din Plantajul Baciu, OS Cluj - USAMV Cluj-Napoca

ŞCOALA DOCTORALĂ
Inginer diplomat
Alina-Maria VÎLCAN
TEZĂ DE DOCTORAT
Studiul variabilităţii genetice la
diferite provenienţe de larice
(Larix decidua Mill.) din Plantajul
Baciu, O. S. Cluj
Rezumat al tezei de doctorat
Conducător ştiinţific:
Prof. Dr. Radu SESTRAŞ
Cluj-Napoca
2011
1

CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………….... 5
Capitolul I Importanţa, arealul de răspândire şi diversitatea interspecifică a genului 7
Larix........................................................................................................................
1.1. Importanţa laricelui în economia forestieră.................................................................... 7
1.2. Arealul de răspândire a laricelui în Europa.................................................................... 8
1.3. Arealul de răspândire a laricelui în România................................................................. 9
1.4. Caracteristici morfologice ale laricelui........................................................................... 9
1.5. Scopul şi obiectivele propuse.......................................................................................... 10
Capitolul II Materialul biologic şi metodele de lucru……………………………….……... 11
2.1. Materialul biologic…………………………………………………………...………... 11
2.2. Metode de evaluare ale principalelor caracteristici ale arborilor din arealele de 12
origine............................................................................................................................
2.3. Metode de evaluare ale principalelor caracteristici ale clonelor de larice din Plantajul 12
Baciu...............................................................................................................................
2.3.1. Metode de evaluare ale principalelor caracteristici ale conurilor şi seminţelor 13
din Plantajul Baciu...............................................................................................
2.3.2. Metode de determinare a germinaţiei seminţelor................................................ 14
2.3.3. Deterninarea comportării arborilor la atacul de boli şi dăunători din Plantajul 14
Baciu....................................................................................................................
2.3.3.1. Comportarea arborilor la atacul de boli………………………………... 14
2.3.3.2. Comportarea arborilor la atacul de dăunători.......................................... 15
2.4. Metoda RAPD Random Amplified Polymorphic (ADN Polimorfic Amplificat la 16
Întâmplare)......................................................................................................................
Capitolul III Rezultate şi discuţii……………………………...…………………………… 17
3.1. Rezultate obţinute privind variabilitatea caracterelor la arborii de larice din 17
arealele de origine................................................................................................
3.1.1. Variabilitatea caracterelor trunchiului.................................................................. 17
3.1.2. Variabilitatea caracterelor defectelor de formă ale trunchiului arborilor............. 18
3.1.3. Corelaţiile fenotipice dintre principalele caracteristici ale arborilor din 20
arealele de origine.................................................................................................
3.2. Rezultate obţinute privind variabilitatea existentă la larice, în urma studiului 20
principalelor caracteristici ale conurilor şi seminţelor....................................................
3.2.1. Corelaţiile fenotipice dintre caracteristicile conurilor şi ale seminţelor şi 22
procentul de germinare........................................................................................
3.2.2. Heritabilitatea caracteristicilor studiate............................................................... 23
3.3. Rezultate obţinute privind îmbunătăţirea capacităţii de germinare a seminţelor şi 24
posibilitatea aplicării unor tratamente de creştere a procentului de germinare..............
3.4. Rezultate obţinute privind variabilitatea caracterelor la clonele de larice din 24
Plantajul Baciu...............................................................................................................
3.4.1. Variabilitatea caracterelor trunchiului................................................................. 25
3.4.2. Variabilitatea caracterelor coroanei.................................................................... 26
3.4.3. Variabilitatea caracterelor defectelor de formă ale trunchiului............................ 27
3.4.4. Corelaţiile fenotipice dintre principalele caracteristici ale clonelor din 28
Plantajul Baciu.....................................................................................................
3.4.5. Heritabilitatea caracteristicilor studiate la clonele din Baciu............................. 29
3.5. Rezultate obţinute privind comportarea clonelor de larice din Baciu la atacul de boli 30
şi dăunători……………………………………………………………………………..
3.5.1. Comportarea arborilor la atacul de boli……………………………………….. 30
3

3.5.1.1. Atacul de Hipodermella laricis……………………………………….. 30
3.5.2. Comportarea arborilor la atacul de dăunători………………………………….. 31
3.5.2.1. Atacul de Coleophora laricella şi Adelges laricis................................. 31
3.5.3. Corelaţiile fenotipice dintre răspunsul clonelor de larice la atacul principalelor 33
boli şi dăunători..................................................................................................
3.5.4. Heritabilitatea comportării clonelor la atacul principalelor boli şi dăunători..... 33
3.6. Rezultate obţinute privind variabilitatea existentă la larice prin aplicarea metodelor 34
de markare moleculară....................................................................................................
3.6.1. Dendrograma speciei Larix decidua Mill............................................................ 35
3.6.2. Rezultatele amplificării ADN-ului prin „amestecul” ADN-ului (bulk)……….. 36
3.6.3. Dendrograma speciei Larix decidua obţinută prin „amestecul” ADN-ului…… 37
Capitolul IV Concluzii şi recomandări………………………………….……………..…… 38
Bibliografie selectivă……………………………………………………………..…………… 43
4

INTRODUCERE
Teza de doctorat „Studiul variabilităţii genetice la diferite provenienţe de larice (Larix
decidua Mill.) din Plantajul Baciu, O.S. Cluj” are ca obiectiv studiul variabilităţii fenotipice,
genotipice şi moleculare la diferite provenienţe de larice.
Motivaţia alegerii temei a constituit-o dorinţa de a contribui la cercetările care se impun
în vederea reducerii eroziunii diversităţii genetice, cu consecinţe directe asupra reducerii
stabilităţii ecosistemelor, mai ales în contextul actual al schimbărilor climatice. Conservarea
eficientă a fondului de gene presupune nu doar cunoşterea cerinţelor ecologice ale speciei şi a
măsurilor silviculturale specifice, ci şi o caracterizare genetică şi productivă.
În România, laricele european (Larix decidua Mill.) ocupă circa 30.000 ha (STĂNESCU,
1979), suprafaţă din care circa 4.000 ha sunt arborete naturale şi restul arborete artificiale, create
în mare parte cu sămânţă importată din Austria. Deşi procentul de participare a acestei specii în
compoziţia pădurilor noastre este mic, laricele rămâne destul de apreciat pentru lemnul pe care-l
produce, pentru creşterea sa rapidă şi pentru contribuţia pe care o aduce la mărirea stabilităţii
arboretelor de molid, în compoziţia cărora se poate introduce în amestec.
În cadrul tezei de doctorat, în primă etapă, s-a avut în vedere studiul aprofundat al
cercetărilor în domeniu şi investigarea literaturii de specialitate, a cercetărilor efectuate şi
rezultatelor obţinute pe plan naţional şi mondial.
În cadrul cercetărilor proprii, s-a efectuat un studiu complet, la nivel fenotipic şi
molecular, la şapte areale de larice din România şi la descendenţii obţinuţi prin altoire, situaţi în
Plantajul Baciu, O.S. Cluj. S-a conceput crearea unei baze de date cu caracteristicile fenotipice
ale arborilor (atât din cele şapte areale de origine cât şi la clonele din Plantajul Baciu), care să fie
utilă pentru identificarea genotipurilor în scopul utilizării lor ca genitori pentru crearea de
variabilitate artificială.
Programul de ameliorare al laricelui a început în România în anii 1963 - 1965 odată cu
selecţia, în cadrul acţiunii de cartare seminologică, a celor mai valoroase arborete şi desemnarea
lor ca arborete - surse de seminţe.
În România, interesul faţă de specia Larix decidua Mill. este consemnat prin delimitarea
a circa 970 ha de rezervaţii de seminţe, din care 507 ha sunt ocupate efectiv de larice, şi 134,6 ha
plantaje de larice, care asigură sămânţa necesară pentru producerea puieţilor (MIHAI, 2007). Cu
toate că s-au întreprins aceste măsuri, necesarul de sămânţă încă mai este acoperit, în bună parte,
din import, ceea ce denotă că bazele de seminţe create nu au o producţie suficient de mare.
Pe baza acestor considerente, în cadrul doctoranturii s-a conceput şi crearea unei baze de
date cu caracteristicile fenotipice ale seminţelor de larice, care să fie utilă în identificarea
genotipurilor şi să ofere informaţii relevante în ceea ce priveşte corelaţiile fenotipice dintre
caracterele seminţelor şi procentul lor de germinare. De asemenea, s-a impus şi studiul energiei
de germinare şi a capacităţii de germinare a seminţelor în condiţii de laborator sub acţiunea unor
diferite tratamente chimice de stimulare a germinaţiei, respectiv de obţinere de noi plante viabile.
Prezentul studiu a urmărit şi rezistenţa arborilor din Plantajul Baciu la atacul de boli
(Hipodermella laricis) şi dăunători (Coleophora laricella şi Adelges laricis), în scopul prevenirii
şi combaterii acestora în lucrări silviculturale viitoare, măsuri ce se impun într-un sistem de
gestionare durabilă a fondului forestier naţional.
Caracterizarea moleculară a provenienţelor de larice s-a realizat cu ajutorul markerilor
RAPD (Randomly Amplified Polymorphic DNA). Această etapă s-a desfăşurat în cadrul
Departamentului de Biotehnologii al USAMV Cluj-Napoca. Rezultatele obţinute prin tehnica
RAPD au fost încurajatoare şi au permis o caracterizare eficientă la nivel molecular
provenienţele de larice luate în studiu.
5

Crearea unei baze de date în urma unui studiu exhaustiv, efectuat la nivel fenotipic,
genotipic şi molecular, la diferite provenienţe de larice este utilă în identificarea genotipurilor, în
vederea utilizării acestora în lucrări viitoare de ameliorare şi oferă informaţii relevante în direcţia
monitorizării valorii economice a fondului forestier românesc.
În acest sens, teza reprezintă un studiu complex, morfologic, genetic şi molecular la
specia Larix decidua Mill., care se constituie într-o contribuţie originală pentru ţara noastră, şi
aduce informaţii ştiinţifice inedite la cunoştinţele existente pe plan mondial, în problematici de
mare actualitate privind schimbările climatice, conservarea biodiversităţii şi utilizarea mai
responsabilă a resurselor naturale.
Teza de doctorat este structurată pe şapte capitole şi cuprinde 220 pagini, 54 tabele, 44
figuri şi 184 titluri bibliografice.
O parte din rezultatele obţinute pe parcursul celor trei ani de doctorat au fost publicate în
reviste de specialitate recunoscute, indexate în baze de date internaţionale (BDI) de prestigiu,
alte rezultate urmând a fi valorificate, în continuare, prin publicare. Două lucrări cu rezultate din
teză au fost susţinute la simpozionul internaţional “Prospects for the 3 rd Millennium
Agriculture”, organizat de universitatea noastră, în anul 2011, fiind publicate în revista “Bulletin
of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Horticulture”
(indexată CABI, ISI-MJL etc.). Alte rezultate au fost valorificate în două articole publicate în:
„Journal of Forest Science”, respectiv revista „Agricultura”. Deasemenea, alte rezultate
valoroase din teză urmează a fi publicate într-o revistă cotată ISI.
Ing. drd. Alina Vîlcan
Autoarea
26 septembrie 2011
6

