUN STAR).
Cercetarea prin observare constituie o formã obligatorie de cercetare.
La bateria de rachete antiaeriene CA-94, care nu are în dotare mijloace
de cercetare prin radiolocaþie ºi nici nu are posibilitatea realizãrii unei legãturi
de date cu SHORAR-TCP, cercetarea prin observare este procedeul
principal pentru descoperirea, identificarea ºi urmãrirea mijloacelor aeriene,
a forþelor ºi mijloacelor terestre care acþioneazã în apropierea punctului
de comandã, dispozitivelor de luptã ale unitãþii/subunitãþii, precum ºi
pentru obþinerea informaþiilor despre situaþia nuclearã, biologicã ºi chimicã,
teren ºi condiþii atmosferice locale.
Cercetarea prin observare se organizeazã în toate situaþiile:
– în raionul dispozitivului de luptã, pe timpul pregãtirii ºi angajãrii forþelor,
în toate formele luptei;
– pe timpul staþionãrii;
– pe timpul deplasãrii.
Cercetarea prin observare se executã prin urmãtoarele procedee:
– cu ajutorul aparatelor optice/electrono-optice/infraroºii;
– prin ascultare;
– cu ochiul liber.
Cercetarea prin observare trebuie sã asigure:
a) descoperirea, urmãrirea ºi determinarea principalelor caracteristici
ale þintelor aeriene ºi aeronavelor proprii, în special ale celor care zboarã
la înãlþimi mici ºi foarte mici;
84 www.rft.forter.ro

august, 2007
Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã
b) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene executate de trupele
proprii;
c) precizarea raioanelor de cãdere a mijloacelor aeriene lovite;
d) precizarea raioanelor de paraºutare/debarcare a desantului aerian,
trupelor aeromobile ºi de cercetare-diversiune;
e) identificarea substanþelor radiologice, biologice ºi chimice utilizate
de inamic, determinarea locului exploziei nucleare ºi a direcþiei de deplasare
a norului radioactiv;
f) observarea simplã a fenomenelor atmosferice, a incendiilor ºi calamitãþilor
naturale din zonã;
g) transmiterea semnalului de avertizare/alarmare privind pericolul
atacului de cercetare;
h) observarea operaþiilor inamicului terestru în scopul prevenirii atacurilor
prin surprindere ale acestuia;
i) schimbul reciproc de date ºi informaþii între compartimentele de cercetare.
Prin recunoaºteri de artilerie antiaerianã se înþelege activitatea de
cercetare desfãºuratã în teren, în scopul pregãtirii intrãrii artileriei antiaeriene
în acþiune.
Activitatea de recunoaºtere presupune:
a) recunoaºterea ºi cercetarea itinerarului de deplasare al unitãþii/subunitãþii;
b) recunoaºterea, cercetarea ºi pregãtirea raioanelor de aºteptare/staþionare
ale unitãþii/subunitãþii de rachete/artilerie antiaerianã;
c) recunoaºterea, cercetarea ºi alegerea dispozitivului de luptã al subunitãþii;
d) recunoaºterea ºi cercetarea locului de dispunere a punctului de comandã
al unitãþii/subunitãþii.
Organizarea cercetãrii din postul de observare
Postul de observare se organizeazã în toate situaþiile luptei în sectoarele
în care, din cauza terenului frãmântat, cercetarea nu poate fi executatã
din raionul punctului de comandã.
Postul de observare este un element al punctului de comandã destinat
pentru cercetarea opticã a spaþiului aerian ºi terestru, în scopul procurãrii
de informaþii despre situaþia aerianã ºi terestrã, în limita vizibilitãþii directe,
audibilitãþii ºi posibilitãþilor mijloacelor optice din înzestrare. De asemenea,
este utilizat pentru procurarea informaþiilor despre situaþia între-
85

Tacticã de specialitate
buinþãrii de cãtre inamic a armelor de distrugere în masã nucleare, biologice
ºi chimice ºi despre condiþiile meteorologice locale.
În cadrul sistemului unic de cercetare a spaþiului aerian, postul de observare
constituie o sursã primarã de informaþii ºi participã la completarea,
prin precizare ºi confirmare, a datelor ºi informaþiilor obþinute prin celelalte
forme de cercetare.
Postul de observare organizat în raionul dispozitivului de luptã, de regulã
pe lângã punctul de comandã, se dispune la distanþele prevãzute în
normele tactice pentru fiecare categorie de tehnicã, pe o formã dominantã
de teren, pe o clãdire sau într-un foiºor special amenajat, pe direcþia cea
mai probabilã de atac la înãlþimi mici sau de atac terestru/de la suprafaþa
apei, astfel încât locul sãu de dispunere sã îndeplineascã condiþiile:
a) sã nu aibã unghiuri de acoperire care sã împiedice observarea circularã;
b) sã nu împiedice executarea tragerilor cu mijloace de rachete/artilerie
antiaerianã asupra þintelor aeriene sau terestre;
c) sã permitã instalarea corespunzãtoare a personalului ºi aparaturii din
înzestrare;
d) sã asigure protecþia personalului;
e) sã asigure mascarea faþã de cercetarea aerianã ºi terestrã a inamicului;
f) sã permitã realizarea legãturii directe cu punctul de comandã;
g) sã fie, pe cât posibil, departe de sursele permanente de zgomot, care
ar putea crea erori în determinarea datelor de cercetare dupã auz.
În scopul asigurãrii protecþiei personalului ºi aparaturii din înzestrare,
lângã postul de observare se amenajeazã un ºanþ-adãpost.
Postul de observare se amenajeazã în locul stabilit de comandantul eºalonului
care îl organizeazã.
Pe timpul marºului, cercetarea prin observare se executã de cãtre cercetaºii
instalaþi pe autocamioane, numiþi de comandanþii de subunitãþi. În
raioanele haltelor, pe timpul odihnei de zi/noapte, precum ºi imediat dupã
sosirea unitãþii/subunitãþii, în raionul DL se instaleazã posturi de observare
neamenajate, în locurile stabilite de comandantul unitãþii/subunitãþii.
86 www.rft.forter.ro

Specificul instruirii
subunit`]ii de cercetare
din organica batalionului
de vân`tori de munte
CÃPITAN FLORENTIN LAZÃR
Una dintre cele mai importante atribuþii ce revin ºefului cercetãrii
dintr-un batalion de vânãtori de munte este de a planifica ºi coordona
instruirea militarilor ce încadreazã plutonul cercetare.
Unitatea în care activez asigurã forþe de regenerare pentru o mare unitate
de vânãtori de munte ºi a trecut printr-un proces de restructurare la
mijlocul anului 2006. Deºi în perioada anilor 2000-2006 unitatea a avut un
foarte slab nivel de încadrare, în special la nivelul subunitãþii de cercetare,
o datã cu trecerea la serviciul militar pe bazã de voluntariat, am avut posibilitatea
de a încadra ºi a realiza o structurã de cercetare viabilã ºi funcþionalã.
Am început acest proces o datã cu interviurile de angajare unde, participând
personal, am avut ocazia de a realiza o primã selecþie a potenþialilor
militari cercetaºi. Dupã parcurgerea testelor fizice de cãtre candidaþi, am
fost în mãsurã sã prezint comenzii unitãþii lista cu viitoarea încadrare a
plutonului. La întocmirea ei am încercat sã þin cont atât de calitãþile fizice
ºi psihice ale voluntarilor dar nu în ultimul rând, de atitudinea lor faþã de
cerinþele instruirii de cercetare deoarece, din punctul meu de vedere, a fi
cercetaº înseamnã sã încerci permanent sã fii mai atent, mai receptiv, mai
pregãtit decât ceilalþi, într-un cuvânt, sã fii „altfel“.
Consider cã în pregãtirea militarilor ce încadreazã subunitãþile de cercetare
ale vânãtorilor de munte, accentul trebuie pus pe trei mari categorii
de pregãtire, ºi anume: instrucþia schiului, instrucþia alpinã ºi instrucþia tragerii.
De aceea, în planificarea instrucþiei, am încercat sã þin cont de aces-
august, 2007
87

Tacticã de specialitate
te lucruri, chiar dacã normele ºi dispoziþiunile specifice sunt destul de rigide
ºi, cred eu, oarecum depãºite.
La instrucþia schiului, efectuatã în mod sistematic în prima tabãrã de
instruire pe timp de iarnã, am început instruirea de la nivelul de bazã.
Vreau sã remarc faptul cã, din pãcate, faþã de anii ‘90, tot mai puþini tineri
stãpânesc bazele schiului. Explicaþia este destul de simplã: în deceniile trecute,
selecþia militarilor ce încadrau subunitãþile de vânãtori de munte se
fãcea preponderent din satele ºi comunele situate în zone montane, locuri
unde, de mici copii, folosind uneori mijloace rudimentare, viitorii recruþi
deprindeau bazele schiului, astfel cã la sosirea în unitãþi, sarcina instructorilor
era mult uºuratã, ºi exista o largã bazã de selecþie pentru încadrarea
subunitãþilor de cercetare alpinã. Astãzi, datoritã slabei dezvoltãri economice
a zonelor de munte, datoritã nivelului scãzut de trai, foarte puþini tineri
ajung sã îºi definitiveze studiile liceale, iar baza de selecþie a militarilor
voluntari se reduce drastic. Astfel, se creeazã un nedorit cerc vicios din
care unitãþile de vânãtori de munte nu au nimic de câºtigat.
Revenind la instrucþia schiului, am pus accentul pe tehnica de efectuare
a deplasãrilor pe schiuri, pe distanþe scurte, medii ºi lungi, progresiv, cu
armamentul din dotare, iar spre final, cu rucsacurile echipate pentru luptã.
Am exersat ºi tehnici de coborâre a pantelor dar, deoarece acestea fac
obiectul unor deprinderi care se învaþã în timp mai îndelungat, la aceastã
primã tabãrã am insistat pe procedeele cele mai simple ºi eficiente de ocolire
ºi frânare, altfel spus, am renunþat la „esteticã“ în favoarea eficienþei.
Legat de subiectul instrucþiei schiului, nu pot sã nu remarc decalajul nefericit
între schiurile, legãturile de schi sau bocancii de schi militari din dotare
ºi ceea ce „se poartã“ în alte armate. Nu este îmbucurãtor faptul cã în
anul 2007, în dotarea trupelor de vânãtori de munte mai existã materiale
de schi aproape similare cu cele cu care bunicii noºtri luptau în anii ‘40
pe pantele înzãpezite ale munþilor Tatra (subl. red.). Cred cã la nivelul departamentului
de înzestrare al armatei se impune o analizã a modalitãþilor
de modernizare a echipamentului specific ducerii acþiunilor de luptã în teren
muntos pe timp de iarnã, acest lucru ducând, cu siguranþã, la o creºtere
a eficienþei luptei ºi la reducerea pierderilor ºi rãnirilor datorate slabei calitãþi
a tehnicii ºi mijloacelor de luptã.
Prin specificul folosirii în luptã a trupelor alpine, instrucþia alpinã atât
pe timp de iarnã dar, în special, pe timp de varã, trebuie sã constituie o
componentã principalã a pregãtirii vânãtorilor de munte ºi, mai ales, a cercetaºilor
vânãtori de munte. În subunitatea pe care o coordonez am încercat
ca, în ceea ce priveºte instrucþia de alpinism, sã nu fac o diferenþiere
88 www.rft.forter.ro

august, 2007
Specificul instruirii subunitãþii de cercetare
din organica batalionului de vânãtori de munte
între cercetaºi, fie ei vânãtori, geniºti, NBC sau, pur ºi simplu, ºoferi. Toþi
militarii au parcurs ºi vor parcurge temele de instruire planificate, având
ca obiectiv învãþarea, exersarea ºi consolidarea deprinderilor pentru executarea
cãþãrãrii naturale, artificiale, la coardã simplã sau dublã, a coborârilor
în rapel sau executãrii traversãrilor pe funicular. Astfel, am transformat
instrucþia alpinã într-o modalitate de post-selecþie a personalului ce încadreazã
subunitatea de cercetare, militarii ce nu au obþinut randamentul minim
scontat fiind repartizaþi la alte subunitãþi luptãtoare ºi înlocuiþi cu alþii
care au corespuns cerinþelor specifice acestui tip de instruire.
În scopul creºterii eficienþei instruirii alpine, în unitate s-au demarat lucrãrile
de refacere ºi modernizare a unui poligon artificial de alpinism care,
prin diversitatea traseelor ºi gradelor de dificultate, va asigura o pregãtire
optimã, precum ºi accesul rapid al subunitãþilor la locul de antrenament,
dispariþia cheltuielilor de deplasare ºi creºterea nivelului de timp efectiv
alocat instrucþiei alpine. Totodatã, prin situarea acestuia în perimetrul cazãrmii,
se asigurã posibilitatea folosirii ºi în timpul liber al personalului,
având efecte pe termen lung asupra condiþiei fizice generale a militarilor.
Referitor la instrucþia alpinã, consider cã nu este realistã ºi nici realizabilã
ideea ca toþi militarii din cadrul subunitãþilor de cercetare sã devinã
alpiniºti militari cu înaltã specializare (subl. red.), deoarece acest lucru
cere o îndelungatã practicã, precum ºi întrunirea mai multor calitãþi, fizice,
morale ºi psihice, unele dintre ele foarte rare, nu foarte uºor de gãsit în
actuala bazã de selecþie a militarilor profesioniºti. Cred, totuºi, cã în aceste
subunitãþi se poate forma ºi antrena un aºa-numit „nucleu dur“, un grup
de doi-patru militari cercetaºi, cu foarte bune calitãþi de alpiniºti, capabili
sã execute orice misiuni care sã presupunã folosirea procedeelor specifice
de alpinism. Aceºtia se pot constitui într-un „vârf de lance“, capabili sã
execute cele mai dificile misiuni în teren muntos. Pentru ceilalþi militari
din subunitate, cunoaºterea ºi capacitatea de a aplica în practicã procedeele
de alpinism, la un nivel mediu ºi peste mediu, o consider ca premisã
suficientã pentru a asigura îndeplinirea misiunilor specifice.
O altã categorie de instruire ce o consider prioritarã în pregãtirea subunitãþilor
de cercetare este instrucþia tragerii cu armamentul de infanterie.
Deºi, prin specificul misiunilor, cercetaºii nu ar trebui sã angajeze lupta cu
adversarul decât în rare ocazii, atunci când o fac, ei trebuie sã tragã cu maximum
de eficienþã ºi efect asupra inamicului. De aceea, deprinderile de
foarte bun trãgãtor ar trebui sã constituie o constantã în pregãtirea cerceta-
ºilor. Din pãcate, în opinia mea, regulamentele ºi dispoziþiunile care reglementeazã
executarea tragerilor continuã sã plãteascã tribut unei vechi pre-
89

Tacticã de specialitate
cauþii de genul „...nu cumva sã se întâmple ceva...“, ducând la o încorsetare
ºi normare excesivã a modului de concepere ºi executare a ºedinþelor
de tragere, astfel cã acestea nu reuºesc sã se apropie de realitatea câmpului
de luptã. Am avut ºansa de a participa la câteva ºedinþe de tragere împreunã
cu Garda Naþionalã a SUA în condiþii de executare specifice (trageri
de vitezã, din întoarcere, de evaluare etc.) pe care, dacã aº încerca sã
le aplic în þarã, aº încãlca cel puþin douã-trei articole ºi paragrafe din RTAI,
iar dacã s-ar întâmpla „ceva“, aº fi transformat în „delicatesã“ pentru procurorii
militari ºi material pentru buletinele informative.
Consider cã instrucþia efectivã ºi eficientã implicã ºi anumite riscuri
inerente, la urma urmei asumate conºtient de toþi cei care îmbrãþiºeazã cariera
armelor. La fel consider cã integritatea psihicã ºi fizicã a militarilor
trebuie sã fie pe primul loc, însã fãrã a se ajunge la o reglementare obsesivã
a ceea ce se poate sau nu se poate face, restrângând opþiunile instructorilor
ºi periclitând finalitatea demersului de instruire.
Plecând de la aceste principii, am încercat ca, în limitele impuse de actuala
legislaþie, sã încerc ca instrucþia tragerii sã fie cât mai eficientã ºi bazatã
foarte mult pe practicã. Deºi poate unii vor zâmbi citind aceasta, cred
cã vechiul ortoscop ºi panou ecran-mobil pot fi folosite cu succes pentru crearea
deprinderilor unui foarte bun trãgãtor. La instrucþia tragerii, la fel ca în
orice domeniu, învãþarea temeinicã a deprinderilor de bazã constituie cerinþa
esenþialã, iar succesul rãmâne o problemã de antrenament continuu
(subl.red.).
Dacã la ºedinþele individuale trebuie sã respectãm strict regulamentele,
la conceperea ºedinþelor de tragere specifice am încercat ca, în limitele impuse
de regulament, sã creez condiþii de tragere cât mai realiste ºi, totodatã,
cu un grad ridicat de dificultate, care sã probeze deprinderile trãgãtorilor.
Cred cã trebuie reconsiderate normele actuale, în aºa fel ca toþi militarii
ce încadreazã subunitãþi de cercetare sã poatã executa trageri cu întregul
armament de infanterie aflat în dotarea standard a forþelor terestre,
incluzând aruncãtoarele de 82 mm ºi A.G.-9.
Am punctat doar câteva din categoriile de instruire pe care le consider
de bazã în pregãtirea unui viitor cercetaº. Nu înseamnã cã nu existã multe
alte aspecte ale instruirii ce trebuie avute în vedere în mod prioritar. Pregãtirea
fizicã, instruirea în teren necunoscut, situat în afara zonei de responsabilitate
(subl.red.), cunoaºterea armamentului ºi tehnicii aflate în dotarea
altor armate, traiul ºi lupta în condiþii de izolare, instruirea contrateroristã
sunt tot atâtea categorii de instruire absolut indispensabile ce trebuie sã
figureze în „curriculum vitae“ al unui bun cercetaº militar.
90 www.rft.forter.ro

august, 2007
Specificul instruirii subunitãþii de cercetare
din organica batalionului de vânãtori de munte
Poate cã titlul articolului este un pic prea îndrãzneþ pentru posibilitãþile
ºi ceea ce poate realiza în mod practic un simplu ºef de compartiment de
la o unitate relativ micã. La acest eºalon nu suntem decât executanþii ce
trebuie sã punem în practicã metode ºi procedee studiate, perfecþionate ºi
emise de structuri specializate. Ceea ce putem face este sã propunem
schimbãri atunci când ceva nu merge sau, atunci când merge, putem sã îmbunãtãþim
activitatea folosind un ingredient-cheie, ºi anume imaginaþia.
Chiar dacã la prima vedere termeni ca „instruire militarã“ ºi „imaginaþie“
nu par a fi compatibili, din punctul meu de vedere, o pregãtire de specialitate
organizatã, coordonatã ºi condusã cu imaginaþie, poate duce la creºterea
eficienþei instruirii, a motivaþiei celor instruiþi ºi, nu în ultimul rând, la
evitarea nedoritei rutine (subl.red.). Prin instruire constantã ºi creativã se
pot pregãti militari cu adevãrat profesioniºti, care sã desfãºoare orice tip de
acþiune specificã de cercetare.
Problema mai dificilã este gãsirea modalitãþilor de pãstrare ºi motivare
a acestor militari profesioniºti pentru a-ºi continua activitatea în mediul
militar.
91

Metode [i procedee
de instruire
a subunit`]ilor de cercetare
din batalioanele
de vân`tori de munte
LOCOTENENT CIPRIAN ONUÞ
Cercetarea este o formã de asigurare a acþiunilor trupelor, ce se organizeazã
ºi se executã continuu ºi unitar, în spaþiul terestru, aerian
ºi naval (maritim, fluvial), în dispozitivul inamicului, în dispozitivul
trupelor proprii ºi în alte zone de interes informativ, în orice formã a acþiunilor
militare ºi condiþii geoclimatice, pe timp de pace, în situaþii de crizã
ºi la rãzboi.
Cercetarea trebuie sã asigure supravegherea ºi avertizarea timpurie referitor
la evoluþia riscurilor ºi ameninþãrilor la acþiunile unui inamic sau
potenþial inamic, procurarea datelor ºi informaþiilor necesare comandanþilor
ºi statelor-majore pentru aprecierea justã a situaþiilor, luãrii deciziilor,
planificãrii ºi desfãºurãrii cu succes a operaþiilor militare întrunite.
Principalele misiuni pentru culegerea de date ºi informaþii constau în:
� cunoaºterea din punct de vedere militar a zonei de responsabilitate
informativã a marii unitãþi operative, cu accent pe studierea factorilor de
risc interni;
� cunoaºterea evoluþiei factorilor de risc din mediul intern din zona de
responsabilitate informativã, precum ºi din raioanele cu potenþial ridicat de
risc;
� participarea la acþiuni ºi mãsuri specifice de prevenire ºi lichidare a
consecinþelor unor dezastre naturale ºi în acþiuni de cãutare-salvare;
� participarea la misiuni multinaþionale ºi acþiuni umanitare.
august, 2007
93

Tacticã de specialitate
Având în vedere cã unitatea noastrã este o unitate de generare ºi regenerare
de forþe mã voi referi la misiunile specifice pe care le executãm.
Obiectivul general
Îl constituie instruirea personalului ºi trupelor în vederea asigurãrii:
managementului resurselor umane ºi materiale pe timpul desfãºurãrii activitãþilor
specifice perioadei de pace; pregãtirii pentru punerea în aplicare a
planului de ridicare gradualã a capacitãþii de luptã ºi mobilizare, operaþionalizarea
forþelor în vederea trecerilor sub autoritatea comandamentelor
operaþionale ºi conducerea forþelor rãmase la dispoziþie, în situaþii de crizã
ºi la rãzboi, pentru desfãºurarea de acþiuni militare în zona de responsabilitate;
perfecþionarea nivelului de instruire a structurilor militare din subordine
pentru ca, dupã completarea pânã la necesarul de rãzboi, împreunã cu
celelalte forþe, sã participe la apãrarea colectivã a teritoriului naþional ºi sã
respingã în forþã acþiunile militare ostile.
Lista de sarcini pentru instruirea trupelor
- menþinerea ºi perfecþionarea deprinderilor individuale pentru ducerea
acþiunilor militare în principalele forme de luptã în teren muntos împãdurit;
- perfecþionarea deprinderilor privind desfãºurarea acþiunilor pe linie
de protecþie antiteroristã;
- executarea tragerilor individuale cu armamentul din dotare de cãtre
toþi militarii;
- executarea FTX, FCX, STX ºi LFX cu grupa de cercetare;
- realizarea baremelor la educaþie fizicã militarã, prevãzute pentru etapele
instrucþiei subunitãþii;
- modul de acþiune a grupei ºi plutonului la atacul prin surprindere cu
muniþie chimicã ºi incendiarã;
- instruirea subunitãþilor pentru realizarea unei bune capacitãþi de apãrare
NBC;
- executarea taberelor mobile ºi a taberelor la apã specifice planificate,
tabere care se executã cu toate subunitãþile din brigadã datoritã numãrului
de personal redus care încadreazã subunitãþile de cercetare;
- executarea taberelor cu batalionul.
94 www.rft.forter.ro

august, 2007
Metode ºi procedee de instruire
a subunitãþilor de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte
Comandanþii grupelor/plutoanelor de cercetare, împreunã cu personalul
din structurile de comunicaþii, se antreneazã sãptãmânal, timp de douã
ore, în stabilirea legãturilor radio ºi transmiterea codificatã a informaþiilor.
La instrucþia genisticã se desfãºoarã cel puþin douã ºedinþe de distrugeri
cu exploziv real (cu aprindere pe cale pirotehnicã ºi electricã).
Misiunile de instruire:
- militarii ºi subunitãþile vor fi în mãsurã sã ducã acþiuni pe jos, pe schiuri,
în teren muntos-împãdurit la altitudine de peste 1.000 metri, în condiþii
diferite de stare a vremii, ziua sau noaptea;
- subunitãþile vor fi în mãsurã sã organizeze ºi sã ducã viaþa în munþi
la altitudini de peste 1.000 metri, în orice anotimp, stare a vremii, ziua sau
noaptea ºi în condiþii de izolare faþã de forþele proprii;
- în ofensivã, subunitãþile vor fi instruite ca, prin manevre de întoarcere
ºi învãluire executate prin surprindere, sã nimiceascã inamicul care apãrã
puncte obligate de trecere, sã dezvolte ofensiva pe direcþii greu accesibile,
folosind mijloace ºi procedee tehnice de alpinism;
- în apãrare, subunitãþile vor fi instruite sã organizeze o apãrare eºalonatã
ºi sã execute acþiuni active, de hãrþuire specifice cercetaºilor (ambuscade,
raiduri, pungi de foc, contraatacuri, baraje).
Activitãþile de instruire a cadrelor, soldaþilor ºi gradaþilor voluntari se
executã în scopul pregãtirii pentru ca, atât pe timp de pace cât ºi dupã completarea
cu resurse pânã la necesarul de rãzboi ºi operaþionalizarea acþionalã,
sã fie în mãsurã sã execute acþiuni de cercetare în folosul marii unitãþi,
sã cunoascã modul de descoperire a obiectivelor ºi acþiunilor inamicului,
de asemenea sã se orienteze cu uºurinþã în teren ziua ºi noaptea ºi sã
cunoascã regulile de supravieþuire.
Direcþii de acþiune:
- pregãtirea operativ-informativã, în scopul realizãrii unor studii de situaþie
localã cu caracter militar în zona de responsabilitate;
- pregãtirea personalului conform programului pregãtirii pentru luptã ºi
a „Ordinului pentru instrucþie” al comandantului batalionului;
- se planificã, organizeazã ºi executã un exerciþiu demonstrativ privind
acþiunile subunitãþii pentru protecþia antiteroristã a unui obiectiv militar;
95

Tacticã de specialitate
- se întocmeºte un ghid orientativ privind organizarea, desfãºurarea ºi
conducerea unei tabere mobile ºi a unei tabere la apã cu subunitatea.
Propuneri
Pentru ca activitatea de cercetare la nivelul unitãþii sã se desfãºoare în
condiþii optime ar fi necesare o serie de mãsuri precum:
a) o mai bunã dotare a unitãþii, din punct de vedere logistic pentru plutonul
cercetare (aparaturã de vedere ºi observare pe timp de noapte, tehnicã
auto performantã, tehnicã de transmisiuni modernã etc.);
b) prioritate pentru încadrarea plutonului cercetare în proporþie de 100%,
deoarece orice acþiune militarã este bazatã, în prealabil, pe o cercetare minuþioasã
a terenului;
c) executarea de activitãþi de pregãtire ºi aplicaþii în comun cu subunitãþile
de cercetare similare din unitãþile operaþionalizate sau chiar cu structuri
superioare;
d) personalul care încadreazã structurile de cercetare sã fie trimis la
cursuri de perfecþionare (practice) specifice misiunilor pe care le executã
în scopul dezvoltãrii deprinderilor motrice.
96 www.rft.forter.ro

Posibilit`]i
privind sprijinul medical
în campanie
MAIOR DRAGOª SÃNDULESCU
Sprijinul medical este un proces complex care include prevenirea
îmbolnãvirilor, limitarea vãtãmãrilor corporale ºi ale membrelor,
evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor, spitalizarea ºi tratamentul pacienþilor pentru
pãstrarea capacitãþii de luptã a efectivelor militare angajate.
Manualele de luptã, regulamentele de specialitate ºi Concepþia logisticii
Armatei României includ în sprijinul medical asistenþa medicalã, asigurarea
medicalã operaþionalã cu elemente ºi particularitãþi, prin care îl definesc
drept unul din factorii hotãrâtori, atât în realizarea scopului acþiunilor
militare ºi pentru îndeplinirea misiunilor forþelor participante la lupta armatã,
cât ºi la acþiuni nonviolente sau asociate luptei.
Asistenþa medicalã, în conformitate cu prevederile Regulamentului logisticii
acþiunilor militare – L-1 ºi ale Doctrinei Operaþiilor Forþelor Terestre
– F.T.-1, cuprinde totalitatea mãsurilor pentru :
� pãstrarea sãnãtãþii militarilor, prevenirea apariþiei ºi rãspândirii bolilor;
� acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical calificat sau
specializat;
� evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor la formaþiunile medicale de tratament,
spitalizarea, tratamentul ºi recuperarea acestora în scopul înapoierii în cel
mai scurt timp la unitãþi;
� protecþia personalului împotriva efectelor atacurilor ADMCBRN (arme
de distrugere în masã chimice, biologice, radiologice, nucleare), a efectelor
EADA (emisii altele decât atacul), precum ºi a celor produse cu arme
ºi muniþii incendiare.
august, 2007
97

Tacticã de specialitate
Îndeplinirea mãsurilor de asistenþã medicalã este rãspunderea medicului-ºef
al unitãþii/marii unitãþi, la a cãrei realizare participã formaþiunile medicale
din compunerea unitãþilor/marilor unitãþi ºi din reþeaua sanitarã teritorialã.
Concepþia Logisticii Armatei României cuprinde obiectivele stabilite pentru
asigurarea medicalã operaþionalã:
a) remodelarea structurilor medicale potrivit cerinþelor operaþionale;
b) structurarea asistenþei medicale pe trei componente: primarã, secundarã,
terþiarã;
c) adaptarea sprijinului medical operaþional la cerinþele misiunilor prin:
planificarea, conducerea ºi coordonarea asistenþei medicale; coordonarea
evacuãrii medicale; aprovizionarea cu medicamente, sânge, seruri, gaze
medicale, vaccinuri ºi materiale sanitar-farmaceutice; asigurarea cu instrumentar
ºi aparaturã medicalã adaptate specificului misiunilor ºi la standarde
NATO.
Asistenþa medicalã se acordã rãniþilor ºi bolnavilor la punctele medicale
de unitate, în vederea limitãrii complicaþiilor ºi creãrii condiþiilor necesare
pentru evacuarea acestora la spitalele de campanie sau la spitalele de
zonã interioarã.
Asigurarea medicalã operaþionalã este parte integrantã a logisticii forþelor
ºi se realizeazã, la pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, pe nivelurile
ROL 1 ºi ROL 2
ROL 1: facilitate medicalã de tratament din compunerea unitãþilor,
care asigurã asistenþa medicalã primarã (de medicinã generalã), triajul, primul
ajutor calificat, resuscitarea ºi stabilizarea rãniþilor;
ROL 2: facilitate medicalã de tratament din compunerea marilor unitãþi,
care asigurã asistenþa medicalã secundarã (de specialitate).
Facilitãþile medicale în contextul de mai sus reprezintã orice fel de
formaþiune medicalã care poate trata ºi întreþine rãniþii ºi bolnavii la liniile
ROL 1 ºi ROL 2.
Linia ROL 1 – de valoare grupã, pluton – este realizatã la nivelul punctului
medical al unitãþilor tip batalion. Activitãþile medicale desfãºurate la
acest nivel vizeazã: adunarea rãniþilor, trierea ºi salvarea imediatã; acordarea
primului ajutor; prevenirea bolilor, a rãnilor neprovocate ºi a stresului
în luptã; vizitele de rutinã ale medicului la bolnavi; acordarea asistenþei
medicale în cazul afecþiunilor ºi leziunilor minore, inclusiv chirurgicalã
pentru pacienþii apþi sã-ºi reia activitatea în maximum cinci zile. De la staþia
de prim-ajutor, grupele de evacuare rãniþi din punctul medical al batalionului
preiau rãniþii ºi bolnavii ºi îi pregãtesc pentru evacuare, în funcþie de
gradele de urgenþã, la ROL 2.
98 www.rft.forter.ro

august, 2007
Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie
ROL 1 trebuie sã fie disponibil integral pentru tot personalul unitãþii ºi
sã dispunã de utilitãþi de bazã în direcþia acordãrii asistenþei medicale.
Linia ROL 2 este realizatã la nivelul companiei medicale a batalionului
logistic din compunerea brigãzii ºi vizeazã: evacuarea de la ROL 1, trierea,
reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziuni grave,
efectuarea tratamentului bolnavilor ºi rãniþilor care necesitã continuarea
evacuãrii.
Pe timpul desfãºurãrii acþiunilor militare, activitãþile pe linie medicalã
sunt direcþionate în special pentru refacerea cât mai urgentã a capacitãþii
fizice ºi psihice a militarilor ºi în limitele posibilitãþilor spre asistenþa medicalã
acordatã populaþiei din zona de responsabilitate logisticã.
Pierderile sanitare
Prin pierderi sanitare se înþelege numãrul rãniþilor ºi bolnavilor care se
înregistreazã la eºalonul respectiv în perioada îndeplinirii unei misiuni de
luptã. Aceste pierderi de efective pot fi recuperabile sau nerecuperabile.
Pierderile recuperabile cuprind militarii rãniþi, bolnavi sau stresaþi,
scoºi temporar din luptã, minimum o zi, cãrora li se acordã ajutor medical,
evacuare ºi spitalizare, iar dupã însãnãtoºire pot continua îndeplinirea
obligaþiilor militare. La pierderile nerecuperabile intrã militarii care nu-ºi
mai pot continua îndeplinirea obligaþiilor militare sau morþi.
Conform prevederilor regulamentelor actuale ºi experienþei acumulate
în acþiunile de luptã desfãºurate, ROL 1 trebuie sã fie capabil sã facã faþã
unui procent zilnic de 1,4% cazuri în afara luptei ºi unui procent de 24.6%
pierderi sanitare în ºase ore, care include morþi în acþiune, rãniþi în acþiune
ºi cazuri suferind de stres de luptã. La ROL 2 este valabil acelaºi procent
zilnic de cazuri în afara luptei ºi unul de 8,3% pierderi sanitare în opt ore
din celãlalt tip de cazuri.
Compania medicalã trebuie sã asigure îngrijirea a câte 10% dintre rãniþii
de luptã ºi bolnavi, precum ºi 40% dintre cei cu leziuni, pentru o perioadã
de 24 – 48 de ore.
În cadrul unitãþii/marii unitãþi, asistenþa medicalã este parte integrantã
din protecþia forþelor ºi asigurarea operaþiilor batalionului, avându-se în
vedere posibilitãþile forþelor, mijloacele la dispoziþie ºi condiþiile de climã
ºi relief din zona de operaþii a unitãþii/marii unitãþi.
Pierderile medicale la batalion sunt evaluate pentru o zi de luptã ºi, însumat,
pentru trei la cinci zile. Se apreciazã în mod deosebit pierderile me-
99

Tacticã de specialitate
dicale prin arme de foc, care pot fi de circa 15-25% din efectiv; (15-20%
în apãrare; 20-25% în ofensivã) pentru batalionul care acþioneazã pe un
obiectiv prioritar.
Medicul-ºef este consilierul medical al comandantului care supervizeazã
echipele de tratament ale formaþiunii medicale. Asistenþa medicalã în
acþiunile militare este condusã tot de medicul-ºef; în acest scop el are sub
control operaþional formaþiunea (subunitatea) medicalã.
Echipa de tratament este elementul medical principal ºi opereazã ca
douã staþii de prim ajutor separate, pe o perioadã mai mare de 24 ore.
Staþia de prim-ajutor este desfãºuratã lângã poziþiile de luptã pentru a
reduce timpul de întoarcere a ambulanþelor care asigurã tratament de urgenþã
pacienþilor la mai puþin de 30 de minute de la rãnire. La staþia de
prim-ajutor pacienþii care necesitã evacuare mai departe în spatele liniilor
sunt stabilizaþi pentru transport, iar pacienþii cu rãni minore sau bolnavi
sunt trataþi ºi retrimiºi în subunitate cât mai repede posibil.
Când existã un numãr mare de rãniþi, în funcþie de gravitatea rãnilor,
pacienþii sunt triaþi la primire de echipele de tratament, categoriile de triere
fiind urmãtoarele:
– minimalã – pacienþii care au rãni minore ºi care se pot întoarce repede
în subunitate;
– de amânare – pacienþii care necesitã tratament medical, dar care pot
aºtepta tratamentul fãrã sã li se punã în pericol viaþa, membrele sau vãzul;
– imediatã – pacienþii care fãrã tratament medical imediat sunt în pericol
de a-ºi pierde viaþa, membrele sau vãzul;
– de aºteptare – pacienþii ale cãror rãni sunt atât de grave încât sunt peste
capacitatea medicalã de menþinere a vieþii.
Evacuãrile medicale
Evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor care ºi-au pierdut capacitatea de luptã
constã în transportul acestora, mai întâi de la locul rãnirii la formaþiunea
(subunitatea) medicalã cea mai apropiatã ºi, apoi, mai departe cãtre cea a
eºalonului superior sau la cel mai apropiat spital de campanie militar sau
civil de teritoriu.
Ordinea evacuãrilor, în funcþie de gravitatea rãnilor sau îmbolnãvirilor,
este definitã în cele trei etape:
� „URGENT”: cazul unei instabilitãþi critice a funcþiilor vitale, care
necesitã reanimarea pacientului înaintea intervenþiei chirurgicale în una la
douã ore sau se impune evacuarea terestrã/aerianã;
100 www.rft.forter.ro

august, 2007
Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie
� „PRIORITATE”: rãni grave care necesitã tratament chirurgical, fãrã
ca viaþa pacienþilor sã fie pusã în pericol, iar funcþiile vitale sunt stabile
dupã reanimarea iniþialã, dar care pot impune evacuarea de urgenþã (terestrã/aerianã)
sau evacuarea medicalã obiºnuitã;
� „PRACTICA OBIªNUITÔ: rãni uºoare fãrã tratament îndelungat,
iar funcþiile vitale fiind afectate minor, nu necesitã reanimare.
Evacuarea medicalã se realizeazã, de regulã, pe axele de aprovizionare,
evacuare ale marii unitãþi. Aceastã activitate poate fi însã perturbatã atât
de traficul propriu intens, cât ºi de pericolul inamic (drumuri vizate, supuse
curent loviturilor acestuia).
Medicul-ºef trebuie sã pãstreze în rezervã mijloace de evacuare, pentru
a putea interveni la timp în locurile cu pierderi mari.
Echipele de ambulanþã asigurã evacuarea medicalã ºi îngrijirea pe timpul
transportului, de la punctul unde militarul a fost rãnit, pânã la staþia de
prim-ajutor. În situaþiile cu pierderi în masã, autovehiculele nemedicale
pot fi folosite la evacuarea victimelor sub îndrumarea comandantului.
Capacitatea de transport a ambulanþei/cursã este de patru rãniþi pe
tãrgi/culcat ºi doi rãniþi ºezând sau doi rãniþi pe tãrgi/culcat ºi ºase ºezând.
Batalionul medical
La baza logisticã din cadrul corpului de armatã teritorial funcþioneazã,
ca structurã distinctã, batalionul medical care, dupã mobilizare ºi operaþionalizare,
asigurã evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor, precum ºi tratamentul
medical necesar acestora (posibilitãþi ºi utilitãþi pentru ROL 3).
Batalionul medical îºi desfãºoarã activitatea având la bazã trei componente
esenþiale:
– formaþiune medicalã: spital militar de campanie;
– formaþiuni de evacuare: trei companii de evacuare rãniþi pe mijloace
auto ºi blindate;
– subunitate de sprijin: companie logisticã.
Spitalul militar de campanie, pentru realizarea posibilitãþilor de tratament
medical, este structurat pe urmãtoarele module:
� triaj ºi urgenþe cu: secþia triaj; camera de gardã ºi statisticã medicalã;
� staþie de salvare;
� secþii cu paturi: chirurgie (sala de pansamente ºi completul operator);
boli interne ºi transmisibile; anestezie ºi terapie intensivã;
� cabinet de medicinã dentarã;
101

