Iulie 2010 1 - New Page 1

Iulie 2010 93
Enigmele Mării Negre
Daciana Matei – Bucureşti
În urmă cu aproximativ 13.000 de ani, clima europeană era
destul de asemănătoare cu cea a zilelor noastre, exceptând partea de
nord a continentului, în care mai persistau încă urmele ultimei
Epoci de Gheaţă. În acea perioadă clima s-a schimbat brusc şi
dramatic, gheţarii au început să se topească repede datorită creşterii
accelerate a temperaturii, ceea ce a dus la inundaţii de proporţii în
mari regiuni ale Europei. Noi ne vom referi în continuare la zona
ţării noastre şi în special la zona Mării Negre.
teritoriu al Mării Negre. Astfel, o echipă de cercetători a filmat în
largul Mării Negre, cam la 20 km de ţărmul turcesc mai multe
artefacte specifice perioadei comunei primitive. Aceste descoperiri
arată clar că ţărmul fostului lac cu apă dulce a fost locuit. La
aceeaşi concluzie s-a ajuns şi în urma descoperirii a câtorva specii
de scoici, unele dispărute, altele pe cale de dispariţie, dar toate cu o
vechime cuprinsă între 7.500 – 15.000 de ani. În lipsa curenţilor
marini, apele dulci au rămas neamestecate cu apa sărată provenită
din Marea Mediterană. Mai mult decât atât, mediul marin din acea
zonă prezintă condiţii optime de conservare a habitatului de acum
câteva mii de ani, din cauza lipsei de oxigen.
Devenită celebră în urma cercetărilor făcute de NASA,
Peştera Movile situată lângă coasta Mării Negre este un loc unic în
lume datorită ecosistemului său neobişnuit. În această peşteră
există ape bogate în hidrogen sulfurat şi o atmosferă bogată în
dioxid de carbon şi metan. Majoritatea cercetătorilor sunt convinşi
că ecosistemul peşterii este complet independent de cel existent pe
pământ şi că în urma unui eventual cataclism planetar, acest
ecosistem ar fi singurul supravieţuitor. Speologul Cristian Lascu,
cel care a descoperit această peşteră spectaculoasă spune că fosilele
vii descoperite aici s-ar fi putut refugia în peşteră încă din Epoca de
Gheaţă. La momentul separării peşterii de mediul exterior,
singurele organisme care au supravieţuit transformărilor climatice
au fost cele care trăiau în această peşteră caldă de sub pământ.
Aceste organisme nevertebrate au fost nevoite să se adapteze la
condiţiile extreme de mediu prin pierderea pigmentului,
dezvoltarea simţurilor tactil şi olfactiv, iar cel al văzului dispărând
complet. Ceea ce o face atât de specială şi unică este faptul că
materia organică primară este sintetizată de bacterii
chimiosintetizante, producătorii primari fotosintetizanţi lipsind, în
interiorul peşterii nefiind lumină. Astfel acesta este singurul
ecosistem bazat complet pe energia chimică folosită de aceste
sulfobacterii care folosesc hidrogenul sulfurat din apă.
Pădurea preistorică
Se ştie că o foarte mare parte din Europa era acoperită de
păduri, iar pe teritoriul ţării noastre aceste suprafeţe împădurite
acopereau nu doar munţii, dar şi dealurile şi o mare parte a
câmpiei, astfel că pământul românesc era acoperit în proporţie de
60 – 70 % cu păduri.
Studiind geografia Mării Negre, doi geologi americani W.
Ryan şi W. Pitman de la Universitatea Columbia au ajuns la
concluzia că în acele vremuri îndepărtate, Marea Neagră nu era
decât un lac uriaş cu apă dulce, înconjurat de terenuri fertile,
cultivabile, nivelul lacului fiind cu aproximativ 100 de metri sub
cel al Marii Mediterane. Dar în urma glaciaţiunii, Marea
Mediterană a fost practic inundată de cantităţi imense de apă
rezultate în urma topirii gheţarilor şi s-a revărsat inundând Marea
Neagră cu apă sărată, peste istmul ce a devenit apoi Strâmtoarea
Bosfor-Dardanele. Nivelul Mării Negre a crescut într-un timp
relativ scurt, până când a ajuns să inunde pământurile din jurul
fostului lac cu apă dulce. În favoarea acestei ipoteze vine structura
atipică a fundului Mării Negre, unde se văd terasele unor plaje care
înaintează în largul mării şi astfel se explică şi de ce Marea Neagră
are un conţinut de sare mai scăzut în comparaţie cu cel al
Mediteranei.
Fost comandant în marina militară a Statelor Unite ale
Americii şi oceanograf, doctor în geologie marină şi geofizică,
Robert Ballard şi-a dedicat întreaga viaţa explorării oceanelor, fiind
cel care în 1985 a descoperit rămăşiţele subacvatice ale celebrului
vas Titanic. În cadrul unei conferinţe publice susţinute în 2008,
oceanograful Robert Ballard prezintă descoperirile făcute în Marea
Neagră şi afirmă următoarele: „pentru că nu există oxigen, Marea
Neagră este cel mai mare rezervor de hidrogen sulfurat de pe
pământ. Epavele sunt perfect conservate. Toate detaliile lor sunt
perfect conservate. Priviţi acele artefacte, încă se vede mierea cum
curgea din vase.”
Peştera Movile, un ecosistem unic în lume
Recent, în urma cercetărilor efectuate, Ballard a emis ipoteza
că Potopul descris de Biblie ar putea fi localizat pe actualul
În timpul săpăturilor necesare construcţiei canalului Dunăre –
Marea Neagră în anii ’80, în zona râului Argeş cupele
excavatoarelor au scos la iveală foarte multe resturi vegetale la o
adâncime de aproximativ 6 metri. Continuând să sape cu atenţie, la
o adâncime de 15 – 25 de metri s-au descoperit specii preistorice de
stejari, fagi, goruni şi tei, toate într-o formă bine conservată chiar
de nisipul care le acoperea vârfurile. Specialiştii veniţi la faţa
locului au constatat vechimea acestui nisip care era de 10.000 –
12.000 de ani, ceea ce înseamnă că pădurea era desigur mult mai
veche decât nisipul. Acestor descoperiri au urmat şi altele în zone
apropiate. Rezultatele cercetărilor nu au întârziat să apară: pădurea
preistorică se întindea pe o suprafaţă cuprinsă între localităţile
Glina – Bobesti, Jilava, Domneşti, Mihăileşti – Cornetu
terminându-se undeva la sud, probabil dincolo de graniţele ţării
noastre.
Concluzia la care au ajuns cercetătorii a fost că această
pădure a fost într-adevăr acoperită de o cantitate uriaşă de apă, dar
care s-a retras într-un timp extrem de scurt, lăsând în urmă acea
Dezbateri