CAPITOLUL I
IMPORTANŢA, AREALUL DE RĂSPÂNDIRE ŞI DIVERSITATEA
INTERSPECIFICĂ A GENULUI LARIX
1.1. IMPORTANŢA LARICELUI ÎN ECONOMIA FORESTIERĂ
Laricele, numit şi zadă sau crin, este una dintre speciile răşinoase indigene care prezintă o
deosebită importanţă pentru economia naţională, datorită calităţilor superioare ale lemnului,
marii productivităţi, longevităţii înaintate, cât şi însuşirilor sale deosebit de decorative.
Între toate răşinoasele cultivate în afara arealului natural în scopul sporirii productivităţii
pădurilor europene, laricele s-a bucurat până nu de mult de un interes ştiinţific deosebit, datorită
rezultatelor contradictorii obţinute în cultura artificială. În Germania, unde laricele european a
fost mult extins în cultura forestieră în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, numeroase arborete s-
au uscat şi din cauza atacului produs de ciuperca Dasyscypha wilkomii. În acelaşi timp, alte
arborete sănătoase atingeau vârste înaintate şi înregistrau creşteri remarcabile.
Cunoaşterea aprofundară a însuşirilor biologice şi silviculturale ale laricelui,
considerată drept „o specie enigmatică” (DENGLER, 1935) a determinat, odată cu
promovarea principiului modern „multiple use of the forest” dobândirea de noi valenţe şi
creşterea ponderii utilizării în lucrările de împădurire.
Sub raport economic, arboretele naturale de larice din Europa şi îndeosebi din ţara
noastră prezintă o mică importanţă deoarece au o întindere destul de redusă. Laricele devine o
specie valoroasă din punct de vedere economic în afara arealului natural, unde poate forma, în
anumite condiţii staţionale şi în amestec cu anumite specii, arborete mai productive decât tipurile
de pădure naturale locale, atât prin volumul mai mare de lemn, cât şi prin valoarea sortimentelor
obţinute.
Lemnul său este unul din cele mai preţioase pe care îl produc pădurile noastre, de aceea a
fost numit şi stejarul munţilor. Lignificarea sa completă şi bogăţia în răşină îi asigură o durată
foarte mare, în timp ce regularitatea şi îngustarea creşterilor (alternanţe formate din zone moi şi
tari) îi dau o rezistenţă şi o supleţe remarcabilă. Lemnul de larice este rezistent, tare, greu, foarte
elastic şi foarte durabil chiar şi în apă.
Laricele (Larix decidua Mill.), deşi cu o răspândire naturală mai limitată şi cu o
pondere în culturile artificiale mai redusă decât molidul şi pinul silvestru, a făcut obiectul a
numeroase cercetări şi studii, aşa încât, după cum apreciază ROHMEDER şi SCHONBACH
(1959) dacă ar fi să stabilim importanţa speciei după numărul lucrărilor publicate ce i-au fost
consacrate, atunci ar trebui considerat printre cele mai valoroase specii din Europa.
Zada prezintă o serie de însuşiri biologice şi areologice particulare (fructificaţie
timpurie şi frecventă, areal disjunct, o mare diversitate genetică), dublate de importante
însuşiri silviculturale (rapiditatea de creştere, uşurinţa cu care poate fi cultivat în afara
arealului, calitatea superioară a lemnului, rezistenţă relativ mare la adversităţi).
Datorită însuşirilor sale biologice, laricele are, de asemenea şi o valoare culturală
deosebită. Marea amplitudune ecologică perminte cultura laricelui cu rezultate favorabile atât
în regiunea montană cât şi în cea de dealuri şi în unele cazuri, chiar şi la câmpie.
Graţie temperamentului său de lumină şi rezistanţei destul de mare la frig şi căldură,
laricele poate fi plantat în locuri deschise, după aplicarea tăierilor rase. Acest factor
favorizează foarte mult extinderea sa în cultura artificială.
În terenurile în care regenerarea naturală este insuficientă, poate fi folosit de
asemenea cu bune rezultate la completarea acesteia. Creşterea rapidă în tinereţe, şi destul de
susţinută până la vârsta de 40-60 de ani, face posibilă instalarea sa ulterioară pentru
completarea seminţişurilor naturale.
7

În perspectivă, laricele va juca în silvicultura românească un rol din ce în ce mai
important. În acţiunea de extindere a răşinoaselor în arboretele de fag şi gorun, în multe
staţiuni va reprezenta specia de bază, mai ales dacă se are în vedere uşurinţa de cultivare,
faptul că litiera se descompune rapid şi produce un humus de tip mull, stabilitatea
randamentelor înalte (interacţiune genotip x mediu mai redusă), etc.
Înrădăcinarea sa mixtă (pivotant-trasantă) determină o rezistenţă mai mare decât a
molidului la acţiunea vânturilor puternice. Din această cauză, s-a preconizat sporirea
rezistenţei arboretelor de molid la doborâturi de vânt prin asociere cu laricele.
De asemenea, pe solurile mai puţin profunde pare să fie mai rezistent la doborâturi de
vânt şi rupturi de zăpadă decât pinul silvestru, deoarece, în raport cu acesta, are o coroană
mai puţin densă mai strânsă şi de regulă înfrunzeşte după căderea ultimelor zăpezi.
Aşa cum s-a demonstrat în culturi comparative, faţă de criteriile acceptate pentru ceea
ce unii autori au denumit „specii repede crescătoare”, unele provenienţe de larice cu potenţial
genetic ridicat, cultivate în staţiuni ecologic compatibile, pot fi clasificate ca repede
crescătoare (creşteri medii, respectiv maxime de cel puţin 10 m 3 /an/ha şi vârsta
exploatabilităţii absolute 50 ani).
Ca lemn de foc, laricele are inconvenientul că aruncă scântei şi ţăndări aprinse mai mult
decât oricare alt răşinos. Cărbunele, care se obţine din lemn de larice, este de bună calitate şi este
mai căutat decât cel de pin sau de molid. Produce o răşină abundentă şi bogată în terebentină
(20-22%), această terebentină fiind mai curată şi de calitate mai bună decât a pinilor. Răşina
brută se foloseşte la fabricarea lacurilor şi vopselelor, în culorile de smalţ iar ceara roşie pentru
fabricarea hârtiei lipicioase, plasturilor şi alifiei. Odată cu răşina se elimină şi gomele
hidrosolubile (un lichid vâscos care se îngroaşă repede), care se utilizează în industria textilă la
îngroşarea culorilor de ţesuturi, în industria chibriturilor, la fabricarea acuarelelor, preparatelor
medicinale, etc.
Scoarţa tânără serveşte ca tanant, motiv care a determinat ca în unele părţi ale Germaniei
să se extindă mult cultura laricelui. Scoarţa conţine 7-9% maltol (acid larixenic), în plus, scoarţa
se foloseşte şi pentru a colora obiectele în brun.
1.2. AREALUL DE RĂSPÂNDIRE A LARICELUI ÎN EUROPA
Laricele este un arbore european, aria lui de răspândire, foarte restrânsă, prezentându-se
insular. Cel mai important centru de răspândire se găseşte în munţii Alpi, începând din regiunea
oraşului Nisa, până în apropiere de Viena, urmărind crestele înalte.
Laricele mai este întâlnit şi în Sudeţii Cehoslovaciei, în Carpaţii Cehoslovaciei, ai
Poloniei (Munţii Tatra) şi ai României. În Polonia, în afară de Munţii Carpaţi se mai găseşte pe
muntele Chelm, aproape de Nowa Slupia. Răspândirea lui se limitează la regiunile muntoase,
înalte ale latitudinilor mijlocii, fără ca să se întindă, ca molidul, în câmpiile din nord.
Laricele european apare la înălţimi care variază între 200 şi 2400 de metri
(VIDAKOVIC, 1991) în standuri pure şi mixte cu molidul Norvegian, fagul European (Fagus
sylvatica L.), Abies sp. şi Pinus mugo Turra (MØLLER, 1965).
ABAIMOV (1998), precizează, că altitudinile mari unde are maximul de răspândire nu
reprezintă şi optimul de vegetatie, ci mai mult un refugiu, în care a fost izgonit de alte specii
concurente. La o înălţime de peste 1500 m, creşterea laricelui se diminuează, iar accidentele
meteorologice provoacă trunchiului numeroase deformaţii.
În Alpi şi în Carpaţi este un arbore de mare altitudine. Centrul ariei laricelui este
considerat Austria, unde există aproape pretutindeni cu excepţia regiunii din stânga Dunării.
Limitele altitudinale prezintă variaţii însemnate: în Alpii francezi 1000 (excepţional
1600 m) - 2000 m (excepţional 2600 m la Queyras şi Tinee); în Alpii italieni urcă până la
2400-2500 m şi coboară până la 250 m în Lombardia, 300 m în provincia Veneţia şi 350 m în
8

Trentin; în Elveţia vegetează între 600 şi 2400 m. În Sudeţi cele mai importante masive se
întâlnesc între 300 şi 800 m altitudine, iar în Tatra (Slovacia) între 1100 şi 1300 m, în
Polonia vegetează la altitudini de 600 m în sudul ţării şi la 450 m în nord.
1.3. AREALUL DE RĂSPÂNDIRE A LARICELUI ÎN ROMÂNIA
În Romania, laricele vegetează spontan în cinci centre (după, HARALAMB, 1967):
- În Muntii Ceahlău în punctele Poliţa cu Crini (1400-1450 m altitudine), Piatra cu
Apă (1500 m) şi sub stâncile Piatra Neagră.
- În masivul Ciucaşul pe Zăganul (1000-1450 m altitudine) şi Tigăile.
- În Munţii Bucegi în numeroase puncte (cu un optim pe brâul Furnica, Piatra Arsă,
Mălăieşti) şi în masivul Gârbova în văile Ciuta şi adâncă (1200-1550 m altitudine).
- În Munţii Lotrului, pe lângă Târnovul Mare şi Târnovul Mic ca puncte mai
importante şi pe munţii din jur (Gorgani, Voineasa, Vânata, şi altele).
- În Munţii Apuseni în mai multe puncte: masivul Gilăului, Muntele Scăriţa, Piatra
Vulturesei, Muntii Trascăului în câteva locuri pe râurile Arieş şi Geoagiu (600-1200 m
altitudine)
De regulă, laricele se situează la limita altitudinală a vegetaţiei, unde formează
arborete pure sau amestecate cu molidul, pinul cembra (pe Coştila în Bucegi), fagul, bradul,
frasinul şi mesteacănul (Târnovul). În trecut, la noi în ţară laricele era mai răspândit decât
astăzi, când suprafaţa ocupată de această specie, în arboretele naturale, s-a diminuat până la
circa 4500 ha. Reducerea drastică a suprafeţei laricetelor naturale se datorează exploatărilor
intense care s-au practicat de-a lungul timpului, ca urmare a valorii deosebite a lemnului
(ŞOFLETEA şi CURTU, 2001).
Centrul de maximă răspândire se află în Bucegi, unde suprafaţa împădurită cu
participarea naturală a laricelui este de circa 1570 ha, din care pe aproximativ 470 ha se
găseşte diseminat. Urmează apoi Munţii Lotrului, unde se întâlneşte în arborete naturale pe
circa 1380 ha, din care diseminat pe circa 620 ha (GUREAN, 2005).
Cele mai multe arborete naturale se află la peste 1000 m altitudine, ajungând până la
limita zonei forestiere (1700-1750 m) sau chiar dincolo de aceasta (în Munţii Lotrului până
la 1900 m, în Bucegi până la 2050 m), dar numai sub formă de exemplare arbustive. Multă
vreme s-a considerat că laricele fiind specie montană, nu poate fi coborât sub 1000 m
altitudine, din cauza îmbolnăvirilor de cancer şi deprecierii lemnului. Cercetările efectuate în
România au demonstrat însă, că laricele cultivat în staţiuni corespunzătoare asigură creşteri
active şi acumulări intense de biomasă până la altitudini de 300 m (GUREAN, 2007).
Creşterile cele mai active şi producţiile cele mai ridicate, care justifică încadrarea laricelui în
categoria speciilor repede crescătoare, s-au obţinut în regiunile de dealuri şi munţi mijlocii,
în amestec cu molidul, bradul, fagul şi gorunul, unde productivitatea lui ajunge până la 15
m 3 /an/ha.
1.4. CARACTERISTICI MORFOLOGICE ALE LARICELUI
Laricele aparţine familiei Pinaceae, este un arbore indigen, cu o înălţime de până la 65 m
şi cu diametrul de 2 m.
Tulpina este dreaptă, zveltă, puţin cilindrică, bine elagată uneori se poate deforma
(însăbiere, înfurcire şi îngroşare la bază). După unii cercetători, această formă însăbiată ar fi
ereditară, iar alţi cercetători consideră că această formă s-ar datora vântului dominant sau
direcţiei din care vine zăpada. La noi în ţară, pe văile Latoriţei şi Ialomiţei, laricele a atins
înălţimi de 60 - 65 m şi diametre de 2 - 2,5 m.
9