Tacticã de specialitate
� staþie de sterilizare;
� laboratoare pe funcþiuni: radiologie; hematologie ºi microbiologie;
biochimie; medicinã preventivã;
� farmacie.
Modulele prezentate anterior sunt în majoritate realizate (constituite)
pe autospeciale ºi containerizate: sala de pansamente ºi completul operator
(chirurgie), cabinetul stomatologic ºi laboratoarele (radiologic, analize
medicale, antiepidemic).
Spitalul militar de campanie asigurã asistenþa medicalã secundarã (de
specialitate) pentru afecþiuni ºi rãniri grave, în funcþie de restricþiile impuse
de politica teatrului de operaþii.
Dintre competenþele ºi atribuþiile sale principale trebuie menþionate:
� capacitatea de spitalizare suficientã în stabilirea diagnosticului, tratamentul
ºi stabilizarea pacienþilor pentru a se reîntoarce la activitate în
teatrul de operaþii;
� reaprovizionarea cu medicamente ºi materiale sanitar-farmaceutice a
companiei medicale ºi controlul/îndrumarea/întãrirea acestora.
Mobilitatea spitalului depinde semnificativ de scenariul operaþiilor militare.
La acest nivel se vor executa: evacuarea de la ROL 1 ºi ROL 2; trierea,
reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziuni
grave înainte de continuarea operaþiunii de evacuare, intervenþia chirurgicalã
pentru salvarea vieþii ºi a integritãþii corporale a rãniþilor care nu pot
suporta continuarea evacuãrii fãrã un tratament imediat sau pentru care
continuarea evacuãrii este o problemã ori nu este convenabilã; stabilirea
diagnosticului ºi a tratamentului pacienþilor cu afecþiuni grave care le
ameninþã viaþa.
Armata României a participat la misiuni internaþionale sub egida ONU/
NATO cu un spital militar de campanie în Angola, Somalia, Kosovo,
Afganistan ºi Irak. În cadrul misiunilor, spitalele militare de campanie dislocate
ºi-au dovedit funcþionalitatea ºi compatibilitatea cu spitale similare
din armatele altor þãri, membre NATO.
Pentru evacuarea medicalã a rãniþilor ºi bolnavilor în structura batalionului
medical se constituie trei companii de evacuare rãniþi pe mijloace
auto ºi blindate, fiecare având în compunere câte un pluton evacuare rãniþi
pe: TAB, autovehicule blindate pe ºenile, autoturisme de teren, microbuze.
Misiunea companiilor de evacuare rãniþi este de a stabiliza, pentru
transport, pacienþii care necesitã evacuarea prin aplicarea procedurilor me-
102 www.rft.forter.ro

august, 2007
Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie
dicale necesare menþinerii vieþii sau integritãþii corporale ºi de a prelua rãniþii
ºi bolnavii de la staþiile de prim-ajutor, pregãtirea pentru evacuare ºi
evacuarea acestora în funcþie de gradele de urgenþã la spitalul militar de
campanie ºi spitalele de zonã interioarã (teritoriale).
Funcþiile sprijinului medical ºi nonmedical (spitalizare, tratament, evacuare,
logistica medicalã, serviciul de inspectare a hranei ºi medicina preventivã)
trebuie sã fie planificate ºi coordonate înainte de desfãºurarea efectivã
a operaþiilor.
Planificarea trebuie sã aibã la bazã principiile generale medicale ºi
standardele stabilite din timp de pace. Pentru asigurarea sãnãtãþii ºi moralului
trupelor, comandanþii de la toate eºaloanele trebuie sã aibã în vedere
dimensionarea corespunzãtoare a structurilor medicale ºi realizarea unui
grad corespunzãtor de resurse medicale. Se impune obþinerea unui echilibru
între capacitãþile medicale ale fiecãrui nivel de asigurare medicalã ºi
abilitatea de a executa evacuãri între nivele.
Sprijinul medical eficient este considerat un posibil multiplicator de
forþã. Planificarea trebuie sã fie flexibilã ºi sã aibã în vedere posibilitãþile
de integrare ºi contextul coordonãrii susþinerii medicale.
Aceasta presupune o prezenþã continuã pe timpul desfãºurãrii operaþiei,
în scopul asigurãrii asistenþei medicale de specialitate, prevenirii apariþiei
ºi rãspândirii bolilor, evacuãrii ºi recuperãrii rãniþilor ºi bolnavilor în
formaþiunile medicale proprii.
Ca o concluzie, apreciem cã sprijinul/asigurarea medical(ã) operaþional(ã),
ce constã în supravegherea stãrii de sãnãtate a efectivelor, acordarea
la timp a primului ajutor ºi evacuarea rãniþilor reprezintã o activitate
permanentã care se executã în orice situaþie, indiferent de anotimp ºi condiþiile
meteorologice ºi, totodatã, se realizeazã menþinerea posibilitãþilor
ROL 3 existente pentru nivelurile operativ ºi strategic.
Bibliografie:
*** L-1, Regulamentul logisticii acþiunilor militare, SMG, Bucureºti, 1999.
*** F.T.-1, Doctrina operaþiilor forþelor terestre, SMG, Bucureºti, 2007.
*** F.T./I-2, Manualul pentru luptã al batalionului de infanterie, SMFT, Bucureºti,
2007.
*** Concepþia logisticii Armatei României, SMG, Bucureºti, 2007.
103

TEATRE
DE OPERA}II

Principiile ac]iunii militare
legale folosite ca mijloc
de pedeaps` protectiv`
în conflictul armat*
MAIOR VALENTIN ACHIM
Izvoarele regulilor care obiectiveazã, în conflictul armat, principiile
acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã împotriva
agresorului sunt tratatele ºi convenþiile internaþionale care privesc
conduita beligeranþilor, adoptate în organizaþiile comunitãþii internaþionale
ºi la care statul român este parte.
Acþiunea militarã concretã este rodul gândirii comandantului, obiectivat
în hotãrâre. Practic, hotãrârea este planul de acþiune, proiectul acþiunii
finalizat ºi dat spre executare. Câtã vreme gândirea comandantului este
cãlãuzitã de principiile Dreptului conflictelor armate, proiectul, planul de
acþiune se construieºte pe temeiul acestora ºi ne aºteptãm ca în realizare
acþiunea militarã sã-ºi conserve însuºirile din proiect prin mijlocirea gândirii
executanþilor ataºatã de aceleaºi principii. Prin urmare, este de aºteptat
sã vinã din partea unui comandant legat de aceste principii o hotãrâre
care angajeazã forþa de intervenþie (de reacþie) raþional raportatã la obstacolele
create de adversar, raþional proporþionatã ºi capabilã sã discearnã
între obiectivele militare ºi cele care trebuie sã fie protejate.
Omenia în luptã, evaluarea raþionalã a necesitãþii militare, proporþionarea
efortului ºi orientarea lui cu discernãmânt sunt deziderate pe care nu le
vom gãsi niciodatã în stare purã pe câmpul de luptã, dar le gãsim sintetizate
în regulile menite sã conducã combatantul la capacitatea obiectivãrii
acestor deziderate. Principiile sunt mai greu de realizat, atât în viaþa spiri-
* N.A. - Acest material preia teze din cursul de „Drept al conflictelor armate“ – 1999
al domnului colonel profesor Vladimir Secoºan.
august, 2007
107

Teatre de operaþii
tualã, cât ºi în plan material. Acestea sunt departe de noi. Aproape de noi,
ºi mai lesne realizabile, sunt regulile care, prin asumare, ne ridicã (direct
proporþional cu asumarea lor) la înãlþimea principiilor spre care ele ne îndrumã.
La nivel de comandã, principiile acþiunii militare legale, folositã ca
mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat, se traduc ºi capãtã forþã
prin mijlocirea regulilor Dreptului, aplicabil în procesul luãrii hotãrârii, al
angajãrii ºi conducerii forþelor armate în misiune.
Regulile principiului respectului
Principiul respectului descifreazã sensul pe care trebuie sã-l aibã lupta
armatã în circumstanþele conflictului armat, anume acela nu acþioneazã
pentru urã ºi rãzbunare, ci pentru dreptate ºi pace, pentru bine. Nu numai
pe timp de pace, dar mai cu seamã pe câmpul de luptã, principiul respectului
se traduce prin îndemnul care exprimã mãsura dreptãþii: „Fii o persoanã
ºi respectã pe ceilalþi ca persoane“ (Hegel, G.W.F., Principiile filosofiei
dreptului sau Elemente de drept natural ºi de ºtiinþa statului, Editura
Academiei, Bucureºti, 1969, §36, p.65-66). În lupta purtatã cu mãsura
dreptãþii nu sunt agreate faptele violenþei inutile, pentru cã acestea sunt determinate
de patima urii ori a rãzbunãrii, care este ineficientã ºi risipitoare
de resurse. Ghidatã de aceste stãri rele, lupta nu mai este dreaptã, ea devine
criminalã, þintind la satisfacerea pãtimaºã a instinctelor în misiune. „Noi
trebuie sã fim mai buni decât adversarul nostru, atât în arme, cât ºi în onoare”
- afirmã cpt. Henriksen (SUA), iar onoarea este capacitatea de a spune
„Nu!“ rãutãþii, de a refuza bunul plac. Onoarea este strãdania de a fi persoanã
în contra celor care afiºeazã aparenþa persoanei. Cpt. prof. univ. Ron
Clove (SUA) spune cã: „Atunci când o naþiune se mândreºte cu respectarea
legii, militarii ei procedeazã la fel chiar dacã inamicul violeazã legile
rãzboiului de fiecare datã“, sugerând astfel cã forþa onoarei este condiþionatã
de exerciþiul ei în relaþiile sociale, în relaþiile dintre armatã ºi societatea
civilã. Principiul respectului raþionalizeazã aºadar acþiunea militarã,
o face eficientã, eficace, economicã, umanã, legând-o de nevoia ordinii pe
itinerarul misiunii pentru pace.
În câmpul de þinte doar una dintre þinte este esenþialã ºi trebuie distrusã.
Sun Tzî a scris: „Cel mai important în rãzboi este sã ataci în strategia
inamicului, sã-i anihilezi intenþiile”, sau „E mai bine sã capturezi armata
inamicului decât sã o nimiceºti” (ibidem, p.38).
108 www.rft.forter.ro

august, 2007
Principiile acþiunii militare legale
folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat
Regulile principiului respectului în domeniul procurãrii
informaþiilor despre inamic
Luarea hotãrârii este un proces care necesitã multã informaþie despre
inamic (ºi nu numai despre inamic!). Comandantul ºi ofiþerii din statul-major,
la propriu, sunt avizi de informaþii. Aceastã sete de informaþie, mai
ales în clipe decisive, împinge deseori pe comandanþii nestãpâniþi la mãsuri
abuzive ºi inutil violente contra inamicilor capturaþi, care se presupune
cã ar deþine informaþii militare utile. Contra acestui impuls ºi pentru descurajarea
lui s-au stabilit regulile principiului respectului. Comandanþii trebuie
sã acþioneze sub puterea lor, iar prizonierii („limbile“) ori persoanele
strãine de cetãþenia inamicului trebuie sã se afle sub ocrotirea acestora.
Regulile sunt urmãtoarele:
• Militarii inamicului nedeghizaþi, care au pãtruns în zona de operaþii
a armatei noastre în scopul de a culege informaþii, nu vor fi consideraþi spioni
ºi vor avea dreptul la statutul de prizonier de rãzboi.
• Parlamentarul care profitã de misiunea sa pentru a culege informaþii
poate fi reþinut provizoriu. În aceastã circumstanþã el este inviolabil ºi nicio
constrângere nu va putea fi aplicatã asupra lui pentru a divulga informaþii.
• Combatanþii capturaþi, aparþinând pãrþii adverse, pot fi interogaþi. În
aceastã situaþie ei nu sunt obligaþi sã declare decât adevãratul lor nume ºi
gradul, data de naºtere ºi numãrul matricol ori o indicaþie echivalentã. În
cazul cã vor nesocoti regula aceasta, ei se vor expune la o restrângere a
avantajelor acordate prizonierilor din categoria lui.
• Nicio constrângere nu va putea fi exercitatã asupra prizonierului spre
a obþine de la el informaþii de orice fel ar fi ºi având valoare militarã.
• Nicio constrângere de ordin fizic sau moral nu poate fi exercitatã asupra
civililor inamicului pentru a obþine de la ei, sau de la terþi, informaþii.
• Mijloacele de transport sanitar, spre a nu fi expuºi rãniþii, bolnavii ºi
naufragiaþii în mod inutil la pericole, nu vor fi folosite pentru culegerea ori
transmiterea informaþiilor având caracter militar sau pentru transportarea
de material destinat acestui scop.
Regulile principiului respectului în domeniul alegerii mijloacelor
de luptã menite a vãtãma pe inamic
Este interzis sã se întrebuinþeze arme, proiectile ºi materiale care
provoacã suferinþe inutile inamicului.
Este total interzisã:
• folosirea proiectilelor cu o greutate mai micã de 400 grame, care sunt
explozibile sau încãrcate cu materii fulminante sau inflamabile;
109

Teatre de operaþii
• folosirea de gloanþe care se dilatã sau se turtesc uºor în corpul omenesc,
cum sunt gloanþele cu cãmaºã durã care nu acoperã în întregime miezul
glonþului sau care ar fi prevãzute cu tãieturi;
• folosirea de otravã sau de arme otrãvite;
• folosirea gazelor înãbuºitoare, otrãvitoare sau similare, precum ºi a
lichidelor, materialelor ºi procedurilor analoge;
• folosirea mijloacelor bacteriologice;
• folosirea armei nucleare ºi termonucleare;
• folosirea tuturor armelor al cãror efect principal este rãnirea cu schije
nelocalizabile cu ajutorul razelor X în corpul omenesc;
• folosirea de capcane concepute pentru a cauza rãni inutile sau rãu
superfluu.
Regulile principiului respectului în domeniul metodelor de luptã
Regula generalã prevede cã este interzis sã se întrebuinþeze metode de
luptã de naturã sã provoace suferinþe inutile inamicului.
Sunt interzise:
• neîndurarea, adicã de a declara cã nu va fi cruþat nimeni, de a se ordona
sã nu existe supravieþuitori, de a ameninþa cu aceasta adversarul sau de
a conduce ostilitãþile în funcþie de aceastã decizie;
• perfidia, adicã omorârea, rãnirea sau capturarea unui adversar sub
acoperirea unei protecþii legale;
• represaliile.
Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii
Aceste reguli se trateazã în comun, pentru cã proporþionalitatea este
principiul al cãrei raþiuni de a exista este aceea de a raþionaliza necesitatea.
Regulile principiului proporþionalitãþii pun limite împotriva tendinþei
de a angaja forþe, mijloace ºi metode disproporþionate în raport cu scopul
misiunii. Nevoia de asemenea reguli este evidentã mai ales în cazul luptei
între forþe inegale. Lupta între forþe inegale (sau lupta neechilibratã) este
aceea în cursul cãreia pãrþile beligerante opuse folosesc tactici ºi mijloace
de luptã foarte diferite din punctul de vedere al calitãþii, cantitãþii ºi puterii
de distrugere. Dreptul conflictelor armate în genere nu prevede reguli exprese
pentru asemenea situaþii, ci face trimitere la principiul general al proporþionalitãþii,
aºa cum este enunþat în formã de regulã fundamentalã în
Protocolul I/1977.
110 www.rft.forter.ro

august, 2007
Principiile acþiunii militare legale
folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat
Comandantul responsabil de misiune urmeazã sã completeze lacunele
Dreptului conflictelor armate prin mãsuri în spiritul principiilor generale
ale Dreptului adecvate situaþiei, pe care sã le prevadã în hotãrâre sub forma
unor instrucþiuni speciale.
Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniul
armelor
Reguli fundamentale:
• Beligeranþii n-au un drept nelimitat în privinþa alegerii mijloacelor de
a vãtãma pe inamic.
• Este interzis a se întrebuinþa arme, proiectile ºi materiale de naturã sã
provoace suferinþe inutile.
• Este interzis sã se utilizeze arme care sunt concepute sã cauzeze sau
de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, de duratã ºi grave
mediului natural.
Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniul
metodelor de luptã
• În orice conflict armat, dreptul pãrþilor la conflict de a alege metodele
de luptã nu este nelimitat.
• Este interzis sã se întrebuinþeze metode de luptã menite sã provoace
suferinþe inutile.
• Este interzis sã se utilizeze metode de luptã care sunt concepute sã
cauzeze, sau de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, de
duratã ºi grave mediului natural.
Regulile principiului discriminãrii
Regula fundamentalã specificã faptul cã pãrþile la conflict trebuie întotdeauna
sã facã o diferenþiere clarã între populaþia civilã ºi combatanþi, ca
ºi între bunurile cu caracter civil ºi obiectivele militare ºi, în consecinþã, sã
dirijeze operaþiunile lor numai împotriva obiectivelor militare.
Regulile principiului discernãmântului în procesul elaborãrii
hotãrârii
Studiul situaþiei militare trebuie sã determine cu cât mai mare exactitate
cât de mult se intersecteazã spaþiul militar cu spaþiul civil ºi urmãrile
posibile ale acestei situaþii pentru acþiunea preconizatã a fi executatã de
trupele proprii împotriva agresorului.
111

Teatre de operaþii
Elaborarea concepþiei acþiunilor de luptã proprii trebuie sã fie fãcutã
cu respectarea urmãtoarelor reguli:
• Este interzis de a distruge sau sechestra proprietãþile inamice, afarã
de cazul când aceste distrugeri sau sechestrãri ar fi neapãrat impuse de nevoile
rãzboiului.
• Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor ºi nici
al represaliilor.
• Atacurile fãrã discernãmânt sunt interzise.
• Trebuie sã se evite amplasarea obiectivelor militare în interiorul sau
în apropierea zonelor dens populate ori a zonelor protejate.
• Trebuie luate mãsuri de îndepãrtare a populaþiei civile, persoanelor
civile ºi bunurilor civile din vecinãtatea obiectivelor militare.
• Trebuie luate toate mãsurile de precauþie necesare pentru a proteja
populaþia civilã, persoanele civile ºi bunurile civile, aflate sub autoritatea
forþelor luptãtoare, împotriva pericolelor ce rezultã din operaþiile militare.
• Când se pregãteºte un atac trebuie:
– sã se facã tot ce este practic posibil pentru a verifica dacã obiectivele
proiectate sã fie atacate sunt într-adevãr obiective militare;
– sã se ia toate mãsurile posibile pentru evitarea afectãrii incidentale
prin atac a populaþiei ºi bunurilor civile.
Harta cu concepþia acþiunilor de luptã trebuie sã oglindeascã cu toatã
claritatea distincþia dintre spaþiul militar (al operaþiunilor militare) ºi spaþiul
civil (care trebuie protejat). Pe hartã este necesar sã fie marcate locurile
de dispunere a obiectivelor militare ce vor fi atacate, cât ºi locurile
unde sunt aºezate bunurile ce trebuie ferite (lãcaºe de cult, instalaþii conþinând
forþe periculoase, spitale, tabere de prizonieri, adãposturi pentru
civili, resurse de hranã ºi apã ale civililor etc.).
Precizarea misiunilor de luptã
Când este posibilã alegerea între mai multe obiective militare pentru
obþinerea unui avantaj militar echivalent, se va alege obiectivul pentru care
se poate aºtepta ca atacul sã prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele
civile sau pentru bunurile cu caracter civil.
Regulile principiului discernãmântului în conducerea
operaþiunilor militare
Regula generalã stabileºte cã operaþiunile militare trebuie sã fie conduse
cu grija permanentã de a proteja populaþia civilã, persoanele civile ºi
bunurile cu caracter civil.
112 www.rft.forter.ro

august, 2007
Principiile acþiunii militare legale
folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat
Un atac planificat trebuie sã fie anulat sau întrerupt atunci când reiese
cã obiectivul–þintã nu este obiectiv militar sau atunci când se poate aºtepta
ca acel atac sã cauzeze, incidental, pierderi de vieþi omeneºti în rândul populaþiei
civile, rãnirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil,
sau o combinaþie a acestor pierderi ºi pagube care ar fi excesive în raport
cu avantajul militar concret ºi direct aºteptat.
În cazul atacurilor care pot afecta populaþia civilã, trebuie lansat, în timp
util ºi prin mijloace eficace, un avertisment, afarã de cazul când circumstanþele
nu permit aceasta.
În conducerea operaþiilor militare pe mare ºi în aer, fiecare parte la
conflict trebuie sã ia, în conformitate cu drepturile ºi îndatoririle ce decurg
pentru ele din regulile de Drept internaþional aplicabil la conflictele armate,
toate mãsurile de precauþie rezonabile pentru a evita pierderile de vieþi
omeneºti în rândurile populaþiei civile ºi pagube cu caracter civil.
Formaþiunile militare îºi vor executa marºurile ºi staþionãrile de preferinþã
în afara zonelor populate, mai ales atunci când prezenþa lor, chiar ºi
temporarã, ar putea, în circumstanþele date, sã punã în pericol persoanele
ºi bunurile civile.
113

Supravie]uirea în de[ert
LOCOTENENT MARIAN BÎRSAN
Pentru a putea supravieþui în deºert, militarul trebuie sã se
pregãteascã ºi sã înþelegã ce tip de mediu va înfrunta. El trebuie sã
aleagã corect echipamentul necesar, tacticile ºi procedurile pe care le va
folosi, precum ºi modalitatea în care mediul natural îi va afecta modul de
acþiune. Supravieþuirea este determinatã de înþelegerea climatului în care
militarul acþioneazã, abilitatea lui de a rãspunde adecvat solicitãrilor ºi factorilor
de mediu, dar ºi de dorinþa lui de a supravieþui.
Deplasarea în teren deºertic este dificilã ºi extrem de solicitantã.
Orientarea este mult îngreunatã de lipsa reperelor. Posibilitãþile de mascare
ºi adãpostire sunt reduse, de aceea riscul de a fi descoperit de inamic
este constant.
Pentru a supravieþui în mediul deºertic, militarii trebuie sã aibã în vedere
câþiva factori de mediu:
� lipsa precipitaþiilor;
� temperaturi extrem de ridicate;
� diferenþe mari de temperaturã între zi ºi noapte;
� lipsa vegetaþiei;
� existenþa zonelor cu sol bogat în minerale;
� apariþia furtunilor de nisip;
� apariþia fenomenului de „miraj”.
Lipsa precipitaþiilor este cel mai evident factor de mediu în deºert. Nu
se poate supravieþui fãrã apã, de aceea atunci când militarul se gãseºte într-o
august, 2007
115

Teatre de operaþii
situaþie, primele întrebãri la care trebuie sã îºi rãspundã sunt: „Ce cantitate
de apã mai am asupra mea?” ºi „Unde se aflã cea mai apropiatã sursã de
apã?”.
Temperaturile ridicate sunt prezente în toate zonele deºertice, temperatura
aerului poate ajunge la 60 0 C în timpul zilei. Cãldura imensã resimþitã
de personal provine din însumarea cãldurii generate de soare cu cea generatã
de vânturile fierbinþi, precum ºi cu cea reflectatã de sol. Temperatura
nisipului ºi a solului este mai ridicatã decât cea a aerului cu 16 0 C –
22 0 C (vezi fig.nr.1). Expunerea la soare ºi la temperaturile ridicate determinã
creºterea nevoii de apã a organismului. Pentru a conserva fluidele din
organism, precum ºi energia, este indicat ca militarul sã se adãposteascã
ziua ºi sã se deplaseze noaptea. Atenþie, o grijã sporitã trebuie acordatã
echipamentului electronic de orientare, deoarece expunerea îndelungatã la
temperaturi ridicate sau la lumina soarelui poate duce la avarierea lor.
Temperatura poate sã scadã pânã la 10 0 C în timpul nopþii, de aceea este de
preferat deplasarea în aceastã perioadã. Dacã totuºi militarul este nevoit sã
se odihneascã noaptea, atunci este obligatoriu sã aibã asupra sa echipament
pentru temperaturi scãzute.
Caldura generata de soare
Caldura generata de vântul fierbinte
Caldura reflectata de sol
Însumarea factorilor ce genereaza
caldura resim tita de personal
Fig.1
Vegetaþia este foarte rarã în zonele deºertice, de aceea gãsirea unui
adãpost sau camuflarea deplasãrii sunt foarte greu de realizat. Pe timpul
zilei, o forþã inamicã de dimensiuni reduse poate controla porþiuni considerabile
de teren. De aceea, deplasarea este bine sã se execute pe vãile uscate,
ce oferã protecþie împotriva observãrii inamicului. Orice loc umbros trebuie
exploatat, deoarece temperatura în aceste locuri este cu 11 0 C pânã la
17 0 C mai coborâtã. Înainte de a se deplasa, militarul trebuie sã observe terenul
ºi sã identifice urmãtoarea acoperire. El va avea probleme în estimarea
distanþei de parcurs, eroarea fiind de aproximativ 2/3 din distanþã, da-
116 www.rft.forter.ro

august, 2007
Supravieþuirea în deºert
toritã terenului plat ºi gol care „micºoreazã“ distanþele (ceea ce pare sã fie
la o distanþã de 1 km, este de fapt la 3 km).
Zonele al cãror sol are o concentraþie ridicatã de sãruri trebuie ocolite,
deoarece contactul materialelor cu un astfel de sol determinã uzura mult
mai rapidã a acestora, precum ºi iritaþii ale pielii.
Furtunile de nisip sunt foarte frecvente. Vântul deºertic denumit
„Seistan” bate constant în Afganistan ºi Iran timp de 120 de zile, cu o
vitezã de 112-128 km/h. Frecvenþa furtunilor de nisip sau de praf este de
una pe sãptãmânã. Cel mai mare pericol pentru un militar care se
deplaseazã este sã se rãtãceascã într-o furtunã de nisip. De aceea, dacã are
posibilitatea sã se adãposteascã, trebuie sã îºi acopere gura, ochii ºi nasul,
sã îºi marcheze direcþia de deplasare, sã se aºeze ºi sã aºtepte terminarea
furtunii. Furtunile de nisip împiedicã funcþionarea normalã a legãturilor
radio, de aceea trebuie sã fie pregãtit sã îºi semnalizeze poziþia prin alte
mijloace.
Mirajul apare ca urmare a refracþiei luminii prin stratul de aer cald ce
se ridicã deasupra unei suprafeþe stâncoase sau nisipoase ºi apare, de regulã,
în interiorul deºertului, la aproximativ 10 km de coastã. Mirajul face
ca obiectele care sunt la o distanþã mai mare de 1,5 km sã parã cã se miºcã,
ceea ce le face sã fie foarte greu de identificat. Efectul poate fi uºor combãtut
dacã militarul are posibilitatea sã urce pe un teren ceva mai înalt
(aproximativ 3 m deasupra nivelului solului).
Lumina naturalã în zonele deºertice este mult mai intensã decât în alte
zone ale globului. De aceea, nopþile cu lunã plinã sunt extrem de luminoase,
viteza vântului este zero, iar vizibilitatea este excelentã. Sunetul se
propagã foarte departe. Deplasarea în astfel de nopþi se face cu mare uºurinþã.
În schimb, în nopþile fãrã lunã, deplasarea este aproape imposibilã
datoritã vizibilitãþii foarte scãzute.
Un factor esenþial pentru supravieþuirea cu succes în deºert îl reprezintã
înþelegerea relaþiei între activitatea fizicã, temperatura aerului ºi consumul
de apã. Organismul uman are nevoie de o anumitã cantitate de apã, în
condiþiile efectuãrii unei anumite activitãþi fizice la o anumitã temperaturã.
De exemplu, o persoanã care efectueazã o muncã fizicã intensã la o temperaturã
a aerului de 43 0 C are nevoie de 19 litri de apã pe zi. Lipsa cantitãþii
necesare de apã provoacã rapid declinul stãrii fizice a militarului ºi
afecteazã în mod negativ capacitatea de a lua decizii sau de a efectua anumite
activitãþi.
Temperatura normalã a organismului este de 36,9 0 C. Organismul eliminã
excesul de cãldurã prin intermediul transpiraþiei. Cu cât activitatea
117

Teatre de operaþii
fizicã este mai intensã, cu atât transpiraþia este mai abundentã. Transpirând,
organismul pierde lichide care trebuie înlocuite, altfel se instaleazã
starea de ºoc. O regulã foarte bunã este urmãtoarea: la temperaturi ale aerului
de sub 38 0 C trebuie consumatã o jumãtate de litru de apã la fiecare
orã, iar la temperaturi de peste 38 0 C trebuie consumat un litru de apã în
acelaºi interval de timp (vezi fig.nr.2). Este greºit ca militarul sã aibã setea
ca indicator al deshidratãrii. Dacã foloseºte acest indicator va consuma numai
douã treimi din cantitatea minimã necesarã organismului. Pentru a
preveni deshidratarea trebuie limitate la mimimum activitãþile din timpul
zilei, în special cele care presupun efort fizic.
NECESARUL DE AP A ÎN LITRI
Relatia activitate – temperatura – necesar de apa
TEMPERATURA ÎN GRADE CELSIUS
A: Activita ti intense expus la soare ( echipat de lupta )
B: Activita ti moderate ca intensitate ( întretinere de tehnica si echipament)
C: Odihna la umbra
Graficul prezinta necesarul de apa în litri pe zi a unei persoane care executa diferite activita ti.
Fig.2
Dacã militarul gãseºte un loc umbrit, unde sã se adãposteascã pe timpul
zilei, trebuie sã stea îmbrãcat (pentru a pãstra transpiraþia aproape de piele),
sã nu vorbeascã, sã nu deschidã gura ºi sã respire pe nas. În acest fel
nevoia de apã scade drastic, ceea ce poate însemna diferenþa între a supravieþui
sau nu, atunci când resursele de apã sunt limitate. De asemenea,
dacã militarul nu dispune de suficientã apã, atunci nu trebuie sã mãnânce
deoarece hrana necesitã apã pentru a fi digeratã. Pentru a pãstra organismul
hidratat, apa trebuie consumatã la intervale regulate (se bea o înghiþiturã
la fiecare orã). Apariþia crampelor musculare, a oboselii, a ameþelilor,
lipsa transpiraþiei sunt indicii pentru abandonarea oricãrei activitãþi ºi gãsirea
unui adãpost, ca sã permitã organismului sã revinã la temperatura normalã.
118 www.rft.forter.ro

august, 2007
Supravieþuirea în deºert
Fauna din mediul deºertic poate crea probleme deosebite.
De asemenea, militarul trebuie sã inspecteze locul unde sã se adãposteascã.
Muºcãturile sau înþepãturile unor insecte ori reptile pot cauza rãni
sau intoxicaþii acute, care vor diminua considerabil ºansele de supravieþuire.
Atunci când un militar se gãseºte în situaþia de a supravieþui în deºert,
riscul de a deveni o victimã a mediului este foarte mare. Cunoaºterea mediului,
a simptomatologiei diferitelor afecþiuni care pot sã aparã, precum ºi
a mãsurilor ce se impun în astfel de situaþii, îi va da foarte multe ºanse militarului
sã treacã cu bine prin aceastã încercare.
Consideraþii finale
Supravieþuirea reprezintã o provocare extremã, indiferent de tipul de
mediu în care are loc. Ea solicitã militarul din toate punctele de vedere.
Studierea ºi aprofundarea caracteristicilor mediului în care militarii urmeazã
sã acþioneze, adoptarea unei stãri mentale pozitive, precum ºi antrenamentul
practic sunt mãsuri ce asigurã supravieþuirea. Poate cel mai important
aspect ce trebuie menþionat este cã, aflat într-o situaþie de supravieþuire,
militarul nu trebuie sã înceteze sã lupte, nu abandoneazã lupta.
El continuã sã lupte cu mijloacele ºi cu resursele extrem de limitate aflate
la dispoziþie. Misiunea militarului devine aceea de a supravieþui, de a face
orice ca sã rãmânã în viaþã pânã ce va fi recuperat de trupele proprii.
Spaþiul limitat alocat acestei abordãri nu a permis evidenþierea tuturor
aspectelor ce vizeazã problema supravieþuirii. Acest articol ºi-a propus ca
prin modul de abordare ºi prin aspectele prezentate sã constituie un punct
de pornire în studierea problematicii supravieþuirii în teren muntos ºi în de-
ºert, pentru cei interesaþi ºi, mai ales, pentru militarii care urmeazã sã desfãºoare
misiuni în aceste tipuri de teren.
119

Riscuri CBRN
în teatrele de opera]ii:
amenin]area biologic`
(1)
MAIOR COSTEL GUªTERIÞEAN
America anilor ‘60 se confrunta cu temerea cã numãrul þãrilor capabile
sã dezvolte tehnologii nucleare ar putea creºte vertiginos în urmãtoarea
decadã. Pe parcurs, s-a dovedit a nu fi aºa. Specialiºtii au atras totuºi
atenþia asupra pericolului proliferãrii armelor nucleare. În prezent, datoritã
mãsurilor impuse prin regimul de neproliferare, numãrul celor deþinãtoare
de arme nucleare a fost menþinut la opt state. Se va reuºi oare
acelaºi lucru ºi în cazul þãrilor care dezvoltã biotehnologia?
Î ntreaga
lume este supusã permanent ameninþãrii cu utilizarea agenþilor
biologici, ca arme de distrugere în masã. Caracterul lor terifiant
este dat de posibilitatea de extindere rapidã ºi necontrolabilã, în mediul
ambiant, în care au fost eliberaþi.
Dupã 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste, de amploare,
asupra populaþiei din oricare parte a lumii, continuã sã fie un scenariu de
neimaginat. Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de domeniul
filmelor science-fiction, reprezentând la ora actualã una dintre cele
mai grave ameninþãri la adresa tuturor statelor. Unii analiºti atenþioneazã
cã riscul utilizãrii acestor arme este în creºtere, având în vedere sporirea
violenþei interetnice ºi religioase ºi a încãlcãrii drepturilor omului. Alþii
apreciazã cã posibilitãþile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu,
sunt reduse, dar trag semnale de alarmã asupra consecinþelor dezastruoase,
dacã nu se vor lua mãsuri imediate.
august, 2007
121

Teatre de operaþii
Tratatele internaþionale privind aceste tipuri de arme nu prevãd mãsuri
suficiente de control ºi se impune o implicare nu numai a statelor dar ºi a
organizaþiilor nonguvernamentale. Cu toatã mobilizarea americanã ºi a statelor
membre NATO împotriva statelor considerate teroriste, ameninþarea
bioterorismului este neliniºtitoare pentru viitorul omenirii.
Prezenþa ingineriei genetice în domeniile medical, economic ºi al securitãþii
alimentaþiei, ca ºi tendinþa dezvoltãrii biotehnologiei din ultimii ani
par de nestãpânit. Aºadar, este tot mai aproape momentul în care se va
reuºi crearea agenþilor patogeni periculoºi sau înmulþirea lor artificialã.
Inevitabil, revoluþia în biotehnologie va plasa în mâinile grupurilor mici
(componente din punct de vedere tehnic) o ºi mai mare putere distructivã.
Aceastã perspectivã pare a fi conturatã ºi confirmatã nu de programe militare,
ci de cercetãri ºi studii cu caracter nesecret, efectuate în medii universitare.
Concluziile desprinse din stoparea proliferãrii nucleare în ultima jumãtate
a secolului trecut nu pot fi aplicate cu uºurinþã în cazul proliferãrii biologice
în secolul XXI. Controlul bilateral al armamentelor din timpul Rãzboiului
Rece ºi neproliferarea multilateralã nu pot reprezenta modele pentru
a combate aceastã nouã provocare. Mai mult decât în perioada proliferãrii
nucleare, civilizaþia trebuie sã facã faþã propriului viitor biologic, în
loc sã îl configureze.
Biosecuritatea
Patru tendinþe au apãrut în anii ’90 legate de confruntarea civilizaþiei
cu un nou ºi provocator domeniu al securitãþii biologice. Fiecare tendinþã
s-a remarcat în actuala decadã, deºi a avut manifestãri anterioare.
1. Apariþia bolilor infecþioase. În ultimii douãzeci de ani au apãrut
HIV/SIDA ºi alte tipuri de boli ºi epidemii, cum ar fi ebola ºi hantavirus 1
în Statele Unite. Alte boli binecunoscute, ca de exemplu tuberculoza, au
evoluat în variante rezistente la medicamente. Toate acestea au determinat
Academia Naþionalã de ªtiinþe a SUA ºi, ulterior, guvernul american sã îºi
focalizeze atenþia asupra ameninþãrii bolilor infecþioase. Pentru îmbunãtãþirea
ºi dezvoltarea capacitãþii de detectare, monitorizare ºi rãspuns la izbucnirea
inopinatã a bolilor infecþioase, Senatul american a iniþiat un decret
numit „Urmãrirea globalã a agenþilor patogeni“, ce urmeazã sã devinã
lege. Necesitatea sa este indiscutabilã pentru a împiedica izbucnirea bolilor
infecþioase ºi rãspândirea lor la scarã mondialã, într-un termen scurt,
sau cum a fost cazul SARS 2 , în 2003.
122 www.rft.forter.ro

august, 2007
Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã
2. Terorismul. Prima încercare de a doborî turnul World Trade Center
(februarie 1993), atacul cu sarin din metroul japonez (martie 1995) ºi atacul
cu bombã asupra oraºului Oklahoma (aprilie 1995) au dovedit clar cã
existã mai multe grupãri care au ca scop uciderea în masã. Încercarea sectei
Aum în 1993 de a pulveriza bacterii de antrax în centrul oraºului Tokyo
a confirmat cã anumite grupãri teroriste vor sã recurgã la atacuri biologice
în locuri aglomerate, chiar dacã nu sunt suficient de competente pentru a
reuºi acest lucru.
3. Încãlcarea BWC 3 . Prin Convenþia pentru Arme Toxice ºi Biologice
– BWC – (1972), statele semnatare se angajau sã interzicã dezvoltarea, producerea
ºi stocarea agenþilor biologici, a armelor ºi substanþelor toxice. Încãlcarea
gravã a convenþiei a fost observatã dupã Rãzboiul Rece ºi primul
conflict din Golf. Irakul (stat semnatar care a rectificat convenþia dupã
1991) a condus un program de fabricare a antraxului ºi a altor agenþi biologici.
Detaliile au fost fãcute publice de inspectorii ONU, cu ocazia controlului
efectuat dupã Rãzboiul din Golf. Uniunea Sovieticã (semnatarã a
convenþiei) a dezvoltat un program ilegal, la care au participat zeci de mii
de oameni. Nici astãzi nu este permis accesul la unele construcþii ale complexului
respectiv. Programul sovietic urmãrea dezvoltarea armelor pe bazã
de variolã, un puternic agent contagios. Pentru militari, variola are un
interes minor (efectul de bumerang asupra propriilor trupe sau populaþii), dar
a fost de un real interes pentru grupãrile teroriste.
4. Efectele dramatice ale dezvoltãrii biotehnologiei. Descoperirea structurii
ADN (1953) ºi punerea la punct a tehnologiei de recombinare a acestuia
(dupã alþi 20 de ani) au permis, pentru prima datã, manipularea directã
a genomilor din organism – grupuri de cromozomi, diferiþi genetic, dar
care formeazã o unitate. Alte descoperiri – reacþia de polimerizare în lanþ
(anii ‘80), recombinarea ADN-ului (anii ‘90) ºi tehnologii de manipulare a
ADN-ului au contribuit la evoluþia biologiei moleculare.
Biotehnologia a luat amploare din anii ’90 în întreaga lume. Industria
de biotehnologie din Statele Unite, în 1993-1994 s-a dublat, iar în 2001,
aceasta asigura aproximativ 500.000 de locuri de muncã ºi contribuia cu
47 miliarde de dolari la venitul anual. Aproximativ 20.000 de oameni din
China lucreazã în 200 de laboratoare de biotehnologie. Un membru al
comisiei pakistaneze pentru energie atomicã fãcea publicã (ianuarie 2004)
hotãrârea acesteia privind preocuparea de a pregãti oameni de ºtiinþã din
þãri musulmane, în domeniul biotehnologiei. Singapore este o altã þarã care
investeºte miliarde de dolari în acest domeniu, aflat pe locul patru în economia
proprie.
123

