Vânzări

eekend
La Prater
Roata Lumii
vă aşteaptă
Săptămâna
12 - 18 iulie 2013
agazin
] Supliment gratuit al cotidianului “Viaţa liberă”
Prater e printre cele mai cunoscute
parcuri de distracţie
din lume. Aici găsiţi caruseluri,
montagne-russe-uri, maşinuţe
buşitoare şi câte şi mai câte.
Parcul de distracţii a fost construit
pe locul unui fost teren de
vânătoare, deschis publicului
de împăratul Iosif al II-lea. S-a
vânat aici până în 1920. Cea mai
cunoscută atracţie din Prater
este Roata Lumii, din care aveţi
vedere panoramică.
Lux sau low cost?
Cât costă cazarea
Preţurile de cazare, în Viena,
încep de la vreo 50 de euro pe
noapte, în hotelurile de la periferie.
Vă bucuraţi de curăţenie,
apă caldă şi mic dejun inclus,
dar nu de lux. În centru, o noapte
de cazare costă şi 800 de
euro. Dacă închiriaţi o garsonieră,
plătiţi vreo 70 de euro pentru
24 de euro, cu toate facilităţile,
mai puţin maşină de spălat.
Vizitaţi în pas rapid
Cu metroul
e simplu şi ieftin
Cel mai uşor vă deplasaţi prin
Viena cu metroul. Sunt şase magistrale
de metrou, care leagă
între ele toate marile zone turistice
ale oraşului. Un bilet costă
2,20 euro şi este valabil doar o
oră de la momentul în care l-aţi
cumpărat. Pentru copii, preţul
biletului este redus la un euro.
În cazul în care nu ştiaţi, tot un
euro plătiţi şi dacă vă plimbaţi
câinele cu metroul.
paginã realizatã de
Gabriel Kolbay
gabriel@viata-libera.ro
Despre Viena am mai scris şi vom mai
scrie, probabil, ori de câte ori vom
avea ocazia, pentru că subiectul este
cu adevărat inepuizabil. Am revăzut Viena de
curând, a doua oară, după vreo doi ani. De cum
am pus piciorul pe piatra cubică, ne-am amintit
instant pofta de viaţă pe care ţi-o inspiră o simplă
plimbare prin centrul istoric. Ce să faci imediat ce
ajungi la Viena? Vă oferim astăzi doar câteva idei
legate de locurile spre care aţi putea da fuga,
după ce aţi sosit din landul vecin, de la aeroport.
Mai întâi, câţiva paşi prin Stephanplatz
Da, ştim că aici încep şi tururile cu ghizi, care
au darul de a fi întrucâtva plictisitoare. Dar chiar
şi aşa, catedrala sfinţită în secolul al XII-lea a fost
martora unei părţi importante şi îndelungate a
istoriei austriecilor. Merită să vedeţi biserica înaltă
de 136 de metri, dar şi piaţa din jur. Nu departe,
pe strada Graben, veţi vedea Coloana Ciumei, ridicată
în 1693, sub domnia lui Leopold I. De altfel,
dacă staţi câteva zile, veţi vedea că pe Graben tot
soiul de companii îşi fac publicitate, cu statui sau
alte obiecte care mai de care mai ciudate, pe care
le expun la câteva zeci de metri de monumentele
istorice. Şi tot la intrarea pe Graben veţi vedea,
în vitrină, trunchiul în care meseriaşii vienezi băteau
câte un cui, odată cu intrarea în bresle. Prin
piaţa Sfântului Ştefan au ce să facă şi turiştii pe
care îi pasionează mai mult shoppingul şi mai
puţin istoria. Deşi Viena are o stradă faimoasă
de cumpărături, Mariahilferstrasse, cele mai faimoase
şi mai scumpe firme de haine, bijuterii,
ceasuri, stilouri şi alte articole de lux au magazine
în StephanPlatz. Aici veţi găsi magazine ca Rolex,
Montblac, Tommy Hielfinger.
Spre Hofburg, inima Vienei istorice
Hofburg, fostul palat al Habsburgilor, este
spectaculos. Cele patru aripi care închid curtea
sunt construite pe rând, în stiluri arhitectonice
Vreun kilometru mai sus de
Hofburg, vedeţi sigla Museum
Quartier. Încă vreo câţiva paşi
după ce treceţi de statuia Mariei
Theresa şi aţi păşit într-unul dintre
primele zece arealuri culturale
din lume. Complexul se întinde pe
60.000 de metri pătraţi şi include
Itinerarii10
Mereu viu, mereu plin de speranţă
Viena - oraşul
de care nu
te poţi plictisi
diferite. Construcţia a început, de fapt, în 1275,
sub regele Boemiei, Ottokar al II-lea, şi a fost
terminată sub Rudolf al II-lea de Habsburg. Între
1480 şi 1580 şi 1620-1806, toţi liderii Sfântului
Imperiu Roman au locuit aici, cu excepţia lui
Carol al VII-lea. Noul Hofburg, care adăposteşte
acum Muzeul de Etnologie şi a cărui faţadă este
decorată cu 20 de statui, a fost construit în timpul
domniei lui Frantz Iosif.