Înrădăcinarea este pivotantă la început iar mai târziu formează rădăcini laterale destul de
profunde, bine ancorate în sol. Pe solurile argiloase, pseudogleizate, rădăcinile devin
superficiale. Forma şi mărimea sistemului de înrădăcinare variază între anumite limite, în funcţie
de vârsta arborilor şi de condiţiile staţionale (STĂNESCU, 1979).
Scoarţa în tinereţe este netedă, cenuşie, ritidom gros format de timpuriu ce poate trece de
peste 10 cm, se desprinde în plăci neregulate. Lemnul foarte preţios, cu duramen distinct, calităţi
superioare, în comparaţie cu celelalte răşinoase şi cu al multor specii foioase de la noi. Scoarţa
conţine tanin, într-un procent de 7-16% (REMINGTON, 1995).
Coroana este îngustă şi prelung piramidală, formată din ramuri subţiri şi lungi, etalate sau
răsfrânte, redresate la extremităţi şi neverticilate. Rămurelele, care alcătuiesc coroana, sunt
numeroase, lungi şi subţiri, în general pendente. Datorită coroanei puţin dezvoltate şi rare,
lumina pătrunde uşor printre ramuri, solul fiind slab acoperit.
Lujerii sunt de două feluri: lungi-subţiri, pendenţi, gălbui, glabri şi brăzdaţi din cauza
perniţelor decurente ale frunzelor şi lujeri scurţi-bruni închişi, cu câte un mugure terminal, iar
primăvara, la câteva săptămâni după înflorire, unii lujeri scurţi se dezvoltă, transformându-se în
lujeri lungi.
Mugurii au forma aproape sferică, culoarea brună, au suprafaţa acoperită cu perişori
glabri şi sunt răşinoşi. Mugurii de pe lujerii scurţi sunt cei care pornesc primii în vegetaţie, iar
mai târziu cei de pe lujerii lungi.
Acele sunt caduce, moi, de 1-3 cm lungime şi cu linii de stomate numai pe dos, pe lujerii
lungi sunt solitare şi aşezate spiralat, iar pe cei scurţi stau câte 30-40 grupate în fascicule. După
cădere, acele lasă pe lujeri o cicatrice triunghiulară până la rombică. Toamna frunzişul se
colorează în galben-portocaliu, dând astfel arborelui un aspect foarte decorativ. Acele căzute se
descompun de obicei destul de repede, dând un humus convenabil.
Florile sunt unisexuat-monoice, împrăştiate pe întreaga coroană, cele mascule sub formă
de amenţi ovoizi, galbeni, pedicelaţi, cele femele, ovoid-sferice, erecte, roşii-purpurii-violacee
sau verzui, cu numeroşi solzi.
Înfrunzeşte şi înfloreşte în acelaşi timp, foarte devreme primăvara, la sfârşitul lunii aprilie
- începutul lunii mai. Fructifică destul de precoce, mai ales când este cultivat în regiuni
temperate, dar în acest caz seminţele sun seci. Numai pe la vârsta de 30 de ani începe să
fructifice regulat şi să aibă seminţe fertile, iar izolat fructifică la vârsta de 15-20 de ani.
Conurile ovoid-alungite până la 4 cm, cu solzi pieloşi, rotunjiţi şi plaţi, bracteele scurte,
au vârfuri ascuţite şi se observă numai după desfacerea solzilor. Conurile stau prinse de un
peduncul recurbat, iar după diseminarea seminţei, mai rămân pe arbori 2-4 ani.
Seminţele de 3-4 mm, concrescute cu o aripioară de 7-8 mm, nu prezintă pungi de răşină.
Un kilogram de seminţe conţine circa 160000 de seminţe nearipate. Maturaţia seminţelor are loc
în toamna primului an, prin octombrie-noiembrie, iar diseminaţia în primăvara următoare.
Periodicitatea fructificaţiei apare la 3-5 ani, iar la altitudini mari la 6-10 ani. Puterea germinativă
este redusă, de 20-45% şi se poate păstra 3-4 ani.
1.5. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROPUSE
Programul de ameliorare al laricelui a început în România în anii 1963-1965 odată cu
selecţia, în cadrul acţiunii de cartare seminologică, a celor mai valoroase arborete şi desemnarea
lor ca arborete - surse de seminţe (OLENICI, 2004). A continuat cu selecţia arborilor plus,
încrucişarea lor în plantaje de clone, inclusiv aceea de hibridare interspecifică, urmată de
instalarea de culturi comparative.
În România există instalate 134,6 ha plantaje de larice. Acestea reprezintă plantaţii de
arbori plus netestaţi, înmulţiţi pe cale vegetativă sau generativă, selecţionaţi după însuşirile
fenotipice, din anumite regiuni de provenienţă a speciei respective (MIHAI, 2007).
10

Pe plan mondial, majoritatea statelor, desfăşoară programe de ameliorare bazate pe
selecţia şi încrucişarea arborilor plus şi instalarea de plantaje pentru producerea seminţelor cu
valoare genetică şi biologică ridicată. În multe dintre acestea, prima generaţie de ameliorare a
fost încheiată trecând la generaţii avansate de ameliorare (generaţia II şi III) pentru multe specii
forestiere (ARCADE, 2008).
În cercetările din cadrul doctoranturii s-a prevăzut studiul variabilităţii fenotipice şi
genotipice la un material biologic constituit din specia Larix decidua Mill., desfăşurat în şapte
areale de larice din Romania şi la descendenţii obţinuţi prin altoire din Plantajul Baciu.
Evaluarea fenotipică şi genotipică a speciei luate în studiu, a presupus analiza caracterelor
cantitative şi calitative a genotipurilor luate în studiu, prelucrarea datelor experimentale prin
analiza varianţei, aprecierea variabilităţii caracteristicilor pe baza coeficienţilor de variabilitate,
estimarea corelaţiilor dintre caracteristicile studiate, prin calcularea coeficienţilor de corelaţie.
De asemenea, studiul a urmărit rezistenţa arborilor la atacul de boli şi dăunători, deoarece
plantajele reprezintã resurse genetice forestiere valoroase prin care se realizează nu doar
conservarea variabilităţii genetice dar, în acelaşi timp, asigură o creştere a variabilităţii genetice
şi un câştig genetic ridicat prin încrucişarea celor mai valoroşi indivizi (arbori plus) din cele mai
valoroase populaţii. Seminţele obţinute în plantaje prezintă o diversitate genetică ridicată
(ENESCU, 1994). În acest sens prezenta cercetare a urmărit şi studiul facultăţii germinative şi a
capacităţii germinative a seminţelor de larice în condiţii de laborator, în vederea îmbunătăţirii
germinaţiei seminţelor şi a apariţiei de noi plante.
S-a propus şi crearea unei baze de date cu principalele caracteristici ale conurilor şi
seminţelor de larice din Plantajul Baciu, considerată utilă în identificarea clonelor. S-a considerat
utilă şi obţinerea unor informaţii relevante în ceea ce priveşte corelaţiile fenotipice şi coeficientul
de heritabilitate în sens larg (H 2 ) dintre caracterele conurilor şi seminţelor şi procentul de
germinare a seminţelor de larice. Caracteristicile conurilor şi seminţelor de larice au
aplicabilitate practică în momentul instalării plantajelor, care nu trebuie să se restrângă doar la
scopul producerii de seminţe în vederea ridicării productivităţii pădurii. Plantajele reprezintă o
metodă de conservare "ex situ" a variabilităţii genetice a speciilor forestiere şi sunt importante
mai ales în cazul speciilor periclitate, cu înflorire rară în mediul lor natural, cu dificultăţi la
recoltarea seminţelor sau pentru a combina anumite caractere dorite în populaţii de ameliorare.
Evaluarea la nivel molecular s-a realizat prin markarea moleculară PCR-RAPD (Random
Amplified Polymorphic, ADN polimorfic amplificat la întâmplare), presupunând testarea
primerilor RAPD, extracţia ADN la materialul analizat, efectuarea amplificărilor PCR cu
primerii RAPD.
Prin urmare, scopul cercetărilor constă în selecţia celor mai valoroşi arbori plus în
plantajele generaţia I în vederea continuării programului de ameliorare a laricelui şi trecerea la
generaţia a II-a de plantaje. Scopul fundamental al selecţiei arborilor plus este obţinerea unui
câştig genetic maxim în minimum de timp. Succesul selecţiei este dependent, în mare măsură, de
cunoaşterea variabilităţii şi a heritabilitaţii caracterelor după care se face selecţia.
Prin modul de concepere a tezei, materialul biologic utilizat şi metodologiile de lucru, s-a
avut în vedere obţinerea unor date şi informaţii ştiinţifice originale, dar şi cu valoare aplicativă
privind modul de transmitere ereditară a principalelor caracteristici ale arborilor.
CAPITOLUL II
MATERIALUL BIOLOGIC ŞI METODELE DE LUCRU
2.1. MATERIALUL BIOLOGIC
Materialul biologic folosit pentru cercetări este reprezentat de diferite provenienţe
ale speciei Larix decidua Mill. În Plantajul Baciu, materialul de studiu a fost alcătuit din
11

clone de larice obţinute prin altoire, din arbori plus selecţionaţi provenind din şapte
populaţii naturale sau artificiale de larice din România.
Analiza fenotipică a materialului biologic luat în studiu, existent în cadrul plantajului de
larice Baciu, a constat într-o evaluare a speciei Larix decidua Mill. În paralel s-au efectuat studii
privind principalele caractere ale arborilor şi în arboretele naturale din care au provenit
genotipurile amplasate în Plantajul Baciu.
2.2. METODE DE EVALUARE ALE PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
ARBORILOR DIN AREALELE DE ORIGINE
Analiza fenotipică a materialului biologic luat în studiu, a presupus luarea în calcul a 50
de arbori din fiecare ocol silvic (O.S.) şi anume: O.S. Gura Humorului, O.S. Braşov-Valea
Cetăţii, O.S. Săcele, O.S. Braşov-Valea Popii, O.S. Sinaia, O.S. Anina şi O.S. Latoriţa.
Au fost studiate următoarele caractere care, pe baza literaturii de specialitate (SAVATTI,
2005), s-a considerat că sunt edificatoare pentru studiul variabilităţii. Aceste caractere sunt:
înălţimea trunchiului (m), diametrul de bază (măsurat la 1,30 m de la sol, exprimat în cm) ,
diametrul la nivelul solului (cm), diametrul la un metru de la sol (cm) şi defecte de formă precum
conicitatea (cm), ovalitatea (cm), curbura (cm) şi lăbărţarea (cm).
Realizarea observaţiilor şi măsurătorilor la aceste caractere s-au făcut după cum urmează:
- Măsurarea înălţimii arborilor prezintă o mare importanţă în vederea determinării
volumului şi a altor parametri de formă. La această operaţie s-a folosit hipsometrul determinând,
rând pe rând, la fiecare arbore, înălţimea după procedee bine stabilite. Pentru ca măsurătorile să
fie cât mai exacte operatorul a fost situat la o distanţă cât mai apropiată ca valoare de înălţimea
presupusă a arborilor.
- Măsurarea diametrului arborilor s-a făcut cu ajutorul clupei forestiere la înălţime de
1,30 m deasupra solului, diametru denumit „de bază”. S-au făcut două măsurători perpendiculare
pentru a obţine diametrul mediu al arborelui, deoarece majoritatea arborilor au neregularităţi şi
numai în cazuri ideale diametrul lor este un cerc perfect.
- Curbura (Cu) constă în devierea curbă a axei trunchiului, de la linia dreaptă, într-un
plan sau mai multe planuri. Curbura se datorează sarcinilor mari sau a simetriei arborelui,
cauzată de vânt, zăpadă, inegalitatea coroanei, etc. A fost determinată cu ajutorul formulei:
Cu=s/L (cm/m), unde “s” reprezintă săgeata (cm), iar “L” reprezintă lungimea porţiunii curbate
(cm/m). Curbura se măsoară prin aşezarea unei prăjini ce se sprijină pe capetele curburii şi cu
ajutorul ruletei se măsoară săgeata maximă.
- Conicitatea anormală (Co) este o descreştere continuă, mai pronunţată decât cea admisă
pentru sortimentele de lemn rotund (1 cm/m) a diametrului de la bază spre vârful trunchiului.
Conicitatea este specifică tuturor speciilor forestiere. A fost determinată cu ajutorul formulei:
Co=D-d/L (cm/m), unde “D” reprezintă diametrul la capătul gros (cm), “d” reprezintă diametrul
la capătul subţire (cm) iar “L” reprezintă lungimea trunchiului dintre aceste două diametre,
măsurată în cm sau m.
- Lăbărţarea (Lb) reprezintă îngroşarea anormală şi pronunţată a bazei trunchiului pe o
anumită porţiune, de la colet în sus. Lăbărţarea a fost determinată folosind formula: Lb=D-d/L,
unde “D” reprezintă diametrul la baza trunchiului în cm, “d” reprezintă diametrul măsurat la 1,00
m distanţă de bază în cm, iar “L” lungimea între cele două secţiuni în cm sau m. Defectul
produce pierderi de material lemnos la doborârea şi prelucrarea lemnului.
- Ovalitatea (Ov) reprezintă forma ovală a secţiunii transversale a trunchiului. Deseori,
ovalitatea este însoţită de deplasarea măduvei lemnului dinspre centrul secţiunii spre exterior.
Defectul se datorează acţiunii vântului dominant, iar alteori dezvoltării asimetrice a coroanei sau
a sistemului radicular al arborelui.
12