Teatre de operaþii
Riscurile rãzboiului biologic
Utilizarea organismelor vii (microorganismelor) în scopuri ostile, pentru
a provoca disabilitãþi, a îmbolnãvi sau a provoca moartea reprezintã
ceea ce, generic, numim „rãzboiul biologic”. Utilizarea agenþilor biologici
ºi a toxinelor pune probleme deosebite pentru cã identificarea acestora este
dificilã, din cauza asemãnãrii dintre o epidemie normalã ºi atacul cu agenþi
biologici. Extrem de importantã este ºi dezvoltarea „în paralel” atât a sistemelor
de detecþie, cât ºi a virusurilor/toxinelor care sã fie dificil de detectat.
Cele mai evidente riscuri sunt cele legate de tipurile, caracteristicile ºi
cãile diseminãrii agenþilor biologici.
• Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax, tularemia).
• Rickeþii sunt paraziþi intracelulari care se reproduc ºi se dezvoltã
în interiorul celulelor animale (tifos, febra Q).
• Virusurile sunt paraziþi intracelulari de 100 de ori mai mici decât
bacteria (Smallpox, Ebola).
• Ciupercile sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturile
de cereale (histoplasmozã).
• Toxinele sunt otrãvuri naturale sau sintetice, „fabricate” de cãtre
organismele vii.
Caracteristicile acestor tipuri de agenþi (specifici armelor de distrugere
în masã) sunt:
– posibilitate de producere facilã de cãtre orice naþiune, în cadrul
industriei farmaceutice;
– metodele de producere industrialã se regãsesc în fabricarea iaurtului,
berii, chiar a antibioticelor sau vaccinurilor;
– majoritatea echipamentelor utilizate în producerea acestora sunt
„dual-use” ºi sunt comercializate pe piaþa liberã;
– existenþa culturilor de agenþi patogeni anteriori, pãstraþi în anumite
facilitãþi/depozite specifice;
– uºurinþa transmiterii la þintã, utilizând chiar ºi condiþiile meteorologice;
– eficacitate sporitã: cantitãþi mici de substanþã, cu efect maxim;
- suprafaþã mare de contaminare.
Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizatã prin decizii naþionale, ci
prin extinderea cooperãrii ºi cercetãrii în domeniul tehnologiei, la scarã
mondialã, pentru a obþine vaccinuri destinate combaterii potenþialilor agenþi
biologici folosiþi de teroriºti 4 .
124 www.rft.forter.ro

august, 2007
Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã
Prevenirea contaminãrii biologice a fost ºi este o provocare pentru toate
structurile, militare sau civile, tehnologiile încercând sã rezolve aceastã
problemã de contracarare a agenþilor „high-tech”, cum se mai numeºte
„moartea nevãzutã”. A preveni o epidemie sau pandemie este mai uºor
decât sã încerci sã-i limitezi/elimini efectele, datoritã caracteristicilor extreme
ale agenþilor biologici/toxinelor.
Potrivit unui grup de experþi americani în prevenirea ºi controlarea bolilor,
micro-organismele cele mai periculoase pentru sãnãtatea publicã sunt:
variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersinia
pestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis)
ºi febrele hemoragice (filoviruºii/ arenaviruºii).
Acestea se pot transmite prin mai multe cãi, dintre care doar douã sunt
susceptibile de a atinge un numãr mare de persoane: pe cale digestivã ºi pe
cale aerianã.
a) Pe cale digestivã. Unele microorganisme induc maladia, nu atât
prin multiplicarea lor, cât prin acþiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de
bacterii. Ingerarea toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu este
considerat ca fiind „practic” decât pentru aglomerãrile de populaþie care
dispun de rezervoare de apã în care aceste toxine ar putea fi deversate. Este
vorba, în principal, de toxina botulinicã (responsabilã de botulism), a cãrei
gravitate este legatã de apariþia paraliziei musculare ºi respiratorii.
b) Pe cale aerianã. Cei mai mulþi agenþi utilizaþi în bioterorism pot fi
transmiºi pe cale aerianã. Aceºtia se multiplicã, inducând maladia dupã o
perioadã de incubaþie variabilã. Riscul cel mai mare de contaminare a mii
sau chiar zeci de mii de persoane este diseminarea în timpul manifestãrilor
publice sau sportive, folosindu-se avioane utilitare (pulverizeazã insecticide
pe culturi), sau dispozitive tip aerosol.
Atacurile teroriste cu agenþi biologici diferã de cele în care sunt utilizaþi
agenþi chimici. Aceºtia din urmã au o acþiune incapacitantã/mortalã imediatã
sau cel puþin mult mai rapidã decât cele biologice, ceea ce le face deosebit
de eficace. Fabricarea ºi utilizarea lor în cantitãþi mari presupun un
minimum de mijloace tehnologice de vârf. Or, acestea se aflã mai mult la
îndemâna formaþiunilor militare decât a unor grupuri teroriste. În cantitãþi
egale, armele biologice sunt mult mai ucigãtoare decât cele chimice. Una
dintre cele mai virulente arme biologice, toxina bacilului botulinic, acþioneazã
în cantitãþi infinitezimale. Doza letalã de toxinã botulinicã, exprimatã
în miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai micã decat cea de VX
(Lethal Nerve Agent), ea însãºi infinit inferioarã celei de gaz neurotoxic
cum este, de pildã, sarinul. Armele biologice au redutabila superioritate de
125

Teatre de operaþii
a fi capabile sã întreþinã prin ele însele propria „proliferare”, odatã lansate
într-un mediu potrivit (aceastã proliferare putând fi acceleratã prin manipulãri
genetice). Armele biologice sunt foarte uºor de obþinut, pentru multe
dintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat într-o baie. Diseminarea
substanþelor biologice nu necesitã nici mijloace moderne, nici prea
multã ingeniozitate. Acþionând prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu uºurinþã
vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat deasupra unei mari suprafeþe,
printr-un atomizor într-un spaþiu închis sau, ºi mai uºor, introduse în
reþelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare.
Arma biologicã este o armã invizibilã. Ea poate fi transportatã, fãrã a
fi detectatã, chiar peste graniþe, fie în „culturi“ pentru obþinerea cantitãþii
dorite, fie în cantitãþi suficiente pentru savârºirea unui masacru. Microorganismele
pot fi eliberate fãrã zgomot ºi fãrã a provoca efecte imediate. Nu
se poate determina maladia pânã nu se cunosc simptomele infecþiei ºi agentul
cauzal. Dacã acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga uºor
de la o persoanã la alta, numãrul victimelor atinge cu uºurinþã zeci de mii
de cazuri.
Într-o lucrare asupra problemelor rãzboiului secolului XXI se estimeazã
cã diseminarea a 100 kilograme de antrax, într-o noapte cu vânt moderat,
deasupra unui oraº ca Washington, va acoperi o suprafaþã de 300 km 2 ,
ucigând pânã la 3.000.000 de persoane, cam câte victime ar face o rachetã
nuclearã de putere medie. Lucrarea descrie efectele provocate prin împrãºtierea
câtorva kilograme de antrax într-un oraº ca New York-ul: câteva
sute de mii de morþi în primele zile, alte mii de tratat prin vaccinare sau
medicaþie ºi milioane de oameni cuprinºi de panicã ºi care ar avea nevoie
de îngrijiri medicale. Intervenþia în urma unei acþiuni teroriste biologice presupune
un efort la fel de mare ca în cazul unei explozii accidentale sau
deliberate a unei rachete nucleare. Comandantul Agenþiei de Apãrare Chimicã
ºi Biologicã (CBDA) a forþelor terestre americane considera cã ameninþarea
biologicã este singura susceptibilã de efectele catastrofale asupra
unei forþe desfãºurate într-un teatru de operaþii. Mai multe state aparþinând
principalelor zone de tensiune din lume – am numit Golful Persic ºi Asia
Orientalã – sunt deþinãtoare de potenþial militar biologic. În afara Irakului
putem menþiona Iran, Israel, Libia ºi Siria, Coreea de Nord, China ºi
Taiwan. Cele douã superputeri ale Rãzboiului Rece au fabricat de asemenea
arsenale considerabile de arme biologice în cursul anilor ’50, ’60, înainte
de a semna, în 1972, Convenþia Internationalã asupra Armelor Biologice
ºi a Toxinelor ºi de a declara cã au distrus în întregime stocurile.
Problema pe care o pune interzicerea armelor biologice este foarte bine
ilustratã de ultima crizã din Irak (þarã semnatarã a Convenþiei).
126 www.rft.forter.ro

august, 2007
Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã
Ameninþarea „bioterorismului”, adicã utilizarea unei arme biologice în
scopuri teroriste în mediul urban, este mult mai angoasantã, în acest domeniu
existând o „acumulare” neliniºtitoare de evenimente simptomatice. În
privinþa escaladãrii terorismului cu mijloacele „neconventionale”, cel mai
spectaculos rãmâne atentatul cu gaz sarin al sectei Aum Shinrikyo, în metroul
din Tokyo, la 20 martie 1995. Dacã s-ar fi fãcut uz de toxine botulinice
în locul sarinului, în aceleaºi condiþii, mai multe mii sau zeci de mii de
persoane ar fi murit în urma contaminãrii.
Nu existã „arme biologice” perfecte. Vectorii de infecþie sunt pentru
moment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinicã,
sunt relativ fragile ºi necontagioase. În prezent, utilizarea armei biologice
ar putea sã provoace un anumit numãr de morþi, dar nu epidemii infricoºãtoare.
Rãmâne ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente,
obþinutã prin manipulãri genetice, scenariu ce þine deocamdatã de sciencefiction,
dar... „unde se terminã realitatea ºi unde începe ficþiunea?”.
Note:
1. Febra hemoragicã cu sindrom renal, o afecþiune renalã acutã de origine infecþioasã,
cuzatã de virusul Hantaan, cunoscutã ºi sub denumirea de febrã hemoragicã de Coreea.
2. Severe Acute Respiratory Syndrome (pneumonie atipicã).
3. Biological Weapons Convention.
4. Biotechnology and Bioterrorism: An Unprecendented World (Survival, vol.26, nr.2,
Summer 2004).
127

Repere cronologice
Dacã este sã facem o selecþie a evenimentelor semnificative din istoria
armelor biologice vom observa cã acestea au fost utilizate din cele mai
vechi timpuri.
• Secolul 6 î.e.n. – Asirienii otrãvesc puþurile duºmanilor lor cu corn de
secarã (claviceps purpurea), o ciupercã a cãrei toxinã produce violente halucinaþii.
• Anul 184 î.e.n. – Cartaginezul Hannibal catapulteazã strachine umplute
cu ºerpi asupra punþii navelor regatului Pergamului. Aceastã tacticã,
prin care a obligat duºmanii sã se batã în acelaºi timp cu oamenii ºi cu ºerpii,
i-a asigurat victoria ( Hannibal ar putea fi considerat, deci, pionier al
armelor biologice).
• Anul 1346 – În timpul asediului cetãþii Caffa (Crimeea), tãtarii au aruncat
cadavre contaminate cu ciumã peste zidurile oraºului, obligând pe genovezi
sã se retragã, cu preþul, poate, al extinderii bolii de-a lungul Europei.
• Secolul XV – Conchistadorul spaniol Pizarro a rãspândit variola printre
indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variolã.
• Anul 1710 – Trupele ruseºti utilizeazã procedeul Pizarro contra suedezilor
asediaþi în oraºul Reval.
• Anul 1767 – Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din
Ohio ºi din Pensylvannia, oferindu-le pãturi infestate cu variolã.
• Anii 1914-1918 – Germania este acuzatã de a fi expediat în SUA vite
contaminate cu antrax ºi morva (rapciuga), de asemenea, cã au încercat sã
provoace holera în Italia ºi pesta în Rusia. Bãnuielile, niciodatã dovedite,
au fost suficient de neliniºtitoare pentru ca la Convenþia de la Geneva,
semnatã la 17 iunie 1925, sã se interzicã utilizarea armelor biologice (ºi
chimice).
• Anul 1936 – Japonia lanseazã un vast program de cercetare asupra armelor
biologice. În faimosul „Unite 731“, în Manciuria, medicul militar
Shiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele infecþiei cu holerã, pestã,
antrax etc.
128 www.rft.forter.ro

august, 2007
Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã
• Anul 1940 – Japonezii împrãºtie suspensii de pestã asupra oraºelor
chineze prin bombe cu fragmentaþie. Sunt utilizaþi de asemenea purici infestaþi.
• Anul 1941 – Britanicii experimenteazã antraxul în insula Grunard, în
largul Scoþiei. Accesul la insulã, contaminatã încã, este ºi azi interzis.
• Anul 1943 – SUA lanseazã un program de cercetare la Camp Detrick,
în Maryland. Scopul cercetãrii asupra armelor biologice este declarat a fi
unul defensiv.
• Anul 1952 – Un grup de experþi internaþionali acuzã SUA cã au utilizat
arme biologice în Coreea de Nord.
• Anul 1955 – Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, începe
producþia de masã a germenilor tularemiei. Zece ani mai târziu, zona
devine un loc de stocare a tuturor tipurilor de germeni „militarizaþi“ (oficial
distruºi în anul 1972).
• Anul 1956 – Mareºalul sovietic Zhukov anunþã cã URSS are intenþia
sã dezvolte, la rândul ei, un program de arme chimice ºi biologice.
• Anul 1960 – SUA sunt bãnuite cã utilizeazã arme biologice în
Vietnam. La rândul sãu, Vietcongul utilizeazã diferite metode pentru a
contamina trupele americane.
• Anul 1972 – Convenþia asupra interzicerii, dezvoltãrii, producþiei ºi
stocãrii de arme biologice ºi chimice ºi asupra distrugerii lor este ratificatã
de 103 state. SUA nu au semnat-o decât în anul 1975.
• Anii 1975-1983 – Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietnamezii
au fãcut sã cadã „ploaia galbenã“ în Laos ºi în Cambodgia.
• Anul 1979 – O explozie în complexul militar Sverdlovsk (Rusia) a
provocat moartea mai multor zeci de persoane ºi câteva sute au fost contaminate
cu antrax. Boris Elþîn a declarat în anul 1992, în calitate de preºedinte
al Rusiei, cã accidentul s-a produs într-un centru de studiu a armelor
biologice.
• Anul 1984 – În Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat
restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate.
• Anul 1989 – Conform directorului CIA, cel puþin zece þãri fabricã arme
biologice.
• Anul 1991 – Irakul anunþa cã face cercetãri asupra armelor biologice.
• Anul 1992 – Secta japonezã Aum încearca sã procure virusul Ebola
din Zair. În anul urmãtor, membrii sectei ajung sã disemineze antraxul în
interiorul unui imobil.
• Anul 1995 – Anul mai multor pericole – se presupune cã Irakul dispune
de proiectile teleghidate cu încãrcãturã biologicã; 17 þãri sunt suscep-
129

Teatre de operaþii
tibile de a dispune de astfel de arme; în Japonia, secta Aum procedeazã la
mai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat în mod
legal fiole cu bacili ai pestei.
• Anul 1999 – Ossama Ben Laden este suspectat cã deþine arme biologice;
a fãcut caz de mai multe ameninþãri cu atentate de SIDA în lume;
cecenii trecuþi în Daghestan au avut asupra lor planuri de atac biologic.
• Anul 2001 – Scrisorile cu antrax au semãnat panicã în SUA ºi au cauzat
primii morþi ai terorismului biologic.
130 www.rft.forter.ro

Preg`tirea
pentru participarea
la misiuni
în teatrele de opera]ii
LOCOTENENT GABRIEL CIOCÎNTÃ
Acþiunile structurilor Armatei Române angajate în teatrele de operaþii
se încadreazã în tipologia conflictelor asimetrice, care opun
forþelor armate grupãri teroriste.
Valoarea ºi compunerea forþelor angajate în acþiuni de luptã sau asociate
acestora exprimã tendinþa tot mai accentuatã de a îndeplini obiective strategice
cu structuri de valoare tacticã (de nivel maxim companie). Complexitatea
acþiunilor, aria mare de desfãºurare, mediul politico – economic fragil,
instabil ºi condiþiile dificile de mediu (climã, relief) solicitã forþelor
dislocate flexibilitate în planificare, adaptabilitate în execuþie ºi capacitate
decizionalã ridicatã.
Caracterul acþiunilor militare
Conceptul „PENTRU LUPTÃ/MISIUNE“ desemneazã, în principal,
cerinþele esenþiale de instrucþie, pe baza misiunilor date/anticipate pentru
teatrele de operaþii.
Prioritatea unitãþilor nominalizate pentru misiuni în afara teritoriului
naþional este realizarea instrucþiei la standardele specifice acestor misiuni
din teatrele de operaþii, axatã în principal pe creºterea capacitãþii de acþiune
cu structuri de nivel grupã, pluton, modul acþional.
Mediile de securitate din teatrele de operaþii în care acþioneazã forþe ale
Armatei României sunt caracterizate de instabilitate, de anumite riscuri ºi
ameninþãri.
august, 2007
131

Teatre de operaþii
Riscuri:
1) Intensificarea propagandei anticoaliþie, de îndoctrinare/intimidare a
populaþiei civile.
2) Diversitatea atacurilor: a) directe (asupra patrulelor aflate în misiune
ºi a posturilor de pazã cu armament uºor de infanterie ºi A.G.-7); b) indirecte
(cu proiectile de artilerie/reactive, cu dispozitive explozive improvizate,
cu vehicule-capcanã, prevãzute cu sisteme de detonare de la distanþã);
c) atacuri sinucigaºe (vestã explozivã sau maºinã-capcanã); d) combinate
(DEI sau maºinã-capcanã ºi armament de infanterie, ambuscade).
3) Acþiuni iniþiate de entitãþi strãine în direcþia afectãrii unor interese
majore ale batalionului românesc, dar ºi ale Coaliþiei, atât în plan intern,
cât ºi în planul relaþionãrii cu ceilalþi parteneri.
4) Sporirea gradului de periculozitate a activitãþilor circumscrise criminalitãþii
organizate prin diversificarea metodelor ºi mijloacelor utilizate.
5) Creºterea numãrului de atacuri sinucigaºe.
6) Culegerea de informaþii, de cãtre structuri ostile, referitoare la vulnerabilitãþile,
capacitãþile, activitãþile, personalul ºi intenþiile forþelor militare
române.
Ameninþãri:
1) Atacuri cu dispozitive explozive improvizate (DEI), maºini-capcanã
(VBIED ºi SVBIED – maºini-capcanã conduse de atentatori sinucigaºi), cu
armament uºor de infanterie ºi artilerie, asupra bazelor militare unde sunt
dispuºi militari români sau a coloanelor de vehicule aflate în deplasare.
2) Atacuri cu mijloace explozive improvizate, pe timpul acostãrii în
porturi (pentru alimentare) sau chiar pe mare, de cãtre teroriºti sinucigaºi
îmbarcaþi la bordul unor nave de mici dimensiuni, precum ºi atacuri cu rachete
ºi/sau aruncãtoare pe timpul interceptãrii navelor suspecte.
3) Executarea de ambuscade.
4) Rãpiri de persoane.
Componentele pregãtirii
Pregãtirea structurilor trebuie sã rãspundã cerinþelor mediului de acþiune
al inamicului din teatrele de operaþii. La baza concepþiei pregãtirii stã
„Lista Cerinþelor Esenþiale pentru Misiune“, rezultatã din analiza misiunii.
În aceastã etapã devin foarte importante, în procesul de instrucþie, utilizarea
lecþiilor învãþate, a experienþei acumulate din participãrile la misiuni
132 www.rft.forter.ro

august, 2007
Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii
similare, precum ºi instruirea personalului-cheie la specificul teatrului de
operaþii în cadrul Centrului de Pregãtire prin Simulare.
Procesul de instruire trebuie sã se concentreze pe structurile de nivel
grupã, pluton, modul acþional, cu accent permanent pe experienþa ºi cunoºtinþele
acumulate anterior din astfel de misiuni, transmise ºi celorlalþi militari
participanþi la pregãtirea pentru cea urmãtoare.
O atenþie deosebitã trebuie acordatã pregãtirii în vederea cunoaºterii
regulilor de angajare, Dreptului Internaþional Umanitar, climei, reliefului,
limbii ºi dialectelor, mediului cultural din teatrul de operaþii, educaþiei fizice
militare, regulilor de acordare a primului ajutor, topografiei, minelor
ºi dispozitivelor explozive improvizate, protecþiei antichimice, problemelor
de comunicaþii ºi caracteristicilor echipamentului ºi armamentului.
Planificarea instrucþiei trebuie sã asigure legãtura între „Lista Cerinþelor
Esenþiale pentru Misiune“ (LCEM), efectuarea instrucþiei ºi evaluarea
acesteia.
Procesul de planificarea a instrucþiei trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele
cerinþe:
- unitate de concepþie: stabilirea de cãtre eºalonul superior a misiunilor
structurilor subordonate ºi aprobarea de cãtre acesta a planurilor de instrucþie;
- libertate de acþiune: dreptul fiecãrui comandant de a stabili cum sã
instruiascã structura pe care o comandã;
- rãspundere: obligaþiile fiecãrui comandant de a atinge nivelul de instrucþie
necesar îndeplinirii cerinþelor misiunilor.
În vederea unei planificãri judicioase a instrucþiei, ofiþerii din statul
major (S2, S3, S4, S6) vor acþiona pentru:
- identificarea metodelor practice de instruire colectivã;
- activitãþile de control (înainte ºi dupã perioada de evaluare), în relaþie
directã cu comandanþii de companii ºi plutoane pentru stabilirea gradului
real de instruire a structurilor;
- studierea ºi însuºirea standardelor de instruire individualã ºi colectivã,
pentru o percepþie realã a tabloului planificare – instruire – realizãri;
- evaluarea corectã ºi principialã a gradului de instruire;
- propunerea unor noi forme de instruire (modulare) în perioada post–
evaluare.
Principalele etape ale procesului de planificare a instrucþiei sunt:
- analiza misiunii – reieºitã din ordinul de pregãtire pentru misiune;
- elaborarea/revizuirea LCEM – în urma analizei ordinului de pregãtire
pentru misiune;
133

Teatre de operaþii
- aprobarea LCEM de cãtre comandantul batalionului;
- determinarea/evaluarea nivelului de instrucþie a detaºamentului;
- stabilirea concepþiei privind desfãºurarea instrucþiei;
- timpi alocaþi – 1/3 activitãþi pe timp de noapte; 2/3 activitãþi pe timp
de zi;
- resurse umane – nivelul de încadrare al detaºamentului ºi prezenþa
militarilor în cadrul structurilor;
- baza logisticã de instruire – existenþa, funcþionalitatea ºi repartiþia
efectuatã pe subunitãþi;
- orientarea planificatorilor;
- stabilirea activitãþilor de instrucþie ºi a costurilor aferente acestora;
- elaborarea planului;
- aprobarea planului de cãtre eºalonul superior.
În cadrul procesului de planificare, exerciþiile constituie o activitate complexã
de instrucþie desfãºuratã în condiþii cât mai apropiate realitãþii spaþiului
de luptã integrat. Acestea presupun înfãptuirea, într-o viziune unitarã
ºi continuã, a mai multor cerinþe esenþiale necesare pentru îndeplinirea
misiunii.
Efecutarea instrucþiei reprezintã o altã etapã a managementului instrucþiei.
Pe timpul acestei etape, varianta consideratã ca fiind optimã, trebuie
sã se supunã aceloraºi standarde, indiferent de structura în care are loc, valoarea
ºi experienþa comandantului acesteia ºi de tipul cerinþelor ce urmeazã
a fi îndeplinite. Aceste standarde includ tipul ºi nivelul de pregãtire,
modul de desfãºurare a tuturor activitãþilor teoretice ºi practice aferente
procesului de instrucþie, precum ºi o evaluare regulamentarã.
Procesul de efectuare a instrucþiei cuprinde: pregãtirea, desfãºurarea
propriu–zisã ºi analiza post–acþiune.
Pregãtirea pentru instrucþie cuprinde pregãtirea programului pentru a
doua zi (pregãtirea teoreticã, repetiþii, stabilirea sarcinilor, verificarea modului
de înþelegere a sarcinilor ce revin fiecãruia); selectarea cerinþelor
pentru care are loc instrucþia; recunoaºterea locului de instrucþie; pregãtirea
bazei materiale pentru instrucþie; pregãtirea instructorilor; pregãtirea
elementelor auxiliare participante la instrucþie (evaluatori, observatori/controlori
ºi forþele care joacã rolul inamicului – OPFOR).
Desfãºurarea propriu–zisã a instrucþiei trebuie axatã în principal pe
probleme ºi proceduri standard, reieºite din lecþiile învãþate ºi din experienþa
acumulatã în teatrele de operaþii de cãtre instructori. Principalele
tehnici, tactici ºi proceduri pe care se va pune accentul sunt cele referitoare
la executarea marºului, patrulelor, escortã convoi, acþiunea la contact, am-
134 www.rft.forter.ro

august, 2007
Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii
buscadã, explozia unei mine (DEI), descoperirea unor obiecte suspecte, siguranþa
pe timpul staþionãrii (ziua ºi noaptea), acþiunea în zone aglomerate
(restrictive), ocuparea unui raion de dispunere, evacuarea vehiculelor
avariate, percheziþionãri (persoane ºi vehicule), alarmare, reguli de angajare,
Drept Internaþional Umanitar, protecþie NBC, acordarea primului ajutor,
transmiterea de rapoarte ºi cereri standard (MEDEVAC, sprijin aerian,
sprijin cu foc, raportarea coordonatelor punctelor, SALUTE), cooperarea
cu structurile date în sprijin (cercetaºi, pionieri, cercetaºi de geniu/
chimic, subunitãþi de aruncãtoare).
Analiza post-acþiune (APA) se desfãºoarã la încheierea fiecãrui exerciþiu.
Aceasta are ca scop realizarea feedback-ului necesar militarilor ºi
subunitãþilor privind performanþele obþinute în procesul de instrucþie. Aceste
analize identificã în acelaºi timp modul de înlãturare a deficienþelor, de
menþinere a capacitãþii de luptã, concentrându-se asupra rezultatelor obþinute.
Succesul unei analize post-acþiune depinde de modul în care militarii
realizeazã înþelegerea deficienþelor constatate ºi necesitatea remedierii
acestora.
Planul de instrucþie trebuie sã cuprindã: confirmarea zonelor ºi locurilor
de instrucþie; alocarea muniþiei necesare instrucþiei; exerciþii de instruire
prin simulare ºi folosirea simulatoarelor; cerinþele de transport; echipamentele
individuale ºi de echipã necesare; analizã a managementului
riscului; stabilirea responsabilitãþilor ºi desemnarea instructorilor responsabili
cu instrucþia aprobatã, precum ºi mãsuri de coordonare finalã.
Când totul este pregãtit, se poate trece la desfãºurarea propriu-zisã a
instrucþiei conform principiului „de la simplu, la complex“. Cerinþele ºi
standardele rãmân aceleaºi, se schimbã însã condiþiile în care acestea au
loc, comandanþii având dreptul sã impunã condiþii diferite, prin: creºterea
dificultãþii condiþiilor (în care cerinþele respective se îndeplinesc) ºi a ritmului
de desfãºurare a cerinþelor; mãrirea numãrului cerinþelor pentru care
se desfãºoarã instrucþia ºi a numãrului persoanelor implicate în instrucþie.
Sarcinile pentru conducerea ºi desfãºurarea procesului de instrucþie se
distribuie pe categorii de ofiþeri ºi subofiþeri.
Ofiþerii (comandanþii de subunitãþi) îºi vor concentra efortul pentru:
� stabilirea gradului de instruire individualã ºi colectivã;
� adoptarea obiectivelor instruirii la nivelul subunitãþilor;
� precizarea standardelor de atins;
� selectarea metodelor de instruire;
� stabilirea timpilor (perioadelor) de instruire individualã ºi colectivã
pe categorii de instrucþie;
135

Teatre de operaþii
� aprecierea nivelului de pregãtire a structurilor în perioada premergãtoare
evaluãrilor;
� identificarea modalitãþilor de eliminare a neajunsurilor în atingerea
standardelor ºi folosirea orelor de rezervã pentru completarea nivelului de
instruire;
� cultivarea calitãþilor de lideri la nivelul comandanþilor de grupe ºi
ºefilor de echipe;
� realizarea coeziunii (în metode de instruire ºi evaluare) între ajutorul
comandant de pluton ºi comandanþii de grupe.
Subofiþerii de stat-major ºi subofiþerii de companie vor acþiona pentru:
� corelarea eficientã dintre control ºi îndrumare în vederea corectãrii
deficienþelor în execuþie;
� studierea metodelor de instruire ºi a disciplinelor de instrucþie în vederea
schimbului de experienþã ºi a ducerii activitãþii de control la rol de
activitate de corectare;
� identificarea subofiþerilor cu real potenþial de instructor în scopul
unor schimburi de experienþã privind metodele de lucru.
Subofiþerii instructori vor acþiona pentru:
� dezvoltarea deprinderilor practice de luptãtor care oferã posibilitatea
afirmãrii: „faceþi ca mine“;
� dezvoltarea capacitãþii de lider militar pentru realizarea spiritului de
echipã;
� însuºirea standardelor de instruire cu dublu scop – de a le atinge ca
executant ºi de a le impune ca instructor;
� dezvoltarea capacitãþilor intelectuale ºi practice în a conduce instrucþia
grupelor ºi a echipelor;
� realizarea unei relaþionãri speciale între comandantul de pluton,
comandantul de grupã, ajutorul comandantui de grupã ºi între ajutorul
comandantului de pluton ºi ºeful echipelor fixe, în vederea desfãºurãrii
instrucþiei dar ºi mentenanþei tehnicii militare;
� dezvoltarea capacitãþilor psiho–fizice personale ale comandanþilor de
grupe ºi echipe pentru a se constitui ca modele de luptãtor.
Evaluarea este parte integrantã a procesului de instrucþie ºi se efectueazã
pe timpul desfãºurãrii activitãþilor de planificate. Rezultatele evaluãrii
trebuie sã indice dacã structura respectivã este aptã pentru îndeplinirea
misiunilor ori cã este necesarã instrucþia suplimentarã. Aceste informaþii
au rolul de a asigura feedback-ul procesului de instrucþie.
Scopul principal este acela de a mãsura performanþa atinsã de comandament
ºi forþe în îndeplinirea obiectivelor instrucþiei din LCEM.
136 www.rft.forter.ro

august, 2007
Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii
Pentru a desfãºura în condiþii optime procesul de evaluare, comandantul
unitãþii îºi va utiliza experienþa sa, feedback-ul de la evaluãrile anterioare,
precum ºi lecþiile învãþate din activitãþile similare, desfãºurate în
alte unitãþi. Procesul de evaluare reprezintã, în acelaºi timp, sfârºitul ºi
începutul ciclului de management al instrucþiei.
Acest proces va asigura, pentru comandanþi, date ºi informaþii referitoare
la legãtura dintre performanþele atinse ºi standardele planificate.
Comandanþii adoptã un program de evaluare a structurilor cu responsabilitãþile
stabilite statului-major propriu ºi unitãþilor subordonate în colectarea
ºi analizarea datelor (pentru evaluare ºi recomandãrile necesare) vizând
eficienþa liderului ºi a activitãþii de instrucþie în unitate, precum ºi
folosirea subofiþerului consilier al comandantului ºi a altor subofiþeri cu
grade mari la colectarea concluziilor privind instruirea individului ºi a
echipajelor/echipelor/grupelor.
Acest program permite comandanþilor de la eºaloanele superioare sã
monitorizeze rezultatele ºi sã ia mãsuri de reaºezare a prioritãþilor, politicilor
sau planurilor pentru a fi eliminate deficienþele ºi a se fructifica aspectele
bune.
Evaluarea instruirii nu este un test, nu are ca scop aflarea unor motive
pentru a fi pedepsiþi comandanþii ºi soldaþii, ci este o oportunitate în antrenarea
ºi formarea spiritualã a subordonaþilor. Dupã evaluare se elaboreazã
Raportul post-acþiune în care se analizeazã ce trebuia sã aibã loc (planurile
de instrucþie), se prezintã modul cum s-a desfãºurat ºi ce a fost corect/incorect
privind felul în care s-a derulat activitatea, se stabileºte modul cum
trebuie sã se îndeplineascã cerinþa respectivã la urmãtoarea ºedinþã.
Pentru buna desfãºurare a procesului de evaluare, comandanþii structurilor
trebuie: sã se asigure cã evaluãrile au loc la fiecare eºalon conform
competenþelor; sã organizeze ºi sã concentreze activitatea structurii pe
evaluarea cerinþelor esenþiale, specifice misiunii; sã foloseascã informaþiile
de evaluare pentru întocmirea unui material cu învãþãmintele desprinse,
care sã fie distribuit în toate structurile subordonate; sã facã corecþiile necesare
imediat; sã creeze un mediu de acþiune combativ privind corectarea
deficienþelor de instruire, cerând repetarea activitãþii, dacã este cazul; sã
foloseascã evaluãrile privind instruirea ca pe o componentã a sistemului de
feedback.
Evaluarea are loc la sfârºitul fiecãrei etape/an de instrucþie ºi constituie
principala metodã de stabilire a nivelului de instrucþie a structurii res-
137

Teatre de operaþii
pective. Prin activitatea de evaluare se mãsoarã nivelul de performanþã
atins în instruire ºi se identificã problemele existente în aceastã activitate.
Datele culese pe parcursul evaluãrii sunt analizate de comandant ºi statul-major,
iar din concluziile prezentate în aprecierea activitãþii de instrucþie
trebuie sã reiasã: cât de bune au fost tehnicile de instruire; cât de eficienþi
au fost instructorii/comandanþii structurilor din subordine; cât de eficient
s-au folosit resursele alocate; dacã obiectivele instruirii au fost realizate;
în ce mãsura structura este pregãtitã pentru îndeplinirea misiunilor;
ce probleme sunt în domeniile standardizãrii ºi evaluãrii instrucþiei; ce
schimbãri de doctrinã, proceduri, structuri de comandã sau de forþe ºi echipamente
sunt necesare pentru eficientizarea activitãþii de instruire.
Pentru fiecare cerinþã din LCEM, se întocmeºte fiºa de evaluare standard,
la fiecare structurã. În urma evaluãrii, pentru fiecare cerinþã din
LCEM, structura poate primi calificativul „I – instruitã“, „P – parþial instruitã“
sau „N – neinstruitã“.
Concluziile rezultate în urma participãrii forþelor la operaþii în teatrele
de operaþii sunt considerate ºi ele finalitãþi ale procesului de evaluare a nivelului
de instruire. Existenþa ºi funcþionarea feedback-ului care leagã
domeniile operaþiilor ºi al instrucþiei este esenþialã pentru creºterea eficienþei
procesului de instrucþie.
138 www.rft.forter.ro

LOGISTIC~

Manevra
batalionului logistic
MAIOR ING. VALERICÃ AVRAM
B
atalionul logistic este unitatea de logisticã ce se constituie la nivelul
marii unitãþi de nivel brigadã.
Pentru a-ºi îndeplini misiunile specifice, batalionul logistic are în compunere
comandamentul batalionului, cãruia îi sunt subordonate urmãtoarele
entitãþi:
– companii de depozitare ºi transport;
– companie de mentenanþã;
– companie medicalã;
– companie de sprijin ºi deservire.
Manevra batalionului logistic presupune deplasarea acestuia ºi dispunerea
în noi raioane ºi se face în funcþie de: forma de luptã, situaþia tacticã
ºi nevoile de sprijin logistic ale batalioanelor din cadrul brigãzii mecanizate.
Se face cu aprobarea comandantului marii unitãþi, la propunerea ºefului
logisticii care, în timpul cel mai scurt, trebuie sã informeze atât eºalonul
superior, cât ºi unitãþile subordonate.
Pe timpul ducerii operaþiei ofensive, deplasarea subunitãþilor ºi formaþiunilor
de logisticã poate avea loc când s-a dublat distanþa existentã iniþial
între aliniamentul de contact ºi raioanele de dispunere a subunitãþilor ºi
formaþiunilor de logisticã. Aceastã distanþã este determinatã de necesitatea
ca batalionul logistic sã poatã asigura sprijinul logistic neîntrerupt pe timpul
dezvoltãrii luptei ofensive.
august, 2007
141