Tot aici veţi găsi Şcoala Spaniolă de Echitaţie,
cu tot cu grajdurile în care se odihnesc magnificii
cai albi, dansatori. Spectacolele sunt fără seamăn,
dar un bilet costă între 23 şi 89 de euro de
persoană.
Şi tot în Hofsburg veţi găsi Biblioteca Naţională
muzee, biblioteci în aer liber, cafenele
şi magazine. În sus, spre
stânga, începe Mariahilferstrasse,
celebra stradă de cumpărături a
vienezilor. Dar cine să mai aibă
chef să se ducă după haine, când
întregul complex e atât de plin de
viaţă? Mulţi dintre tineri discută,
citesc sau joacă ceva pe canapele
din plastic colorat, întinse în piaţa
închisă. Alţii îşi aleg cărţi din bibliotecile
amenajate în aer liber
şi se aşază pe saltele gonflabile ca
să citească. Cine vrea, face poze.
Evident, toate sunt forme de distracţie
ale celor care nu vin pentru
a Austriei. Iar clădirea băncii Raiffeisen din centrul
istoric al Vienei are povestea ei. Lipsa ornamentelor
n-a fost uşor acceptată de lumea bună
din capitală.
Evident, toată zona centrului este presărată
cu baruri, restaurante şi magazine cu suveniruri.
Dacă aţi ajuns în capitala Austriei cu cardurile
pline, intraţi, bucuraţi-vă şi cheltuiţi după pofta
inimii! Dacă sunteţi pe buget redus, bucuraţi-vă
doar privirea şi mergeţi să mâncaţi şi să cumpăraţi
în zone cu preţuri ceva mai accesibile.
Deplasarea redactorului „Vieţii libere”
la Viena a fost asigurată
de compania Agrana
Muzee, cafenele şi distracţie
La Museum Quartier trăieşti cu adevărat
prima dată în piaţă şi au vizitat deja
muzeul de artă modernă Mumork
sau muzeul Dali. Cafenelele arată
nemaipomenit şi singura reţinere
pe care aţi putea-o avea ar fi că,
dacă vreţi să mergeţi în fiecare, tot
va trebui să scoateţi câţiva euro
din buzunar, de fiecare dată.
Destinaţii spirituale
Zona care se învecinează
cu oraşul Rupea e plină
de aşezări interesante.
Şi de oameni speciali. Plecat-am
într-o dimineaţă de martie cu
gândul de a ajunge la Jimbor. De
departe, zărim pe un deal ziduri
de cetate. O să ajungem acolo,
dar hai să intrăm în sat să vedem
pe unde. Ajungem în centru, în
zona cu biserica evanghelică.
După cum arată se pare că şi pe
aici a existat o biserică fortificată.
Clopotniţa e separată de biserică,
însă zidurile cele înalte lipsesc.
La casa de lângă biserică scrie
în trei limbi: Parohia Evanghelică
Luterană Jimbor. Batem timid la
uşă. Suntem întâmpinaţi de preotul
Kunos Ludovic, care ne va
însoţi la biserică. De la el aflăm că
Jimborul este un sat cu populaţie
majoritar maghiară şi că saşii
au dispărut de aici. Credincioşii
evanghelici fac mari eforturi să
întreţină biserica şi după cum am
văzut fac o treabă foarte bună.
Incinta este interesantă, dar
simplă totodată. Stranele sunt
pictate cu motive săseşti, însă altarul
este împodobit cu simboluri
maghiare. Clădirea a fost avariată,
iar o parte din zidul sudic s-a deplasat.
De aceea, prima inpresie
pe care o ai când intri e că altarul
Itinerarii11
Biserica şi cetatea de la Jimbor
Arhiva "V.L."
e strâmb. Din fericire, în anii ‘70,
înainte de cutremur, s-au făcut
ample lucrări de consolidare care
au oprit deplasarea zidurilor şi au
salvat practic această biserică.
Pe altar găsim o casetă pictată
cu mult talent de o doamnă din
sat. Preotul ne-o arată şi o deschide.
Pe capacul interior e pictat
satul, în evidenţă ieşind dealul cu
cetatea şi clopotniţa bisericii.
Domnul Kunos ne povesteşte
câteva lucruri legate de viaţa satului,
de populaţie şi de colegii săi
ortodocşi şi unitarieni. Ne spune
că în această perioadă îi pregăteşte
pe câţiva tineri pentru confirmare,
un eveniment extrem de
important în cadrul acestei culturi.
Ne spune şi cum se desfăşoară
ritualul unitarian, punctând diferenţele
faţă de ritul evanghelic.
Slujbele au loc în perioada de
iarnă într-o casă aflată vizavi de
biserică. Tot aici, preotul a înfiinţat
un fel de club pentru bătrâni,
prilej de întâlniri şi discuţii. Îmi
spune că va încerca să reînvie
tradiţia Împuşcării Cocoşului. Nu
prea ştiu ce înseamnă asta şi din
păcate nu e vreme de explicaţii
suplimentare, căci părintele trebuie
să-şi intre în rolul de profesor:
îşi aşteaptă învăţăceii.