Ovalitatea a fost determinată cu ajutorul formulei: Ov=D-d/D (cm/m), unde “D”
reprezintă diametrul mare al elipsei, în cm, “d” diametrul mic în cm. Măsurarea celor două
diametre s-a făcut folosind clupa forestieră, la aceaşi înălţime măsurându-se două diametre pe
direcţii diferite.
2.3. METODE DE EVALUARE ALE PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
CLONELOR DE LARICE DIN PLANTAJUL BACIU
Realizarea acestor cercetări a presupus luarea în calcul a 50 de arbori din fiecare
provenienţă. La clonele din cele şapte provenienţe au fost efectuate numeroase observaţii,
măsurători, determinării şi analize în teren, pentru fiecare arbore în parte, fiind centralizate pe
fiecare clonă. Au fost studiate următoarele caractere care, pe baza literaturii de specialitate, s-a
considerat că sunt edificatoare pentru studiul variabilităţii. Aceste caractere sunt: înălţimea
arborelui (m), diametrul la 1,30 m (cm), diametrul la nivelul solului (cm), diametrul la un metru
de la sol (m), înălţimea la prima ramificaţie (m), diametrul coroanei (m), înălţimea coroanei (m),
numărul de verticile, distanţa între verticile (cm), numărul de ramuri, grosimea ramurilor (cm),
unghiul de inserţie (grade), volumul (m 3 ) şi defecte de formă precum conicitatea (cm), curbura
(cm), lăbărţarea (cm) şi ovalitatea (cm).
Realizarea observaţiilor şi măsurătorilor la aceste caractere s-au făcut aproximativ la fel
ca şi cele din arealele de origine:
- Măsurarea diametrului coroanei s-a făcut cu ruleta, folosindu-se proiecţia pe orizontală
a verticilelor de la baza trunchiului. Pentru a obţine valori cât mai exacte, s-au făcut două
măsurători perpendiculare.
- Numărul de ramificaţii a fost determinat prin numărarea fiecărei ramificaţii în parte.
Pentru a obţine o valoare cât mai aproape de cea reală, s-au făcut două numărători la ficare
arbore.
- Măsurarea unghiului de inserţie s-a făcut cu raportorul pentru a scoate în evidenţă
unghiul format de ramuri cu trunchiul arborelui, deoarece e bine ştiut faptul că acest unghi
influenţează înflorirea şi fructificarea.
- Grosimea ramurilor a fost măsurată cu ajutorul ruletei. Pentru determinarea acestui
caracter s-au luat în calcul doar ramurile de la baza arborelui, rezultatul final fiind media
aritmetică a ramurilor măsurate.
2.3.1. Metode de evaluare ale principalelor caracteristici ale conurilor şi seminţelor
din Plantajul Baciu
Conurile de larice au fost recoltate din Plantajul Baciu la sfârşitul anului 2010. Recoltarea
conurilor s-a efectuat manual, cu ajutorul unor prăjini cu cârlige, în cazul arborilor mai înalţi s-a
folosit şi scări duble de tip zugrav, cu înălţimea de până la 4 m.
Conurile au fost recoltate şi transportate în lăzi din lemn, separate pe fiecare provenienţă
din Plantajul Baciu. După recoltare, conurile au fost depozitate în magazii speciale. Întrucât ele
se desfac greu, procesul de extragere al seminţelor s-a executat în uscătorii, la temperatura de
35˚C maxim 40˚C timp de 48 de ore.
Seminţele speciilor de răşinoase sunt, în marea lor majoritate, aripate, ceea ce facilitează
procesul de diseminare naturală, cu ajutorul curenţilor de aer. La larice, aripioarele sunt
concrescute cu tegumentul seminţelor.
Dezariparea seminţelor de larice a fost efectuată manual, prin frecarea uşoară, între
palmele prevăzute cu mănuşi, a seminţelor. În urma dezaripării a rezultat un amestec de seminţe
(de diverse dimensiuni şi calităţi) şi impurităţi, resturi vegetale (bucăţi de aripioare). Sistemul de
curăţare a seminţelor a constat în vânturarea acestora într-un curent de aer produs de un simplu
13

ventilator. Conurile şi seminţele fiecărei clone au fost analizate din punctul de vedere al
principalelor caracteristici morfologice.
Caracterele luate în considerare la conurile şi seminţele de larice, considerate ca putând
ilustra şi variabilitatea existentă în interiorul fiecărei clone au fost următoarele:
- greutatea conului (g), folosind balanţa analitică cu patru zecimale;
- lungimea conului (cm) determinată cu ajutorul şublerului;
- lăţimea conului (cm) determinată cu ajutorul şublerului;
- greutatea seminţelor (mg), folosind balanţa analitică cu patru zecimale
- lungimea seminţelor (mm) determinată prin măsurare, utilizând rigla;
- lăţimea seminţelor (mm) determinată prin măsurare, utilizând rigla.
Pentru toate caracterele luate în studiu, au fost analizate 50 de conuri şi seminţe pe fiecare
provenienţă, valorile individuale obţinute au fost ulterior prelucrate ca valori medii pe clonă şi
prelucrate statistic.
2.3.2. Metode de determinare a germinaţiei seminţelor
Înmulţirea prin seminţe este o metodă de reproducere cu o importanţă deosebită, deoarece
menţine diversitatea genetică a diferitelor populaţii de larice.
Sămânţa se consideră germinabilă dacă în ea pot avea loc transformări biochimice şi
procese fiziologice care să declanşeze activitatea embrionară şi să determine creştere şi
dezvoltare noii plantule. Capacitatea germinativă a seminţelor se poate stabili, în primul rând,
după aspectul sănătos şi după felul în care acesta reacţionează la anumite tratamente fizice sau
chimice.
În general, sămânţa de larice are o putere de germinaţie scăzută. La o putitate de 85-95%,
germinaţia este de numai 30-50% (DAVID, 2002).
Majoritatea studiilor (WITOWSKA, 2009; GRODNITSKAYA şi SUKACHEV, 2008;
KOVYLINA, 2008; HANSEN, 2008) recomandă aplicarea unor diferite tratamente, menite să
stimuleze germinaţia seminţelor de larice.
Pe baza acestor considerente în cadrul cercetărilor s-a derulat experimente în care s-au
studiat facultatea germinativă şi capacitatea de germinaţie a seminţelor de larice în condiţii de
laborator.
Germinaţia seminţelor s-a determinat sub două aspecte: energia germinativă şi facultatea
germinativă. Germinaţia a fost studiată sub influenţa a şase variante de tratament. Astfel V 1 -apă,
V 2 -soluţie apoasă concentrată care conţine ca şi substanţa activă sodiu, V 3 -soluţie apoasă
concentrată, cu un conţinut în auxine de 9%, V 4 -soluţie apoasă concentrată care conţine ca şi
substanţa activă sulfat de cupru (2,5 g/0,5 l apă), V 5 - soluţie apoasă concentrată care conţine ca şi
substanţa activă permanganat de potasiu (1,25 g/0,5 l apă), V 6 - soluţie apoasă concentrată care
conţine ca şi substanţa activă hidroxid de calciu (var stins-20,0 g/0,5 l apă).
2.3.3. Deterninarea comportării arborilor la atacul de boli şi dăunători din
Plantajul Baciu
2.3.3.1. Comportarea arborilor la atacul de boli
În plantaj s-a sesizat atacul de Hypodermella laricis Tub. (îngălbenirea acelor de larice).
Boala se manifestă prin colorarea acelor în galben şi uscarea în cele din urmă. Pe acele uscate
apar periteciile într-un şir longitudinal median, în ace se găsesc ascosporii, de forma unei lacrimi.
Ascosporii pătrund în cuticula acelor moi, iar miceliul parazitează ţesuturile (sub) epidermice. În
timpul verii, zonele se decolorează apărând pătări cenuşii, gălbui sau brun deschise.
14

Modul de înregistrare a intensităţii atacului (I%) s-a făcut pe câte 30 de arbori din fiecare
clonă din Plantajul Baciu.
Aprecierea atacului de Hypodermella laricis s-a realizat în funcţie de încadrarea
intensităţii atacului într-un sistem de şase clase (Tabelul 2.1.), sistemul de notare fiind cel indicat
în “Norme şi îndrumări tehnice privind protecţia pădurilor, nr. 6/2000”.
Tabelul 2.1./Table 2.1.
Aprecierea atacului în funcţie de intensitate
Attack appreciation according to intensity
Aprecierea atacului/ Attack appreciation
Intensitatea atacului (%)/Attack intensity(%)
Fără atac / No attack (I% = 0)
Atac foarte slab / Very weak attack
(I%=0,1-1)
Atac slab / Weak attack
(I%=1,1-5.0)
Atac mediu/ Average attack
(I%=5,1-15)
Atac puternic / Strong attack
(I%=15,1-30)
Atac foarte puternic / Very strong attack
(I%>30,1)
2.3.3.2. Comportarea arborilor la atacul de dăunători
La arborii din Plantajul Baciu s-a studiat atacul a doi dăunătorii care atacă frunzele de
larice: Coleophora laricella Hb. (molia minieră a acelor de larice) şi Adelges laricis Vall.
(păduchele laricelui), în decursul anilor 2010-2011.
Coleophora laricella Hb. este un dăunător al acelor de larice, fluturele are anvergura
aripilor de 9-10 mm, femela fiind mai mică decât masculul.
Adelges laricis Vall. este o insectă mică (păduche), larvele înţeapă şi sug seva acelor,
această specie are un ciclu de dezvoltare care cuprinde şase generaţii şi care se eşalonează pe doi
ani, folosind drept gazdă principală molidul şi gazdă secundară laricele.
Pentru determinarea gradului de infestare a arborilor din plantaj, la dăunătorul
Coleophora laricella s-a luat în considerare stadiul de omidă aflată în diapauză (în intervalul
octombrie-martie). Pentru ca densitatea populaţiei să fie stabilită cu o precizie mai bună, s-au
recoltat şi analizat câte 12 ramuri/arbore (4 ramuri din treimea de la vârf a coroanei, 4 din
treimea de la mijloc şi 4 din treimea de la bază, la fiecare nivel al coroanei sau ales ramuri din
toate cele 4 puncte cardinale).
Raportând numărul de larve la numărul de lujeri scurţi, s-a determinat numărul mediu de
omizi pe lujer, respectiv gradul de infestare. În funcţie de aceasta, s-a determinat procentul
probabil de defolier (Tabelul 2.2.).
Nr. mediu de omizi/lujer scurt/
Average number of caterpillars/
short stalk
Tabelul 2.2./Table 2.2.
Stabilirea gradului de infestare în cazul dăunătorului Coleophora laricella
Determining the degree of infestation for the pest Coleophora laricella
Infestare/
Infestation
Procent probabil de defoliere/
Estimative procent of exfoliation

Ramurile care au fost recoltate pentru stabilirea densităţii populaţiei de Coleophora, au
fost folosite şi pentru stabilirea densităţii populaţiilor de Adelges, de această dată raportându-se
numărul de adulţi Sistens la numărul de lujeri scurţi.
Gradul de infestare a plantajului şi procentul probabil de defoliere s-au stabilit în funcţie
de cinci clase de infestare (Tabelul 2.3.).
Tabelul 2.3./Table 2.3.
Stabilirea gradului de infestare în cazul dăunătorului Adelges laricis
Determining the degree of infestation for the pest Adelges laricis
Nr. mediu adulţi/lujer scurt/
Average no. of adults/short stalk
Infestare/
Infestation
Procent probabil de defoliere/
Estimative procent of exfoliation