Logisticã
Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, deplasarea subunitãþilor ºi formaþiunilor
de logisticã poate avea loc în urmãtoarele situaþii:
- când se executã regrupãri de trupe;
- când se executã riposte ofensive;
- când inamicul a reuºit sã pãtrundã în fâºia de apãrare a marii unitãþi
pânã la jumãtatea distanþei existente iniþial între aliniamentul de contact ºi
raioanele de dispunere a subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã;
- când se întrevede ca o parte din marile unitãþi sã ducã lupta în încercuire;
- când raioanele acestea au fost descoperite de inamic ºi au fost supuse
în repetate rânduri atacurilor cu aviaþia ºi cu armamentul de înaltã precizie;
- când au fost contaminate sau existã pericolul de a fi contaminate cu
substanþe toxice de luptã sau radioactive.
Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, se va urmãri ca raioanele subunitãþilor
ºi formaþiunilor de logisticã sã se deplaseze în salturi, spre înapoi,
astfel încât distanþa faþã de aliniamentul atins de inamic sã nu se mic-
ºoreze la jumãtatea distanþei de dispunere iniþialã. Batalionul logistic din
cadrul brigãzii de infanterie mecanizatã nu trebuie sã rãmânã la o distanþã
mai micã de 15-20 km faþã de aliniamentul atins de inamic. Aceastã distanþã
este determinatã de necesitatea ca batalionul logistic sã nu fie distrus
de focul mijloacelor de artilerie sau rachete a adversarului.
Pe timpul ducerii luptei este indicat ca manevra sã înceapã dupã: efectuarea
distribuþiilor de materiale; executarea transporturilor de aprovizionare
ºi evacuare; încheierea lucrãrilor de reparaþii ºi predarea cãtre eºalonul
superior sau agenþilor economici a autovehiculelor cu nevoi de reparaþii
pentru care marea unitate nu are posibilitãþi; evacuarea bolnavilor ºi rãniþilor
care necesitã tratament de recuperare.
Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã aparþinând batalionului logistic
trebuie sã se dispunã la teren astfel încât sã-ºi poatã îndeplini misiunile
ce le revin ºi sã aibã mobilitate pentru a se deplasa pe câmpul de luptã în
raport cu dispunerea forþelor luptãtoare.
Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã trebuie sã-ºi îndeplineascã sarcinile
specifice pentru a asigura posibilitatea de menþinere a ritmului operaþiilor
militare prin stabilirea prioritãþilor necesare, a fluxului aprovizionãrilor
ºi sarcinilor, care sã satisfacã înaintarea sau retragerea forþelor. Personalul
logistic trebuie sã ia în considerare posibilitatea de trecere de la un
tip de operaþie la altul, ceea ce va necesita modificãri majore ale prioritãþilor
ºi nevoilor de sprijin logistic.
142 www.rft.forter.ro

august, 2007
Manevra batalionului logistic
Deplasarea batalionului reprezintã dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor
logistice, stabilite pentru sprijinul logistic al marii unitãþi ºi unitãþile
acesteia, cu tot ce are acesta în înzestrare pentru satisfacerea nevoilor pentru
luptã ºi trai, în vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ce le-au fost încredinþate.
Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice sunt parte componentã
a dispozitivului tactic al marii unitãþi ºi se realizeazã prin dispunerea
grupatã la teren a subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice, potrivit deciziei
comandantului, în scopul realizãrii în mod oportun a misiunilor de sprijin
a logisticii.
Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului logistic
se adoptã în funcþie de:
- situaþia tactic-operativã;
- dezvoltarea ºi starea reþelei de drumuri;
- posibilitãþile ºi dezvoltarea zonei de responsabilitate logisticã din punct
de vedere economic ºi al infrastructurii;
- condiþiile oferite de teren etc.
La baza dispunerii subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice din cadrul
batalionului logistic se aflã ordinul administrativ logistic al eºalonului superior
ºi decizia comandantului, iar acestea trebuie sã asigure:
- condiþii pentru dispunerea corespunzãtoare a tuturor forþelor logistice;
- concentrarea forþelor de logisticã pe direcþiile unde efortul tactic este
mai mare;
- stabilitate în funcþionare;
- manevra rapidã ºi în ascuns a forþelor de logisticã pentru a interveni
la timp în acordarea sprijinului logistic trupelor;
- vulnerabilitate cât mai redusã împotriva efectelor armelor CBRN ºi
mijloacelor incendiare;
- folosirea judicioasã a drumurilor din zona de responsabilitate logisticã;
- posibilitãþi pentru asigurarea de luptã ºi protecþia forþelor de logisticã;
- conducerea fermã ºi neîntreruptã a sprijinului logistic.
Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului logistic
este parte componentã a dispozitivului tactic ºi cuprinde:
- depozitul de armament ºi muniþie;
- depozitul de carburanþi ºi lubrifianþi;
- depozitul de materiale tehnice;
- depozitul de intendenþã ºi materiale sanitare;
- raionul de adunare a tehnicii deteriorate;
143

Logisticã
- compania medicalã;
- punctul de gospodãrire propriu ºi pentru subunitãþile de brigadã;
- punctul de comandã;
- subunitatea ºi forþele din teritoriu destinate asigurãrii acþiunilor ºi
protecþiei forþelor de logisticã;
- axele de reaprovizionare, evacuare ºi reparare;
- punctele de transbordare;
- staþiile de reaprovizionare;
- detaºamentele de încãrcare-descãrcare a materialelor din staþiile de
reaprovizionare ºi descãrcare;
- alte forþe logistice, puse la dispoziþie sau luate în subordine, care desfãºoarã
activitãþi de sprijin logistic în folosul marii unitãþi.
Subunitãþile logistice sunt elementele de bazã ale liniei de sprijin logistic.
Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, acestea se dispun în raioane
de desfãºurare a activitãþilor specifice, denumite raioane de dispunere.
Raioanele subunitãþilor logistice se stabilesc în funcþie de misiunile pe
care unitãþile brigãzii le au de îndeplinit, de nevoile reale ale operaþiei, caracteristicile
terenului, condiþiile de anotimp ºi stare a vremii.
Subunitãþile (formaþiunile) logistice se dispun, de regulã, în raioane separate,
þinându-se seama de activitãþile logistice specifice pe care le desfã-
ºoarã: de reaprovizionare ºi transport, de mentenanþã, medicalã, sanitar-veterinarã,
de drumuri, comenduire ºi îndrumarea circulaþiei. În anumite
situaþii – în staþionare, pe timpul regrupãrilor, în raioanele de concentrare
– când unitãþile brigãzii sunt constituite în forþe de angajare ulterioarã
sau rezerve, subunitãþile logistice se dispun la un loc cu trupele, în raioane
stabilite de comandanþii acestora. În acest caz se va urmãri respectarea
principiului dispersãrii forþelor ºi mijloacelor de logisticã, astfel încât acestea
sã nu poatã fi distruse de acþiunile inamicului cu armele nucleare, radiologice,
biologice ºi chimice, cele incendiare, precum ºi prin lovituri masate
executate cu aviaþia.
Batalionul logistic se dispune cãtre partea dinapoi a dispozitivului brigãzii
mecanizate.
Subunitãþile batalionului logistic a brigãzii mecanizate din FAI se dispun
fracþionat în raioane situate între 15-30 km faþã de aliniamentul de
contact cu inamicul astfel:
– compania medicalã într-un raion situat la 15-20 km, având o suprafaþã
de dispunere de 1-2 km 2 ;
– compania mentenanþã într-un raion situat la 20-25 km, având o suprafaþã
de dispunere de 2-4 km 2 ;
144 www.rft.forter.ro

august, 2007
Manevra batalionului logistic
– subunitãþile de transport ºi depozitare ale batalionul logistic într-un
raion situat la 25-30 km, având o suprafaþã de dispunere de 10-15 km 2 .
În alegerea raioanelor de dispunere, ºeful logisticii are în vedere ca
acestea sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:
– sã fie în apropierea unor drumuri de pãtrundere care pot fi folosite ca
axe de reaprovizionare, evacuare ºi reparare;
– sã dispunã de drumuri interioare bune;
– sã permitã dispunerea dispersatã (fracþionatã) a tuturor elementelor
din compunerea batalionului logistic;
– sã ofere condiþii naturale pentru organizarea mãsurilor de asigurare
de luptã, precum ºi a celor de prevenire ºi stingere a incendiilor;
– sã asigure condiþii corespunzãtoare de cartiruire ºi de lucru pentru
personal;
– sã ofere posibilitãþi de organizare a încãrcãrii materialelor ºi de lucru
pentru atelierele de reparaþii;
– sã dispunã de surse de apã cu debit suficient.
Pentru dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã se folosesc,
în primul rând, localitãþile sau raioanele care oferã suficiente proprietãþi
naturale de protecþie, de mascare ºi de adãpostire.
Dacã în fâºia de apãrare a marii unitãþi existã sectoare de cale feratã în
stare de exploatare ºi orientate convenabil, este indicat ca raionul batalionului
logistic sã cuprindã porþiuni din acestea, pe care sã se poatã organiza
staþii de reaprovizionare.
În cadrul raionului de dispunere, comandantul batalionului logistic stabileºte
locuri de dispunere de bazã ºi de rezervã pentru fiecare subunitate,
precum ºi pentru punctul de comandã al acesteia. Depozitele se dispun
grupate, corespunzãtor unitãþilor de transport care le deservesc. Totodatã,
ele se dispun dispersat, asigurându-se o depãrtare de 1,5-0,5 km unele de
altele. Punctul de comandã al batalionului logistic se dispune, de regulã,
cãtre centrul raionului, pentru a putea conduce corespunzãtor activitatea
tuturor elementelor din compunerea acestuia.
145

Modalit`]i [i forme
de executare a E.T.F.T.L.
cu subunit`]i de transport
[i mentenan]`
LOCOTENENT PETRU CHIRIAC
E
xerciþiile tactice reprezintã modalitatea fundamentalã prin care poate
fi testatã însuºirea de cãtre militari a temelor ºi ºedinþelor prevãzute
în planurile de pregãtire pentru luptã ºi capacitatea de reacþie a subunitãþilor
în diferite situaþii tactice.
În lipsa situaþiilor reale de crizã, aceste exerciþii sunt activitãþile care
trebuie sã aducã militarii în condiþii similare situaþiilor de conflict sau crizã
pentru care se pregãtesc sã facã faþã de-a lungul ciclurilor de instrucþie.
Exerciþiile de antrenament în teren (FTX) se executã cu participarea
întregului personal al subunitãþii la nivelul cãreia se executã ºi au ca scop
instruirea comandanþilor de batalioane, state-majore, companie, plutoane ºi
ai structurilor din subordine pentru îndeplinirea misiunilor, desfãºurându-se
în condiþiile existenþei „adversarului“ în teren, prin integrarea tuturor funcþiilor
luptei (cercetare, comandã ºi control, manevrã, folosirea focului, logisticã
ºi protecþia forþei).
Etapele principale din pregãtirea ºi executarea unui exerciþiu tactic presupun
mai multe activitãþi specifice menite sã asigure desfãºurarea în bune
condiþii a exerciþiilor ºi valorificarea optimã a acestora din punct de vedere
didactic ºi al pregãtirii pentru luptã.
Principalele activitãþi executate pentru pregãtirea E.T.F.T.L. sunt: planificarea,
organizarea, coordonarea ºi controlul.
Pregãtirea exerciþiului presupune douã niveluri de planificare: planificarea
operaþionalã, reprezentând totalitatea activitãþilor ºi mãsurilor care
august, 2007
147

Logisticã
vizeazã planificarea, organizarea ºi conducerea operaþiilor în concordanþã
cu normele în vigoare, procedurile ºi standardele operaþionale stabilite, iar
planificarea administrativã reprezintã ansamblul activitãþilor ºi mãsurilor
întreprinse pentru managementul resurselor umane ºi materiale, instruirea
întregului personal, asigurarea logisticã a tuturor activitãþilor necesare pentru
organizarea subunitãþilor optim, pentru a realiza ridicarea capacitãþii
graduale de luptã în parametrii stabiliþi prin regulamentele în vigoare.
Planificarea temelor ºi exerciþiilor pentru însuºirea prevederilor regulamentare
se face gradual pânã la exerciþiile complexe, de verificare ºi apreciere
a subunitãþilor cu trageri de luptã, trecând prin antrenamente în cadrul
exerciþiilor tactice pregãtitoare ºi exerciþiilor tactice fãrã trageri de
luptã. Tematica se desfãºoarã, de regulã, fãrã întrerupere, într-o succesiune
logicã, cât mai aproape de realitatea câmpului de luptã. Exerciþiile tactice
pregãtitoare au menirea de a repeta unele miºcãri ºi acþiuni ºi însuºirea lor
treptatã. Aceste exerciþii se organizeazã de cãtre comandanþii de subunitãþi.
La nivelul subunitãþilor, exerciþiile de antrenament în teren se planificã
câte douã/etapã pentru companii, douã/etapã pentru plutoane ºi douã/etapã
pentru grupe, pentru o duratã de douã-trei zile la companie/similare, unadouã
zile la nivel pluton ºi o zi la grupã/piesã/piesã/echipaj.
Exerciþiile tactice cu grupa ºi plutonul au ca scop antrenarea militarilor
în vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ºi realizarea coeziunii subunitãþilor.
Organizarea exerciþiului presupune orientarea permanentã a subordonaþilor,
stabilirea locului în dispozitiv al fiecãrui element subordonat ºi organizarea
recunoaºterii zonei de dispunere sau de executare a misiunii ºi a
itinerarelor de executare a transporturilor. Totodatã, ea mai presupune ºi
calculul elementelor de muniþie necesare pentru marcarea focului, instruirea
„adversarului“, verificarea tehnicii de luptã ºi a armamentului subunitãþii,
asigurarea odihnei, hrãnirii ºi echipãrii militarilor, însuºirea semnalelor de
conducere ºi cooperare pe timpul executãrii exerciþiului.
Coordonarea acþiunilor tuturor componentelor subunitãþilor este cheia
îndeplinirii obiectivului principal al desfãºurãrii acestor exerciþii, ºi anume
integrarea tuturor funcþiilor de luptã ale unei subunitãþi, coeziunea între
militari ºi rezolvarea specializatã a situaþiilor specifice apãrute în condiþiile
„câmpului de luptã“.
Controlul este necesar datoritã importanþei corectãrii oportune a execuþiei.
O deprindere iniþialã corectã, solidã a miºcãrii este o premisã esenþialã
pentru consolidarea ºi perfecþionarea priceperilor ºi aptitudinilor necesare
pentru executarea misiunilor specifice.
148 www.rft.forter.ro

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã
Fiecare comandant conduce exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã planificate
la nivelul structurii militare pe care o comandã, aºadar depinde de
priceperea acestuia în crearea unei situaþii tactice pentru a reuºi simularea
cât mai convingãtoare a unor situaþii de luptã cât mai apropiate de cea
realã. „Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ nu este un dicton întâmplãtor
amintit mereu nouã. Pregãtirea fizicã, tacticã ºi psihicã pentru a face faþã
provocãrilor din ce în ce mai surprinzãtoare care pot apãrea în situaþii de
conflict sau de crizã din teatrele de operaþii nu ar avea succes dacã nu ar fi
fãcutã anume în vederea întâlnirii acestor tipuri de necesitate.
În cadrul exerciþiilor care se executã la instrucþia colectivã a forþelor se
introduc ºi scenarii pe baza cãrora se vor rezolva probleme de apãrare NBC,
incidente EOD etc, ºi alte probleme aferente noilor realitãþi din teatrele de
operaþii.
Pregãtirea documentelor este foarte importantã ºi „anunþã“ în mare
mãsurã capacitatea comandantului/ºefului de a prevedea, calcula, organiza
ºi conduce eficient instruirea subunitãþii.
Dacã „rolurile“ sunt învãþate de-a lungul ciclului de instrucþie în cadrul
instruirii individuale ºi colective a forþelor, iar „repetiþia“ o constituie
executarea exerciþiilor tactice pregãtitoare, în care comandantul – “regizor“,
prin corectãri ºi re-repetãri poate rafina îmbinarea tuturor indivizilor în angrenajul
subunitãþii, exerciþiul tactic este examenul final pe care subunitatea
îl dã în condiþii de pace pentru demonstrarea capacitãþii de luptã.
Recunoaºterea terenului, cu toate cã eliminã parþial elementul surprizã,
prin identificarea locurilor periculoase, e un element esenþial în pregãtirea
unei misiuni bine organizate. Repetiþia la schemã, la hartã sau la macheta
terenului este utilã pentru înþelegerea mai bunã a misiunilor fiecãruia. Toate
misiunile care presupun transportul cu mijloace auto sunt obligatoriu
asigurate prin pregãtirea cel puþin a unui itinerar de rezervã.
În cadrul pregãtirii exerciþiului intrã ºi inspecþiile tehnice la tehnica ºi
armamentul care vor fi folosite în cadrul activitãþii. Acestea trebuie sã corespundã
cerinþelor, sã fie cele mai bune posibil, astfel ca execuþia sã poatã
tinde cãtre cele mai înalte pretenþii.
Execuþia presupune transmiterea ordinului de acþiune la subordonaþi ºi
declanºarea activitãþilor de pregãtire ºi desfãºurare a exerciþiului.
Exerciþiile tactice încep, de regulã, dintr-o situaþie tacticã (formaþie de
marº, dispozitiv premergãtor de luptã) premergãtoare situaþiei tactice din
care urmeazã sã se execute exerciþiul.
Execuþia propriu-zisã se face începându-se cu orientarea topograficã în
teren, dupã care se prezintã situaþia tacticã pentru plasarea participanþilor
în contextul tactic al exerciþiului.
august, 2007
149

Logisticã
Conducãtorul exerciþiului prezintã ordinul de acþiune comandanþilor
subunitãþilor din subordine care îºi extrag misiunea subunitãþii ºi transmit
mai departe misiunile subordonaþilor, specificându-le fiecãruia pânã la nivel
luptãtor, încã o datã, sarcinile individuale în funcþie de misiune, inamic,
forþe proprii, teren, condiþii meteo ºi timp la dispoziþie. O verigã importantã
este înþelegerea ºi însuºirea corectã a misiunii fãrã de care succesul
general este compromis. Confuzia ar determina pierdere de timp important,
iar nerealizarea cooperãrii cu vecinii, de cele mai multe ori duce
la compromiterea misiunii sau, cel puþin, la încheierea ei cu pierderi ori
întârzieri mai mari decât normal. Trebuie sã ne amintim cã, spre deosebire
de exerciþiul tactic pregãtitor, în timpul cãruia se pot face corecþii ºi repetãri
pânã la însuºirea exactã a miºcãrii ºi executarea corectã a misiunilor,
în timpul exerciþiului tactic nu se mai poate interveni asupra desfãºurãrii,
iar rezultatul acestuia depinde de închegarea precisã a acþiunilor tuturor
componentelor tactice.
Rolul conducãtorului exerciþiului rãmâne acela de a aprecia execuþia
subordonaþilor ºi de a nota eventualele erori de execuþie pentru corectarea
lor ulterioarã.
Conducãtorul exerciþiului nu trebuie, pe timpul desfãºurãrii acestuia,
sã îngrãdeascã iniþiativa comandantului de companie (pluton, grupã), impunându-ºi
hotãrârile sale. Cei care greºesc trebuie sã fie astfel corectaþi
încât sã-ºi dea seama singuri de consecinþele greºelilor comise ºi sã înþeleagã
ce urmãri ar putea avea acestea în situaþia realã de luptã.
Important este de a vedea dacã, aºa cum se tinde din ce în ce mai mult
astãzi, subordonatul este capabil de adaptare, sã ia deciziile corecte rapid
ºi sã le aplice cu fermitate. Comandantul de companie/pluton/grupã trebuie
sã fie sigur, dupã ce a precizat clar misiunile subordonaþilor sãi, cã execuþia
se face cu profesionalism. Stagiul militar obligatoriu a fost desfiinþat,
iar cei care au luat locul militarilor în termen sunt gradaþi profesioniºti.
Militarul profesionist are deja experienþã. ªtie din anii de instrucþie anteriori
ce are de fãcut, de aceea ne aºteptãm la un rãspuns corespunzãtor din
partea lui. Are curajul iniþiativei, este flexibil ºi se poate adapta condiþiilor
câmpului de luptã.
În raionul de începere a exerciþiului, subunitãþile trebuie sã ia toate mãsurile
de mascare, folosind caracteristicile terenului. Dupã terminarea prelucrãrii
problemelor privind pregãtirea luptei, conducãtorul exerciþiului
trece la ducerea acþiunilor de luptã. Pe timpul ducerii luptei, problemele de
învãþat se desfãºoarã succesiv, neîntrerupt ºi complet.
150 www.rft.forter.ro

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã
În cadrul exerciþiului nu trebuie neglijate aspecte care aparent sunt mai
puþin importante. În timpul desfãºurãrii unei activitãþi atât de ample, cu
consum de energie ºi resurse materiale, trebuie pãstrate în vederea participanþilor
respectarea reglementãrilor în vigoare privind normele de siguranþa
muncii, de protecþie a mediului ºi de prevenire ºi stingere a incendiilor,
cu atât mai mult cu cât, tocmai în astfel de situaþii, se poate constata o
oarecare neglijenþã rezultatã în urma focalizãrii atenþiei cu precãdere cãtre
scopul tactic al misiunii, iar accidentãrile în condiþiile de stres ºi încordare
psihicã ºi fizicã specifice exerciþiilor tactice pot surveni uºor. Muniþia folositã
poate aprinde vegetaþia uscatã, mai ales atunci când exerciþiul se desfãºoarã
în anotimpul cãlduros ºi vremea e canicularã.
Încheierea exerciþiului. La finalul exerciþiului, când subunitãþile se
adunã, se verificã tehnica, armamentul ºi materialele, se face prima evaluare
a modului de desfãºurare a exerciþiului. Primele impresii se expun
„cât fierul este cald“, iar mai târziu, dupã „decantare“, în cazarmã, sunt
analizate toate detaliile exerciþiului ºi se trag concluziile finale.
Concluzii. Bilanþul exerciþiului analizeazã atât aspectele pozitive, cât
ºi greºelile de execuþie. Dupã evidenþierea celor dintâi, care se iau în vedere
pentru a fi consolidate, sunt analizate greºelile, care trebuie notate ºi
planificate pentru corectare cât mai rapid în cadrul ºedinþelor ulterioare,
când impresia este încã proaspãtã.
Conºtientizarea rolului important al exerciþiilor tactice în cadrul pregãtirii
profesionale ºi tratarea cu seriozitate a acestor activitãþi sunt condiþii
sine-qua-non pentru realizarea unei bune capacitãþi operaþionale ale forþelor.
Poate cel mai greu lucru în pregãtirea unei structuri este sincronizarea
acesteia pentru un scop comun, de aceea este la fel de importantã atenþia
acordatã atomului în cadrul moleculei, indiferent de nivel. E la fel de importantã
pregãtirea individului ca ºi cea a celulei din ce în ce mai mari, de
la echipã la grupã-pluton-companie-batalion.
Cu siguranþã formele instrucþiei se vor schimba permanent, adaptându-se
la condiþiile câmpului de luptã modern, însã baza o va reprezenta întotdeauna
pregãtirea individului.
Bibliografie:
1. Norme privind instrucþia în forþele terestre, SMFT – 44/15.09.2006.
2. Îndrumãri metodice privind organizarea ºi desfãºurarea instrucþiei tactice a grupei
ºi plutonului de infanterie, Bucureºti, 1974.
3. F.T./Au.- 2, Manualul pentru luptã al batalionului de transport, Piteºti, 2006.
august, 2007
151

Exerci]iile tactice
f`r` trageri de lupt`
cu subunit`]ile de transport
[i mentenan]`
LOCOTENENT GABRIEL GUªOI
Pregãtirea forþelor – procesul prin care toate resursele umane, materiale
ºi financiare se transformã în capacitate operaþionalã – ocupã
locul central în constituirea ºi menþinerea armatei aptã sã satisfacã interesele
militare ale statului. Instruirea militarã este activitatea desfãºuratã de
armatã pentru realizarea capacitãþii personalului/forþelor pentru a îndeplini
atribuþiile/misiunile specifice, folosind echipamentele militare din dotare.
Componentele de bazã ale instruirii sunt: învãþãmântul militar, instrucþia,
exerciþiile ºi instruirea prin practicare.
Instrucþia este o activitate cu caracter predominant practic–aplicativ ºi
cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea, dezvoltarea ºi
menþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesare îndeplinirii sarcinilor/misiunilor.
Prin instrucþie se cultivã, de asemenea, spiritul de luptã
ºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilor militare, elemente
esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi acþiona eficient pe
câmpul de luptã.
Exerciþiile constituie o componentã aparte a instruirii, deºi au caracteristici
foarte apropiate de cele ale instrucþiei colective, întrucât au ca obiectiv
evaluarea nivelului capacitãþii operaþionale a structurilor militare. Prin
evaluarea internã ºi externã se apreciazã nivelul de instrucþie al unei structuri
la sfârºitul unor etape/module de instrucþie, se stabilesc mãsurile pentru
menþinerea acestuia în parametrii proiectaþi, precum ºi pentru verificarea
prin repetiþia finalã, înainte de introducerea forþelor în teatrul de ope-
august, 2007
153

Logisticã
raþii. Structurile de operaþii pot determina, prin exerciþii, în ce mãsurã forþele
din subordine sunt capabile sã îndeplineascã misiunile pentru care s-au
pregãtit. Aºadar, exerciþiile fac legãtura dintre domeniul instruirii ºi cel al
operaþiilor.
Exerciþiile sunt deci, în esenþã, o activitate complexã de instruire, desfãºuratã
în condiþii cât mai apropiate realitãþii spaþiului de luptã integrat.
Acestea presupun întrunirea – într-o viziune unitarã ºi continuã – a mai
multor cerinþe esenþiale, necesare pentru îndeplinirea misiunii. De aceea
au ca scop general perfecþionarea deprinderilor elementelor de comandã ºi
ale forþelor pentru îndeplinirea misiunilor.
Tipuri de exerciþii
Scopul, caracteristicile de bazã ºi eºalonul care le efectueazã sunt câteva
criterii dupã care exerciþiile pot fi grupate pe tipuri. Comandanþii structurilor
militare ºi eºaloanele superioare decid care tip de exerciþiu trebuie
efectuat pentru îndeplinirea cerinþelor de instrucþie ale unei anumite misiuni
sau, în funcþie de situaþie, pot concepe un nou tip de exerciþiu. Durata,
numãrul, nivelul ºi periodicitatea acestora se stabilesc în conformitate cu
„Normele privind instrucþia în Forþele Terestre“ (ediþia 2006) ºi se planificã
ºi desfãºoarã în conformitate cu Programele de Instrucþie pentru Misiuni,
specifice fiecãrei structuri ºi cu „Concepþia evaluãrii instrucþiei colective
în Armata României”.
Principalele tipuri de exerciþii pentru subunitãþile de transport ºi mentenanþã
ºi caracteristicile lor sunt STX ºi FTX.
1. STX = Exerciþii de rezolvarea a unei situaþii tactice (STX – Situation
Training Exercises):
• sunt de micã amploare ºi concepute pentru a exersa o misiune colectivã
sau un grup de misiuni conexe prin practicã;
• au ca scop antrenarea efectivelor subunitãþilor de transport ºi mentenanþã
pentru rezolvarea unor situaþii ce pot sã aparã pe câmpul de luptã;
• au un caracter preponderent practic-aplicativ, urmãrind perfecþionarea
deprinderilor colective;
• stau la baza pregãtirii exerciþiilor de mai mare amploare;
• sunt flexibile în concepere ºi organizare;
• includ, în afarã de activitãþi pentru dezvoltarea deprinderilor, misiuni
pentru comandanþi ºi misiuni pentru militari;
154 www.rft.forter.ro

august, 2007
Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã
2. FTX = Exerciþii de antrenament în teren (FTX – Field Trainning
Exercises):
• se executã cu participarea întregului personal al structurii;
• au ca scop instruirea comandanþilor de companii, de plutoane pentru
îndeplinirea misiunilor;
• se desfãºoarã în condiþiile existenþei „adversarului” în teren;
• integreazã toate funcþiile luptei (cercetarea, comanda ºi controlul,
manevra, folosirea focului, logistica ºi protecþia forþei).
Modalitãþi ºi forme de executare a exerciþiilor
Instrucþia subunitãþilor de transport ºi mentenanþã se desfãºoarã conform
specificului acestora, pentru a fi în mãsurã sã ducã acþiuni militare ca
structuri de sprijin în domeniul logistic.
Prin instrucþie se realizeazã transpunerea în practicã a ceea ce s-a planificat,
începând cu eºalonul cel mai mic ºi este o activitate descentralizatã.
Fiecare individ ºi structurã militarã învaþã ºi exerseazã cum sã acþioneze
în câmpul tactic, îºi formeazã ºi îºi dezvoltã deprinderile necesare îndeplinirii
atribuþiilor ºi misiunilor, realizându-se cãlirea fizicã ºi psihicã în
condiþii apropiate acþiunilor reale ºi coeziunea subunitãþilor. Instrucþia se
executã cu respectarea strictã a principiului succesiunii „de la simplu la
complex ”, acordându-se timp suficient pentru o înþelegere ºi exersare, fãrã
sã se treacã la o nouã activitate pânã când obiectivele celei în curs nu au
fost atinse.
Pentru creºterea eficienþei procesului de instrucþie, pe timpul executãrii
exerciþiilor trebuie respectate urmãtoarele cerinþe:
- cunoaºterea ºi respectarea prevederilor doctrinelor pentru operaþii;
- cunoaºterea caracteristicilor câmpului de luptã ºi antrenarea în condiþii
cât mai apropriate de cele reale;
- atingerea performanþelor stabilite;
- asigurarea ºi consumarea resurselor aºa cum au fost planificate;
- realizarea unei siguranþe maxime a personalului ºi echipamentelor ºi
protejarea mediului.
Prin exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã se urmãreºte formarea la
militari a deprinderilor necesare îndeplinirii misiunilor ºi sarcinilor specifice
subunitãþilor de transport ºi mentenanþã.
Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse se stabilesc
astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor,
155

Logisticã
metodelor ºi procedeelor de acþiune specifice subunitãþilor de transport ºi
mentenanþã. Tema exerciþiilor, scopul, problemele de rezolvat ºi obiectivele
se stabilesc de comandant.
În cadrul exerciþiilor se introduc ºi scenarii pe baza cãrora se rezolvã
probleme de apãrare NBC, incidente EOD, cercetare, siguranþã, mascare,
protecþie genisticã, protecþie aerianã, protecþia mediului ºi protecþie psihologicã.
Scenariile exerciþiilor sunt adaptate pentru ca acestea sã corespundã
cât mai bine structurilor de transport ºi mentenanþã ºi nevoilor concrete
ale acestora, gradual, de la simplu la complex, pentru cuprinderea întregului
spectru de misiuni specifice.
Cadrul tactic al exerciþiilor trebuie sã creeze întotdeauna posibilitatea
abordãrii unor scopuri ºi probleme de învãþat, legate de aplicarea metodelor
ºi procedeelor specifice subunitãþilor de logisticã.
Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de logisticã pot
avea durata de una la douã zile ºi încep cu alertarea subunitãþii. Pe toatã
durata desfãºurãrii exerciþiilor se va simula ºi menþine o stare cât mai apropiatã
de condiþiile realitãþii câmpului de luptã.
Deoarece subunitãþile de logisticã duc acþiuni militare de sprijin logistic
al subunitãþilor luptãtoare, exerciþiile se desfãºoarã punându-se accent
pe problemele specifice subunitãþilor de logisticã.
Pentru subunitãþile de transport, scenariile exerciþiilor cuprind urmãtoarele
probleme ºi sarcini de îndeplinit:
- pregãtirea personalului ºi tehnicii pentru misiuni de transport;
- paza ºi apãrarea obiectivelor ºi a coloanelor militare de transport;
- manipularea materialelor prin activitãþi pentru depozitarea ºi manipularea
materialelor, în depozite (magazii), cu accent pe mãsurile specifice
în protecþia muncii;
- deplasarea (organizarea transportului atât pe timp de noapte, cât ºi pe
timp de zi);
- pregãtirea ºi aplicarea mãsurilor pentru asigurarea acþiunilor ºi protecþia
forþelor;
- staþionarea, cu accent pe elementele de cercetare ºi de siguranþã, corespunzãtoare
fiecãrui tip de subunitate;
- evacuarea tehnicii deteriorate;
- evacuarea personalului ºi bunurilor materiale ale populaþiei din zonele
calamitate.
Specific pentru subunitãþile de mentenanþã, scenariile exerciþiilor tactice
mai cuprind în plus urmãtoarele probleme ºi sarcini: întreþinerea, recuperarea,
evacuarea, repararea tehnicii militare, acestea planificându-se în
funcþie de resursele financiare ºi materiale, normele de motokilometri etc.
156 www.rft.forter.ro

august, 2007
Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã
În timpul desfãºurãrii exerciþiilor, scenariile cuprind simulãri de întreþineri
tehnice, lucrãri strict necesare pentru restabilirea sau menþinerea stãrii
de operativitate a tehnicii, la locul desfãºurãrii exerciþiilor cu subunitãþile
de transport. Aceste situaþii sunt cuprinse în scenariile exerciþiilor cu
plutonul, conduse de comandanþii de companii.
Pe timpul desfãºurãrii exerciþiilor fãrã trageri de luptã cu subunitãþile
de transport ºi mentenanþã se urmãresc, cu precãdere, ºi alte aspecte, precum
însuºirea ºi aplicarea tehnicilor, tacticilor ºi procedurilor standard
NATO în diferite situaþii. Pentru o însuºire cât mai eficientã a acestor tehnici,
tactici ºi proceduri, în scenariile exerciþiilor sunt create diferite momente
tactice, incidente ºi alte situaþii care pot apãrea pe timpul desfãºurãrii
misiunilor.
Comandantul de pluton sau companie conduce, coordoneazã ºi verificã
modul de acþiune în caz de incidente EOD, executarea misiunilor în mediu
contaminat chimic ºi biologic ADMNBC, atac cu grupurile de cercetarediversiune,
atac aerian etc.
Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse sunt stabilite
astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor,
metodelor ºi procedeelor de luptã specifice subunitãþilor de logisticã conform
noilor standarde NATO.
Concluzii
Obiectivul esenþial al exerciþiilor este antrenarea subunitãþilor de transport
ºi mentenanþã pentru îndeplinirea în cât mai bune condiþii a misiunilor
specifice sprijinului logistic: transportul, mentenanþa, aprovizionarea, asigurarea
medicalã, asigurarea cãilor de comunicaþii, sprijin în situaþii de urgenþe
civile.
În situaþia în care nu sunt suficient instruite, subunitãþile de transport
ºi mentenanþã nu sunt capabile sã îndeplineascã standardele de performanþã
stabilite ºi nu pot îndeplini în mod realist nici obiectivele exerciþiilor.
Exerciþiile se desfãºoarã la încheierea etapei instrucþiei colective ºi, potrivit
obiectivelor stabilite, presupun executarea unor activitãþi foarte apropriate
celor de îndeplinire a misiunilor.
Pentru asigurarea unui nivel cât mai ridicat al instruirii forþelor intervine
necesitatea standardizãrii exerciþiilor desfãºurate cu subunitãþile de transport
ºi mentenanþã, conform unui program elaborat în acest sens, ceea ce
va contribui într-o mãsurã semnificativã la realizarea coeziunii ºi interoperabilitãþii
forþelor.
157

INSTRUC}IE
{I ÎNV~}~M@NT

Argumente
pentru sintagma:
ofi]er = manager
CÃPITAN DUMITRU IANCU
LOCOTENENT ALEXANDRU BABOª
„Toate organizaþiile existã pentru îndeplinirea anumitor scopuri sau
obiective, iar managerii sunt responsabili pentru combinarea ºi folosirea
resurselor organizatorice astfel încât organizaþiile lor sã-ºi atingã scopurile”
1 .
O rganizaþia
(instituþia) militarã are statutul ºi îndeosebi rolul sãu
special, clar definite ºi delimitate în Constituþia României ºi
legile specifice. Menirea acesteia, reieºitã din normativele amintite anterior,
este de a-ºi subordona întreaga activitate voinþei poporului, exprimatã
de autoritãþile democratic alese pentru exercitarea puterii politice în stat,
pe durata mandatului ºi sã slujeascã interesele naþiunii, prin îndeplinirea
misiunii sale de apãrare a valorilor constituþionale fundamentale – independenþa,
suveranitatea, integritatea teritorialã, unitatea statalã, democraþia
constituþionalã.
Respectivul status nu schimbã poziþia ºi importanþa organizãrii în
cadrul economiei naþionale. Forþele Armate ale României, prin Ministerul
Apãrãrii cu structurile ºi unitãþile subordonate, sunt un agent economic,
deoarece îndeplineºte douã cerinþe de bazã:
a) grup organizat de persoane (persoanã juridicã) care participã la viaþa
economicã a societãþii;
b) obiectiv bine determinat; în cadrul economiei naþionale, sã presteze
un serviciu: apãrarea þãrii.
august, 2007
161