Ne invită să parcurgem drumul
spre cetate direct prin grădina
sa. Poteca oficială pleacă pe
sub o poartă de lemn aflată lângă
şcoală. Ieşim din grădina preotului
direct în cimitir şi de acolo
într-un drum noroios pe alocuri,
care urcă domol printre pini.
Ajungem pe coama dealului.
Celălalt versant e lipsit de pădure.
Mai avem un pic până la cetate.
Domnul Kunos ne spunea că
un investitor a luat în urmă cu
câţiva ani cetatea în concesiune,
însă nu a reuşit să facă prea
multe pentru ea. Acum, primăria
caută un alt concesionar. Şi sper
să găsească repede pentru că
trebuie să se apuce serios de treabă.
Urgenţă e acoperişul, unde
lipsesc o parte din ţigle, iar acest
lucru a dus în timp şi la deteriorarea
scândurilor, bârnelor. Preotul
aprecia că acoperişul va mai rezista
anul acesta.
Cetatea de Jimbor e micuţă
ca suprafaţă. Actualmente are un
singur zid aflat în stare destul de
bună. Pe colţul sudic au existat
câteva încăperi dispuse pe două
nivele, probabil destinate proviziilor
şi adăpostirii sătenilor în
vremuri grele. Mai există un turn,
pe partea opusă cămărilor, însă
una din laturile sale este complet
distrusă. Se pare că cetatea a beneficiat
în trecut de încă un zid
de apărare, dispus pe exteriorul a
ceea ce există acum.
Revenim în sat, după cum i-am
promis domnului Kunos, urmând
să facem schimb de adrese de
mail şi numere de telefon. Ne
strângem mâinile de parcă ne-am
fi cunoscut de multă vreme şi părăsim
satul. Ne oprim pe câmp
aproape de un şorecar ce stă cocoţat
pe un stâlp, veghindu-ne
calea. Întoarcem capul spre bătrâna
cetate, cu speranţa că va avea
o soartă mai bună.
Cum se ajunge la Jimbor
Din şoseaua Braşov -
Sighişoara, în localitatea Rupea
Gară se desprinde un drum (semnalizat
cu săgeată şi asfaltat) spre
satul Homorod. La ieşirea din
Homorod, după ce trecem calea
ferată există o ramificaţie: la stânga,
pe lângă calea ferată este drumul
spre comuna Caţa; înainte se
merge spre Mercheasa şi Jimbor.
Pentru a vizita biserica trebuie să
vă adresaţi Parohiei Evanghelice
Luterane Jimbor. Cetatea este
deschisă tot timpul (a se citi: nu
mai are porţi).
Bogdan Balaban
Asociaţia Mecanturist Galaţi
eekend
Săptămâna
12 - 18 iulie 2013
agazin
] Supliment gratuit al cotidianului “Viaţa liberă”
Puţină istorie
Menţiune
documentară
din secolul XIV
Prima menţiune documentară
a Jimborului are loc în perioada
1385-1553, într-o însemnare
a Fraternităţii Capitalului de la
Saschiz, din care rezultă că aşezarea
aparţine acestei congregaţii
religioase. În secolul al XV-lea se
construieşte o biserică-sală în stil
gotic. În partea de sud-est se află
poarta şi turnul-clopotniţă.
În anul 1663, potrivit lui
Heinrich Muller, soldaţii voievodului
moldovean Eustratie Dabija
atacă şi pradă aşezarea Jimbor,
locuitorii refugiindu-se în cetate.
În 1705 are loc un incendiu la
Jimbor, iar în 1779 parohia săsească
se află aproape de pieire. În
1784 se realizează noua clădire a
bisericii evanghelice. În biserică se
găsea un altar cu două aripi, creat
în anul 1520. În anul 1909, altarul
jimborean a fost mutat la Muzeul
Naţional de Artă din Cluj.
Ceea ce aduce unic această
fortificaţie este faptul că diferă de
altele din zonă, în sensul că biserica
este înconjurată de o incintă de
tip oval şi nu poligonal. Construită
în secolul al XIV-lea, cetatea ţărănească
din Jimbor avea rol de
apărare. În urma invaziei tătarilor
din 1690, cetatea a fost avariată,
fiind restaurată în anul 1692, iar în
anul 1818 zidul exterior al cetăţii a
fost dărâmat.
Bogdan Balaban
“Mecanturist” este un club
deschis publicului larg,
indiferent de vârstă,
reprezentând, prin activităţile
pe care le desfăşoară, o alternativă
de petrecere a timpului liber. Cei
interesaţi să îi cunoască sau să se
alăture excursiilor organizate de ei
îi pot găsi în fiecare zi de miercuri,
după ora 18,00, la restaurant Takis
sau le pot urmări
călătoriile realizate pe
site‐ul www.mecanturist.ro.