CAPITOLUL III
REZULTATE ŞI DISCUŢII
3.1. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND VARIABILITATEA CARACTERELOR
LA ARBORII DE LARICE DIN AREALELE DE ORIGINE
Studiul principalelor caracteristici ale arborilor, prezintă o deosebită importanţă pentru
ameliorare în primul rând datorită studiului variabilităţii materialului biologic utilizat în
experienţă, studiu pe baza căruia se poate realiza o selecţie cât mai judicioasă a potenţialilor
genitori.
Caracterele trunchiului au fost analizate prin prisma înălţimii arborilor (m), diametrul de
bază (măsurat la 1,30 m de la sol, exprimat în cm), diametrul la nivelul solului (cm) şi diametrul
la un metru de la sol (cm). Defectele de formă ale arborilor au fost analizate prin prisma
conicităţii (cm), ovalităţii (cm), curburii (cm) şi lăbărţării (cm).
3.1.1. Variabilitatea caracterelor trunchiului
Analiza varianţei a permis identificarea clonelor cu rezultate superioare sau inferioare
comparativ cu media experienţei, considerată variantă martor.
Înălţimea arborilor la provenienţele luate în studiu a avut valori diferite (Tabelul 3.4.),
amplitudinea de variaţie fiind cuprinsă între 30,25 m la Săcele şi 33,46 m la Bv. Valea Popii.
Media experienţei pentru cele şapte provenienţe studiate a fost de 31,49 m.
Comparativ cu media experienţei, provenienţele cu valori mari ale înălţimii arborilor s-au
înregistrat la Bv. Valea Cetăţii (31,60 m), Anina (33,14 m) şi Bv. Valea Popii (33,46 m). Valori
mici ale înălţimii arborilor s-au înregistrat la Latoriţa (30,14 m), Săcele (30,25 m), Sinaia (30,65
m) şi Gura Humorului (31,16 m).
Variabilitatea caracterului înălţimea arborilor a fost mică, limita a fost cuprinsă între
5,89% la Anina şi 7,69% la arborii din Bv. Valea Cetăţii.
Nr.
crt
Tabelul 3.4./Table 3.4.
Înălţimea şi diametrul la larice, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Larch height and diameter, significant of the differences* significant and the CV%
Înălţimea arborelui (m)
Diametrul (cm)
Varianta
Tree heigh (m)
Diameterl (cm)
Variant Media/Mean sx s% Media/Mean sx s%
1. Gura Humorului 31,16 0,39 6,84 53,47 **(*) 0,75 7,65
2. Bv. Valea Cetăţii 31,60 0,44 7,69 46,07 ooo 1,01 12,04
3. Săcele 30,25 oo 0,33 6,01 46,54 oo(o) 1,07 12,56
4. Bv. Valea Popii 33,46 *** 0,38 6,27 52,95 ** 0,68 7,02
5. Sinaia 30,65 o 0,38 6,86 50,61 0,60 6,47
6. Anina 33,14 *** 0,36 5,89 53,67 *** 0,52 5,30
7. Latoriţa 30,14 oo 0,36 6,52 50,19 0,58 6,33
Media experienţei
Mean of experiment 31,49 0,38 6,58 50,50 0,74 8,20
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Tabelul 3.5./Table 3.5.
Diametrul la bază şi diametrul la 1 m la larice, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Larch base diameter and diameter at 1 m, significant of the differences* and the coefficient of variability
Nr Varianta
Diametrul la bază (cm)
Base diameter(cm)
Diametrul la 1 m (cm)
Diameter at 1 m (cm)
crt Variant Media/Mean s x s% Media/Mean s x s%
1. Gura Humorului 56,37 *** 0,75 7,28 54,49 *** 0,76 7,66
2. BV. Valea Cetăţii 48,78 oo(o) 1,06 11,92 47,01 ooo 1,02 11,90
3. Săcele 48,70 oo(o) 1,05 11,80 47,12 oo 1,07 12,44
4. BV. Valea Popii 54,94 ** 0,70 6,93 53,21 ** 0,68 6,98
5. Sinaia 52,51 0,63 6,62 50,99 0,62 6,67
6. Anina 55,68 *** 0,53 5,26 53,93 *** 0,52 5,27
7. Latoriţa 52,49 0,54 5,64 50,70 0,51 5,55
Media experienţei
Mean of experiment 52,78 0,75 7,92 51,06 0,74 8,07
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

curbură mai mică decât media experienţei sunt: Bv. Valea Cetăţii (0,76 cm), Gura
Humorului(0,81 cm), Latoriţa (0,81 cm) şi Anina (0,82 cm).
La caracterul lăbărţarea arborilor nu s-au înregistrat valori asigurate statistic. Analizând
coeficienţii de variabilitate, se poate afirma că variabilitatea lăbărţării a fost mare, dar
provenienţa Bv. Valea Cetăţii a prezentat o variabilitate mică (CV=23,100%) faţă de media
experienţei (CV=41,400%).
Caracterul ovalitatea prezintă o variabilitate mare, valorile limită ale coeficienţilor de
variabilitate au fost înregistrate la Valea Cetăţii (CV=54,900%) şi Valea Popii (CV=94,200%).
În ceea ce priveşte forma trunchiului, defectele cele mai pronunţate sunt conicitatea şi
curbura. KARLMAN (1998), relevă faptul că, defecte precum curbura şi însăbierea sunt destul
de comune la larice, sunt adesea influenţate de factorii genetici, dar pot fi cauzate şi de factorii
de mediu precum îngheţul, vântul şi presiunea zăpezii.
BASTIEN şi PAQUES (2002) relevă faptul că încovoierea trunchiului după doi ani de
creştere rapidă este legată semnificativ de încovoierea trunchiului la vârsta de 16 ani. Ei au
descoperit de asemenea că cele mai multe defecte de încovoiere au apărut la sfârşitul sezonului
de creştere în partea superioară a mugurelui. O discrepanţă între momentele la care ratele de
creştere şi lignificare au atins valori extreme a fost întâlnită la genotipurile încovoiate.
Nr
crt
Tabelul 3.6./Table 3.6.
Conicitatea şi curbura la larice, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Larch taper and curvature, significant of the differences* and the coefficient of variability
Conicitatea (cm)
Curbura (cm)
Varianta
Taper (cm)
Curvature (cm)
Variant Media/Mean s x s% Media/Mean s x s%
1. Gura Humorului 2,26 *** 0,13 39,10 0,81 0,06 38,80
2. BV. Valea Cetăţii 2,04 * 0,14 34,70 0,76 0,07 46,90
3. Săcele 1,58 0,14 31,40 0,90 0,07 41,50
4. BV. Valea Popii 1,47 0,11 34,40 1,03 * 0,07 39,10
5. Sinaia 1,37 o 0,10 35,70 0,85 0,06 40,40
6. Anina 1,33 oo 0,09 37,50 0,82 0,07 47,60
7. Latoriţa 1,47 0,11 42,40 0,81 0,05 33,50
Media experienţei
Mean of experiment 1,65 0,12 36,50 0,85 0,06 41,10
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Prin prisma rezultatelor obţinute pentru caracterele analizate, se poate emite ipoteza că
premise mai consistente pentru transmiterea cu mai multă fidelitate a caracterului există la
provenienţele cu cele mai mici valori ale coeficientului de variabilitate, întrucât teoretic, din
punct de vedere genetic, genotipurile (provenienţele) cu variaţii mici ale unor caractere îşi pot
transmite şi fixa particularităţile în descendenţele seminale cu suficientă fidelitate.
3.1.3. Corelaţiile fenotipice dintre principalele caracteristici ale arborilor din
arealele de origine
Între caracterele analizate în experienţă au fost înregistrate corelaţii fenotipice asigurate
statistic, pozitive sau negative (Tabelul 3.8.). Între înălţime şi diametre au fost înregistrate
legături pozitive, neasiguraste statistic.
Au fost înregistrate legături pozitive strânse, foarte semnificative între diametrul la 1,30
m, diametrul la baza solului şi diametrul la 1 m. Nu au fost puse în evidenţă corelaţii cu defectele
de formă ale trunchiului.
Tabelul 3.8./Table 3.8.
Corelaţiile fenotipice dintre principalele caracteristici ale arborilor din arealele de origine
Phenotypic correlations between analysed traits of the specie Larix decidua
Caracterul*
Trait 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
1. 0,542 0,519 0,518 -0,164 0,412 0,238 -0,425
2. - 0,993 *** 0,996 *** -0,157 0,262 0,486 -0,288
3. - - 0,999 *** -0,041 0,198 0,580 -0,212
4. - - - -0,067 0,213 0,551 -0,222
5. - - - - -0,395 0,628 0,661
6. - - - - - -0,255 -0,702
7. - - - - - - 0,171
8. - - - - - - -
r5% = 0,707; r1% = 0,834; r0,1% = 0,925
Notă*: 1. Înălţimea (m)/Height, 2. Diametrul (cm)/Diameter, 3. Diametrul la bază (cm)/Base diameter, 4.
Diametrul la 1 m (cm)/Diameter at 1 m, 5. Conicitatea (cm)/Conicity, 6. Curbura (cm)/Curvature, 7. Lăbărţarea
(cm)/Sprawling, 8. Ovalitatea (cm)/Ovality.
3.2. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND VARIABILITATEA EXISTENTĂ LA
LARICE, ÎN URMA STUDIULUI PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE
CONURILOR ŞI SEMINŢELOR
La larice, în conuri se formează un număr variabil de seminţe. Numărul de seminţe
produse de un singur con poate să varieze între 30-70 seminţe (SHEARER şi colab., 1999; LU şi
colab., 1997; KOSIŃSKI, 2003).
Numărul mediu de seminţe la kilogram variază cu lungimea conului din care au provenit.
Greutatea a 1000 de seminţe rezultate din conurile cele mai mari a fost de 2,3 ori mai mare decât
la cele mici şi de 1,4 ori la cele mijlocii. Greutatea a 1000 de seminţe aripate a fost în medie de
5,6 g, iar dezaripate 5,1 g (RUBŢOV, 1961).
În prezentul studiu au fost analizate seminţele de la şapte clone de larice provenite din
Plantajul Baciu. Au fost studiate următoarele caractere care, pe baza literaturii de specialitate
(NEGRUŢIU şi ABRUDAN, 2004; HOLONEC, 2007) s-au considerat că sunt edificatoare
pentru analiza caracterelor: greutatea conului (g), lungimea şi lăţimea conului (cm), greutatea
seminţelor (mg), lungimea şi lăţimea seminţelor (mm).
Studiul principalelor caracteristici ale conurilor şi seminţelor prezintă importanţă pentru
identificarea diferitelor provenienţe de larice, precum şi în vederea obţinerii unor informaţii
20