Instrucþie ºi învãþãmânt
De aici rezultã argumentul forte, dar nu singular, cã fiecare ofiþer este
(ºi trebuie sã fie) manager: îndeplinind obiectivele individuale ºi colective
ale subunitãþii (unitãþii sau marii unitãþi) pe care o conduce, el contribuie
în fond la realizarea serviciului amintit - „apãrarea naþionalã“, ºi îºi asumã
roluri pe care le solicitã profesia de manager.
Autoritatea formalã
ºi statutul managerului
Roluri în domeniul
interpersonal:
� Reprezentare
� Lider
� Agent de legãturã
Roluri în domeniul
informaþional:
� Observator activ
� Diseminator
Roluri în domeniul
decizional:
� Întreprinzãtor
� Mânuitor de disfuncþionalitãþi
� Distribuitor de resurse
Figura nr.1 Rolurile unui manager, dupã Henry Mintzberg 2
Conform cu modul de organizare a instituþiei militare, la fel ca managerii,
în cadrul organizaþiilor din care fac parte ºi pe care le conduc, ofiþerii
sunt învestiþi cu o autoritate formalã. Din aceastã autoritate formalã decurge
un anumit statut care, la rândul sãu, genereazã diferite relaþii interpersonale,
pe care le întâlnim la orice manager ºi, cu certitudine, le descoperim
la fiecare ofiþer.
Rolurile managerilor în domeniul interpersonal
În primul rând, ofiþerului îi revine rolul de reprezentare a poziþiei din
fruntea structurii sau a colectivului pe care îl conduce. Poziþia îi determinã
ºi anumite obligaþii de naturã ceremonialã.
În al doilea rând, activitatea prestatã pentru punerea în practicã a responsabilitãþii
construieºte ofiþerului, faþã de subordonaþii sãi, rolul de lider.
Celãlalt rol din prima categorie – agent de legãturã – este descris prin
relaþiile ofiþerului cu omologii ºi poziþia sa intermediarã între superiori ºi
subordonaþi.
Rolul managerilor în domeniul informaþional
Orice ofiþer poate fi considerat un centru al sistemului nervos, al organizaþiei
din care face parte. Prin rolul de observator activ, ofiþerul, ca orice
manager conºtient de responsabilitatea sa, scruteazã mediul, cãutând informaþii
relevante ºi suficiente pentru a-l ajuta la îndeplinirea obiectivelor
stabilite, fãrã de care performanþa nu se realizeazã.
Apoi, în rolul de diseminator, ofiþerul transmite în permanenþã informaþii
direct subordonaþilor, care altfel nu ar avea acces la ele.
162 www.rft.forter.ro

august, 2007
Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager
Ca purtãtor de cuvânt, ofiþerul trebuie sã transmitã propriile informaþii
ºi ale structurii pe care o conduce, în exteriorul acesteia ºi – de ce nu? –
chiar în afara domeniului militar.
Rolurile managerilor în domeniul decizional
Orice ofiþer cautã idei noi, pe care se bazeazã adaptarea permanentã a
organizaþiei sale la schimbãrile de mediu ºi la cerinþele societãþii, îndeplinind
astfel rolul de întreprinzãtor.
Rolul de mânuitor de disfuncþionalitãþi prezintã ofiþerul ca responsabil
al conºtientizãrii – forþate sau nu – a problemelor care apar în procesul managerial.
Responsabilitatea îi revine ºi în adoptarea acelor decizii care înlãturã
disfuncþionalitãþile.
Rolul de distribuitor de resurse este unul implicit. Ofiþerul elaboreazã
decizii în repartizarea resurselor de care dispune structura pe care o conduce,
inclusiv a timpului la dispoziþie, pentru rezolvarea obiectivelor ºi sarcinilor.
Ultimul rol evidenþiat de cãtre H.Mintzberg este cel de negociator. Studiile
întreprinse asupra muncii managerilor demonstreazã cã, la toate nivelurile,
aceºtia consacrã un loc important negocierilor interne sau externe,
iar cu siguranþã, un ofiþer se implicã ºi în aºa ceva.
Un adevãr este demonstrat, în primul rand, de practicã. Rezultatele ºi
efectele acþiunii unei subunitãþi (sau unitãþi) depind de modul în care gândeºte,
se manifestã ºi acþioneazã ofiþerul, în postura sa de manager.
Morris Janowitz, în cartea sa „Soldatul profesionist“ (The Professional
Soldier. A Social and Political Portrait), grupeazã ofiþerii în trei categorii –
eroic (heroic officer), manager (managerial officer) ºi tehnician (technical
officer) – fiecare din ei exemplificat.
Ofiþerul eroic este cel care îi conduce pe militari în luptã. Generalul
american George Patton ºi-a construit reputaþia de mare comandant pe
câmpul de luptã.
Ofiþerul manager este cel capabil sã conducã organizaþii mari, dar nu i
se potriveºte rolul de erou în luptã. Eisenhower a fost un foarte bun manager,
dar nu s-a remarcat ca erou pe câmpul de luptã.
Ofiþerul tehnician are aptitudini ºi se pricepe foarte bine la ºtiinþã, inginerie,
tehnicã. Janowitz l-a exemplificat prin amiralul american Hyman
G. Rickover, implicat în proiectarea ºi realizarea submarinului atomic.
Aceastã grupare delimitatã pe baza rezultatelor remarcabile ale unor
ofiþeri, exponenþi ai organizaþiilor militare, este utilã dar nu suficientã pentru
modelul real al unui ofiþer, care trebuie sã însumeze calitãþile din toate
cele trei categorii.
163

Instrucþie ºi învãþãmânt
Un ofiþer, în calitatea sa de conducãtor de oameni ºi de structurã organizaþionalã
este obligat de responsabilitatea postului în care este numit sã
aplice, în permanenþã, minimum de cerinþe ale managementului 3 , legate de
oameni, de culturã, de rezultate ºi de aptitudini.
Managementul se referã la oameni. Prin management putem face oamenii
(subordonaþii) capabili sã fie eficienþi atunci când lucreazã împreunã.
Prin management se urmãreºte accentuarea punctelor forte ºi minimalizarea
punctelor slabe ale indivizilor. Acestea dau esenþa organizaþei, indiferent
de obiectul sãu de activitate. Întreaga lume este organizatã dupã
principii de management, întreaga existenþã depinde de management. Capacitatea
indivizilor de a fi folositori societãþii depinde ºi ea, la fel de mult,
de managementul organizaþiilor în care lucreazã, ca ºi de propriile lor calitãþi,
de motivarea lor, ºi efortul pe care îl depun. Organizaþia militarã se
bazeazã în primul rând pe oameni.
Prin integrarea oamenilor într-o acþiune care implicã asumarea în comun
a riscurilor, managementul este strâns legat de culturã. Managerii
din America, Germania, Japonia fac absolut acelaºi lucru. Diferã numai
modul în care îºi desfãºoarã activitatea. De aceea, una din problemele cele
mai importante care poate sã potenþeze managementul în organizaþia militarã,
este de a folosi la maximum elementele tradiþiei ºi culturii, în desfã-
ºurarea activitãþilor zilnice.
Managementul trebuie sã asigure atât organizaþiei cât ºi fiecãrui angajat
capacitatea de creºtere, de dezvoltare, pe mãsurã ce se produc
schimbãri ale nevoilor ºi perspectivelor. Fiecare organizaþie este o instituþie
care instruieºte ºi se instruieºte în acelaºi timp.
Fiecare organizaþie este alcãtuitã din persoane, diferenþiate prin calificare
ºi cunoºtinþe, care au de îndeplinit sarcini de diverse tipuri. Ea trebuie
sã se bazeze pe comunicare ºi responsabilitate individualã. Toþi membrii
sunt datori sã analizeze scopul pe care doresc sã-l atingã – ºi sã se asigure
cã ºi colegii lor îl cunosc ºi îl înþeleg. De asemenea, ei trebuie sã analizeze
ce obligaþii au faþã de ceilalþi – ºi sã se asigure cã aceºtia le înþeleg.
Rezultatele existã numai în afara organizaþiei. Rezultatul unei întreprinderi
este un client satisfãcut. Rezultatul unui spital este un pacient vindecat.
Rezultatul unei instituþii de învãþãmânt este un elev sau un student
care a acumulat anumite cunoºtinþe ºi le pune în aplicare zece ani mai târziu.
Rezultatul organizaþiei militare este apãrarea patriei. În interiorul organizaþiei
nu existã decât costuri.
Pentru a reuºi în calitatea sa de manager, ofiþerul trebuie sã îºi edifice,
cât mai bine acele aptitudini – însuºiri ºi caracteristici înnãscute ºi
164 www.rft.forter.ro

august, 2007
Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager
dobândite – care condiþioneazã simplitatea ºi eficienþa procesului managerial.
Aptitudinile profesionale (tehnice) sunt foarte concrete, dezvoltate ºi
accentuate în procesul instruirii iniþiale ºi ulterioare. Acestea permit ofiþerului
vehicularea unor metode, procedee ºi tehnici specifice domeniului pe
care-l conduce. De asemenea, ele îl ajutã în identificarea ºi dezvoltarea
aptitudinilor profesionale ale subordonaþilor.
Aptitudinile de iniþiere, dezvoltare ºi finalizare a unor relaþii umane
sunt necesare prestaþiei manageriale faþã de resursa vitalã a organizaþiei:
oamenii. Ele îi permit sã imprime oamenilor motivaþii, sã gestioneze
conflictele ºi sã coordoneze munca în grup.
Aptitudinile de conceptualizare se exprimã în abilitatea unui manager
militar de a percepe ºi înþelege organizaþia militarã ca întreg, dependenþele
dintre pãrþile ºi funcþiile ei, precum ºi de a diagnostica ºi evalua diferite
tipuri de probleme manageriale.
Aptitudinile de comunicare sintetizeazã capacitatea individului de a
recepta ºi transmite informaþii, gânduri, sentimente ºi atitudini (scrise, orale,
nonverbale).
Categoric, volumul, profunzimea ºi complexitatea aptitudinilor minime
necesare unui conducãtor sunt dependente de nivelul la care se exercitã
actul managerial. Cu cât nivelul scade, cu atât trebuie sã fie mai ridicat
standardul aptitudinilor de strictã specialitate. Cu cât nivelul creºte, cu atât
standardul aptitudinilor conceptuale ºi cele referitoare la resursa umanã
este mai ridicat, iar cele strict profesionale devin de ansamblu, oferind conducãtorului
o viziune sistemicã asupra procesului pe care îl conduce.
Cu siguranþã argumentele pro ºi contra sintagmei „ofiþer-manager”
sunt mult mai multe. În esenþã, viaþa organizaþiei militare este influenþatã
în primul rând de fenomenul economic, iar obiectivele sale sunt tot de naturã
economicã. Aceastã realitate din structurile militare pune semnul de
egalitate în sintagma „ofiþer = manager”.
Note:
1. S.C.Certo, Managementul modern, Bucureºti, Editura Teora, 2002, p.22.
2. Prelucrare dupã T.Zorlenþan, E.Burduº, G.Cãprãrescu, Managementul organizaþiei,
Editura Economicã, Bucureºti, 1998, p.68.
3. C.Teleºpan, Bazele managementului, Editura Hermannstadt, Sibiu, p.81-83.
165

Calitate [i dezvoltare –
priorit`]i ale înv`]`mântului
militar în Centrul de Preg`tire
pentru Artilerie Antiaerian`
„General Gheorghe POPESCU“
SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU
„Studiazã întâi ºtiinþa ºi continuã apoi cu practica
nãscutã din aceastã ºtiinþã“.
(Leonardo da Vinci)
Este unanim recunoscutã importanþa învãþãmântului militar în starea
viitoare a unei naþiuni. Instituþia militarã de învãþãmânt este principala generatoare
a nucleelor de difuziune în pregãtirea profesionalã a militarilor.
Realizarea unei conduite orientate spre calitate este „elementul vital pentru
atingerea þelurilor prospere“ (Juran), constituind o constrângere majorã
în procesul de integrare europeanã a României ºi ca membru NATO. O importanþã
majorã o are în aceastã privinþã componenta educaþionalã, nu numai
sub aspectul calitãþii prestaþiei, ci prin integrarea nevoii de calitate în învãþãmântul
militar. În acest context, calitatea prestaþiei profesionale dobândeºte
o importanþã deosebitã. De aceea, este momentul de a se trece – prin
instituþionalizarea dimensiunii calitãþii învãþãmântului militar românesc –
la încurajarea performanþei.
Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând de a rãspunde nevoilor
specifice de educaþie necesare formãrii profesionale a militarilor profesioniºti,
prin impunerea de standarde de calitate de cãtre beneficiar, unitãþi/subunitãþi
din cadrul forþelor terestre.
Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe
Popescu“ îºi îndeplineºte acest scop doar în mãsura în care satisface aces-
august, 2007
167

Instrucþie ºi învãþãmânt
te trebuinþe la un standard de calitate care permite elevilor/cursanþilor sã
devinã performanþi într-un mediu globalizat, caracterizat prin competiþie ºi
dinamism. Menþinerea standardului este posibilã numai în condiþiile orientãrii
spre performanþã a activitãþii profesionale, prin îmbunãtãþirea continuã
a ofertei ºi a rezultatelor, a unui management performant, a unei politici
financiare adecvatã utilizãrii raþionale a resurselor ºi atragerii de noi
resurse, prin încurajarea unei atitudini responsabile a întregului personal
militar ºi civil.
În exerciþiul misiunii sale de educaþie ºi de formare, Centrul de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ poate fi privit
ºi ca o organizaþie ce îºi desfãºoarã activitatea într-o piaþã concurenþialã
a ofertei de servicii (învãþãmânt, cercetare). Sub acest aspect, competitivitatea
instituþiei de învãþãmânt militar este datã de capacitatea ei de adaptare
la nevoile în continuã schimbare ale mediului economico-social ºi a
evoluþiei tehnicii ºi tehnologiilor militare.
Dinamismul pieþei serviciilor educaþionale ºi de cercetare ºtiinþificã induce
ºi tendinþa de întãrire a caracterului antreprenorial al funcþiei de conducere
a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General
Gheorghe Popescu“; astfel apare în chip necesar o competiþie între funcþionarea
instituþiei militare ºi principiile de funcþionare ale instituþiilor civile
de învãþãmânt. Noua abordare pretinde o strategie ºi structuri manageriale
corespunzãtoare, introducerea unui sistem adecvat de selecþie ºi pregãtire
a persoanelor de conducere, care sã asigure un grad ridicat de suprapunere
între rãspundere ºi competenþã la toate nivelurile manageriale.
Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe
Popescu“ are ºi o misiune ºtiinþificã. El produce noi cunoºtinþe ºtiinþifice
ºi le evalueazã critic pe cele general admise.
Deschiderea internaþionalã a constituit unul din paºii cei mai importanþi
pe care i-a realizat învãþãmântul militar românesc dupã 1990. Programele
internaþionale având ca scop armonizarea instituþionalã ºi curricularã,
precum ºi cooperarea în cercetare au adus o contribuþie majorã la modernizarea
învãþãmântului militar românesc sub aspecte cum sunt: oferta educaþionalã,
cultura instituþionalã, mentalitatea personalului, practicile manageriale
ºi dezvoltarea bazei materiale.
Menþinerea colaborãrii învãþãmântului militar românesc cu mediul
academic european ºi internaþional impune un efort de adaptare a structurii,
ofertei ºi calitãþii prestaþiei. Mai mult decât atât, integrarea europeanã
în domeniul educaþiei ºi cercetãrii pretinde în mod explicit introducerea
unor sisteme de asigurare a calitãþii în instituþiile de învãþãmânt militar.
168 www.rft.forter.ro

august, 2007
Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar
Acestea sunt menite sã asigure o compatibilizare a calitãþii prestaþiei profesionale,
un nucleu de valori ºi practici armonizate, care sã sporeascã încrederea
între organizaþiile aflate în colaborare pentru realizarea unui scop ºi
sã creeze un cadru adecvat unei competiþii corecte.
Introducerea sistemelor de asigurare a calitãþii devine astfel un obiectiv
prioritar pentru integrarea europeanã ºi în structura internaþionalã a NATO.
Dupã 1989, în învãþãmântul militar din România au avut loc schimbãri
relevante. O parte a schimbãrilor amintite au fost necesare ºi dorite, fiind
integrate nevoii de reforme a întregii societãþi româneºti. Reforma în învãþãmântul
militar, chiar dacã promovatã în mod reactiv ºi nu strategic, prezentând
ºovãieli, inconsecvenþe ºi incongruenþe semnificative, a atins principalele
dimensiuni ale vieþii profesionale. Din pãcate, pe fondul stângãciilor
în promovarea reformei, coroborate cu o culturã managerialã ºi instituþionalã
tributarã vechilor modele de gândire, au apãrut ºi s-au dezvoltat
fenomene cu impact negativ considerabil asupra calitãþii învãþãmântului
militar românesc.
Autonomia este imperios necesarã Centrului de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ ºi va acorda libertatea de a
decide în mod independent care vor fi misiunea, viziunea, obiectivele ºi
strategia de atingere a acestora, organizarea internã, utilizarea resurselor,
structura ºi conþinutul ofertei educaþionale etc. În prezent, Centrul de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ are doar
o rãspundere moralã faþã de calitatea prestaþiei sale.
Poate cea mai importantã dimensiune a sistemelor de asigurare a calitãþii
este dezvoltarea funcþiei calitate în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, care este impusã de cerinþele
interne legate de management, de responsabilizarea personalului organizaþiei,
de orientarea spre performanþã a activitãþii profesionale ºi de dezvoltare
a unei culturi a calitãþii atât în rândurile instructorilor, cât ºi ale elevilor/cursanþilor.
Orientarea spre performanþã a activitãþii didactice a Centrului de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, deºi este
datã de management, depinde ca rezultat de mãsura în care instructorii (cadrele
didactice militare ºi civile) se simt responsabili ºi se implicã în mod
real pentru îndeplinirea obiectivelor instituþiei de învãþãmânt militar. Motivarea
personalului nu este exclusiv materialã, ci depinde de o serie de alþi
factori cum sunt: cultura instituþionalã ºi a calitãþii, mentalitatea, mediul de
muncã, relaþiile ierarhice. Schimbãrile în acest domeniu sunt lente ºi rezultatele
vizibile doar pe termen lung. Este de acceptat cã existã un decalaj
169

Instrucþie ºi învãþãmânt
semnificativ între schimbãrile pe plan material, instituþional ºi uman. Sistemul
de asigurare a calitãþii are ºi rolul de a contribui la orientarea ºi dezvoltarea
favorabilã a acestor factori de motivare ºi responsabilizare a personalului.
Sistemul de asigurare a calitãþii pretinde în aceastã privinþã:
� iniþierea unui proces de instruire continuã a instructorilor;
� stabilirea clarã ºi echitabilã a sarcinilor, responsabilitãþilor ºi criteriilor
de performanþã;
� introducerea evaluãrii periodice a activitãþii individuale;
� transparenþa ºi coerenþa actului de decizie;
� asigurarea unui echilibru între decizia managerialã ºi consultarea tuturor
pãrþilor interesate.
Sistemul de asigurare a calitãþii impune dezvoltarea funcþiei de colaborare/cooperare
a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã
„General Gheorghe Popescu“ cu mediul de inserþie (beneficiarii activitãþilor
de cercetare ºi pregãtire/instruire) ºi identificarea periodicã a cerinþelor
ºi a gradului de satisfacere al acestora.
Pentru Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General
Gheorghe Popescu“, standardul managementului calitãþii a fost definit ca:
„activitãþi coordonate pentru a orienta ºi a controla organizaþia în ceea
ce priveºte calitatea“.
Orientarea ºi controlul referitoare la calitate includ: stabilirea politicii
referitoare la calitate ºi a obiectivelor calitãþii, planificarea calitãþii, controlul
calitãþii, asigurarea calitãþii ºi îmbunãtãþirea calitãþii.
POLITICA ª I
OBIECTIVELE
CALITÃÞII
ASIGURAREA
CALITÃÞII
Îmbunãtãþirea
calitãþii
MANAGEMENTUL
CALITÃÞII
Componentele managementului calitãþii
PLANIFICAREA
CALITÃÞII
CONTROLUL
CALITÃÞII
170 www.rft.forter.ro

august, 2007
Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar
Managementul calitãþii constituie responsabilitatea tuturor nivelurilor
de management, însã trebuie condus de managementul de la nivelul cel
mai înalt.
Evaluarea conþinutului procesului de învãþãmânt militar în Centrul de
Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, din
punct de vedere al managementului calitãþii, depinde însã de structura lui
ºi de capacitatea funcþionalã a acesteia.
Structura genericã a procesului de învãþãmânt militar, respectiv structura
care sã nu depindã de specificul domeniului de cunoaºtere, cuprinde
urmãtoarele componente: dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite; dezvoltarea
bazei de cunoºtinþe tacite; dezvoltarea capacitãþii de procesare a
acestor cunoºtinþe; generarea de noi cunoºtinþe; evaluarea tuturor acestor
cunoºtinþe ºi abilitãþi.
Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite. Prin tradiþie, aceastã componentã
este cea mai importantã ºi, de cele mai multe ori, se identificã cu clasicul
transfer de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi. Acest transfer
se realizeazã în cadrul cursurilor ºi seminariilor, prin expunerile verbale
ale instructorilor ºi prin dialogul care se desfãºoarã între instructori ºi
elevi/cursanþi. Calitatea transferului de cunoºtinþe depinde atât de experienþa
ºi talentul instructorilor, cât ºi de capacitatea de asimilare a elevilor/cursanþilor.
Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tactice. Acest proces este mai puþin
vizibil în instituþia noastrã, cu excepþia celor în care domeniul de studii impune
o astfel de pregãtire. Este vorba de medicinã, inginerie, chimie, în
care experienþa directã a studenþilor/elevilor/cursanþilor genereazã cunoºtinþele
tacite necesare unei înþelegeri fenomenologice a realitãþii. Pentru o
formare cât mai complexã a viitorilor specialiºti, dezvoltarea bazei de
cunoºtinþe tactice este foarte importantã ºi acest aspect ar trebui luat în
consideraþie în evaluarea procesului de învãþãmânt din orice domeniu al
cunoaºterii.
Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Prin tradiþie, învãþãmântul
nostru militar a pus accentul pe acumularea de cunoºtinþe. În
sistemul de învãþãmânt militar american, accentul se pune pe dezvoltarea
capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Realitatea demonstreazã necesitatea
dezvoltãrii ambelor aspecte. Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor
se face prin componente specifice, cum ar fi: temele de casã,
proiectele, lucrãrile de laborator de cãtre elevi/cursanþi. Evaluarea procesului
de învãþãmânt trebuie sã identifice existenþa ºi eficienþa acestor componente,
în contextul pregãtirii într-un anumit domeniu al cunoaºterii.
171

Instrucþie ºi învãþãmânt
Generarea de noi cunoºtinþe. Aceastã componentã se manifestã îndeosebi
în cadrul programelor de masterat ºi doctorat, prin integrarea în procesul
de învãþãmânt militar a cercetãrii ºtiinþifice. Cunoºtinþele generate în
acest caz sunt explicite. Cunoºtinþele tacite se pot genera în orice program
de studii universitare sau postuniversitare, dacã cei care au conceput aceste
programe au avut în vedere acest aspect foarte important atât pentru universitate,
cât ºi pentru studenþi. Totodatã, un proces ignorat de obicei în
învãþãmântul nostru militar universitar îl constituie transformarea cunoºtinþelor
tacite în cunoºtinþe explicite, respectiv generarea de cunoºtinþe explicite.
Calitatea procesului de învãþãmânt trebuie evaluatã nu numai prin
prisma acumulãrii unei anumite cantitãþi de cunoºtinþe explicite, ca urmare
a transferului de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi, ci ºi prin generarea
de noi cunoºtinþe de cãtre elevi/cursanþi.
Evaluarea cunoºtinþelor ºi a capacitãþii de procesare a lor. În cadrul
procesului de învãþãmânt militar se proiecteazã, dupã fiecare modul de
transfer de cunoºtinþe, un modul de verificare a cunoºtinþelor ºi a capacitãþii
elevilor/cursanþilor de procesare a lor. Acest modul cuprinde lucrãri de
control, teme pentru proiecte, lucrãri de laborator. Aceste modalitãþi de
verificare a cunoºtinþelor se proiecteazã de cãtre instructori, în funcþie de
specificul domeniului de studii, ºi au în general douã obiective: asigurarea
îndeplinirii unor cerinþe minime de promovare a elevilor/cursanþilor în progresul
lor profesional, ºi evaluarea cu scopul ierarhizãrii lor valorice într-un
anumit context ºi o anumitã colectivitate.
Toate aceste componente prezentate mai sus se integreazã în procesul
fundamental de învãþãmânt organizat de Centrul de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“. Dar, pentru ca acest proces
sã se poatã realiza, sunt necesare ºi o serie de procese de sprijin, cum
ar fi: procesul de informare organizat prin bibliotecile clasice ºi virtuale ale
Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe
Popescu“, procesul de informatizare ºi de conectare prin Internet la cele
mai importante baze de cunoºtinþe disponibile pe glob, procesul de asigurare
a unor baze tehnologice performante pentru lucrãrile de laborator ºi
cele de cercetare ºtiinþificã, procesul de asigurare a unor condiþii sociale
adecvate pentru elevi/cursanþi etc.
Dacã ar fi sã fac o sintezã a cerinþelor care impun introducerea sistemelor
de asigurare a calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie
Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, am menþiona urmãtoarele:
� creºterea încrederii în capacitatea organizaþiei de a desfãºura o activitate
performantã;
172 www.rft.forter.ro

august, 2007
Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar
� alinierea la standardele ºi practica instituþiilor de învãþãmânt militar
europene în domeniul asigurãrii calitãþii – condiþie pentru integrarea europeanã;
� asigurarea unor criterii consistente ºi armonizate de evaluare a rezultatelor
activitãþii profesionale, atât pe segmentul didactic, cât ºi pe cel ºtiinþific;
� asumarea responsabilitãþii de cãtre instituþie pentru calitatea propriei
prestaþii;
� folosirea eficientã ºi transparentã a resurselor alocate;
� asigurarea pregãtirii performante a elevilor/cursanþilor;
� dezvoltarea unor mecanisme, instrumente ºi metode care sã sprijine
managementul organizaþiei în realizarea coerenþei ºi eficacitãþii actului decizional;
� creºterea responsabilitãþii ºi gradului de implicare a întregului personal
în realizarea obiectivelor instituþiei;
� crearea ºi dezvoltarea unei culturi instituþionale în Centrul de Pregãtire
pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ atât în mijlocul
propriului personal, cât ºi în rândurile elevilor/cursanþilor.
Luând în considerare situaþia actualã, reflectatã în parte de cele menþionate
anterior, cred cã se impune în acest moment crearea unui cadru regulamentar
ºi instituþional care sã stea la baza sistemului naþional de asigurare
a calitãþii în învãþãmântul militar românesc. Acest cadru trebuie sã încurajeze
coordonarea ºi sinergia de acþiune pe dimensiunea calitate între
organismele implicate în conducerea învãþãmântului militar românesc.
Consider principiile menþionate mai jos ca fiind vitale pentru capacitatea
instituþiei de a-ºi îndeplini misiunea:
- Instituþia trebuie sã fie total independentã de orice alt organism care
ar putea crea presiuni;
- În componenþa ei, precum ºi în procesul de evaluare, trebuie sã fie reprezentate
toate pãrþile interesate în calitatea învãþãmântului militar: clienþi
(elevi/cursanþi) ºi beneficiari (unitãþi/subunitãþi de armã);
- Pentru a întocmi ºi aplica criterii ºi proceduri relevante ºi eficace de
evaluare ºi a le actualiza continuu, instituþia trebuie sã dispunã de experþi
în domeniul asigurãrii calitãþii, dar care sã cunoascã ºi sã înþeleagã în acelaºi
timp mediul organizaþional.
Referiri bibliografice:
1. *** Asigurarea calitãþii, Ghid pentru unitãþile ºcolare – partea I. Concept ºi cadru
metodologic, Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei, Bucureºti, 2005.
173

Instrucþie ºi învãþãmânt
2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de
management al calitãþii.
3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Proiectul CALISRO, Editura Universitãþii
din Bucureºti, Bucureºti, 2004.
4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei.
5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular.
6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe.
7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu,
Sibiu, 2004.
174 www.rft.forter.ro

Subofi]erul-instructor
PLUTONIER-ADJUTANT ION MARIN, PLUTONIER-MAJOR MARIUS BÃLêOIU,
PLUTONIER-MAJOR MARIUS GHIÞÃ, PLUTONIER LUCIAN NEACªU
Odatã cu revenirea societãþii româneºti la democraþie, procesul
transformãrilor produse dupã 1990 a cuprins ºi Armata Românã,
care a adoptat o nouã strategie de formare a personalului militar, compatibilã
cu statutul de membru NATO ºi cu politica de apãrare a þãrii. Transformarea
sa într-o armatã modernã implicã aspecte de ordin cantitativ ºi
calitativ, concretizate prin noi standarde de pregãtire, proceduri de instruire
ºi formare a maiºtrilor militari ºi subofiþerilor, precum ºi a soldaþilor ºi
gradaþilor voluntari.
Începând cu anul 1995, în baza Legii nr.80 privind „Statutul cadrelor
militare“, ºi îndeosebi din anul 2000, când a fost adoptat „Ghidul carierei
militare“, subofiþerii sunt pregãtiþi sã îndeplineascã funcþii de execuþie ºi de
comandã, de la cele mai mici structuri militare ºi pânã la cele de stat-major,
precum ºi de consiliere a comandanþilor pe toate treptele ierarhice.
Adaptarea standardelor euroatlantice obligã la mutaþii semnificative
structurale ºi funcþionale în instruirea personalului/forþelor cu cele patru
componente de bazã: învãþãmântul militar, instrucþia, exerciþiile ºi instruirea
prin practicarea atribuþiilor funcþionale aferente funcþiei, conform
„Ordinului privind instrucþia ºi exerciþiile în Armata României în perioada
2007-2010“.
Instrucþia cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea,
dezvoltarea ºi menþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesare
îndeplinirii misiunilor/sarcinilor. Prin instrucþie se cultivã, de asemenea,
august, 2007
175

Instrucþie ºi învãþãmânt
spiritul de luptã ºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilor
militare, elemente esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi acþiona
eficient în spaþiul de luptã integrat.
Abordând esenþa acestui subiect, credem cã nu este lipsit de interes sã
reamintim faptul cã, pânã nu demult, subofiþerul instructor sau subofiþerul
în general se afla între corpul de comandã ºi cel de execuþie, respectiv între
ofiþeri ºi trupã, atribuindu-se sintagma de „ajutor al ofiþerului“. Aceastã
„posturã“ nu-i conferea subofiþerului nici autoritate ºi nici responsabilitate,
fapt ce a condus cãtre marginalizarea acestei categorii de personal, la demotivarea
subofiþerilor ºi la diminuarea încrederii în sine, mai mult decât
atât, a condus la lipsa încrederii corpului de comandã acordatã subofiþerilor.
Se pune în discuþie nu competenþa profesionalã a subofiþerilor implicaþi
în actul didactic, în pregãtirea elevilor/cursanþilor sau a militarilor în
termen (cei mai mulþi erau experþi în armamente ºi muniþii, aparaturã ºi
echipamente, motoare, transmisii, exploatare sisteme ºi instalaþii), ci maniera
în care aceºtia au fost utilizaþi, rolul secundar, auxiliar atribuit acestora.
În armatele altor þãri, acum aliate în NATO, subofiþerii reprezintã categoria
de personal a cãrei activitate principalã pe timp de pace este instrucþia
individului ºi a grupurilor mici, deoarece subofiþerii sunt cei care
în luptã sunt liderii celor pe care îi instruiesc pe timp de pace.
„Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ reprezintã motto-ul adoptat ºi sub
care trebuie sã se desfãºoare instrucþia în Forþele Terestre ºi în toatã armata.
Plecând de la acest deziderat ºi de asemenea având în faþã viziunea despre
subofiþerul român modern, lider militar capabil sã conducã ºi sã instruiascã
subordonaþii prin puterea exemplului personal, sã îºi foloseascã propria
experienþã, sã impunã ºi sã menþinã standardele de pregãtire ºi comportament,
sã aibã grijã de subordonaþi, de tehnica ºi echipamentul din dotare
ºi sã se adapteze schimbãrilor specifice mediului militar ºi ale societãþii
în general vom înþelege cã subofiþerul a cãpãtat un nou statut, o nouã
dimensiune adaptatã la realitatea câmpului de luptã modern.
Fundamentul instrucþiei în Forþele Terestre îl reprezintã ciclul managementului
instruirii, care include etapele planificãrii, executãrii ºi evaluãrii
instrucþiei, coroborate cu obþinerea feedback-ului pe tot timpul acestor etape.
Atunci când se elaboreazã LCEM, instrucþia pe timp de pace trebuie
racordatã la misiunile la rãzboi specifice fiecãrui tip de structurã militarã.
Comandanþii sunt aceia care desemneazã ofiþerii ca fiind responsabili de
instrucþia colectivã, iar subofiþerii responsabili de instrucþia individului,
echipajului, piesei, echipei ºi a grupei. Deci, managementul instrucþiei în
mod obligatoriu include subofiþerii. În cadrul structurilor militare, canalul
176 www.rft.forter.ro

august, 2007
Subofiþerul-instructor
de sprijin al subofiþerilor funcþioneazã în paralel ºi îl completeazã pe cel de
comandã. Este un canal de comunicare ºi management ce pleacã de la consilierul
comandantului pentru subofiþeri, soldaþi ºi gradaþi voluntari, cãtre
subofiþerii de companie, locþiitorii comandanþilor de plutoane, comandanþii
de grupe, pânã la ultimul soldat voluntar.
În ansamblul structural al conducerii procesului de instruire, subofiþerul
instructor, deºi se situeazã în plan ierarhic pe o treaptã inferioarã, are
un rol determinant deoarece conduce ºi realizeazã instruirea ºi educarea
militarilor din subordine. Pornind de la definiþia existentã în Dicþionarul
explicativ al limbii române, în conformitate cu care instructorul este acea
„persoanã competentã care instruieºte pe alþii“, realizãm cât de sumar este
definitã ºi cât de mult presupune aceastã competenþã pentru a putea ajunge
sã instruim într-un mod optim. Trecând în revistã ultimii ani parcurºi de
învãþãmântul militar, de instrucþie în general, putem evidenþia transformãrile
pozitive suferite de instructorul militar ºi mai ales de cãtre subofiþerulinstructor.
Astãzi, subofiþerul-instructor reprezintã acea persoanã care reu-
ºeºte sã se impunã în faþa militarilor subordonaþi, a elevilor sau cursanþilor
prin cunoºtinþe, atitudine, dãruire ºi experienþã. Aceste atribute conferã
subofiþerului calitatea de formator, menit sã instruiascã ºi educe pe viitorii
lideri, pe viitori formatori, plecând de la simpla dar fundamentala poziþie
„drepþi“ ºi salutul militar, pânã la însuºirea diferitelor dimensiuni ale conducerii
organizaþiilor mici, din care enumerãm: modul de lucru în echipã,
tehnici noi de comunicare interpersonalã, gestionarea eficientã a stresului
ºi riscului, adecvarea stilurilor de conducere conform activitãþilor desfã-
ºurate etc.
O datã cu noua dimensiune a subofiþerului în general ºi a subofiþeruluiinstructor
în special, trebuie menþionatã ºi maniera nouã, modernã de abordare
a actului didactic. Acest aspect este întâlnit cu precãdere în ªcoala
Militarã de Maiºtri Militari ºi Subofiþeri a Forþelor Terestre „BASARAB I“,
unde subofiþerul-instructor a trecut de la predarea, transmiterea cunoºtinþelor
în mod clasic, monoton, plictisitor (în care accentul era pus pe memorare,
pe capacitatea cursantului de asimilare), la un instructor modern, care
pune accent pe capacitatea de analizã ºi sintezã, iniþiativã, încredere în sine
ºi studiu individual bine organizat din partea cursantului. Mai mult decât
atât, folosindu-ºi capacitatea empaticã, instructorul realizeazã optimizarea
procesului de instruire.
Calitatea celui instruit, a absolventului, este direct proporþionalã cu calitatea
investiþiei fãcutã în acesta, instrumentul principal prin intermediul
cãruia se investeºte îl reprezintã instructorul. Modul în care se realizeazã
177

Instrucþie ºi învãþãmânt
acest lucru este esenþial pentru obþinerea unui militar instruit la standardele
cele mai înalte.
Performanþele celui instruit rezultã nu doar din mãsura în care acesta
ºi-a atins obiectivele, ci mai ales din dezvoltarea capacitãþii acestuia de a
se adapta ºi a rezolva problemele nou apãrute pe timpul instruirii. Pe scurt,
de a gãsi resursele necesare soluþionãrii situaþiilor create, pregãtindu-l astfel
pentru o gândire constantã, sãnãtoasã, creându-i bazele unui studiu consecvent,
individual.
Subofiþerul-instructor trebuie sã se impunã în faþa cursantului nu atât
prin autoritatea funcþiei ºi a gradului, cât mai ales prin cunoºtinþe, competenþe,
mod de comportare, exemplu personal, stil de muncã ºi prin încrederea
insuflatã cursantului, militarului instruit. În aceeaºi ordine de idei, instructorul
are obligaþia de a educa ºi instrui, de a cunoaºte capacitãþile celor
ce se instruiesc, dificultãþile întâmpinate de cãtre aceºtia, adaptându-ºi
astfel modul de transmitere a cunoºtinþelor funcþie de aceste variabile.
În concluzie, în condiþiile transformãrii armatei, a noilor abordãri conceptuale
privind rolul ºi locul subofiþerului român modern, credem cã acesta
se aflã canalizat pe un traseu ascendent, care coroborat cu pregãtirea
profesionalã, dãruirea, motivarea ºi ambiþia de a reuºi sã facã faþã noilor
misiuni, ne dau garanþia instruirii soldaþilor ºi gradaþilor voluntari, a elevilor
ºi cursanþilor la standardele cele mai înalte.
178 www.rft.forter.ro

Arhitectura noetic`
a disciplinelor (2)
PROFESOR LAURENÞIU MUREªAN
COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ – CÂMPULUNG MOLDOVENESC
Legi ºi regularitãþi. Teoria atrage în structura ei ºi legi ale disciplinelor
din care emerge. Conform tradiþiei, ºtiinþa trebuia sã ajungã la o explicaþie
universalã a realitãþii. În acest sens, legea este expresia unei astfel
de cunoaºteri dovedite, este o ipotezã confirmatã cu grad înalt de cuprindere
a unor fenomene ce se desfãºoarã cu o anumitã regularitate constantã.
Pentru a fi deosebite de enunþurile factuale, sunt numite adeseori „universale
nomologice”. Karl Popper identificã gradul de legitate al unei teorii
cu „gradul de falsificabilitate”, adicã gradul de universalitate ºi de precizie
a teoriei. La nivelul disciplinei, legile interacþioneazã, se intercondiþioneazã.
Pentru convenþionaliºti, ºtiinþa ºi legile sunt creaþii strict subiective,
fãrã nicio corespondenþã cu realitatea. Orientãrile actuale în epistemologie,
în majoritatea lor susþin cã realitatea se caracterizeazã prin structurãri
ºi regularitãþi pe care legile ºi regulile le reflectã creator în funcþie
de experienþa de cunoaºtere dobânditã. Legile diferã dupã natura disciplinelor
în care se manifestã ºi dupã natura fenomenelor la care se referã: sunt
teoretice ºi empirice, cauzale, dinamice, statistice, universale etc. Regularitãþile
sunt forme de invarianþã „mai slabã”, care sunt observabile ºi determinate
empiric, dar care nu exclud unele posibile abateri.
Algoritmi. Mintea umanã este înzestratã cu capacitate calculatorie, cu
posibilitãþi de a combina simboluri ce înlocuiesc de obicei numere, operaþiile
de calcul sunt ordonate de anumite reguli care asigurã parcurgerea
unor paºi. Operaþiile au favorizat o serie de construcþii matematice ºi logi-
august, 2007
179

