simiri - Revista Forţelor Terestre

Manevra – element
al puterii de lupt`
MAIOR FLORIAN IANOªIU
R ãzboiul
este un efort uman. Câºtigãtorul este cel care îºi impune
voinþa. Pentru a înþelege cum un comandant þinteºte dorinþa altuia,
este important sã se înþeleagã motivele ce conduc un comandant la realizarea
faptului cã a fost învins.
Studiile recente au arãtat cã nu victimele, pierderile de echipament sau
distrugerile sunt factorii determinanþi în mintea celor care pierd. Acestea
concretizeazã statisticile din trecut, ceea ce s-a întâmplat deja. Ceea ce a
convins învinsul cã a pierdut nu au fost evenimentele din trecut, ci evenimentele
potenþiale viitoare.
Generalul Depuy a revãzut 80 de lupte care au avut loc în cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial ºi în conflictele arabo-israeliene. El a confruntat toate
datele ºi a încercat sã determine o corelare a pierderilor cu realizarea înfrângerii.
S-a uitat la pierderile totale, rata pierderilor, pierderile relative
pentru inamic ºi altele ºi a descoperit cã „învinsul“ a pãrãsit câmpul de
luptã cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu mult
mai rele. De fapt, studiul sãu nu a putut identifica o cauzã clarã ºi nicio relaþie
între pierderi ºi realizarea înfrângerii. El a sfârºit cerând supravieþuitorilor
sã dea soluþia. Descoperirile lui au fost surprinzãtoare pentru cel
învins, dar nu ºi pentru rãzboinicul de manevrã.
Pierderile ºi problemele legate de provizii au determinat mai puþin de
30% din învinºi sã accepte înfrângerea. Aproximativ 10% renunþã datoritã
ordinelor, tratatelor ºi altor cauze externe. Mai mult de 60% din învinºi au
august, 2007
51