privind corelaţiile dintre caracteristicile seminţelor sau modul în care acestea influenţează
capacitatea de germinare şi răsărire a plantulelor.
Caracterul greutatea conurilor (Tabelul 3.9.) a prezentat o amplă variaţie în cadrul
provenienţelor, cu limite cuprinse între 1,97 g la provenienţa Latoriţa şi 4,93 g la provenienţa
Sinaia. Cele mai mari valori ale greutăţii conurilor s-au înregistrat la Sinaia (4,93 g) şi Bv. Valea
Popii (4,79 g) cu diferenţe superioare, asigurate statistic faţă de media experienţei (3,50 g).
Conurile cu cea mai mică greutate s-au înregistrat la clonele din Latoriţa (1,97 g) şi Bv. Valea
Cetăţii (2,69 g), cu abateri semnificativ negative comparativ cu media experienţei.
Analizând coeficienţii de variabilitate, se poate afirma că variabilitatea greutăţii conurilor
a fost medie. Valorile limită au fost înregistrate la provenienţa Sinaia (CV=11,1% limita
inferioară), respectiv la provenienţa Latoriţa (CV=21,2% limita superioară).
Lungimea conurilor a prezentat diferite valori la provenienţele luate în studiu,
amplitudinea de variaţie fiind cuprinsă între 2,52 cm la provenienţa Latoriţa şi 3,69 cm la
provenienţa Sinaia, iar media experienţei fiind 3,13 cm.
Tabelul 3.9./Table 3.9.
Greutatea, lungimea şi lăţimea conurilor, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Cones weight, lenght and breadth, significant of the differences* and the coefficient of variability
Nr.
crt. Varianta
Greutatea conurilor (g)
Cones weight (g)
Lungimea conurilor (cm)
Cones length (cm)
Lăţimea conurilor (cm)
Cones breadth (cm)
Variant Media±s x Sem s% Media±s x Sem s% Media±s x Sem s%
Mean±s x nif.
Mean±s x nif.
Mean±s x nif.
1. Gura Humorului 3,51±0,08 - 12,0 3,62±0.06
***
9,5 2,17±0,04 - 9,4
2. BV. Valea Cetăţii 2,69±0,10
ooo
20,9 2,90±0.04
ooo
8,4 2,16±0,05 - 11,9
3. Săcele 3,32±0,10 - 15,9 2,85±0.04
ooo
8,3 2,06±0,04 - 9,8
4. BV. Valea Popii 4,79±0,10
***
11,4 3,26±0.07 - 11,9 2,21±0,04
*
10,4
5. Sinaia 4,93±0,10
***
11,1 3,69±0.06
***
8,4 2,09±0,03 - 8,9
6. Anina 3,28±0,08 - 14,1 3,05±0.07 - 12,5 2,22±0,04
**
9,4
7. Latoriţa 1,97±0,08
ooo
21,2 2,52±0.04
ooo
7,8 1,78±0,03
ooo
8,5
Media experienţei 3,50±0,08 - 15,2 3,13±0.03 9,6 2,10±0,02 9,7
Mean of experiment
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Tabelul 3.10. /Table 3.10.
Greutatea, lungimea şi lăţimea seminţelor, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Weight, length and width seeds, significance values* and coefficient of variability (CV%)
Nr.
crt. Varianta
Greutatea seminţelor (mg)
Seeds weight (mg)
Lungimea seminţelor (mm)
Seeds length (mm)
Lăţimea seminţelor (mm)
Seeds breadth (mm)
Variant Media±s x Semnif s% Media±s x Sem s% Media±s x Sem s%
Mean±s x Signif Mean±s x nif.
Mean±s x nif.
1. Gura Humorului 64,6±2,45 - 20,8 4,30±0,09
***
12,1 2,43±0,08
*
17,7
2. BV. Valea Cetăţii 54,4±1,69
ooo
17,0 3,93±0,09
**
12,8 2,32±0,06 - 13,3
3. Săcele 59,4±1,76 - 16,2 3,33±0,11
o
18,6 2,23±0,05 - 11,4
4. BV. Valea Popii 67,0±2,19
*
17,9 3,72±0,08 - 11,5 2,30±0,06 - 13,5
5. Sinaia 74,4±2,19
***
16,1 3,95±0,06
***
9,0 2,50±0,08
**
16,6
6. Anina 67,7±1,84
*(*)
14,9 3,72±0,10 - 14,9 2,28±0,06 - 13,7
7. Latoriţa 46,2±1,19
ooo
14,1 2,45±0,07
ooo
15,5 1,68±0,04
ooo
14,6
Media experienţei 61,9±0.94 - 16,7 3,63±0,09 - 13,5 2,25±0,06 - 14,4
Mean of experiment
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Tabelul 3.11./Table 3.11.
Corelaţiile fenotipice dintre caracteristicile conurilor şi ale seminţelor şi procentul de germinare
Phenotypic correlations between the traits cones and seeds and germination percentage
Caracterul/Trait
Lungimea
conului
(cm)/Cones
length
Lătimea
conului
(cm)/Con
es width
Greutatea
seminţelor
(mg)/Seeds
weight
Lungimea
seminţelor
(mm)/Seed
s length
Lăţimea
seminţelor
(mm)/Seed
s width
Germinarea/Germination
(%)
Energia/ Capacitatea/
Energy Capacity
Greutatea conului
(g)/Cones weight 0,798 * 0,566 0,894 ** 0,568 0,724 * -0,286 -0,219
Lungimea conului
(cm)/Cones length - 0,589 0,857 ** 0,817 * 0,837 ** -0,500 -0,446
Lătimea conului
(cm)/Cones width - - 0,708 * 0,869 ** 0,851 ** -0,159 0,093
Greutatea semintei
(mg)/Seed weight - - 0,709 * 0,835 ** -0,586 -0,471
Lungimea seminţelor
(mm)/Seeds length - - - - 0,947 *** -0,345 -0,135
Lăţimea seminţelor
(mm)/Seeds width - - - - - -0,480 -0,255
Energia germinativă
(%)/Germin. energy - - - - - - 0,939 ***
r5% = 0,707; r1% = 0,834; r0,1% = 0,925
3.2.2. Heritabilitatea caracteristicilor studiate
Pentru determinarea cotei cu care participă genotipul (provenienţa) la exprimarea
fenotipică a caracterelor studiate, s-a calculat coeficientul de heritabilitate în sens larg (H 2 )
(Tabelul 3.12.).
Heritabilitatea este un parametru genetic care arată în ce măsură un caracter este
determinat genetic şi deci se poate transmite în descendenţă (JAQUISH, 1998).
Heritabilitate în sens larg a avut valori ridicate, cuprinse între 0,943 (lăţimea conurilor) şi
0,993 (greutatea conurilor). Rezultă că toate caracterele analizate au, cel puţin în condiţiile în
care au fost efectuate determinările, un puternic determinism genetic, fiind puternic influenţate
de genotip, şi într-o măsură relativ redusă de mediul de cultură (ecotip).
Rezultă că, în condiţiile experimentale date, valoarea mare de ameliorare a principalelor
caractere ale fructificaţiei arborilor permite ca, printr-o alegere judicioasă a genitorilor, să poată
fi obţinute descendenţe generative în care selecţia să fie încununată de succes, facilitând crearea
unor noi genotipuri valoroase.
Nr. crt.
Tabelul 3.12./Table 3.12.
Heritabilitatea caracteristicilor conurilor şi seminţelor de larice din Baciu
The heritability of the studied traits
Caracterul studiat
The studied traits
1. Greutatea conului (g)/Cones weight 0,993
2. Lungimea conului (cm)/Cones length 0,983
3. Lăţimea conului (cm)/Cones width 0,943
4. Greutatea seminţelor (mg)/Seeds weight 0,959
5. Lungimea seminţelor (mm)/Seeds length 0,978
6. Lăţimea seminţelor (mm)/Seeds width 0,951
Coeficientul de heritabilitate în sens larg (H 2 )
Coefficient of heritability in broad sense (H 2 )
23

3.3. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CAPACITĂŢII DE
GERMINARE A SEMINŢELOR ŞI POSIBILITATEA APLICĂRII UNOR
TRATAMENTE DE CREŞTERE A PROCENTULUI DE GERMINARE
Studiile privind viabilitatea, longevitatea seminţelor, precum şi aplicarea unor tehnici de
îmbunătăţire a germinaţiei sunt relativ recente (SORG, 2010). Cunoscându-se faptul că sămânţa
de larice are o putere de germinaţie scăzută, de numai 30-50%, pentru a vedea dacă germinaţia
seminţelor poate fi stimulată s-a procedat la tratarea acestora cu diverse substanţe în mai multe
variante.
La variantele de tratament V 3 (îngrăşământ foliar, cu un conţinut în auxine de 9%), V 4
(CuSO 4 ) şi V 5 (KMnO 4 ) s-au înregistrat valori pozitive, foarte semnificative ale energiei
germinative la mai multe provenienţele comparativ cu varianta V 1 , sau V 6 de tratament. În cazul
în care seminţele au fost pulverizate doar cu apă, nu s-au observat valori pozitive, asigurate
statistic ale energiei germinative, ceea ce semnifică faptul că la anumite clone, energia
germinativă poate fi îmbunătăţită cu variantele de tratament V 3 , V 4 sau V 5 .
Cel mai mic procent al energiei germinative a fost înregistrat la provenienţa Sinaia
(0,7%), iar cel mai mare la Bv. Valea Popii (20,4%).
Analizând influenţa provenienţei asupra capacităţii de germinare a seminţelor se poate
afirma că valorile capacităţii de germinare pentru variantele analizate au fost diferite în
comparaţie cu martorul experienţei (17,21%) la majoritatea provenienţelor. Cel mai mic procent
al capacităţii germinative a fost înregistrat la provenienţa Sinaia (1,0%), iar cel mai mare la Bv.
Valea Popii (33,0%).
Indiferent de provenienţa analizată, se poate afirma că tratarea seminţelor la specia Larix
decidua cu auxine (ANA) 9%, sulfatul de cupru şi permanganatul de potasiu îmbunătăţeşte
semnificativ atât energia germinativă, cât şi capacitatea de germinaţie.
Provenienţa Sinaia, indiferent de varianta de tratament aplicată a înregistrat cele mai mici
procente, atât a energiei germinative cât şi a capacităţii de germinare.
Provenienţele Bv. Valea Cetăţii, Bv. Valea Popii şi Latoriţa au înregistrat cel mai mare
procent de germinare, atât în cazul energiei germinative cât şi în cazul capacităţii germinative.
Rezultatul pozitiv obţinut în urma tratamentului cu auxine şi microelemente a seminţelor
era de aşteptat, cunoscându-se efectele şi rolul pozitiv pe care îl au auxinele (ANA) şi
microelementele în procesele de diviziune celulară, elongare, diferenţiere celulară, în formarea
mugurilor şi înfloririi, în întârzierea îmbătrânirii ţesuturilor (NI şi colab., 2001, THAKUR, 2008;
GRODNITSKAYA şi SUKACHEV, 2008).
OWENS şi colab. (1994) evidenţiază faptul că, perioada de polenizare este un factor
critic pentru dezvoltarea seminţelor viabile şi de calitate bună. Procentul scăzut de germinare a
seminţelor de Larix decidua poate fi explicat prin procentul mare de seminţe goale.
PAQUES (2000); OWENS (1995); KOSINSKI (1989, 2003) relevă faptul că în mod
normal, în cazul seminţelor de larice, mai mult de 70% sunt goale. Dintre acestea, un procent de
17% se datorează lipsei de polenizare, 9% perturbărilor în formarea gameţilor, 17% cantităţii şi
calitătii slabe a polenului şi 30% unor embrioni neviabili.
3.4. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND VARIABILITATEA CARACTERELOR LA
CLONELE DE LARICE DIN PLANTAJUL BACIU
În urma observaţiilor, măsurătorilor şi determinărilor efectuate conform metodologiei
prezentată la „Material şi metodă”, la arborii din cele şapte clone ale Plantajului Baciu (Gura
Humorului, Bv. Valea Cetăţii, Săcele, Bv. Valea Popii, Sinaia, Anina şi Latoriţa), s-au obţinut
numeroase date care au fost prelucrate statistic, ca valori medii pe fiecare caracter, evidenţiindu-
24