Instrucþie ºi învãþãmânt
ce necesare în practica deciziilor (funcþiile recursive). Tot mai multe sfere
de activitate pot fi algoritmizate. Transformarea unor algoritmi numerici,
printr-un cod de transfer, în funcþii recursive de numere naturale, ºi operaþia
inversã au deschis o largã aplicabilitate în ºtiinþã, în artã, în lingvisticã,
în istorie º.a. Gândirea algoritmicã se raporteazã la clasa de fenomene în
care cele individuale sunt subsumate. Unii specialiºti susþin universalitatea
acestui mod de gândire ºi utilitatea lui în construcþia celor mai diferite discipline.
Informatica ºi gândirea computaþionalã au dezvoltat tehnica algoritmicã.
Crearea algoritmilor este consideratã un capitol al generãrii de idei.
Rolul algoritmilor în construcþia disciplinarã nu a fost încã suficient studiat.
Metode ºi metodologie. Disciplinele cuprind în componenþa lor metode,
adicã acel ansamblu de modalitãþi necesare realizãrii obiectivelor cercetãrii
ºi cunoaºterii. Metodele pot fi: generale (comune cunoaºterii sistematizate),
particulare (proprii unor grupuri de discipline) sau specifice
unei discipline. Totodatã, pot fi obiective sau comprehensive (în domeniul
socio-uman), dupã cum în matematicã pot fi constructive ºi neconstructive.
Astãzi se admite diferenþa între metodele propriu-zise aplicate diferenþiat
ºi metodologia sau teoria metodelor ºtiinþifice. Logica cercetãrii este consideratã
disciplina metateoreticã, distinctã ºi de logicã ºi de disciplinele
empirice care o folosesc. Printre metodele cuprinse în arhitectura disciplinelor
pot fi amintite: metodele critic-raþionale, deductive, filosofic-dialectice,
istorice, empirice, euristice, ºtiinþifice ºi intuitive, hermeneutice ºi experimentale,
analogice ºi logice. Metodologia întemeieazã ºi justificã demersurile
cognitive, ceea ce îndreptãþeºte distingerea metodologiilor: convenþionaliste,
inductiviste, naturaliste, fundaþioniste sau organizaþionale.
Limbajul deþine un rol important în gândirea sistematizatã ºi în organizarea
cunoaºterii. Totodatã, nu poate fi neglijat rolul sãu în structurarea
ideilor ºi în instituirea formelor cunoaºterii sau a formelor culturii, a modalitãþilor
ºtiinþifice ºi extraºtiinþifice. Limbajul în calitate de componentã
noeticã are o relevanþã deosebitã pentru înþelegerea diferitelor tipuri de
conexiuni ce se stabilesc între toate categoriile de discipline.
Paradigma este un concept disputat în epistemologia contemporanã;
este o teorie dominantã, un principiu explicativ, recunoscut tacit sau explicit.
Lucian Blaga afirma despre ideea lui Aristotel cu privire la forma matematicã
cã va deveni cândva paradigmaticã, o normã pentru legile unei
ºtiinþe, ce va înregistra mai târziu imense succese. Deci, el se referea la un
aspect metodic, mai precis suprametodic. Blaga a intuit un concept care va
fi mult dezbãtut dupã reluarea lui de cãtre Th.Kuhn ºi redefinit ca „matrice
disciplinarã”. Ca matrice disciplinarã, paradigma cuprinde generalizãri
180 www.rft.forter.ro

august, 2007
Arhitectura noeticã a disciplinelor
simbolice, modele euristice, valori ºi o teorie „exemplarã”, deci paradigma
propriu-zisã. Schimbarea paradigmelor înseamnã progres în cunoaºtere.
Magoroh Maruyana propune o nouã disciplinã, denumitã paradigmatologie,
în ideea cã este mai mult decât un limbaj, cã este o „structurã de raþionare
specificã”. M.Maruyana face distincþie între studiul paradigmatic,
interparadigmatic ºi transparadigmatic.
Nivelul „meta” se referã la regulile, constrângerile ºi reconstrucþiile
din domeniul teoretic. La nivelul metaºtiinþei, metalimbajului, metateoriei,
metaprincipiilor, metalogicii, metafilosofiei se cautã factorii care condiþioneazã
întemeierea ºi structurarea ºtiinþei unei clase de limbaje, de logici,
de teorii, de principii etc. Nivelul meta are un caracter autoreflexiv de interpretare
a teoreticitãþii. El a fost cercetat atât în ceea ce priveºte aspectele
intrinseci ale cunoaºterii, cât ºi în ceea ce aparþine condiþionãrilor externe
ale cunoaºterii. Analiza nivelului „meta” are o semnificaþie deosebitã pentru
explicarea ºi interpretarea conexiunilor dintre discipline. El relevã semnificaþii
co-disciplinare evidente, antrenând interferenþe metodologice.
Valorile ocupã ºi ele un loc important în arhitectura noeticã a disciplinelor.
Ele apar ca obiect de cercetare pentru discipline ca estetica, teoria
artelor, etica, teoria acþiunii, istoria, axiologia, sociologia º.a. ºi ca repere
de orientare, ghidare ºi interpretare a demersurilor ºtiinþifice. Totodatã,
se manifestã în diferite substructuri ale disciplinei sub formã de idei,
presupoziþii, simboluri, metafore, imagini care nu întotdeauna pot fi formalizate
ºi axiomatizate. Ele pretind o descifrare, o înþelegere prin mijloace
hermeneutice. În prezent se constatã o tot mai largã deschidere a scientismului
spre lumea valorilor, pe care altã datã o punea între paranteze.
Este evident faptul cã „situaþia disciplinarã” poate fi socotitã simptom
al situaþiei cunoaºterii, iar arhitectura noeticã drept o totalitate, „sistemul
disciplinã” sau coerenþa disciplinei. Disciplinaritatea rãmâne formã esenþialã
de organizare a cunoºtinþelor.
Cercetãrile recente asupra educaþiei au evidenþiat cã actul de predareînvãþare
se concretizeazã în rezultate mai bune atunci când proiectarea temelor
la diferite discipline are la bazã o filosofie care aspirã la sintezã, care
ridicã punþi de trecere între diferite simboluri ºi forme de cunoaºtere, între
lume ºi om, pentru a reconstrui valoric lumea umanã.
În acest sens pot fi invocate argumente referitoare la „cum” ºi „cât” de
utilã este, de pildã, cunoaºterea filosofiei, a sistemelor ºi operelor în care
s-a întrupat spiritul filosofic de-a lungul istoriei pentru înþelegerea ºi interpretarea
operei lui Mihai Eminescu. O serie de probleme cum sunt cele
legate de raportul dintre „chaos” ºi „cosmos”, dintre „fiinþã” ºi „nefiinþã”,
181

Instrucþie ºi învãþãmânt
respectiv dintre „existenþã” ºi „nonexistenþã”, cele legate de timp ºi de spaþiu,
de destinul omului ca fiinþã cunoscãtoare ºi creatoare de valori, toate
acestea presupun incursiuni în gândirea indianã ºi elenã, în arhitectura
kantianã ºi hegelianã, în concepþia schopenhauerianã, precum ºi în alte
teorii filosofice ºi ºtiinþifice.
Într-un mod asemãnãtor poate fi utilã clarificarea în spirit interdisciplinar
a unor idei, principii, concepte, probleme etc., proprii sistemului metafizic
al lui L.Blaga, care a îmbogãþit filosofia cu mijloacele poeziei ºi a
conferit adâncime poeziei cu mijloacele filosofiei.
Operele literar-artistice trimit semnale spre celelalte domenii ºi se lasã
la rândul lor atrase de ceea ce descoperã, astfel încât, poeþi ca Ion Barbu,
Nichita Stãnescu ºi alþii sunt preocupaþi de problema limitelor cunoaºterii
matematice ºi de nevoia de recuperare a ceva important ce pare a fi pierdut
prin aplicarea structurilor abstracte la realitate, în timp ce scriitori ca
Marin Preda, Camil Petrescu, Mircea Eliade ºi alþii ne propun romane
„bântuite” de „neliniºte metafizicã”.
Desigur cã incursiunile în zona semnificaþiilor ºtiinþifice sau filosofice
ale operelor literar-artistice nu reprezintã un scop în sine, ele se constituie
ca un preambul care adânceºte ºi extinde înþelegerea operei fãrã a încuraja
tendinþa de subordonare ºi de reducere a fenomenului literar-artistic la
cel filosofic sau ºtiinþific.
Explorarea arhitecturii noetice a disciplinelor de studiu ºi aplicarea
interdisciplinaritãþii în colegiul militar constituie o preocupare deschisã
spre adoptarea unei strategii unitare, spre „traducerea” corectã dintr-un
limbaj în altul, pentru eliminarea aspectelor lipsite de încãrcãturã educativã
ºi a supraîncãrcãrii elevilor.
Proiectarea ºi realizarea activitãþilor în spirit interdisciplinar, cooperarea
dintre educatori ºi elevi sunt aºezate într-un cadru propice dezvoltãrii
personalitãþii lor, corespunzãtor competenþelor ºi valorilor militare.
182 www.rft.forter.ro

Tendin]e în activitatea
de predare-înv`]are
PROFESOR PARASCHIVA IOSA
COLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA
Un profesor eficient trebuie nu numai sã cunoascã în profunzime
conþinutul, sã elaboreze obiective operaþionale, sã utilizeze metode,
procedee ºi mijloace, sã evalueze elevii, ºi, mai ales, sã integreze toate
aceste elemente în activitatea ce se desfãºoarã la clasã. Analog noþiunii fizice
de câmp (magnetic, electric, dinamic etc.) s-ar putea considera cã toate
aceste elemente constituie un câmp didactic în care interacþiunile se organizeazã
dupã anumite reguli. În mãsura în care corectarea pedagogicã ºi
psihologicã sporeºte ºi aprofundeazã cunoaºterea proceselor de învãþare ºi
predare, regulile de proiectare ºi planificare, organizare ºi desfãºurare a instruirii
ºi educãrii devin mai clare.
Predarea ºi învãþarea vizeazã procesele cognitive ale elevilor, prin aceea
cã strategiile de instruire propuse se concentreazã pe a-i învãþa pe elevi
cum sã înveþe, cum sã prelucreze informaþiile ºi cum sã gândeascã independent
ºi eficient. Instruirea cognitivã are deci, ca obiective primare, „a
înþelege ºi a învãþa cum sã înveþi“. Ea include instrucþiuni asupra diferitelor
dimensiuni ale gândirii, cum ar fi: înþelegerea, compoziþia, rezolvarea
de probleme, luarea deciziilor, gândirea criticã ºi creativã, metacogniþia.
Conceptul de predare strategicã atrage atenþia asupra rolului de strateg
al profesorului, cel care ia decizii asupra a „ce“, „cum“ ºi „când“ se predã
ºi se învaþã. „CE“ se referã la a lua decizii asupra conþinutului instruirii:
cunoºtinþe, deprinderi, strategii. „CUM“ se referã la luarea unor decizii
asupra procedeelor necesare implementãrii unei capacitãþi sau strategii ºi
august, 2007
183

Instrucþie ºi învãþãmânt
asupra predãrii acelor proceduri elevilor. „CÂND“ se referã la luarea deciziilor
asupra condiþiilor potrivite pentru aplicarea unei strategii sau capacitãþi
date elevilor ºi asupra predãrii unor asemenea informaþii acestora.
Astfel, luarea deciziilor asupra conþinutului ºi a strategiilor de instruire
cele mai potrivite constituie inima predãrii strategice. Conceptul de predare
strategicã se contureazã în principal pe rolul profesorului ca MODEL ºi
ca MEDIATOR, deºi nu exclude rolul sãu de manager ºi conducãtor al procesului
de instruire.
Ca MODEL, profesorul strateg demonstreazã cum sã gândeºti într-o
anumitã sarcinã, cum sã aplici strategiile ºi „ce sã faci când nu mai ºtii ce
sã faci“.
Ca MEDIATOR, el se interpune între elevi ºi mediul de învãþare, pentru
a-i ajuta pe elevi sã înveþe ºi sã se dezvolte, anticipeazã problemele care
pot sã aparã în procesul învãþãrii ºi propune soluþii de depãºire a acestora,
îndrumã elevii de la începuturile învãþãrii, pânã la învãþarea independentã.
Aspecte caracteristice predãrii strategice:
� se poate aplica la toate disciplinele ºi pentru toþi elevii;
� acordã atenþie atât conþinutului, cât ºi strategiilor predãrii;
� se centreazã pe modele organizaþionale ºi schiþe grafice;
� defineºte strategii instrucþionale în mod explicit;
� conceptualizeazã învãþarea ºi instruirea ca procese fazice de gândire
recursivã.
Avantajele predãrii ºi învãþãrii strategice sunt diverse. Iatã câteva:
� asigurã un limbaj ºi un cadru conceptual comun pentru profesorii ºi
inspectorii de toate specialitãþile, ceea ce încurajeazã comunicarea, colaborarea
ºi coordonarea în planificarea curriculum-ului (programei) ºi instruirii
din diferite domenii. De asemenea, faciliteazã coordonarea activitãþilor
de dezvoltare a gândirii ºi de evaluare între toate disciplinele, precum ºi
transferul unor deprinderi de la o disciplinã la alta. Pe mãsurã ce comunicarea
ºi colaborarea sporesc, profesorii nu se mai simt izolaþi unii de alþii
ºi nici de procesul de luare a deciziilor;
� înzestreazã profesorii ºi elevii cu un repertoriu de strategii de predare-învãþare
cu aplicare imediatã, dar ºi cu timp mai îndelungat de utilizare,
folosind materialele de instruire existente;
� integreazã deprinderile de citire, scriere ºi procesele de gândire în
interiorul diferitelor conþinuturi ºi discipline;
� se poate folosi pentru toþi elevii, atât cei buni cât ºi cei slabi putând
beneficia de aceleaºi strategii de instruire.
184 www.rft.forter.ro

august, 2007
Tendinþe în activitatea de predare-învãþare
De obicei, reformele au neglijat elevii dezavantajaþi din punct de vedere
educaþional, fie pentru cã nevoile lor speciale sunt ignorate în procesul
planificãrii ºi proiectãrii, fie pentru cã nu se ºtie bine cum sã se acþioneze
în cazul lor. Practica demonstreazã cã aceºti elevi sunt lãsaþi, în general, la
voia întâmplãrii, instruirea cognitivã fiind rezervatã elevilor buni. Predarea
strategicã faciliteazã învãþarea atât pentru elevii buni, cât ºi pentru cei
slabi.
Viziunea oricãrui profesor asupra educaþiei trebuie sã includã înþelegerea
modului cum învaþã atât elevii cei mai buni, cât ºi cei mai slabi, iar
aceastã cunoaºtere poate fi folositã pentru îmbunãtãþirea posibilitãþilor de
învãþare, oferite tuturor elevilor.
Noua teorie a educaþiei, învãþarea este înþeleasã ca utilizare a cunoºtinþelor
anterioare ºi a unor strategii specifice pentru înþelegerea ideilor
dintr-un text ca întreg, ori a unor elemente ale unei probleme ca întreg.
Nouã este ºi ideea cã ºcolile trebuie sã þinã cont de faptul cã performanþele
elevilor slabi pot fi modificate prin asigurarea unor experienþe instrucþionale
adecvate (Fuerstein, 1980) ºi cã îi putem învãþa pe elevi sã-ºi supravegheze,
sã-ºi controleze ºi sã-ºi stãpâneascã propriile performanþe.
Capacitatea de a lega noile informaþii de cele anterioare poate fi influenþatã
negativ de mai mulþi factori. Încercãm aici prezentarea pe scurt a
unora dintre aceºtia:
� activarea cunoºtinþelor anterioare este îngreunatã dacã noile informaþii
sunt neclare, dezorganizate ºi, oarecum, lipsite de sens (Shimmerlik,
1978);
� perspectiva celui care învaþã influenþeazã învãþarea;
� gradul de familiarizare cu domeniul de cunoaºtere. Lipsa de informaþii
despre un subiect reduce în mod serios capacitatea unui elev de a
recunoaºte modelele, de a clasifica sau a cãuta noi informaþii, ori de a genera
analogii cu alte situaþii sau probleme (Resnick, 1984);
� succesul într-o situaþie de învãþare nu depinde doar de existenþa unor
cunoºtinþe anterioare, ci ºi de capacitatea de acces la aceste cunoºtinþe. În
numeroase cazuri, cunoºtinþele elevilor sunt inerte. Acestea sunt cunoºtinþe
pe care elevii le au, dar nu pot avea acces la ele deoarece nu le-au legat între
ele prin diverse exerciþii aplicative, sau le lipsesc strategiile de cãutare
ºi recuperare a acestora (Bransford, s.a. 1986). Elevii buni utilizeazã strategii
de codificare, organizare ºi recuperare a informaþiilor, astfel cã ei
acced uºor la cunoºtinþele anterioare.
Numeroase studii au arãtat cã elevii de diferite vârste ºi niveluri tind sã
foloseascã informaþiile structurale inerente unui text pentru a-ºi organiza
185

Instrucþie ºi învãþãmânt
învãþarea ºi reþinerea, dacã textul este bine organizat ºi semnalat (Smayer,
1984).
În mod asemãnãtor, elevii par a-ºi reaminti mai bine modelele familiare
cum ar fi povestirile ºi nu explicaþiile sau expunerile, apoi modelele
mai structurate, asemãnãrile ºi deosebirile de exemplu, ºi nu modelele deschise,
cum este descrierea (Schnotz, 1985).
În contrast, textele slab redactate constituie motivul principal al lipsei
de înþelegere. Ele produc confuzie în mintea elevilor. Pe când elevii foarte
buni par a fi în stare sã impunã ei înºiºi o organizare ºi interpretare a acestor
texte, elevii mai slabi nu pot face acest lucru. Performanþele lor pot fi
îmbunãtãþite simþitor dacã sunt învãþaþi sã organizeze ei înºiºi informaþiile.
Spunem cã învãþarea este strategicã atunci când cel care învaþã este
conºtient, deºi îºi controleazã eforturile în utilizarea unor deprinderi ºi
strategii particulare.
Conºtientizarea nu se referã numai la cunoaºterea unor strategii cognitive
specifice, ci ºi la cunoaºterea modului de utilizare a acestora ºi a momentului
când sã fie utilizate.
Controlul se referã, în parte, la capacitatea de a supraveghea ºi direcþiona
propria activitate în direcþia reuºitei, dar ºi la a ºti când n-ai reuºit,
folosind verificãri ale rãspunsurilor ºi rezultatelor. Controlul asupra utilizãrii
strategiilor se leagã ºi de creºterea motivaþiei, administrarea timpului
de învãþare. Elevii buni executã sarcinile de învãþare pânã la capãt, manifestând
satisfacþie ºi atribuind succesul propriilor eforturi. Astfel, ei învaþã
cum sã înveþe în mod independent ºi eficient. Din contrã, elevii cu rezultate
slabe tind sã atribuie unele reuºite norocului, întâmplãrii sau altor factori
pe care nu-i pot controla ºi, în consecinþã, ei nu se implicã în planificare,
supraveghere sau recapitulare.
186 www.rft.forter.ro

Modul geografic
de a privi lucrurile
PROFESOR GEORGE-RADU CIUMASU
COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ - CÂMPULUNG MOLDOVENESC
Geografie, geopoliticã, geodeterminism, geostrategie – patru termeni
distincþi ºi un singur prefix, GEO – din cuvântul grecesc
„GE”, care înseamnã PAMÂNT. Un element comun care trimite în mod
egal la spaþiul planetei, cu diferenþe de sens sesizabile, dar totodatã complementare.
În uzul curent, geografia, ºtiinþa despre care se spune ca se aflã într-o
permanentã crizã de identitate (adaug ºi de adaptare) îºi vede invadat
obiectul de cercetare de numeroase discipline de graniþã, mult mai dinamice,
suferind o relativã descalificare în faþa majoritãþii publicului. Aceasta
în pofida faptului cã adevãraþii cunoscãtori ai domeniului o considerã
o disciplinã fundamentalã în înþelegerea lumii de azi.
În schimb, termenii de „geopoliticã” ºi „geostrategie” beneficiazã de
un efect de modã, ce le conferã o folosire frecventã, uneori hegemonicã,
înlocuind deseori termenul de geografie atunci când se fac trimiteri asupra
unor realitãþi spaþiale, teritoriale, ca ºi cum cuvântul „geografie” ar fi învechit,
în timp ce geopolitica, de exemplu, ar fi expresia perfectã a gândirii
moderne.
Se ajunge astfel la situaþia oarecum paradoxalã ca atenþia care se
acordã geografiei sã se datoreze tocmai acestor termeni ºi nu modurilor
de a privi lucrurile generate de geografia însãºi. Bine ºi aºa. Etimologic,
geografia semnificã descrierea Pãmântului, formalizarea lui graficã.
august, 2007
187

Instrucþie ºi învãþãmânt
Putem spune cã, în totalitatea sa, geografia ar fi studiul spaþial al societãþii
sau, pentru a-mi duce gândul pânã la capãt, studiul societãþii, lumii,
cu ajutorul spaþiului.
ªtiinþa–„ghiveci”, ce a dat naºtere la ºcoli de gândire foarte diferite de
la o þarã la alta, geografia, a fost adesea circumscrisã unei folosinþe ºcolare
mediocre, ceea ce, în mod curios, nu a contribuit la pierderea sensului sau
la îngrãdirea numeroaselor sale aplicaþii.
Se poate spune cã tuturor le place geografia; „toþi se pricep sau toþi s-ar
pricepe dacã ar vrea, la geografie, dar au preocupãri mult mai serioase”. În
învãþãmânt, „disciplinã prea moale” dupã expresia unui geograf francez,
cunoaºterea geograficã este însã prea des lovitã de anatema potrivit cãreia
aici „nu ar fi nimic de înþeles, ci totul trebuie doar memorat“.
Astfel, în relaþie cu alte discipline mult mai „îndreptãþite”, geografia
a cãpãtat o poziþie marginalã, cu rol de paleativ, care sã oblojeascã
rãnile provocate de demersurile savante, „cu adevãrat” ºtiinþifice ale altora.
Nedrept ºi fals.
În ciuda unor carenþe epistemologice pe care ºi le recunoaºte, geografia
revendicã, pe bunã dreptate, o metodologie criticã ºi un raþionament disciplinar
propriu, urmând ca ambele sã se uneascã, pe viitor, într-o expresie
nouã, a uzanþei practice : „ºtiinþa de a gândi spaþiul”.
ªi, pentru a încheia în nota în care am început, fãcându-mã pânã la
capãt avocatul disciplinei pe care o predau, vã recomand, la modul „geograficesc”
de a privi lucrurile, sã vã însuºiþi ºi sã polemizaþi pe marginea
termenilor de geopoliticã, geodeterminism ºi geostrategie, din perspectiva
viitoarelor dumneavoastrã preocupãri militare ºi geomilitare pe care le veþi
avea sau vi le vor impune aliaþii noºtri. Discuþiile viitoare pe marginea
„geopoliticii”, „geodeterminismului” sau „geostrategiei”, generate de conjuncturã
sau impuse de viitorii aliaþi vor sta, în opinia noastrã, sub semnul
unui mod „geograficesc” de a privi lucrurile, cel dintâi care ar trebui
însuºit.
188 www.rft.forter.ro

Dezvoltarea competen]elor
de exprimare oral`
în cadrul orelor de limb`
[i literatur` român`
PROFESOR SIMONA SIMU
COLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA
Scopul studierii limbii ºi literaturii române în ºcoalã este acela de a
forma un tânãr cu o culturã educaþionalã ºi literarã de bazã, capabil
sã înþeleagã lumea, sã comunice ºi sã interacþioneze cu semenii, sã-ºi
utilizeze în mod eficient ºi creativ capacitãþile proprii de exprimare oralã
ºi scrisã, exprimându-ºi gânduri, stãri, sentimente ºi opinii.
În acest sens, obiectivul central al programelor de limba ºi literatura românã
pentru liceu este dezvoltarea competenþelor de comunicare oralã ºi
scrisã ale elevilor, precum ºi familiarizarea acestora cu textele literare ºi
non-literare.
Manualele alternative propun o serie de metode ºi exerciþii ce au ca
scop dezvoltarea exprimãrii orale a elevilor. De exemplu, la clasa a XI-a,
conform programei ºcolare, sunt propuse ca metode ºi procedee moderne
de învãþare ºi evaluare studiul de caz ºi dezbaterile. De asemenea, în vederea
dezvoltãrii competenþelor de exprimare oralã a elevilor, mai pot fi folosite
la clasã ºi alte metode active (centrate pe elev), metode asupra cãrora
mã voi opri în acest studiu.
STUDIUL DE CAZ – este centrat pe discursul de tip argumentativ,
adaptat la specificul temei propuse ºi presupune:
� o etapã pregãtitoare, în care se stabilesc tema, modalitãþile de documentare,
metodologia de lucru ºi modalitatea de prezentare;
� documentarea propriu-zisã, în care elevii exploreazã materialul bibliografic,
consemneazã informaþiile într-un jurnal de lecturã (sau chiar în
portofoliu), iar mai apoi, se vor constitui grupele pentru a dezbate materia-
august, 2007
189

Instrucþie ºi învãþãmânt
lul ales ºi pentru a stabili forma de prezentare a acestuia (se prezintã oral,
în faþa clasei, pentru a putea evalua exprimarea oralã a elevilor);
� prezentarea ºi evaluarea studiului de caz se va face în faþa întregii
clase, fiind urmatã de discuþii în care colegii pot cere lãmuriri, pot comenta
aspectele care li s-au pãrut interesante ºi pot evalua activitatea grupelor.
Pentru evaluarea studiului de caz, profesorul se poate folosi de urmãtoarea
grilã care cuprinde atât o apreciere a exprimãrii scrise, cât ºi una a
exprimãrii orale (vezi Anexa).
DEZBATEREA este o formã de comunicare oralã ce permite punerea
în dialog a elevilor pe baza unei teme date ºi a unei pregãtiri prealabile.
Astfel, ºcoala (orele de limba ºi literatura românã) poate (pot) deveni un
spaþiu al comunicãrii efective, în care profesorul nu mai este unicul emiþãtor
credibil de mesaje, ci devine mediator al unui schimb de mesaje, ajutându-i
pe elevi sã înveþe, sã comunice ºi evaluându-le capacitatea de a comunica.
Aceastã metodã presupune lucrul în grup, urmãrind dezvoltarea spiritului
de echipã ºi a competenþei de exprimare oralã în cadrul grupului.
Iniþial, se formeazã douã echipe – afirmatorii ºi negatorii – ºi, totodatã, se
alege ºi echipa de evaluatori.
Pentru realizarea dezbaterii e nevoie de o etapã pregãtitoare: documentarea
– ce presupune consultarea, sub îndrumarea profesorului, a unei bibliografii
legate de tema propusã. Desfãºurarea propriu-zisã a dezbaterii
trebuie sã se încadreze în treizeci-patruzeci de minute, pentru ca restul
timpului sã fie alocat analizei. Dezbaterea se va desfãºura astfel:
� prezentarea argumentelor (pro sau contra moþiunii) de cãtre primul
dintre vorbitori;
� lucrul în grup, în echipa a doua, pentru pregãtirea contra-argumentãrii;
� expunerea oralã a contra-argumentelor;
� lucrul în grup al primei echipe pentru pregãtirea rãspunsului, constând
în reluarea contra-argumentelor ºi prezentarea dovezilor prin care
acestea sunt combãtute; se continuã în acelaºi mod pânã când toþi participanþii
ºi-au expus punctele de vedere (se recomandã folosirea persoanei I
plural în expunerea fãcutã de reprezentantul grupelor, având în vedere cã
s-a lucrat în echipã);
� anunþarea rezultatelor de cãtre evaluatori, eventual justificarea acestora
ºi feedback-ul profesorului.
În lucrarea Alinei Pamfil – „Limba ºi literatura românã în gimnaziu.
Structuri didactice deschise” – sunt menþionate încã douã tipuri de dezbateri,
pe lângã cea menþionatã mai sus (dezbaterea de opinii pe fond de controversã),
ºi anume: deliberarea (în cadrul cãreia argumentaþia vizeazã
190 www.rft.forter.ro

august, 2007
Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã
luarea unei decizii, de exemplu: „Ce carte sã alegem pentru lectura în grup?“)
ºi dezbaterea, cu scopul de a rezolva probleme (în cadrul ei, opoziþia iniþialã
þine de cunoaºterea parþialã a problemei, de exemplu: „Care ar putea
fi grila de lecturã a unei descrieri?“).
În funcþie de aceºti parametri, profesorul îºi poate întocmi sarcinile de
observare a discursului elevilor. De exemplu:
I. Conþinutul discursului oral: A fost argumentaþia adecvatã temei
enunþate? A aprofundat suficient tema? Tratarea a fost globalã sau structuratã
în micro-teme?
PARAMETRII FIªEI DE CONTROL ªI EVALUARE
Conþinutul Componenta Componenta Componenta
discursului oral verbalã nonverbalã paraverbalã
- adecvarea la tema - dimensiunea lingvis- - elemente chinestezice: - vocea: calitate,
expunerii, dialogului; ticã;
privirea, atitudini corpo- melodie, debit, inflexi-
- pertinenþa interven- - utilizarea corectã a rale,miºcãri, gesturi, uni, intonaþie, pauze,
þiilor;
aspectelor de ordin fo- expresia feþei; respiraþie.
- claritatea ideilor, netic, lexical, precum ºi - poziþia locutorilor:
înlãnþuirea lor logicã a aspectelor de sintaxã modul de ocupare a
etc.
a propoziþiei ºi a frazei; locurilor, spaþiul perso-
- dimensiunea textualã nal, distanþele;
(cunoaºterea ºi utiliza- - aspectul exterior;
rea regulilor ºi a proce- - modul de amenajare a
deelor care asigurã orga- spaþiului ºi a documennizarea
generalã a unui telor (dispunerea gra-
text: legãtura între fraficelor, a foliilor, a înreze,
coerenþa între pãrþi, gistrãrilor, a notelor
structura textualã narativã,
descriptivã, argumentativã
ºi explicativã);
- dimensiunea discursivã
(cunoaºterea ºi utilizarea
regulilor ºi a
procedeelor care determinã
folosirea limbii în
context: utilizarea registrelor
limbii, a normelor
de interacþiune verbalã,
cunoaºterea parametrilor
situaþiei de comunicare
etc.).
etc.).
II. Componenta verbalã:
1. Dimensiunea lingvisticã: Cum a fost exprimarea din punct de vedere
lexical ºi sintactic? Ce tip de limbaj s-a folosit?
2. Dimensiunea textualã: Cum s-a realizat argumentarea propriu-zisã
(valoarea argumentelor, locul exemplelor, folosirea corectã a organizatorilor
textuali)?
191

Instrucþie ºi învãþãmânt
3. Dimensiunea discursivã: Cum s-a adresat auditoriului? Cum ºi-a
adecvat textul la contextul de comunicare?
III. Componenta paraverbalã ºi cea nonverbalã: Care a fost tonul,
dar ritmul vorbirii? Cum a privit auditoriul, cum s-a miºcat, cum a folosit
notiþele?
O metodã folositã ca ºi etapã pregãtitoare pentru dezbatere ºi care urmãreºte
dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã este metoda numitã
REÞEAUA DE DISCUÞII, care funcþioneazã dupã urmãtoarele etape:
1. Stabilirea temei puse în discuþie;
2. Profesorul adreseazã o întrebare prin care solicitã elevilor un rãspuns
pozitiv sau negativ, însoþit de argumente;
3. Identificarea argumentelor de cãtre elevi ºi clasificarea acestora în
pozitive ºi negative;
4. Reflectarea asupra argumentelor ºi stabilirea individualã a poziþiei
pro sau contra.
Aceste metode moderne pot fi aplicate la toate clasele de liceu, în cadrul
orelor de predare/învãþare/evaluare, cu centrare pe elev. Cu ajutorul
acestora pot fi depistate blocajele în exprimarea oralã a unor elevi, corectarea,
stimularea, încurajarea ºi pregãtirea acestora pentru proba oralã a
examenului de bacalaureat.
Evaluarea unei activitãþi, gen dezbatere, bazatã pe dezvoltarea competenþelor
de exprimare oralã, poate fi fãcutã pe baza unei fiºe de control,
realizatã în funcþie de componentele discursului oral, de specie, de nivelul
cunoºtinþelor ºi capacitãþilor ºi de finalitatea activitãþii, aºa cum reiese din
exemplul urmãtor:
STUDIU DE CAZ
Sãptãmâna: 30.10. – 03.11.2006
Tema grupului: ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAªOP-
TISTÃ
Clasa: a XI-a
Profesor: Simona Simu
Elevi
grup
organizareainformaþiei
2p.
REALIZARE PREZENTARE
prezentaregeneralã
3p.
indicarea
surselor
1p.
acurateþeainformaþiei
2 p.
ilustrare
(exemple,
imagini)
1p.
calitateacunoºtinþelor
de
limbã
192 www.rft.forter.ro
2p.
usurinþa
exprimãrii
2p.
spontaneitate
1p.
metalimbaj/
limbaj
specific
2p.
coerenþaexprimãrii
2p

TEHNIC~
MILITAR~
{I ARMAMENT
Secþiune coordonatã de
sublocotenent Andreea FLEANCU

Sistem
de protec]ie colectiv`
COLPRO
MAIOR COSTEL GUªTERIÞEAN
MAIOR GHEORGHE MITRICÃ
Protecþia colectivã (COLPRO) reprezintã protecþia chimicã, biologicã,
radiologicã ºi nuclearã (CBRN) asiguratã unui grup de indivizi
pentru a permite odihna sau executarea unor activitãþi limitate (medicale,
stat-major etc.) fãrã a utiliza echipamentele individuale de protecþie
CBRN (EPICBRN) în situaþia când zona de dislocare este contaminatã sau
prezintã pericol CBRN.
Sistemele de protecþie colectivã trebuie sã asigure cerinþe ºi sã îndeplineascã
funcþiuni dupã cum urmeazã:
a) cerinþe:
� sã asigure posibilitãþile de refacere/recuperare a personalului supus
unui atac cu armele de distrugere în masã CBRN (ADMCBRN) care a îmbrãcat
EPICBRN complet, precum ºi asigurarea unui spaþiu pentru satisfacerea
necesitãþilor fiziologice;
� asigurarea unui spaþiu necontaminat pentru desfãºurarea activitãþilor/sarcinilor
operaþionale care nu pot fi îndeplinite la standardele dorite
având EPICBRN îmbrãcate, astfel:
– comandament, stat-major, puncte de comandã;
– spitale de campanie sau alte facilitãþi medicale;
– facilitãþi/ateliere pentru reparaþii echipamente.
b) funcþiuni:
� odihnã ºi recuperare a personalului;
� asigurarea unui mediu de acþiune protejat, necontaminat.
august, 2007
195

Tehnicã militarã ºi armament
Tipuri de sisteme de protecþie colectivã
Instalaþiile fixe de protecþie colectivã CBRN (COLPRO fix) reprezintã
toate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei colective
CBRN ºi care nu pot fi mutate o datã ce au fost instalate; acestea pot
fi întãrite, semiîntãrite sau neîntãrite în funcþie de gradul de protecþie pe
care îl asigurã împotriva armamentului clasic (bombe de aviaþie, artilerie
etc.) sau împotriva emisiunii de luminã ºi a undei de ºoc rezultate în urma
exploziei nucleare.
Instalaþiile transportabile de protecþie colectivã CBRN (COLPRO
transportabil) reprezintã toate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile de
asigurare a protecþiei colective CBRN ºi care pot fi mutate o datã ce au fost
instalate, dar care nu pot fi utilizate pe timpul deplasãrii. De regulã, acestea
sunt neîntãrite dar pot fi încorporate în clãdiri sau alte adãposturi.
Instalaþiile mobile de protecþie colectivã CBRN (COLPRO mobil)
sunt acele instalaþii care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei
colective CBRN, care pot fi mutate o datã ce au fost instalate ºi pot fi utilizate
total sau parþial pe timpul deplasãrii. Acestea sunt de regulã integrate
în platformele mobile terestre, navale sau aeriene.
Instalaþiile hibride de protecþie colectivã CBRN (COLPRO hibrid)
sunt sisteme instalate la diferite tipuri de platforme, care asigurã aer respirabil
(necontaminat) ocupanþilor direcþi, pot fi utilizate în asociere cu
instalaþiile mobile COLPRO.
Principalele elemente ale instalaþiilor de protecþie colectivã CBRN
(COLPRO) sunt:
a) zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO;
b) zona de control a contaminãrii;
c) compartimentele etanºe;
d) zona necontaminatã.
Zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO este, de regulã, o încãpere
(camerã, cort etc.) în care se instaleazã puncte de control/identificare
a personalului care intrã/iese în/din instalaþia COLPRO ºi se marcheazã
cãile de acces în/din instalaþia COLPRO.
În unele situaþii, în aceastã zonã se instaleazã un dispozitiv de decontaminare
imediatã a personalului. În acest caz, decontaminarea se executã la
exterior, fãrã scoaterea EPICBRN ºi are ca scop îndepãrtarea agenþilor
contaminanþi de pe suprafaþa EPICBRN, dar trebuie sã se respecte mãsurile
de prevenire a deteriorãrii echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii.
196 www.rft.forter.ro

august, 2007
Sistem de protecþie colectivã COLPRO
Zona de control a contaminãrii reprezintã componenta COLPRO aflatã
înaintea zonei necontaminate ºi unde personalul dezbracã EPICBRN ºi
executã operaþiuni de decontaminare (conform standardelor operaþionale
proprii sau instrucþiunilor instalaþiei); în aceastã componentã sunt incluse:
a) zona de pericol la agenþi chimici lichizi;
b) zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori.
Zona de pericol la agenþi chimici lichizi este componenta zonei de control
a contaminãrii care asigurã minimul de protecþie; este o suprafaþã acoperitã
(încãpere, cort etc.) ºi poate asigura filtrarea prafului. De regulã, în
funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, se instaleazã:
a) locuri de depozitare temporarã a armamentului individual ºi a accesoriilor
acestora (cuiere, rastele, rafturi etc.);
b) loc de dezbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie CBRN;
c) loc de îmbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie ce se utilizeazã
numai pentru tranzitarea zonei de control a contaminãrii (în cazul în care
acestea nu sunt asigurate, se pãstreazã cele personale).
Zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori este componenta
zonei de control a contaminãrii situatã între compartimentele etanºe ºi
zona de pericol la agenþi chimici lichizi, în care pericolul contaminãrii este
reprezentat doar de vaporii de agenþi chimici; de regulã, în funcþie de tipul
instalaþiei ºi de gradul de pericol, în aceastã zonã se instaleazã:
a) loc de curãþare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii;
b) loc de dezbrãcare ºi depozitare a echipamentelor de protecþie individualã
care au mai rãmas asupra personalului;
c) loc de îmbrãcare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii
care se utilizeazã pentru tranzit (în cazul în care acestea nu sunt asigurate,
se pãstreazã cele personale).
Compartimentele etanºe sunt componente ale COLPRO care asigurã
filtroventilaþie totalã ºi evacuarea în afarã a aerului, pentru a crea condiþii
de siguranþã pentru trecerea din zona de control a contaminãrii în zona necontaminatã
ºi invers. În funcþie de complexitatea instalaþiei COLPRO pot
exista unul sau mai multe compartimente * .
De regulã, în funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, în aceste
compartimente se instaleazã:
a) locuri de verificare/monitorizare a contaminãrii;
b) locuri de decontaminare (conform dotãrilor);
c) loc de decontaminare prin aerisire.
Zona necontaminatã mai poate fi denumitã ºi zona sigurã în privinþa
pericolului contaminãrii CBRN ºi reprezintã componenta COLPRO unde
197