se şi diferenţele asigurate statistic dintre variante (clone), comparativ cu media experienţei,
considerată variantă martor.
3.4.1. Variabilitatea caracterelor trunchiului
Înălţimea medie a arborilor a avut valori diferite în cadrul provenienţelor de larice
studiate (Tabelul 3.13.), obţinându-se o amplitudine a variaţiei cuprinsă între 9,45 m (Latoriţa) şi
14,37 m (Anina). Comparativ cu media experienţei (12,30 m) considerată variantă martor,
provenienţele Gura Humorului, Anina şi Bv. Valea Cetăţii au prezentat valori superioare. La
polul opus, cu înălţime mică a arborilor, au fost înregistrate clonele Latoriţa, Bv. Valea Popii şi
Sinaia. Analizând coeficienţii de variabilitate, se poate afirma că variabilitatea înălţimii arborilor
a fost medie spre mare. Valorile limită au fost înregistrate la clonele din Latoriţa (CV=18,59%,
limita inferioară), respectiv la Săcele (CV=27,70% limita superioară).
Nr.
crt.
Tabelul 3.13./Table 3.13.
Înălţimea şi diametrul la larice, semnificaţia diferenţelor* şi coeficientul de variabilitate
Larch height and diameter, significant of the differences* and the coefficient of variability
Înălţimea arborelui (m)
Tree height (m)
Diametrul la 1.30 m (cm)
Diameter at 1.30 m (cm)
Varianta
Media/ s x s% Media/ s x s%
Variant
Mean
Mean
1. Gura Humorului 14,27 *** 0,54 20,65 27,18 *** 0,61 12,21
2. BV. Valea Cetăţii 13,15 0,61 25,36 25,65 * 0,74 15,91
3. Săcele 11,03 0,56 27,70 23,21 0,78 18,29
4. BV. Valea Popii 10,33 ooo 0,35 18,74 22,01 ooo 0,47 11,81
5. Sinaia 11,63 0,47 22,26 21,31 ooo 0,61 15,69
6. Anina 14,37 *** 0,59 22,59 25,39 0,65 14,07
7. Latoriţa 9,45 ooo 0,32 18,59 23,54 0,79 18,41
Media experienţei
Mean of experiment
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Clonele cu cel mai mare diametru la baza solului s-au înregistrat la Gura Humorului
(28,34 cm), Latoriţa (28,53 cm) şi Bv. Valea Cetăţii (26,43), cu valori seminficative faţă de
media experienţei (25,62 cm), considerată variantă martor. Clonele care au prezentat un diametru
mic sunt: Sinaia (21,89 cm) şi Bv. Valea Popii (23,59 cm).
Diametrul la 1 m faţă de sol (cm) a înregistrat valori semnificativ pozitive la clonele din
Gura Humorului (27,67 cm) şi Latoriţa (26,99 cm), iar clonele Bv. Valea Popii (22,22 cm) şi
Sinaia (20,43 cm) prezintă valori inferioare asigurate statistic. Coeficienţii de variabilitate
calculaţi pentru diametrul arborilor, au avut valori relativ medii.
Înălţimea la prima ramificaţie a arborilor a înregistrat valori diferite în cadrul
provenienţelor de larice studiate, obţinându-se o amplitudine a variaţiei cuprinsă între 1,23 m
(Latoriţa) şi 1,94 m (Anina), media experienţei fiind 1,60 m (Tabelul 3.14.). Pe baza
coeficienţilor de variabilitate se poate afirma că variabilitatea caracterului înălţimea la prima
ramificaţie este medie, dar clonele din Sinaia, Săcele şi Latoriţa prezintă o variabilitate mare.
Cel mai mare volum pe arbore s-a înregistrat la provenienţa Gura Humorului (14,23 m 3 ),
Bv. Valea Cetăţii (13,43 m 3 ) şi Anina (13,30 m 3 ) iar cel mai mic volum s-a înregistrat la Bv.
Valea Popii (11,52 m 3 ) şi Sinaia (11,16 m 3 ).
3.4.2. Variabilitatea caracterelor coroanei
La clonele luate în studiu, atât numărul de verticile cât şi numărul de ramuri au prezentat
valori superioare, pozitive, asigurate statistic la arborii din Anina, faţă de media experianţei
considerată variantă martor.Valori inferioare martorului (media experienţei) s-au înregistrat la
clonele din Săcele şi Latoriţa atât pentru numărul de verticile cât şi pentru numărul de ramuri,
între cele două caractere existând o corelaţie directă. Pe baza coeficienţilor de variabilitate
calculaţi se poate afirma că variabilitatea ambelor caractere este medie spre mare.
Unghiul de inserţie a ramurilor (grade) a avut valori diferite în cadrul provenienţelor de
larice studiate obţinându-se o amplitudine a variaţiei cuprinsă între 84,67 grade la Bv. Valea
Cetăţii şi 87,33 grade la Săcele, media experienţei având valoarea de 86,14 grade (Tabelul 3.15.).
Comparativ cu media experienţei, nici una dintre provenienţe nu a fost înregistrată cu diferenţe
asigurate statistic. Valorile limită ale coeficienţilor de variabilitate au fost înregistrate la Săcele
(CV=3,60%) şi la Bv. Valea Cetăţii (CV=5,99%), variabilitatea caracterului fiind mică cu o
medie de (CV=4,57%).
Despre grosimea ramurilor se poate spune că, arborii a căror provenienţă este Gura
Humorului şi Anina formează cele mai groase ramuri în verticil. Pe baza coeficienţilor de
variabilitate se poate afirma că variabilitatea caracterului grosimea ramurilor este medie spre
mare.
Tabelul 3.15./Table 3.15.
Unghiul de inserţie şi grosimea ramurilor, semnificaţia diferenţelor* s%
Nr.
crt.
Insertion angle and branch thickness, significant of differences* and CV%
Varianta
Unghiul de inserţie (grade)
Insertion angle (degrees)
Grosime ramuri (cm)
Branch thickness (cm)
Variant Media/Mean s x s% Media/Mean s x s%
1. Gura Humorului 85,33 0,83 5,32 5,61 *** 0,15 15,08
2. BV. Valea Cetăţii 84,67 0,93 5,99 4,07 ooo 0,21 28,90
3. Săcele 87,33 0,57 3,60 4,80 0,21 24,41
4. BV. Valea Popii 86,67 0,65 4,10 4,46 0,16 19,66
5. Sinaia 86,33 0,79 5,03 5,11 0,16 16,84
6. Anina 86,00 0,61 3,86 5,62 *** 0,18 17,17
7. Latoriţa 86,67 0,65 4,10 3,79 ooo 0,17 24,83
Media experienţei
86,14 0,72 4,57 4,78 0,18 20,98
Mean of experiment
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

Amplitudinea de variaţie a înălţimii coroanei a fost cuprinsă între 8,20 m la Latoriţa şi
12,88 m la Anina, media experienţei fiind de 10,52 m. Coeficienţii de variabilitate calculaţi
pentru înălţimea coroanei au prezentat valori relativ mari la toate variantele experimentale,
media fiind de CV=24,75% (Tabelul 3.16).
Nr.
crt.
Tabelul 3.16./Table 3.16.
Înălţimea coroanei, distanţa între verticile şi diametrul coroanei la larice, semnificaţia * şi s%
Larch crown height, distance between verticils and crown diamater, significant* and CV%
Varianta
Variant
Înălţime coroană (m)
Crown height (m)
Distanţa între verticile(cm)
Distance between verticals
(cm)
Diametrul coroanei (m)
Crown diameter (m)
Media s x s% Media s x s% Media s x s%
Mean
Mean
Mean
1. Gura Humorului 12,41 ** 0,54 23,92 25,73 0,95 20,20 7,78 *** 0,14 9,87
2. BV. Valea Cetăţii 11,37 0,55 26,64 26,07 1,41 29,58 7,03 0,17 13,56
3. Săcele 9,72 0,52 29,10 21,27 ooo 0,64 16,52 6,54 0,24 20,00
4. BV. Valea Popii 8,91 oo(o) 0,38 23,64 26,30 0,66 13,66 6,29 0,24 21,06
5. Sinaia 10,14 0,46 24,69 29,87 1,84 33,72 7,22 * 0,20 15,33
6. Anina 12,88 *** 0,57 24,24 31,27 * 1,91 33,52 6,68 0,25 20,20
7. Latoriţa 8,20 ooo 0,31 21,02 23,07 oo 0,73 17,30 5,47 ooo 0,16 16,23
Media experienţei
Mean of experiment
*, **, ***/ o, oo, ooo Semnificaţia pentru P

eficiente în vederea obţinerii unei productivităţi ridicate. Clonele din Bv. Valea Cetăţii şi Latoriţa
au înregistrat cele mai mici valori pentru toate caracterele studiate.
Dintr-un alt punct de vedere proveninţele Gura Humorului şi Anina vin să răspundă
cerinţelor acute impuse de schimbarea continuă a contextului climatic.
De asemenea, au fost publicate un număr mare de studii, studii în cadrul cărora
schimbările în fenologia plantelor lemnoase în ultimele decade au fost revizuite pentru a prezice
mai bine răspunsul/reacţia pădurilor în contextul climatic global (KRAMER, 1994; 1995 a,b;
2000; HÄNNINEN, 1997; PERSSON şi BEUKER, 1997; CHUINE şi BEAUBIEN, 2001;
CLELAND şi colab., 2007). Pădurile carpatice timp de mai multe decade au fost influenţate de
aerul poluant adus de vânturile de vest din centrele urbane-industriale din Austria, Germania,
Republica Cehă, Polonia, Slovacia şi Ungaria (BYTNEROWICZ şi colab., 2002). În consecinţă,
managerii şi cei care decid politicile de management trebuie să se pregătească pentru o creştere a
ameninţărilor din pădurile carpatice cauzate de poluare.
Astfel, arborii din clonele Anina şi Gura Humorului pot fi recomandaţi cu succes pentru a
fi încadraţi în diverse programe de împăduriri.
Pe lângă faptul că aceste provenienţe prezintă valori superioare ale tuturor caracterelor de
productivitate, prezintă şi o variabilitate medie spre mare la majoritatea caracterelor evaluate. O
variabilitate mare înseamnă o selecţie eficientă şi câştiguri genetice promiţătoare (PAQUES şi
colab., 2010). În acest sens provenienţa Anina prezintă o valoare a coeficientului de variabilitate
de 14,07% pentru caracterul volumul arborelui, iar pentru înălţimea arborelui, caracteristică de o
importanţă deosebită, prezintă valoarea de 22,59%. PAZDROWSKI (2007) susţine că între
înălţimea arborilor, volum şi proporţia de alburn în tulpina arborelui, există o corelaţie distinctă.
Coeficienţii de variabilitate calculaţi pentru principalele caracteristici ale arborilor au
avut valori diferite, ilustrând o omogenitate (uniformitate) mai mare sau mai mică a caracterelor
respective în ansamblul experienţei.
3.4.4. Corelaţiile fenotipice dintre principalele caracteristici ale clonelor din
Plantajul Baciu
Între numeroase caracteristici studiate la arborii celor şapte clone de larice din Plantajul
Baciu, au fost înregistrate corelaţii fenotipice, pozitive sau negative, asigurate din punct de
vedere statistic.
În prezentul studiu s-au înregistrat corelaţii directe, semnificativ pozitive între înălţimea
arborelui şi toate celelalte caractere, mai puţin cu unghiul de inserţie şi defectele de formă.
Diametrul la 1,30 m se corelează semnificativ cu diametrul la bază şi diametrul la 1 m de
la sol şi foarte semnificativ cu volumul arborelui. Înălţimea la prima ramificaţie se corelează
pozitiv cu numărul de verticile şi semnificativ cu numărul de ramuri şi cu înălţimea coroanei.
De asemenea, au fost obţinute corelaţii pozitive, foarte seminficative între numărul de
verticile şi numărul de ramuri, corelaţii semnificative au fost obţinute între numărul de verticile,
înălţimea coroanei şi distanţa între verticile.
Între unghiul de inserţie a ramurilor şi toate celelalte caractere s-au înregistrat valori
asigurate statistic, dar valorile coeficienţiilor de corelaţie au fost negative.
ARCADE (1996), a raportat valori importante pentru caracteristicile de creştere şi
unghiul de inserţie a ramurilor. Folosind 12 exemplare de larice european (Larix decidua) şi 12
de larice japoneze (L. kaempferi) ca şi părinţi, a constatat o influenţă a nivelului general
heterogenetic asupra trăsăturilor hibride.
Defectele de formă ale trunchiului au înregistrat valori atât negative cât şi pozitive dar
neasigurate statistic. Rezultatele obţinute au confirmat unele date din cercetări anterioare la
larice, conform cărora la clonele din Plantajul Baciu, între caracteristicile analizate există
corelaţii strânse, atât pozitive cât şi negative (VÎLCAN şi colab., 2010).
28