Tehnicã militarã ºi armament
personalul se poate odihni sau poate executa anumite activitãþi fãrã utilizarea
EPICBRN; în aceastã zonã se instaleazã unul sau mai multe puncte
de control/identificare personal; de asemenea, în funcþie de situaþie, se mai
instaleazã:
a) puncte de verificare/identificare a contaminãrii;
b) locuri de decontaminare a personalului.
Amenajarea/instalarea diferitelor locuri unde se desfãºoarã activitãþile
specifice sistemelor COLPRO se executã în concordanþã cu actele normative
specifice ºi vor fi aprobate/vizate de comanda unitãþii care gestioneazã
utilizarea instalaþiei.
Punctele de control/identificare a personalului instalate la intrarea în
zona de control a contaminãrii ºi la intrarea în zona necontaminatã trebuie
sã aibã asigurate cel puþin o linie de comunicaþie continuã în scopul:
a) evitãrii aglomerãrii pe culoarele de intrare/ieºire în/din COLPRO;
b) evitãrii aglomerãrii în zona necontaminatã ;
c) asigurãrii comunicãrii personalului din zona necontaminatã cu exteriorul;
d) asigurãrii informaþiilor privind utilizarea instalaþiei COLPRO.
Pentru a se menþine eficienþa unei instalaþii COLPRO sunt necesare
elaborarea unor standarde operaþionale specifice situaþiei ºi sistemului respectiv
care sã cuprindã ºi proceduri de control a contaminãrii CBRN ca
parte integrantã a procedurilor de intrare/ieºire în scopul limitãrii riscului
contaminãrii ºi creºterii siguranþei personalului în zona necontaminatã; fiecare
activitate importantã ºi locul unde se executã vor fi marcate cu etichete
specifice.
Procedurile specifice tranzitãrii zonei de control a contaminãrii sunt necesare
în scopul menþinerii siguranþei în zona necontaminatã în cazul în care
evenimentele CBRN se pot produce rapid sau prin surprindere ºi pentru
asigurarea cã personalul utilizeazã corect ºi eficient instalaþia COLPRO
(de regulã, sistemele COLPRO consumã cantitãþi mari din resursele de
energie ºi materiale); acestea sunt cuprinse în patru grupe principale, în
funcþie de gradul de pericol CBRN:
a) înainte de ajungerea efectelor evenimentului CBRN în zonã;
b) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici sub formã de vapori;
c) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici lichizi/persistenþi;
d) pe timpul contaminãrii radioactive.
Etichetele marcheazã locurile unde se executã o anumitã activitate specificã
instalaþiilor COLPRO pentru a se menþine ordinea de executare a
198 www.rft.forter.ro

august, 2007
Sistem de protecþie colectivã COLPRO
acestora ºi pentru a preveni extinderea contaminãrilor în interiorul zonei
necontaminate.
Pentru intrarea în COLPRO se marcheazã prin etichete locurile unde
se executã activitãþi specifice, astfel:
a) pentru activitãþile care se executã în încãperea amenajatã înainte de
intrarea în zona de control a contaminãrii;
b) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chimici
lichizi;
c) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chimici
sub formã de vapori;
d) pentru activitãþile care se executã în compartimentele etanºe utilizate
pentru intrare.
Procedurile de control a contaminãrii se referã la:
a) prevenirea contaminãrii CBRN;
b) decontaminarea RBC.
Procedurile de operare în zona de control a contaminãrii trebuie sã împiedice
transferarea contaminãrii cãtre celelalte compartimente ale sistemului
prin aplicarea strictã a procedurilor de control a contaminãrii pentru
fiecare element/compartiment anterior zonei necontaminate.
Toate aceste proceduri sunt, de regulã, aplicate de cãtre specialiºtii
NBC.
Bibliografie:
www.nbc colpro system;
www.nbc-technology.com;
www.nbc defence.net/nore/colpro;
www.nbc team.cz/docs/czech.
Notã:
*. De regulã, existã cel puþin douã compartimente etanºe utilizate: unul pentru intrare ºi
unul pentru ieºire.
199

Miniaturizarea pilelor
cu combustibil, o revolu]ie
în domeniul bateriilor
acumulatoare
MAIOR DR. GABRIEL ACHIM
ASIST.UNIV. SIMONA RADU
Bateriile constau dintr-un numãr de pile electrice conectate între
ele, de obicei pentru a produce un voltaj (tensiune electricã) mai
mare decât o singurã pilã electricã. În mod greºit, unii numesc baterii ºi
pilele electrice simple.
Broaºtele moarte au condus la inventarea pilelor ºi bateriilor electrice.
În 1786, omul de ºtiinþã italian Luigi Galvani a descoperit cã broaºtele disecate
se contractau când le atingea cu bisturiul sãu. Apoi, din întâmplare,
el a descoperit cã picioarele puteau fi fãcute sã se miºte doar prin atingerea
lor de metal. Galvani era pus în încurcãturã în ceea ce privea natura acestui
fenomen, ºi sursa lui.
Rãspunsul a fost dat în anii 1790 de omul de ºtiinþã italian Alessandro
Volta. Picioarele broaºtelor se contractaserã deoarece lichidele din interiorul
lor reacþionau la contactul cu douã metale diferite: alama ºi fierul.
Aceastã combinaþie forma o pilã electricã simplã ºi curentul produs de
aceasta fãcea sã se contracte muºchii picioarelor broaºtei.
Volta a fãcut apoi o pilã electricã punând o hârtie umedã între discuri
de cupru ºi zinc. Aceastã pilã era extrem de slabã, dar Volta a conceput
curând pile ºi baterii practice. Una dintre baterii consta dintr-o coloanã de
pile electrice fãcute din plãci de zinc ºi argint, cu separatoare de hârtie
îmbibate în saramurã. Acest tip de baterie se numea pilã voltaicã.
august, 2007
201

Tehnicã militarã ºi armament
Cum funcþioneazã celulele?
Dupã Volta, s-au inventat multe forme similare de pile electrice. Acum
se folosesc substanþe variate pentru plãci, sau electrozi, ºi pentru soluþie,
sau electrolit. Pila electricã funcþioneazã prin transformarea energiei chimice
în energie electricã. Electrolitul emite ioni (atomi sau grupuri de
atomi încãrcaþi electric) care sunt atraºi de electrozi. Un electrod atrage
ionii încãrcaþi negativ, care au un surplus de electroni. Celãlalt electrod
atrage ionii încãrcaþi pozitiv, care au o deficienþã de electroni. Când se
conecteazã un circuit conductor între plãci, electronii curg prin circuit de
la electrodul negativ la cel pozitiv. Acest flux formeazã un curent electric.
Pila cu combustibil
Pila cu combustibil este un generator electrochimic ce foloseºte drept
sursã de energie hidrogenul. Cine nu s-a lovit de inconvenientul, mai ales
la telefonul mobil, de a i se descãrca bateria ºi a rãmâne în mijlocul unei
conversaþii? Tocmai în aceasta constã revoluþia din acest domeniu, pila cu
combustibil are o autonomie de cinci ori mai mare decât a celei mai performante
baterii acumulator litiu-ion ºi se reîncarcã în câteva secunde. Deci
autonomia unui telefon mobil va depãºi o lunã, iar în ceea ce priveºte reîncãrcarea,
aceasta este foarte simplã ºi constã în înlocuirea unui mic cartuº
(ca ºi la stilourile cu rezervor). Diferenþa faþã de o baterie acumulator
constã în faptul cã pila conþine un mic generator, în interiorul cãruia printr-o
reactie electrochimicã sunt smulºi electroni atomilor de hidrogen – flux de
electroni ce genereazã curent electric. Prin urmare, pila nu se descarcã
atâta timp cât combustibilul este disponibil, iar reumplerea rezervorului
dureazã doar câteva secunde, faþã de bateria clasicã, la care reîncãrcarea
dureazã câteva ore, în plus nu este nevoie de o sursã de curent pentru
aceasta.
Cea mai bunã piaþã de desfacere pentru acest tip de baterii a oferit-o
telefonia mobilã, deoarece puterea cu care se opereazã este micã (între 1 ºi
10 waþi) iar cererea este imensã (peste 800 milioane de baterii pentru telefoanele
mobile sunt produse anual).
Cercetãrile în acest domeniu sunt relativ recente, astfel, primele pile cu
combustibil miniaturizate au fost dezvoltate de cãtre cercetãrorii japonezi
în anul 2005 sub denumirea de DMFC (Direct Methanol Fuel Cell) ce foloseau
drept combustibil metanolul (alcoolul metilic). Inconvenientul constã
202 www.rft.forter.ro

august, 2007
Miniaturizarea pilelor cu combustibil
în faptul cã metanolul are un randament de 10 ori mai mic decat hidrogenul,
ceea ce duce la o creºtere a suprafeþei reactive (pentru 20 Mw/cm 2 este
necesarã o suprafaþã reactivã de 50 cm 2 ), ºi, implicit, a volumului pilei. În
decursul acestui an cercetãtorii francezi au reuºit sã micºoreze aceastã suprafaþã,
reducând dimensiunile pilei la aceea a unei monede (2 cm 2 cu o grosime
de 0,5 mm). Acest fapt a fost posibil prin folosirea hidrogenului drept
combustibil ºi prin schimbarea metodei de fabricare a pilei. Astfel, s-au folosit
drept suport pentru catalizatorul de platinã poroasã siliciul, iar pentru
a se crea microcanale ºi nanopori pe suprafaþa ºi în masa acestuia s-au folosit
tehnici utilizate la producerea microprocesoarelor. Acest tip de pilã a
fost denumit PEMFC (Proton Exchange Membrane Fuel Cell). Principalul
dezavantaj al acestui tip de pilã consta în faptul cã hidrogenul combustibil
este greu ºi totodatã periculos sã fie stocat în bateria telefonului, dar acest
inconvenient a fost rezolvat prin producerea hidrogenului direct în interiorul
bateriei, în cantitãþi foarte mici direct din apã, folosindu-se borohidrurã
de sodiu (NaBH 4 ). Prin urmare, noul tip de baterie se compune dintr-un rezervor
cu borohidrurã de sodiu în care este injectatã apã sub presiune, producându-se
astfel hidrogen, iar acesta este captat ºi direcþionat pe pila cu
combustibil. În interiorul pilei, în contact cu catalizatorul de platinã poroasã,
atomul de hidrogen este descompus în proton ºi electron. Protonul
traverseazã membrana de separaþie din catalizator, în timp ce electronul
este forþat sã parcurgã un circuit electric, astfel generându-se un curent
electric. Protonul ºi electronul se regãsesc apoi de cealaltã parte a membranei,
unde reacþioneazã cu oxigenul din aer, rezultând astfel apã.
Micropila cu hidrogen dã o densitate energeticã de 800 Wh/kg, mult
superioarã celei mai performante baterii litiu-ion ce dezvoltã o densitate
energeticã de doar 200 Wh/kg.
Un alt domeniu în care se prevede a fi folosite pilele cu combustibil
este cel al calculatoarelor portabile (laptop). În acest caz, singurele care pot
face faþã sunt pilele cu metanol deoarece dezvoltã o putere mult mai mare
decat cea a pilelor cu hidrogen (20w faþã de aproape 10w la hidrogen).
IBM ºi Sanyo au pus deja la punct prototipuri ce dezvoltã o autonomie de
peste opt ore.
Acest tip de baterii ar fi utile ºi în domeniul militar, mai ales pentru a
înlocui anumite baterii acumulator, þinând cont de faptul cã se încearcã
dezvoltarea pilelor cu combustibil ºi pentru automobile.
Bibliografie:
1. C.D. Neniþescu, Chimie generalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974.
2. Frederic Texier, Pile a combustible, Science et vie nr. 1067/2006.
3. Gale Group, Encyclopedia of Science, 3rd Edition vol 1.
203

Tehnicã militarã ºi armament
modul de încãrcare a unei pile cu hidrogen
204 www.rft.forter.ro

august, 2007
hidrogen
H 2
Miniaturizarea pilelor cu combustibil
principiul ºi modul de funcþionare al pilei cu hidrogen
pilã cu combusti-
bil pentru laptop
anod
2H + +2e -
e – e –
electrolit
catod
aer
aer
+
apã
O 2 + 4H + +4e - 2H 2 O
placã de generator electrochimic cu
microcanale
205

Transportorul belgian
Sibmas
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Belgique/
vehicules_a_roues/Sibmas/Sibmas_Belgique_description.htm
La mijlocul anilor ’70, firma belgianã BN Constructions Ferroviares
et Métaliques a demarat un proiect din fonduri proprii pentru realizarea
unui vehicul blindat pentru transportul trupelor. Acesta urma sã fie
construit pornind de la un lot de piese deja existent pe piaþa civilã. Primul
prototip al transportorului NBMAS a fost gata în 1976. Unul dintre cele
douã prototipuri a fost testat de cãtre armata malaezianã, fiind la concurenþã
cu alte vehicule similare propuse de cãtre companii europeane dar ºi
nord-americane.
În funcþie de necesitãþile sale, Malaezia a selecþionat, în cele din urmã,
douã vehicule: Condor 4x4 conceput de cãtre firma germanã Thyssen –
Henschel ºi vehiculul Sibmas 6x6. Comanda pentru cel de-al doilea a fost
lansatã în 1981 ºi se ridica la 50 milioane de dolari, primele livrãri fãcându-se
în 1983.
Malaezia a primit 24 Sibmas Armoured Recovery Vehicle (ARV –
Vehicul Blindat pentru Depanare) ºi 162 Sibmas Armoured Fire Support
Vehicule 90 (AFSV-90 – Vehicul Blindat de Sprijin cu Foc Sibmas-90).
Acesta din urmã avea o turelã cu douã locuri conceputã ºi realizatã de cãtre
Cookerill, pe care era montat un tun Cookerill Mk III de 90 mm, o mitralierã
coaxialã de 7,62 mm, o mitralierã de acelaºi calibru pentru apãrare
AA ºi un sistem de conducere a focului de tip OIP.
Carosreria Sibmas este confecþionatã din oþel, sudatã în totalitate ºi asigurã
echipajului protecþia totalã împotriva armelor de foc individuale ºi a
schijelor proiectilelor de artilerie.
august, 2007
207

Tehnicã militarã ºi armament
Mecanicul-conductor are postul dispus în partea din faþã a autovehiculului,
camera desantului este la mijloc, iar motorul în partea din spate-stânga.
O micã trecere leagã compartimentul desantului de o portierã dispusã
în partea din spate-dreapta a caroseriei. Pe fiecare lateralã a caroseriei sunt
portiere, iar în plafonul camerei desantului sunt practicate trape de acces.
În funcþie de model, cutia blindatã are ambrazuri ºi periscoape pe pãrþile
laterale ºi posterioarã, pentru a permite trupei sã execute foc din interior.
Motorul este cuplat la o transmisie automatã ZF cu ºase trepte pentru
mersul înainte ºi una pentru mersul înapoi, precum ºi la un convertizor de cuplu
hidrodinamic. Transportorul are servodirecþie ºi, la comandã, Sibmas
poate fi echipat cu un troliu pentru autoscoatere sau pentru tractarea altor
vehicule care au probleme tehnice. Modelul de bazã nu are nevoie de nicio
pregãtire pentru traversarea cursurilor de apã, unde este propulsat de cãtre
roþi ºi poate atinge o vitezã de pânã la 11 km/h. Opþional, transportorul poate
fi dotat cu aparaturã de vedere pe timp de noapte, climatizare, încãlzire ºi
sistem de protecþie NBC. Pe Sibmas se poate instala ºi turela francezã ESD
dotatã cu un tun antiaerian de 20 mm ºi radar de supraveghere, cu o turelã
LYNX 90 mm sau cu o turelã „Serval“ 60/20 ºi o întreagã gamã de armament
uºor precum mitraliera jumelatã de 7,62 mm. Armamentul principal
este instalat, de regulã, înapoia postului mecanicului-conductor.
Variante
Punct de comandã mobil.
Vehicul pentru aruncãtor – aruncãtorul este dispus în partea din spate
a camerei desantului.
Vehicul antitanc – transportorul este echipat cu sistem de tragere antitanc.
Vehicul ambulanþã.
Vehicul antiaerian – are montatã o mitralierã de 12,7 mm.
Caracteristici
Armament
Tun de 90 mm sau 20 mm, mitralierã de 12,7 mm,
rachete antitanc
Þãri cunoscute care au vehiculul în dotare Malaiezia
Echipaj 3+11 luptãtori
Grosime blindaj Nepublicatã
Masa 14.500 – 16.500 kg
Vitezã pe ºosea 100 km/h
Autonomie 1.000 km
Aparate de vedere pe timp de noapte, climatizare,
Echipamente
încãlzire, sistem de protecþie NBC, lansator de
lumânãri fumigene
208 www.rft.forter.ro

Identificare
august, 2007
Transportorul belgian Sibmas
Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat.
Turela bi-loc, colþuroasã, la anumite versiuni are ºi lansatoare de lumânãri
fumigene pe pãrþile laterale.
Cutia blidatã are formã rectangularã, compartimentul mecaniculuiconductor
aflându-se în partea din faþã. Pe lateralele stânga ºi dreapta ale
cutiei blindate sunt portiere pentru accesul în vehicul. În partea din stângãspate
a cutiei blindate se aflã grilajul de la eºapament.
Trenul de rulare este compus din ºase pneuri, dintre care patru sunt
grupate în partea din spate. Portierele pentru accesul în vehicul sunt dispuse
între prima ºi a doua roatã.
Ca acesorii se pot observa un far cu luminã neagrã deasupra tunului ºi
lansatoare de grenade fumigene pe lateralele turelei.
Indicii de recunoaºtere
1. Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat.
2. Camera de conducere are trei parbrize.
3. Turela în colþuri.
4. Portiere pe lateralele cutiei blindate.
5. Unelte genistice ºi scule pe lateralele posterioare ale cutiei blindate.
6. Grup de lansatoare de lumânãri fumigene pe lateralele turelei.
7. Periscoape mari deasupra fiecãrei fante de observare din turelã.
8. Partea din faþã a caroseriei are formã de cioc.
9. ªase roþi, grupate patru în spate ºi douã în faþã.
10. Trusele de scule dispuse pe lateralele din spate.
11. Portierã mare de acces dispusã pe partea dreaptã-spate.
12. Bloc dreptunghiular în partea stânga-spate a cutiei blindate.
209

Transportorul amfibiu
blindat OT-64
SURSA: Army Recognition
http://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ot-64.htm
Cehia ºi Polonia au decis ca, în loc sã foloseascã transportorul blindat
8x8 din seria BTR–60, sã îºi construiascã propriul transportor.
Acesta a intrat în serviciu în 1964, este folosit în cele douã þãri ºi a fost exportat
în Ungaria, India, Libia, Maroc, Sudan, Siria ºi Uganda. Principalele
avantaje ale OT-64 faþã de vehiculele sovietice constau în faptul cã are
motor Diesel (care îi oferã un câmp operaþional mai mare ºi riscuri de
incendiu scãzute) ºi un compartiment al desantului în întregime închis.
Cu toate acestea, OT-64 este mai greu decât BTR60-P, iar raportul putere/greutate
– mai mic. Mare parte din piesele componente ale transportorului
echipeazã ºi vehiculele tout-terrain 8x8 din gama Tatra 813. Acestea
din urmã au întrebuinþãri diferite, atât civile cât ºi militare.
Cutia blindatã a lui OT-64 este confecþionatã din oþel forjat ºi protejeazã
personalul împotriva focului armamentului uºor ºi a proiectilelor de
calibre mici, blindajul având grosimea maximã de 10 mm. Comandantul ºi
mecanicul-conductor au locurile dispuse în partea din faþã, iar motorul se
aflã între ei. În partea dinapoi a cutiei blindate se aflã douã portiere mari,
iar în plafonul caroseriei sunt practicate douã trape ce permit accesul luptãtorilor
în camera desantului.
Aceºtia pot executa foc cu armamentul din dotare prin ambrazurile cutiei
blindate, OT-64 este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã prin
douã elice fixate sub coca transportorului, în spate. Cu ajutorul lor vehiculul
poate astfel sã atingã viteza de 9 km/h. Înainte de traversarea unui curs
de apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþiune pompele de calã.
august, 2007
211

Tehnicã militarã ºi armament
Toate transportoarele din aceastã serie au aparaturã de vedere pe timp
de noapte, iar primul model din aceastã familie, OT-64 A (AKOT în denumirea
polonezã), avea ºi o mitralierã de 7,62 mm montatã pe partea superioarã
a cutiei blindate.
OT-64B (SKOT-2) are montatã pe un soclu o mitralierã de 7,62 mm
sau, opþional, una de 12,7 mm, ambele prevãzute cu un scut.
OT-64C (SKOT-2A) are o turelã monobloc identicã cu cea a transportorului
BTR-60 PB 8x8, a BRDM-2 sau a Scout-ului, pe care sunt montate
douã mitraliere: una de 7,62 mm ºi una de 14,5 mm. Unele transportoare
au, de o parte ºi de alta a turelei, câte o rachetã antitanc ATGW „Sagger“,
dirijate prin fir. OT-64C (SKOT-2AP) este folosit în Polonia, se caracterizeazã
printr-o turelã cu plafonul arcuit, dotatã cu acelaºi armament ca ºi
OT-64C, însã unghiul de tragere vertical de + 89,5 0 dã posibilitatea tragerii
asupra avioanelor ºi elicopterelor.
Au fost fabricate ºi versiuni specializate, precum vehiculul pentru depanare,
ºi cel puþin douã puncte de comandã mobile, denumite (R-2 ºi R-3).
Cehii au realizat ºi vehiculele OT-810 semi-ºenilate. În timpul celei
de-a doua conflagraþii mondiale, germanii au fabricat, la uzinele Skoda din
Pilsen, vehiculul SdKfz 251, semi-ºenilat, care pare a sta la baza „noului“
OT-810 de dupã rãzboi.
Variante
OT-64A (SKOT în Polonia). Model de bazã cu mitralierã de 7,62 mm
sau nearmat. Unele transportoare au rachete antitanc Sagger.
OT-64B (SKOT-2). Folosit numai în Polonia, cu un suport în centru
pentru mitraliera de 7,62 mm sau 12,7 mm.
OT-64C (1) (SKOT-2A). Foloseºte aceeaºi turelã ca ºi variantele ruseºti
BRDM-2, BTR60-PB, BTR-70. Vehiculul este armat cu o mitralierã
de 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. Ochirea se face printr-un
sistem manual.
OT-64C (2) (SKOT-AP). Se aflã numai în înzestrarea armatei poloneze
ºi este aproape identic cu SKOT-2A, dar echipat cu o turelã nouã, dotatã
cu acelaºi armament, turelã care se gãseºte pe OT-62C. Unele vehicule
au rachete Sagger montate pe fiecare parte a turelei.
OT-64C (1). Are o turelã de la OT-62B ºi a fost conceput special pentru
Maroc.
OPT-64. Este transportorul OT-64 modificat pentru mentenanþã.
OT-64 R-2M. Punct de comandã mobil.
212 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transportorul amfibiu blindat OT-64
OT-64. Ambulanþã. Vehicul fãrã turelã, amenajat pentru transportul
rãniþilor.
OT-64 R-3MT ºi OT-64 R-4MT. Autostaþii radio.
OT-93. Are o turelã nouã, armatã cu o mitralierã de 7,62 mm.
SKOT WPT. Vehicul pentru mentenanþã ºi reparaþii.
Caracteristici
Armament
Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare
Echipaj 2+10 luptãtori
Blindaj 14 mm
Masã 14.500 kg
Vitezã 95 km/h
Autonomie 710 km
Identificare
O mitralierã de 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de
7,62 mm
Algeria, Cambodgia, Cehia, India, Irak, Libia, Maroc,
Polonia, Sierra Leone, Slovacia, Sudan, Siria,
Uganda
Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte
Turela, asemãnãtoare modelului rusesc ºi a TAB-77 românesc, are forma
de tigaie rãsturnatã, montatã pe un suport cu baza unghiularã.
Are montatã o mitralierã de 14,5 mm ºi una coaxialã de 7,62 mm, dispusã
la dreapta. Partea anterioarã a plafonului turelei este convexã. Partea
de dedesubt a turelei nu este platã ca la BTR-60 PB sau la TAB-77.
Coca (jumãtatea inferioarã a caroseriei) are formã dreptunghiularã,
uºor înclinatã în partea din faþã, unde este montatã placa sparge-val. Pe lateralã,
în partea stângã-faþã ºi dreaptã-faþã se aflã portierele de acces, iar
în spate-sus este dispus blocul de eºapament (dreptunghiular) cu þeava de
eºapament ce se poate vedea pe fiecare lateralã a vehiculului.
În partea din spate a cutiei blindate se aflã douã portiere mari, dreptunghiulare,
care se deschid spre exterior.
În spatele turelei, pe plafonul cutiei blindate, sunt patru trape pentru
accesul echipajului. În partea dreaptã-faþã este locul mecanicului-conductor
care are ºi periscoape pentru conducere. În partea din spate-jos a cutiei
blindate sunt amplasate, în stânga ºi în dreapta, douã elice mari.
213

Tehnicã militarã ºi armament
Trenul de rulare. Se compune din opt roþi cu pneuri grupate câte patru,
despãrþite la mijloc de un bloc rectangular.
Accesorii. Se pot vedea antene radio în partea din faþã a caroseriei, pe
plafon.
Indicii de recunoaºtere
1. Patru trape de acces practicate în plafon ºi situate în partea dinapoi
a vehiculului.
2. Patru roþi pe fiecare parte a trenului de rulare.
3. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate.
4. Roþile sunt grupate douã câte douã.
5. Bloc mare, trapezoidal, între punþile 2 ºi 3.
6. Câte o portierã de acces micã pe lateralele din faþã ale cutiei blindate.
7. Bloc de eºapament cu þeava orientatã cãtre înapoi, plasatã pe lateralele
cutiei blindate ºi cãtre centru.
8. Turelã tronconicã, montatã pe un suport rectangular.
214 www.rft.forter.ro

Vehiculul u[or blindat
VEC
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Espagne/vehicules_a_roues/
VEC/VEC_Espagne_description.htm
Vehiculul de cercetare pentru blindate VEC (Vehiculo de Exploracion
de Caballera – în spaniolã) a fost conceput ºi realizat de firma
Pegaso ca urmare a unei solicitãri fãcute de armata spaniolã.
Acesta foloseºte cea mai mare parte a pieselor componente de la vehiculul
BMR – 600, vehiculul de luptã al infanteriei. În perioada 1977 – 1978
a fost realizatã o serie de cinci prototipuri cu care s-a onorat o comandã de
235 vehicule, numãrul total de unitãþi fiind de 340, toate produse de cãtre
firma Santa Barbara.
VEC este cunoscut ºi sub numele de Pegaso VEC 3562. Locul mecanicului-conductor
este în partea din faþã, la mijloc, iar turela biloc este dispusã
la centrul caroseriei ºi este de producþie italianã (OTOBREDA T25),
sub licenþã spaniolã.
Vehiculul poate lua la bord patru infanteriºti dispuºi câte doi într-un
compartiment din spatele turelei ºi doi în alt compartiment situat în faþã.
Turela T 25 este automatizatã în întregime, se poate roti în plan orizontal
la 360 o , iar ochirea în plan vertical se poate executa între -10o ºi +50o .
Denumirea spaniolã pentru turela T 25 este CETME TC – 15/M242. Tunul
de 25 mm, cu care a fost armatã turela este model american, M242 Bushmaster,
fabricat de firma Boeing Company, armã care este instalatã ºi pe
Bradley M2/M3 din dotarea armatei Statelor Unite.
Vehiculul are un blindaj uºor, din aluminiu. Transportorul este amfibiu,
iar propulsia pe apã se realizeazã fie prin miºcarea de rotaþie a pneurilor,
fie cu hidrojeturile care se instaleazã la cererea beneficiarului.
august, 2007
215

Tehnicã militarã ºi armament
Vehiculul poate fi echipat cu un sistem de protecþie NBC, sistem de vedere
pe timp de noapte, sistem antiincendiu ºi sisteme de navigare.
Nu existã variante constructive ale acestui transportor.
Caracteristici
Armament Tun de 25 mm ºi o mitralierã de 7,62 mm
Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Spania
Echipaj 5 luptãtori
Grosime blindaj Nepublicatã
Masã 13.750 kg
Vitezã pe ºosea 103 km/h
Autonomie 800 km
Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte
Identificare
Tunul este foarte subþire, cu un cilindru gri la bazã.
Turela biloc este dispusã în partea din faþã a cutiei blindate. Partea
frontalã, unde este instalat tunul, este întãritã, iar lateralele stânga ºi dreapta
au forme unghiulare.
Cutia blindatã are forma dreptunghiularã, cu pãrþile din faþã ºi din
spate uºor înclinate. Postul mecanicului-conductor are formã piramidalã,
cu trei parbrize trapezoidale. Pe partea dreaptã se aflã douã cutii, de formã
dreptunghiularã, precum ºi o barã rigidã pentru remorcare. Pe partea dreaptã,
în spate, este eºapamentul, instalat într-un carenaj dreptunghiular.
În partea din spate a cutiei blindate se aflã uºa de acces care se deschide
în douã pãrþi simetrice, în sus ºi în jos. Câte o pereche de faruri mici
este amplasatã în partea din stânga ºi dreapta jos, protejate de câte o placã
micã de blindaj.
Trenul de rulare se compune din ºase roþi, cu câte un bloc dreptunghiular
care separã fiecare punte.
Accesorii. Pe lateralele turelei este amplasat câte un grup de trei lansatoare
de grenade fumigene.
216 www.rft.forter.ro

Indicii de recunoaºtere
august, 2007
Vehiculul uºor blindat VEC
1. Faruri încastrate, în partea stângã ºi dreaptã a cutiei blindate, prevãzute
cu grile de protecþie.
2. Locul ºoferului se recunoaºte dupã forma piramidalã, cu trei parbrize
în formã de trapez.
3. Turela, în pãrþile stânga-faþã ºi dreapta-faþã, are formã unghiularã.
4. Douã periscoape mari, pe fiecare parte a turelei.
5. Barã de susþinere în formã de T în partea din spate-dreapta a cutiei
blindate.
6. Cutie dreptunghiularã în partea din spate a turelei.
7. Uºa de acces în partea din spate a cutiei blindate.
8. Câte o pereche de faruri mici, amplasate în partea de jos (stânga ºi
dreapta) a cutiei blindate.
9. Câte trei lansatoare de grenade fumigene dispuse pe partea stângã ºi
dreaptã a turelei.
10. Douã cutii mari, dreptunghiulare, pe partea dreaptã a cutiei blindate.
11. Blocuri dreptunghiulare între fiecare punte.
12. Baza tunului are formã cilindricã.
13. Bloc de eºapament pe partea stângã.
217

Transportorul german
Condor
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/vehicules_a_roues/
Condor/Condor_allemagne_description.htm
Ca urmare a succesului obþinut de transportorul UR-416, firma
Thyssen Henschel a hotãrât sã realizeze un nou vehicul, mult mai
rapid ºi în totalitate amfibiu, cu blindajul întãrit. Noul transportor urma sã
aibã o autonomie mai mare ºi o mai bunã capacitate de încãrcare putând,
printre altele, sã fie dotat cu arme mai grele.
Prototipul, denumit Condor, a fost finalizat în 1978 ºi primele exemplare
au fost vândute ceva mai târziu, în Uruguay. În 1981, Malaezia fãcea
prima sa comandã importantã de blindate; ea cumpãra 459 de transportoare
Condor de la Thyssen Henschel ºi 186 SIBMAS 6x6 din Belgia.
Caroseria transportorului Condor este confecþionatã în totalitate din
oþel, ceea ce asigurã protecþia echipajului împotriva armelor individuale ºi
a schijelor. Atunci când este posibil, vehiculul este dotat – pentru a i se reduce
costurile – cu piese standard deja experimentate.
Echipajul este format din trei persoane: comandantul transportorului
(care ia parte la luptã împreunã cu desantul), mecanicul-conductor ºi ochitorul.
La echipaj se adaugã nouã infanteriºti (desantul), echipaþi pentru luptã.
Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã, iar al comandantului în
spatele sãu, cei doi putând sã iasã din vehicul printr-o trapã care se deschide
spre înapoi.
Parbrizele mari, rezistente la gloanþe, asigurã o foarte bunã vizibilitate
mecanicului-conductor atât în faþã, cât ºi lateral. Pe timpul luptei, parbrizele
se pot acoperi cu obloane blindate, conducerea vehiculului realizân-
august, 2007
219

Tehnicã militarã ºi armament
du-se prin periscoapele frontale. Camera energeticã este la dreapta mecanicului-conductor,
iar cea a desantului – în spate. Luptãtorii pot intra în
vehicul prin trei trape – câte una pe fiecare lateralã, iar cea de a treia în spate
– ºi au locuri individuale în interiorul transportorului. Ei pot folosi armamentul
individual din interior, deoarece blindajul este prevãzut cu ambrazuri
ºi periscoape.
Armamentul principal este instalat pe o turelã, amplasatã la mijlocul
caroseriei, fiind compus dintr-o mitralierã de 7,62 mm (simplã sau jumelatã),
ori dintr-un tun de 20 mm, în acest caz turela fiind telecomandatã.
Transportorul Condor, utilizat ca vehicul antitanc, a fost prevãzut – dupã
o serie de teste – cu o turelã HOT Euromissile cu patru rachete în poziþie
de lansare, restul unitãþii de foc fiind transportatã în rastelele speciale din
interiorul vehiculului. În cazul în care este echipat cu o turelã monoloc dotatã
cu tun de 20 mm ºi mitralierã de 7,62 mm, unitatea de foc este de 225
proiectile ºi 5.000 cartuºe încãrcate pe benzi. Pe lateralele turelei se mai
pot instala, opþional, lansatoarele de grenade fumigene.
Condor este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã cu o elice dispusã
în partea din spate a caroseriei, viteza maximã pe apã fiind de 8 km/h.
Înainte de a fi lansat pe apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþiune
pompele de calã. Vehiculul dispune de o gamã largã de echipamente
opþionale, precum aparat de vedere pe timp de noapte de tip pasiv, sistem
de protecþie NBC, diverse moduri de comunicare internã ºi mai multe staþii
radio.
Variante constructive
• Varianta cu tun de 20 mm: în afara tunului, vehiculul are ºi o mitralierã
coaxialã de 7,62 mm;
Armament
Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare
Echipaj 2 +12 luptãtori
Blindaj Nepublicat
Masã 12.400 kg
Vitezã pe ºosea 100 km/h
Un tun 20 mm + o mitralierã 7,62 mm sau numai
o mitralierã 7,62
Argentina, Indonezia, Malaezia, Portugalia,
Thailanda, Turcia, Uruguay
Autonomie 900 km
Echipamente
Echipament pasiv pentru vedere pe timp de
noapte, sistem de protecþie NBC
220 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transportorul german Condor
• Varianta antitanc: vehiculul este echipat cu rachete HOT, Milan sau
Tow.
Identificare
Tunul. În versiunea 20 mm, aratã ca un tub subþire striat pe lungime.
Turela. Este plasatã la mijlocul cutiei blindate, iar partea din faþã este
în formã de „V“. Un proiector cu luminã albã este dispus fie dedesubtul,
fie în dreapta armamentului principal. La stânga ºi la dreapta turelei sunt
amplasate trei lansatoare de grenade fumigene.
Cutia blindatã are formã dreptunghiularã, însã prezintã o serie de particularitãþi:
partea din faþã are forma unui cioc ale cãrui pãrþi laterale au
suprafeþele dreptunghiulare. Compartimentul mecanicului-conductor iese
în afarã, fiind dispus în partea superioarã înclinatã.
Are trei parbrize: unul mare, frontal, de formã dreptunghiularã, ºi douã
triunghiulare, mai mici, dispuse pe laterale. O tobã de eºapament lungã
este dispusã pe partea superioarã a lateralei drepte. Pe fiecare parte a vehiculului
se gãseºte câte o portierã de acces, echipatã cu un periscop dreptunghiular.
Pãrþile laterale ale vehiculului au forma literei „V“, cu vârful
spre exterior. Placa sparge-val, de formã dreptunghiularã, este dispusã
deasupra „botului“ vehiculului.
Trenul de rulare. Se compune din patru pneuri, fiecare având câte o
apãrãtoare de noroi rotunjitã.
Accesorii. În spatele cutiei blindate sunt montate cutii mari, pentru
transportul accesoriilor.
Indicii de recunoaºtere
1. Locul mecanicului-conductor este dispus în partea din stânga-faþã al
planului înclinat aflat în partea anterioarã a caroseriei.
2. Placa sparge-val – dispusã în partea inferioarã a „botului“ caroseriei.
3. Partea din faþã – înclinatã la 45 0 .
4. Portiere de acces – dispuse pe lateralele cutiei blindate, la centru.
5. Douã trape pentru tragere pe lateralele cutiei blindate, în spatele
portierelor de acces.
6. Turela este amplasatã pe partea superioarã a cutiei blindate, la centru.
221

Tehnicã militarã ºi armament
7. Patru lansatoare de grenade fumigene dispuse la stânga ºi la dreapta
turelei.
8. Proiector cu luminã albã, dispus în partea din faþã-dreapta a turelei.
9. Þeava de eºapament pe partea dreaptã a cutiei blindate, dispusã pe
toatã lungimea acesteia.
10. Douã roþi cu apãrãtori pentru noroi ies în afara cutiei blindate.
11. O portierã de acces – în partea din spate a cutiei blindate.
222 www.rft.forter.ro

Transportorul german
Fuchs
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/
vehicules_a_roues/Fuchs/Fuchs_allemagne_description.htm
La jumãtarea anilor ‘60, armata germanã a început construirea unei
noi familii de vehicule, care aveau în comun mai multe componente.
În noua gamã de vehicule erau incluse camioanele 4x4, 6x6 ºi 8x8,
vehiculele blindate pentru cercetare 8x8 ºi transportoarele 4x4 ºi 6x6.
Vehiculul blindat de cercetare 8x8 a fost scos pe piaþã, în cele din urmã,
sub numele de Fuchs, fiind construit un numãr de 408 exemplare, în perioada
1975-1978.
În 1977, firma Thysssen Henschel a obþinut contractul pentru fabricarea
a 996 vehicule, primul fiind livrat în 1979. Versiunea 4x4 a devenit,
prin grija EWK, un vehicul de cercetare de geniu amfibiu, însã nu a intrat
niciodatã în producþie de serie. În 1983 Venezuela a comandat în jur de 10
Fuchs, care erau echipate cu o mitralierã de 12,7 mm ºi una de 7,62 mm.
Vehiculele au fost livrate la sfârºitul anului 1985.
Folosit ca vehicul pentru transportul trupelor, Fuchs poate lua la bord
10 luptãtori echipaþi pentru luptã, la care se adaugã comandantul transportorului
ºi mecanicul-conductor. Totuºi, armata germanã a atribuit transportorului
roluri foarte specializate. Vehiculul de cercetare NBC, construit
într-un numãr de 140 de exemplare, este dotat cu echipamente de detecþie
specifice ºi cu aparaturã care face posibilã prelevarea de eºantioane de sol
ºi plantarea de balize.
Geniºtii au 220 de vehicule pentru transportul minelor ºi mijloacelor de
distrugere pe câmpul de luptã. Existã ºi o versiune adaptatã pentru rãzboiul
august, 2007
223

Tehnicã militarã ºi armament
electronic – TPz-1 Ekola – care are mai multe antene montate pe plafonul
cutiei blindate ºi un generator propriu pentru a asigura energia electricã
necesarã funcþionãrii tuturor echipamentelor.
Unitãþile care asigurã sprijinul logistic au tot 220 de vehicule, care sunt
folosite la aprovizionarea cu muniþie ºi alte materiale de bazã pentru unitãþile
luptãtoare. Acest model poate fi folosit ºi ca ambulanþã, cu care se
pot evacua pânã la patru rãniþi odatã. Existã ºi un vehicul purtãtor de radar
RASIT, pentru supravegherea câmpului de luptã. Acesta este montat pe un
braþ hidraulic ce se ridicã deasupra plafonului cutiei blindate. Radarul poate
fi acþionat de la o distanþã de 30 m faþã de locul de dispunere, cu ajutorul
unui sistem telecomandat. A fost construit ºi un punct de comandã mobil,
dotat cu staþii radio ºi cu un generator electric dispus în partea din spate.
Vehiculele germane sunt echipate, de regulã, cu mitraliere MG 3 de
7,62 mm dispuse deasupra locului mecanicului-conductor, însã transportorul
poate avea ºi alte arme, cel mai adesea un tun de 20 mm, care este instalat
de obicei pe plafonul cutiei blindate, în dreptul camerei desantului.
Pe lateralele cutiei blindate sunt dispuse câte trei lansatoare de grenade
fumigene.
Locurile comandantului ºi al mecanicului-conductor sunt dispuse în
faþã, cu motorul înapoia lor, la dreapta, iar camera desantului în spate, cu
o punte de comunicare între cele douã compartimente. Camera desantului
este prevãzutã cu scaune rabatabile, montate pe pereþii cutiei blindate, ceea
ce permite ºi transportul de materiale. În partea din spate sunt douã portiere
mari, plus trape ºi periscoape. Fuchs este amfibiu ºi este propulsat pe
apã cu ajutorul a douã elice, dispuse în partea din spate a cutiei blindate,
ºi poate atinge viteza de 10,5 km/h. Vehiculele germane sunt dotate cu sisteme
de protecþie NBC ºi cu aparaturã pasivã de vedere pe timp de noapte.
Variante
RASIT: vehicul de radiolocaþie cu antenã retractabilã.
Comandament ºi comunicaþii: cu antene ºi echipamente radio suplimentare,
plus un generator electric.
Vehicul NBC: sunt echipate cu materiale pentru detecþia NBC.
Vehicul pentru geniu: transportul minelor ºi materialelor de distrugere.
Vehicul pentru rãzboiul electronic: echipat cu sistem TPz1 ELOKA.
Fuchs KRK: cu un nou tip de blindaj.
224 www.rft.forter.ro

Fuchs ambulanþã: echipat pentru transportul rãniþilor.
Armament 1 mitralierã 7,62 mm
Þãri care au în dotare transportorul
Echipaj 2 + 10 luptãtori
Grosime blindaj Nepublicatã
Masã 19.000 kg
Vitezã pe ºosea 105 km/h
Autonomie 800 km
Echipamente
Identificare
august, 2007
Transportorul german Fuchs
Arabia Sauditã, Israel, Germania, Olanda,
Marea Britanie, Turcia, Statele Unite, Venezuela
Sisteme de protecþie NBC ºi sisteme pasive pentru vederea
pe timp de noapte
Caroseria are configuraþia unui camion ºi este blindatã în întregime.
Partea din faþã are forma ascuþitã ºi cu placa sparge-val dispusã în partea
superioarã. Farurile sunt plasate normal, în partea stângã ºi dreaptã, încastrate
în cutia blindatã. Pe laterale, în partea din faþã, este încastratã câte o
portierã mare, cu colþurile rotunjite. Partea din faþã are un parbriz care poate
fi acoperit cu o placã de blindaj. Pe plafonul caroseriei, lângã locul mecanicului-conductor
se aflã un suport circular care permite instalarea unei
mitraliere de 7,62 mm cu unghi de tragere orizontal de 360 O . Pãrþile laterale
ale cutiei blindate sunt înclinate cãtre interior. Un set de ºase lansatoare
de grenade fumigene este dispus pe latura stângã a cutiei blindate, la
mijloc. În partea din spate a cutiei blindate sunt montate douã elice, una la
stânga ºi cealaltã la dreapta.
Trenul de rulare este compus din ºase roþi, cu distanþa egalã între
punþi. Între puntea 1 ºi puntea 2 se aflã un mic bloc dreptunghiular, iar la
mijloc, între punþile 2 ºi 3 se aflã un bloc mai mare, cu baza dreptunghiularã.
În funcþie de model, vehiculul poate avea o gamã destul de variatã de
accesorii, însã toate modelele au ºtanga pentru remorcare amplasatã pe
partea dreaptã a cutiei blindate.
225

Tehnicã militarã ºi armament
Indicii de recunoaºtere
1. Placa sparge-val dispusã în partea din faþã a cutiei blindate.
2. Parbriz mare cu o placã de protecþie din blindaj, dispus în partea din
faþã.
3. Un far mic cu luminã albã în partea din dreapta-sus a capotei.
4. Douã scãriþe mari în partea dinapoi a cutiei blindate.
5. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate.
6. Cutia blidatã are blocuri în formã de triunghi la fiecare grupã de roþi.
7. Scãriþã mare în partea inferioarã a portierelor situate în partea din
faþã stângã ºi dreaptã a cutiei blindate.
8. Portiere pentru accesul personalului, înclinate la 45 O , pe lateralele
cutiei blindate.
9. ªtanga de remorcare este fixatã pe laterala dreaptã a cutiei blindate,
la mijloc.
10. Trei osii cu câte douã pneuri.
11. ªase lansatoare de grenade fumigene plasate pe partea stângã a cutiei
blindate.
226 www.rft.forter.ro

Transportorul
Mowag–Piranha 4
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Suisse/vehicules_a_roues/
Mowag_Piranha/Piranha_IV/Piranha_IV_Suisse_description.htm
Constructorul elveþian Mowag a reluat producþia unei licenþe canadiene
mai vechi de la General Motors Defense (fosta Disel
Division General Motors of Canada) a grupului american GM Defense.
Societatea continuã totuºi sã proiecteze noi vehicule, finanþarea realizându-se
din fonduri proprii. Aceasta a fãcut posibil ca numele firmei elveþiene
sã aibã notorietate mondialã.
Piranha 4 a fost expus pentru prima datã în 2002, la expoziþia francezã
Eurosatory. Transportorul este conceput pentru o nouã turelã armatã cu un
tun de calibru 40 mm, însã suportã ºi o turelã cu tun de 105 mm. ªasiul
rãmâne mai mult sau mai puþin identic pentru celelalte modele Piranha,
inclusiv pentru Piranha II, care încã se mai produce. Îmbunãtãþiri au fost
aduse ºi blindajului, o datã cu uºoare modificãri ale aspectului exterior al
vehiculului. Toate acestea au dus ºi la creºterea masei vehiculului, care
depãºeºte 25 tone, faþã de 18,5 tone câte are Piranhia III 8x8. Transportorul
a fost modificat ºi în ceea ce priveºte capacitatea de transport, astfel cã
lãþimea vehiculului a crescut de la 2,60 m la 2,80 m.
A fost adaptat un kit de suprablindaj ºi a fost îmbunãtãþitã protecþia
împotriva minelor. Cutia blindatã este confecþionatã din plãci din oþel,
sudate. Motorul este un MTU Diesel de origine germanã, cu o putere de
400 kw la 2.000 tr/min. Transmisia, cu ºapte trepte de vitezã, este, de asemenea,
de fabricaþie germanã. Viteza maximã a vehiculului este de 100 km/h
august, 2007
227

Tehnicã militarã ºi armament
ºi are o autonomie de 750 km. Suspensiile sunt hidropneumatice, cu înãlþimea
ajustabilã, independente pe roþi.
Transportorul prezentat în 2002 la Eurosatory era echipat cu o turelã
bi-loc cu tun de 30 mm IVF – 30, stabilizat, construit de firma GM Defense
Delco System. Sistemul de ochire include un vizor în infraroºu operabil
între -10 0 ºi +45 0 . Armamentul transportorului este completat de o mitralierã
M240 calibru 7,62 mm ºi de opt lansatoare de grenade de fumigene.
Ca ºi celelalte transportoare din familie, Piranha IV are mai multe variante,
în funcþie de opþiunile þãrilor cumpãrãtoare. Spre exemplu, se poate monta
sistem de protecþie NBC, aer condiþionat, troliu pentru autoscoatere, sistem
anteincendiu pentru motor.
Identificare
Tunul are þeava subþire ºi lungã.
Turela este dispusã la centrul cutiei blindate, pe toatã lãþimea. Partea
din faþã a turelei are forma literei V, cu vârful înainte, în timp ce lateralele
ºi spatele sunt drepte. Turela are montatã în partea din spate o cutie mare,
deschisã în partea superioarã.
Cutia blindatã este de formã dreptunghiularã, cu partea din faþã uºor
înclinatã ºi acoperitã cu plãci de blindaj adiþionale, fixate cu buloane mari.
Farurile sunt încastrate în partea din faþã a cutiei blindate. Pãrþile laterale
sunt ºi ele acoperite cu plãci de blindaj adiþional, prinse tot cu buloane
mari, iar în partea din spate, la centru, se aflã o portierã de formã dreptunghiularã.
În stânga ºi în dreapta portierei este plasat câte un bloc de blindaj
mare, dreptunghiular.
Trenul de rulare se compune din opt roþi dispuse cãtre interiorul cutiei
blindate.
Accesoriile sunt compuse dintr-o serie de patru lansatoare de grenade
fumigene, dispuse în spatele turelei, pe stânga ºi pe dreapta.
Indicii de recunoaºtere
1. Partea din faþã a cutiei blindate are forma unui bloc mare, cu marginile
rotunjite.
2. Farurile sunt integrate în cutia blindatã.
3. Partea din faþã este uºor înclinatã.
228 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transportorul Mowag–Piranha 4
4. Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã.
5. Blocuri de blindaj mari, dreptunghiulare, în partea din spate-stânga
ºi dreapta a cutiei blindate.
6. Portiera mare de acces, hidraulicã, dispusã în partea din spate a
transportorului.
7. Patru lansatoare de grenade fumigene în spatele turelei, pe partea
stângã ºi dreaptã.
8. Partea din faþã a turelei în unghi ascuþit.
9. Patru roþi pe fiecare parte a transportorului, încastrate în cutia blindatã.
10. Periscop mare în faþa trapei de la turelã.
229

Transportorul de
fabrica]ie austriac`
Pandur
Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/
Autriche/vehicules_a_roues/Pandur/Pandur_Autriche_description.htm
Vehiculele din familia Pandur sunt clasate la categoria vehiculelor
uºor blindate.
Pandur 1 este un vehicul 6×6, proiectat de cãtre firma Steyr-Daimler
Pusch, dar este construit ºi în Statele Unite de cãtre firma AV Technology.
Vehiculul este în serviciul armatei austriece din 1996, fiind produs ºi în
Belgia ºi Kuweit. Seria este compusã dintr-o întreagã familie Pandur. Din
seria „A“ fac parte vehiculele cu turelã, iar din seria „B“, cele fãrã turelã.
Pornind de la modelul de bazã, a fost construitã o întreagã gamã de vehicule:
de transport al trupelor (cu mitralierã pe plafonul cutiei blindate), de
luptã sau de cercetare (cu tun de 20, 25 sau 30 mm), de luptã cu tun antitanc
de 90 mm sau aruncãtor de bombe, de sprijin, ambulanþã, de geniu sau
punct de comandã mobil. Vehiculele din familia Pandur folosesc aceleaºi
piese pentru camera desantului, precum ºi o mare parte a componentelor
vehiculului de bazã, în scopul reducerii costurilor de achiziþie ºi de întreþinere.
Vehiculele pentru sprijin cu foc sau de cercetare au o turelã Cockerill
armatã cu un tun Mark 8 de 90 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. De
fiecare parte a turelei ºi în faþã sunt montate patru lansatoare de grenade
fumigene. Sistemul de comandã al turelei este electromecanic, gestionat
printr-un sistem de control digital ºi un sistem manual, hidraulic, de rezervã.
Trãgãtorul la tun dispune de un sistem de tragere ºi de ochire zi/noapte
cu reticul stabilizat ºi un sistem laser de conducere a focului. Comandantul
august, 2007
231

Tehnicã militarã ºi armament
vehiculului are un sistem de ochire stabilizat ºi un monitor care îi redã imaginea
ochirii efectuatã de trãgãtorul la tun.
Vehiculul pentru transportul de trupe are o mitralierã de 12,7 mm ºi o
mitralierã de 7,62 mm. Mitraliera de 12,7 este montatã pe o cupolã de tragere
care pivoteazã la 360 0 . Mecanicul-conductor are trei periscoape de observare,
comandantul autovehiculului are ºase iar pe fiecare parte a cupolei
de tragere sunt montate ºase lansatoare de grenade fumigene.
Ambulanþa nu cântãreºte mai mult de 13 tone ºi este echipatã cu numeroase
accesorii pentru primul ajutor ºi îngrijirile medicale. Are un echipaj
format din trei oameni ºi poate transporta pânã la opt rãniþi în camera
desantului.
Versiunea amfibie a Pandurului nu are nevoie de nicio pregãtire pentru
lansarea la apã. Are un propulsor cu jet de apã montat în partea din spate
a vehiculului ºi poate atinge viteza de 11 km/h. Se poate întoarce la 180 0
în 8 secunde.
Pentru a reduce detecþia caloricã, vehiculul are un sistem care diminueazã
vizibilitatea termicã. Eºapamentul este îndreptat cãtre sol, în scopul
de a degaja cât mai puþine gaze calde în atmosferã. În plus, vehiculul este
acoperit cu o vopsea specialã, care diminueazã detecþia în infraroºu. Silueta
vehiculului a fost reproiectatã pe calculator, pentru a se diminua vizibilitatea
pe radar. Zgomotul motorului ºi al eºapamentului au fost diminuate
printr-un reductor specific.
Vehiculul are în partea din faþã un blindaj ce asigurã protecþia echipajului
împotriva armelor de calibru mic (pânã la 12,7 mm), în timp ce restul
blindajului rezistã la gloanþe de 7,62 mm.
Propulsia este asiguratã de un motor Diesel WD 612 de la Styr, iar un
calculator de bord gestioneazã întreþinerea vehiculului, semnalizând defecþiunile
pe un display ºi prin semnale acustice. Opþional, se pot monta sisteme
de protecþie NBC ºi antiincendiu, aer condiþionat pentru compartimentul
desantului, un sistem de vedere pe timp de noapte ºi un stingãtor
automat pentru compartimentul motorului.
Pandur II este o versiune modernizatã a primei serii de vehicule folositã
deja în mai multe þãri. Noul vehicul are o suspensie modernã, pe roþi
independente, tracþiunea fiind realizatã de primele douã punþi. Caroseria
este confecþionatã din blindaj modular, cu întãriri pentru partea inferioarã,
fiind asiguratã astfel o protecþie ridicatã la explozia minelor. Motorul Diesel
are ºase cilindri ºi dezvoltã o putere de 355/405 CP, iar transmisia este asiguratã
de o cutie de viteze automatã în ºase trepte. Mecanicul-conductor
are locul în stânga-faþã, iar în spatele sãu este comandantul. Noul vehicul
232 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur
este disponibil în versiunile 6×6 ºi 8×8. Masa micã, de numai 15,5 t, îi dã
posibilitatea de a fi transportat ºi pe calea aerului.
Camera desantului este dispusã în partea din spate a caroseriei, iar firma
Steyr a dat foarte mare importanþã confortului ºi siguranþei oamenilor
transportaþi. Astfel, scaunele sunt întãrite pentru protecþia împotriva minelor
ºi este mult mai aerisit faþã de similarele BTR-80 sau BMP-3. Vehiculul
are ºi un nou sistem de control electronic, cu ajutorul cãruia trenul de
rulare se adapteazã la configuraþia terenului.
Variante
Pandur 1
Pandur ambulanþã: adaptat transportului de rãniþi.
Pandur antiaerian.
Pandur TOW: echipat cu mitraliere antitanc TOW.
Pandur de cercetare: echipat cu o turelã armatã cu tun de 30 mm.
Pandur de sprijin: echipat cu o turelã armatã cu tun de 90 mm.
Pandur comandament: punct de comandã mobil, echipat cu mijloace de
comunicare suplimentare.
Pandur 2
Pandur II 6×6: versiune echipatã cu tren de rulare 6×6.
Pandur II 8×8: versiune echipatã cu tren de rulare 8×8.
Caracteristici
Armament
Detalii Pandur 1 Pandur 2
Þãri cunoscute a avea transportorul
în dotare
Turelã cu tun de 90 mm ºi mitralierã
coaxialã de 7,62 mm sau mitraliere
de 12,7 mm ºi 7,62 mm
Mitralierã de 7, 62 mm
Austria, Belgia, Kuweit Încã nu a intrat în serviciu
Echipaj 10 la 12 oameni 6 la 8, plus 2 oameni
Grosimea blindajului Nepublicatã Nepublicatã
Masa 13.500 kg 34.000 kg
Viteza maximã 110 km/h 100 km/h
Autonomie 650 km 500 km
Echipamente
Sisteme de vedere pe timp de
noapte, sistem de protecþie NBC,
sistem antiincendiu, aer condiþionat
Sistem de aer condiþionat, sistem de
protecþie NBC, troliu pentru
autoscoatere, sistem antiincendiu
233

Tehnicã militarã ºi armament
Tun
Turelã
Indicii de recunoaºtere
Cutie blindatã
Tren de rulare
Accesorii
Detalii Pandur 1 Pandur 2
Pentru versiunea în care turela este
armatã cu tun de 90 mm, acesta are
frânã de gurã ºi un evacuator de
fum la 1/3 din þeavã. Existã ºi o ver-
siune cu tun de 30 mm.
Pentru versiunea cu tun, este dispusã
înapoia vehiculului. Are o formã
destul de alungitã ºi platã, aceastã
versiune având ºi 4 lansatoare de
grenade fumigene pe lateralele turelei
cãtre faþã ºi spatele acesteia.
Mitraliera de 12,7 mm este dispusã
pe un afet în formã de „V“ inversat.
Turela în versiunea 30 mm este mai
puþin alungitã, iar partea dinapoi
este supraînãlþatã în raport cu cutia
blindatã.
Are formã dreptunghiularã, cu o strea-
ºinã înclinatã cãtre în faþã; locul ºoferului
este situat în partea stângãfaþã
a vehiculului, lângã partea înclinatã.
Pe partea stângã a caroseriei
se aflã douã canistre înclinate cãtre
în faþã, iar în spate, pe aceeaºi parte,
se aflã o cutie dreptunghiularã înãlþatã
faþã de cutia blindatã, prevãzutã
cu un grãtar de protecþie la partea
inferioarã. Douã portiere mari,
pentru accesul în vehicul, acoperã
latura din spate. Partea din faþã a
cutiei blindate are formã triunghiu-
larã pe pãrþile stângã ºi dreaptã.
Se compune din ºase roþi.
Identificarea trenului de rulare este
destul de particularã, deoarece în
partea din faþã a primei roþi blindajul
are forma unui „V“ mare, între roþile 1
ºi 2 are forma unui „V“ mic cu o
scãriþã, iar între roþile 2 ºi 3 se aflã
o porþiune mai mare din cutia blindatã
în formã de „V“, urmatã de o
porþiune mai micã, tot de forma
literei „V“, însã în spatele roþilor.
În funcþie de model, lansatoarele de
grenade fumigene sunt plasate în locuri
diferite. Versiunea amfibie, cu suportul
pentru mitraliera de 12,7 mm
ºi acoperitã de blindaj, le are plasate
orizontal la mijlocul plafonului ºi
spre dreapta, find în numãr de ºase.
Pentru versiunea cu tun de 30 mm,
lansatoarele sunt tot în numãr de
ºase dar sunt plasate de o parte ºi de
alta a turelei. Pentru versiunea transport
trupe se pot vedea douã grupe a
câte trei lansatoare de grenade fumigene
în partea din faþã stânga ºi dreapta
a cutiei blindate. Versiunea
ambulanþã nu are armament, dar
are trei lansatoare pe pãrþile stânga
ºi dreapta în spate.
Pentru versiunea cu tun, acesta are
o þeavã subþire care se îngroaºã în
treimea de la bazã.
Turela este bi-loc, dispusã la mijlocul
cutiei blindate ºi are formã dreptunghiularã.
În faþa trapei din partea
dreaptã este dispus un periscop
mare ºi unul mai mic în faþa trapei
din stânga. Mitraliera coaxialã este
dispusã în stânga tunului. Cutia de
alimentare cu muniþie acoperã toatã
partea din spate a turelei.
Are forma dreptunghiularã, cu partea
anterioarã mai înclinatã la baza
turelei, pânã la extremitatea din faþã.
Lateralele sunt netede. În partea
din spate a cutiei blindate se aflã
douã portiere pentru accesul personalului.
Placa sparge-val este dispusã
în partea din faþã a cutiei blindate.
Este compus din ºase sau opt roþi.
Între grupele de roþi se aflã câte un
bloc triunghiular.
ªase lansatoare de grenade fumigene
sunt dispuse în stânga ºi
dreapta turelei. Propulsorul cu jet de
apã este dispus în partea din spatejos
a cutiei blindate, pe stânga ºi
dreapta.
234 www.rft.forter.ro

august, 2007
Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur
Autovehiculul blindat Pandur 1
235

Tehnicã militarã ºi armament
Autovehiculul blindat Pandur 2
236 www.rft.forter.ro

Transportorul italian
Puma
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Italie/
vehicules_a_roues/Puma/Puma6x6/Puma_6x6_Italie_diaporama.htm
Puma este un vehicul de luptã blindat care face parte din familia
transportoarelor uºoare, pe roþi, are o configuraþie de 4x4 sau 6x6
ºi a fost realizat de cãtre firma Consorzio Iveco Otobreda din Roma.
Familia de vehicule Puma a fost realizatã cu finanþare gurvernamentalã
italianã în scopul de a completa parcul de vehicule antitanc Centauro, produse
de aceeaºi firmã Iveco Otobreda. Societatea a cotractat o comandã
pentru o întreagã serie cu mai multe variante, printre care Puma cu platformã
pentru rachetele antitanc, un transportor pentru aruncãtoare, un vehicul
amenajat ca ambulanþã ºi un punct de comandã mobil.
Prin proiectul Puma, guvernul italian dorea sã realizeze o familie de
blindate care sã poatã fi folosite ca vehicule uºoare de luptã în sprijinul
tancurilor ºi a infanteriei. Caroseriile diferitelor vehicule au fost adaptate
în funcþie de cerinþele fiecãrei misiuni, chiar dacã sistemul de suspensii
este identic pentru toate.
La sfârºitul anului 1999, armata italianã a fãcut o comandã de 580 vehicule,
dintre care 250 în configuraþie 6x6, iar 330 în configuraþie 4x4. Livrãrile
s-au derulat în perioada 2001-2004. Vehiculele de luptã pot fi armate
cu lansatoare de rachete antitanc TOW Raytheon, montate pe plafonul
cutiei blindate. TOW este o rachetã dirijatã prin fir cu bãtaia de 3.750 m,
însã pe transportor pot fi montate ºi rachetele antitanc Milan sau Mistral.
Pe vehicul se mai pot monta, de asemenea, mitraliere de 12,7 mm sau 7,62 mm.
Caroseria este confecþionatã din plãci de oþel sudate, ceea ce oferã personalului
protecþie împotriva focului armelor uºoare ºi a schijelor proveni-
august, 2007
237

Tehnicã militarã ºi armament
te de la proiectile. Îmbinãrile sudate ale cutiei blindate sunt acoperite cu
plãci subþiri de oþel. Vehiculul este echipat cu sistem de protecþie NBC inclus
în sistemul de climatizare, ceea ce permite echipajului sã supravieþuiascã
în cazul unui atac chimic, nuclear sau bacteriologic. Camera energeticã
este echipatã cu un sistem de detecþie a incendiului ºi sistem automat
de extinctoare.
În partea dinapoi a cutiei blindate, pe fiecare laturã, este montat câte un
grup de trei lansatoare de grenade fumigene. Locul mecanicului-conductor
se aflã în stânga-faþã ºi are trei periscoape, cel din centru fiind echipat ºi cu
sistem pasiv de vedere nocturnã. Locul comandantului vehiculului este în
centru, sub o cupolã cu cinci periscoape, care asigurã vederea la 360 de grade.
În cupolã pot fi montate o mitralierã cal. 12,7 mm sau una de 7,62 mm.
Camera energeticã este dispusã în partea dinapoi a vehiculului. Transportorul
are un motor turbo Diesel în patru cilindri, rãcit cu aer, fabricat de
firma Iveco. Transmisia automatã este fabricatã sub licenþã germanã ºi are
cinci trepte pentru mersul înainte ºi una pentru mersul înapoi. Suspensia
este independentã, pe fiecare roatã. Tracþiunea este realizatã de prima
punte a vehiculului pentru modelul 4x4 ºi de primele douã la modelul 6x6.
Transportorul se poate deplasa cu o vitezã de 100 km/h pe ºosea. Chiar
dacã nu este amfibiu, poate traversa cursurile de apã care au adâncimea
mai micã de 1 m ºi este transportabil naval sau aerian.
Variante constructive
Versiunea 4x4 poate fi echipatã cu un lansator de rachete TOW.
Versiunea 6x6 poate îmbarca opt oameni, plus mecanicul-conductor ºi
servanþii la armamentul de pe vehicul.
Caracteristici
Armament 1 mitralierã cal. 12,7 mm sau 1 mitralierã cal. 7,62 mm
Þãri cunoascute a avea vehiculul în dotare Italia
Echipaj 1 + 6 oameni
Grosime blindaj Nepublicatã
Masa 5.700 kg
Viteza 105 km/h
Autonomia 800 km
Echipamente Aer condiþionat, sistem antiincendiu
238 www.rft.forter.ro

Identificare
august, 2007
Transportorul italian Puma
Turela este micã, dispusã în partea centralã a vehiculului. Bordul stâng
ºi drept sunt înclinate, cu câte o micã trapã rotundã, bombatã. Un periscop
mare este plasat în centru, iar douã mai mici în lateral.
Cutia blindatã. Treimea din spate este uºor înclinatã, cu trape de vizitare
la camera energeticã. Locul mecanicului-conductor este în stângafaþã.
Faþã de Puma 4x4, versiunea 6x6 are o aerisire mare, prevãzutã cu
grilaj de protecþie, dispusã în partea de jos a cutiei blindate. În partea din
faþã, jos, se aflã douã faruri de drum, rotunde. De fiecare parte a cutiei blindate
se aflã câte o trapã de acces pentru membrii echipajului; este confecþionatã
dintr-o singurã bucatã ºi se deschide cãtre în faþã. O micã fereastrã
de observare este plasatã în partea de sus a uºii. O altã trapã de acces este
dispusã în partea din spate a cutiei blindate, iar o trapã de acces micã este
amplasatã pe plafon, în partea dinapoi.
Trenul de rulare se compune din ºase pneuri (patru pentru versiunea
cealaltã), grupate patru în partea din faþã, înaintea portierei de acces laterale
ºi douã în spate.
Accesorii: trei lansatoare de grenade fumigene plasate pe lateralele cutiei
blindate, în faþa trapelor de acces.
Indicii de recunoaºtere
1. Douã faruri dispuse în partea din faþã stânga ºi dreapta.
2. Grãtar la gura de aerisire în partea inferioarã, înclinatã, din faþã, a
cutiei blindate.
3. Locul mecanicului-conductor este în partea din stânga-faþã.
4. Grup de douã faruri în partea stângã ºi dreaptã din spatele cutiei
blindate.
5. Faruri mici în stânga ºi dreapta spate.
6. Portierã mare pentru acces în partea din spate a transportorului.
7. Turelã de mici dimensiuni la mijlocul plafonului cutiei blindate.
8. Trei lansatoare de grenade fumigene pe lateralele cutiei blindate, la
centru.
9. Grãtar pentru transport dispus pe lateralele cutiei blindate, în partea
din spate.
10. Tren de rulare compus din trei pneuri (douã pneuri varianta 4x4) de
fiecare parte a cutiei blindate.
239

Tehnicã militarã ºi armament
11. Portierã de acces pe fiecare lateralã a cutiei blindate, la centru.
12. Roþile sunt dispuse cãtre interiorul cutiei blindate.
240 www.rft.forter.ro

Vehiculul blindat pe ro]i
Ferret
SURSA: Army Recognition
http://www.armyrecognition.com/europe/Angleterre/vehicules_a_roues/Ferret/
Ferret_Angleterre_description.htm
}
inând seama de succesul pe care vehiculul de recunoaºtere
Daimler Dingo l-a avut în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial,
Ministerul britanic al Apãrãrii a definit, în 1946, caracteristicile unui
nou vehicul de acest tip.
În anul urmãtor, Daimler Ltd. din Coventry a obþinut contractul pentru
proiect. Primul prototip a fost realizat în 1949 ºi, dupã testãri, a fost omologat
sub numele de Ferret. Firma britanicã a continuat producþia pentru piaþa
internã ºi pentru export pânã în 1971. La data respectivã fuseserã construite
peste 4.000 de vehicule.
La ora actualã, Ferret este încã produs într-un numãr apreciabil de
exemplare în Marea Britanie ºi în aproape alte 30 de þãri. Toate versiunile
vehiculului Ferret au aceeaºi configuraþie de ansamblu: mecanicul-conductor
în faþã, comandantul (ºi trãgãtorul) la mijloc, camera energeticã în
spate.
Caroseria este din oþel, are grosimea maximã de 12 mm, ceea ce oferã
echipajului protecþie împotriva proiectilelor de calibru mic ºi a schijelor.
Nu are servodirecþie.
Ferret Mk 1, cu turela deschisã în partea superioarã, este armat uºor,
doar cu o mitralierã Bren sau Browing de 7,62 mm pe pivot. Mk 1/2 are
echipajul format din trei luptãtori, turela este mult mai joasã, iar mitraliera
este montatã pe afet exterior. Mk 2/3 are turelã monoloc care se poate roti
la 360 0 , dotatã cu o mitralierã de 7,62 mm, cu câmp de tragere în plan vertical
cuprins între -150 ºi +450 .
august, 2007
241

Tehnicã militarã ºi armament
Ferret Mk 2/2 era o versiune interesantã, realizatã în Extremul Orient.
Acest tip de vehicul oferea posibilitatea comandantului sã execute observarea
la 360o prin fantele unei piese circulare montate în partea superioarã
a caroseriei ºi la baza turelei. Dupã câte se ºtie, la ora actualã nu mai
este în serviciu niciun astfel de vehicul. Mk 2/6 este echipat cu douã rachete
antitanc dirijate prin fir, dispuse de o parte ºi de alta a turelei. Rachetele
sunt de tipul Vigilant, produse de British Aerospace Dynamics, iar alte
douã rachete de rezervã sunt transportate pe partea stângã a caroseriei.
Rachetele Vigilant din prima generaþie aveau o bãtaie de 1.375 m ºi puteau
fi lansate din interiorul vehiculului sau dintr-o poziþie de tragere exterioarã,
printr-un cablu racordat la postul de tragere mobil.
Ferret Mk 3 ºi Mk 4 sunt versiuni vechi modernizate: suspensia întãritã,
pneurile mai late, ºorþuri care permit trecerea cursurilor de apã cu propulsia
realizatã de rotirea roþilor.
Mk 5 este versiunea cea mai recentã, ale cãrei exemplare sunt în întregime
renovate. În afara îmbunãtãþirilor aduse modelelor precedente, avea,
de fiecare parte a turelei, o consolã pentru montarea rachetelor antitanc dirijate
prin fir Swing Fire, cu bãtaia de 4.000 m, produse de British
Aerospace Dynamics.
Variante
Fox. Tun de 30 mm, cea mai modernã turelã ºi motor Jaguar, cu care
poate atinge viteza de 104 km/h.
Mk 1. Turela deschisã ºi dotatã cu mitralierã de 7,62 mm.
Mk 1/2. Are un echipaj format din trei luptãtori, turela este mult mai
joasã ºi are o mitralierã calibru 7,62 mm, montatã pe afet exterior.
Mk 2/3. Are o turelã monoloc cu o mitralierã de 7,62 mm, cu unghiul
de tragere în plan vertical cuprins între -15 0 ºi +45 0 .
Mk 2/2. Versiune realizatã în Extremul Orient. Comandantul autovehiculului
are posibilitatea observãrii la 360 0 prin fantele practicate într-un
dispozitiv circular, montat între plafonul cutiei blindate ºi baza turelei.
Mk 2/6. Este dotat cu rachete antitanc dirijate prin cablu, dispuse de o
parte ºi de alta a turelei.
Mk 3 ºi 4. Sunt versiuni mai vechi modernizate, cu suspensia întãritã,
pneuri mai late, ºorþuri care permit plutirea pe cursurile de apã.
Mk 5. Are pe fiecare parte a turelei câte o consolã pentru montarea unei
rachete antitanc drijate prin fir, de tip Swing fire, cu o bãtaie de 4.000 m.
242
www.rft.forter.ro

Caracteristici
Armament
Detalii Valori
Þãri cunoscute cã au transportorul
în dotare
Echipaj 2 – 3 luptãtori
Blindaj Maximum 12 mm
Masã 4.295 kg
Vitezã 93 km/h
Autonomie 306 km
Identificare
Tun de 20 mm pentru versiunea FOX.
Turela are unghiuri drepte, este situatã în partea centralã a vehiculului,
uºor supraînãlþatã faþã de restul caroseriei.
Caroseria are formã dreptunghiularã, cu o parte în formã de piramidã,
mai înaltã, mecanicul-conductor are trei fante pentru observare – una pe
centru ºi câte una pe fiecare lateralã a postului de conducere. Pe partea
stângã a caroseriei este dispusã roata de rezervã, iar pe partea dreaptã este
portbagajul.
Partea din spate a caroseriei are forma literei „V“, cu vârful orientat în
sus. Sistemul de eºapament este dispus în dreapta – spate.
Trenul de rulare este compus din patru roþi cu apãrãtori de noroi. Câte
un grup de trei lansatoare de grenade fumigene, plasate pe partea stângã ºi
dreaptã a caroseriei.
Elemente de recunoaºtere
Mitralierã cal.7,62 mm, rachete antitanc sau tun de 20
mm pentru versiunea Fox
Marea Britanie, Iran, Nigeria, Arabia Sauditã, Emiratele
Arabe Unite
Echipamente Lansatoare de grenade fumigene
Vehiculul blindat pe roþi Ferret
1. Turelã unghiularã amplasatã pe partea conicã, din faþã, a cutiei blindate.
2. Fante de observare laterale pentru mecanicul-conductor.
3. Roata de rezervã montatã pe partea stângã a caroseriei.
august, 2007 243

Tehnicã militarã ºi armament
4. Tren de rulare format din patru pneuri.
5. Postul de conducere dispus între turelã ºi prima jumãtate a caroseriei.
6. Lansatoare de grenade fumigene, dispuse în partea din faþã a cutiei
blindate.
7. Un bloc dreptunghiular, mare, dispus în partea dreaptã, la jumãtatea
caroseriei.
8. Toba de eºapament montatã în dreapta-spate.
9. Partea din spate a cutiei blindate are forma literei „V“, cu vârful orientat
în sus.
244
www.rft.forter.ro