3.4.5. Heritabilitatea caracteristicilor studiate la clonele din Baciu
În condiţiile experienţei, majoritatea caracterelor analizate au prezentat un determinism
genetic considerabil, caracterele trunchiului şi coroanei fiind influenţate de genotip, iar defectele
de formă fiind influenţate de factorii de mediu.
Heritabilitatea în sens larg a avut valori diferite, oscilând în funcţie de caracter (Tabelul
3.17.), cea mai mare valoare înregistrându-se pentru numărul de ramuri pe arbore (H 2 = 0,952),
urmată de grosimea ramurilor (H 2 = 0,940).
Cea mai redusă cotă de participare a genotipului la manifestarea unui caracter a fost
obţinută pentru conicitatea arborilor (45,2%), în exprimarea fenotipică a acestui caracter, în afara
influenţei genotipului, o pondere însemnată având şi condiţiile de mediu.
Valoarea coeficienţilor de heritabilitate în sens larg pentru caracterele trunchiului şi
coroanei sunt de peste 90%, mai puţin unghiul de inserţie care a înregistrat o valoare de 60%, iar
pentru defectele trunchiului, coeficientul de heritabilitate a înregistrat valori cuprinse între 45%-
80%. Rezultă că toate caracterele analizate au, cel puţin în condiţiile experimentale ale lucrării,
un puternic determinism genetic, fiind puternic influenţate de genotip şi într-o măsură relativ
redusă de condiţiile climatice (ecotip).
Heritabilitatea caracterelor analizate în Plantajul Baciu
The heritability of the studied peculiarities in Baciu Orchard
Tabelul 3.17./Table 3.17.
Nr. crt.
Caracterul studiat
Coeficientul de heritabilitate în sens larg (H 2 )
The studied traits
Coefficient of heritability in broad sense (H 2 )
1. Înălţimea arborelui (m)/Tree height (m) 0,937
2. Diametrul arborelui (cm)/Tree diameter (cm) 0,908
3.
Diametrul la baza solului (cm)/
Diamater at sol basis (cm)
0,919
4. Diametrul la 1 m (cm)/Diameter at 1 m (cm) 0,929
5.
Înălţimea la prima ramificaţie (m)/
Height at first branch (m)
0,932
6. Volumul arborelui (m 3 )/Tree volume (m 3 ) 0,908
7. Nr. verticile/No. of verticils 0,921
8. Nr. ramuri/No. of branches 0,952
9. Unghiul de inserţie (grade)/Angle of insertion 0,604
10. Grosimea ramurilor (cm)/Branch thickness(cm) 0,940
11. Înălţimea coroanei (m)/Crown height (m) 0,930
12. Distanţa între verticile (cm)/Distance between verticils 0,884
13. Diametrul coroanei (m)/Crown diameter(m) 0,928
14. Conicitatea (cm)/Conicity(cm) 0,452
15. Curbura (cm)/Curvature(cm) 0,802
16. Lăbărţarea (cm)/Sprawling (cm) 0,626
17. Ovalitatea (cm)/Ovality (cm) 0,735
Rezultatele sunt comparabile cu cele obţinute de MIHAI şi TEODOSIU (2009), au
obţinut cele mai mari valori de heritabilitate pentru diametrul la 1,30 m (H 2 = 0,773), grosimea
ramurilor (H 2 = 0,792) şi pentru unghiul de inserţie (H 2 = 0,775).
S-a constatat că unele caractere au fost influenţate nu numai de zestrea ereditară a
descendenţilor, ci într-o măsură relativ ridicată de factorii de mediu.
Un nivel înalt de control genetic a fost de asemenea întâlnit în timpul testelor pentru
rezistenţa la Lachnellulla willkommii (PAQUES, 1999) dar şi pentru înmugurire (GAUCHAT şi
PÂQUES, 2011), test care a dezvăluit un coeficient de herabilitate de H 2 = 0,950. Rezultatele
29

obţinute sunt încurajatoare, particularităţile studiate sunt sub un puternic control genetic. S-a
descoperit, de asemenea ca genotipul cu o anumită performanţă poate fi selectat şi îmbunătăţit
genetic.
3.5. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND COMPORTAREA CLONELOR DE
LARICE DIN BACIU LA ATACUL DE BOLI ŞI DĂUNĂTORI
3.5.1. Comportarea arborilor la atacul de boli
3.5.1.1. Atacul de Hipodermella laricis
Rezultatele obţinute pe baza determinării intensităţii atacului (I%), la clonele din
Plantajul Baciu, pe o perioadă de doi ani (2010-2011), sunt prezentate în Tabelul 3.18.
Încadrarea clonelor în diferite clase de atac s-a efectuat în funcţie de intensitatea atacului
(I%), constituindu-se din şase clase*.
Din datele prezentate, se poate constata faptul că atacul de Hipodermella la cele şapte
clone de larice studiate a fost cuprins între 1,00%-12,17%, limitele fiind înregistrate la clonele
din Anina (cu simptome slabe de atac), respectiv la clonele din Sinaia (cu valoarea maximă a
atacului I%=12,17). Media experienţei, utilizată ca variantă martor, a avut valoarea de 4,82%.
Tabelul 3.18./Table 3.18.
Sinteza rezultatelor privind comportarea clonelor de larice la atacul de Hypodermella laricis, în funcţie de (I%)*
Synthesis of the results concerning the behaviour of larch clones to the attack of Hypodermella laricis, according to
the intensity of the attack (1%)
Nr.crt./No.
Provenienţa/
Media (I%) % Diferenţa/ Semnif./
of entry
Provenance
Mean (I%)
Difference Signif.
s%
1. Latoriţa 3,42 70,9 -1,40 - 70,2
2. Gura Humorului 3,08 64,0 -1,74
(o)
79,2
3. Bv. Valea Cetăţii 3,92 81,2 -0,90 - 59,6
4. Săcele 6,42 133,1 1,60 - 67,3
5. Anina 1,00 20,7 -3,82
ooo
40,4
6. Sinaia 12,17 252,3 7,35
***
86,8
7. Bv. Valea Popii 3,75 77,8 -1,07 - 54,9
Media exp. (Mt.)/Mean of experiment (Control) 4,82 100,0 65,5
DL/ LSD 5% = 10,97
DL/ LSD 1% = 16,61
DL/ LSD 0,1% = 26,68
*Aprecierea atacului în funcţie de Intensitatea atacului (I%)
*fără atac (I% = 0)
atac foarte slab (I%=0,1-1)
atac slab
(I%=1,1-5,0)
atac mediu
(I%=5,1-15)
atac puternic (I%=15,1-30)
atac foarte puternic (I%>30,1)
Clonele cele mai sensibile, cu o frecvenţă mare a atacului, au fost cele din Sinaia şi
Săcele. La polul opus, cu o frecvenţă redusă a atacului, cu diferenţe inferioare comparativ cu
media experienţei, au fost înregistrate clonele din Anina, Gura Humorului, Latoriţa şi Valea
Cetăţii.
Analizând intensitatea atacului asupra vătămării în coroana arborilor (vârf, mijloc, bază),
s-au înregistrat valori neasigurate statistic. Cele mai mari valori ale intensităţii atacului s-au
înregistrat la baza arborilor (9,21%), ilustrând o sensibilitate puternică la atacul de Hipodermella,
comparativ cu media experienţei (4,82%) considerată variantă martor. Cea mai slabă intensitate a
atacului s-a manifestat la vârful arborelui (0,57%), urmată de baza arborelui cu o intensitate de
(4,68%), ilustrând o rezistenţă mai putermină a atacului de Hipodermella.
30

Conform datelor prezentate, reacţia clonelor la atacul de Hipodermella a fost diversă, din
şase clase de notare, cele şapte clone încadrându-se în trei clase. Atacul de Hipodermella s-a
încadrat în trei clase: atac foarte slab (I%=0,1-1), atac slab (I%=1,1-5,0) şi atac mediu (I%=5,1-
15).
Indiferent de poziţia atacului în coroana arborilor, cu atac foarte slab au fost înregistraţi
arborii din Anina, atac slab s-a înregistrat la clonele din Latoriţa, Gura Humorului, Bv. Valea
Popii şi Bv. Valea Cetăţii, iar cu atac mediu au fost înregistrate clonele din Săcele şi Sinaia.
Indiferent de clonele analizate, intensitate mare a atacului de Hipodermella în funcţie de
poziţia în coroana arborilor, s-a înregistrat la baza arborilor, expoziţie nordică.
Rezultatele obţinute ilustrează faptul că în cadrul clonelor studiate există surse de gene
pentru ameliorarea rezistenţei laricelui la atacul de Hipodermella. În acest sens, dintre clonele
analizate în Plantajul Baciu, se pot recomanda ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de
ameliorare arborii din Anina.
3.5.2. Comportarea arborilor la atacul de dăunători
3.5.2.1. Atacul de Coleophora laricella şi Adelges laricis
După cum s-a precizat în capitolul „Material şi metodă” s-au recoltat şi analizat câte 12
ramuri/arbore (4 ramuri din treimea de la vârf a coroanei, 4 din treimea de la mijloc şi 4 din
treimea de la bază, la fiecare nivel al coroanei sau ales ramuri din toate cele 4 puncte cardinale).
Aprecierea atacului, atât pentru Coleophora laricella cât şi pentru Adelges laricis s-a
realizat în funcţie de încadrarea intensităţii atacului într-un sistem de şase clase de notare*,
adaptat după Staţiunea I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc. Aprecierea intensităţii atacului s-a
făcut după numărul de larve existent pe un mugure.
Tabelul 3.19./Table 3.19.
Sinteza rezultatelor privind comportarea clonelor de larice la atacul de Coleophora laricella * în funcţie de
intensitatea atacului (I%), (Baciu-Cluj, 2010-2011)
Synthesis of the results concerning larch clone behavior to the pest Coleophora laricella * according to the intensity
of the attack (I%), (Baciu-Cluj, 2010-2011)
Nr.cr./No.
of entry
Provenienţa/
Provenance
Media (I%)/
Mean (I%)
% Diferenţa/
Difference
1. Latoriţa 0,0050 53,7 -0,0043 o
2. Gura Humorului 0,0075 80,2 -0,0019 -
3. Bv. Valea Cetăţii 0,0127 135,9 0,0034 -
4. Săcele 0,0095 102,1 0,0002 -
5. Anina 0,0097 103,6 0,0003 -
6. Sinaia 0,0113 120,5 0,0019 -
7. Bv. Valea Popii 0,0097 103,9 0,0004 -
Media exp. (Mt.)/ Mean of experiment (Control) 0,0093 100,0
DL/ LSD 5% = 0,0043
DL/ LSD 1% = 0,0065
DL/ LSD 0,1% = 0,0105
* Aprecierea s-a efectuat prin numărul de larve pe mugure
fără infestare (I% = 0)
infestare foarte slabă
infestare slabă
infestare medie
infestare puternică
infestare foarte puternică
(I%=0,01-0,12)
(I%=0,13-0,30)
(I%=0,31-0,60)
(I%=0,61-0,90)
(I%=0,91-1,20)
Semnif.
Signif.
Comportarea clonelor de larice la atacul de Coleophora, apreciată prin prisma intensităţii
atacului (I%) pe mugure, a fost diferită în cadrul clonelor studiate (Tabelul 3.19.).
31

S-a înregistrat o amplă variaţie a intensităţii atacului de Coleophora la cele şapte clone
studiate, cu limite cuprinse între 0,0050% (Latoriţa) şi 0,0127% (Valea Cetăţii).
Din datele obţinute se poate constata că, indiferent de poziţia dăunătorului în coroana
arborelui, cele mai rezistente clone la atacul de Coleophora s-au înregistrat la Latoriţa şi Gura
Humorului, iar clonele cele mai sensibile s-au înregistrat la Bv. Valea Cetăţii, Sinaia, Anina şi
Bv. Valea Popii.
Indiferent de clonele analizate, intensitate mare a atacului de Coleophora în funcţie de
poziţionarea dăunătorului în coroana arborilor, s-a înregistrat la vârful arborilor, expoziţie E, V,
S.
Conform datelor prezentate, reacţia clonelor la atacul de Coleophora a fost încadrată în
şase clase de notare. Din datele obţinute se poate constata că atacul de Coleophora a fost încadrat
în clasa a doua, infestare foarte slabă.
Dintre clonele de larice analizate în Plantajul Baciu, provenienţele Latoriţa şi Gura
Humorului, ca urmare a rezistenţei sporite manifestate la atacul de Coleophora, pot fi
recomandate ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de ameliorare.
Comportarea clonelor de larice la atacul de Adelges, apreciată prin prisma intensităţii
atacului (I%) pe mugure, a fost diferită în cadrul clonelor studiate (Tabelul 3.20.).
Din datele obţinute se poate constata că atacului de Adelges, la cele şapte clone luate în
studiu, a oscilat între 0,0397% (Latoriţa) şi 0,1147% (Gura Humorului), iar media experienţei,
utilizată ca variantă martor, a avut valoarea de 0,1242%.
Tabelul 3.20./Table 3.20.
Sinteza rezultatelor privind comportarea clonelor de larice la atacul de Adelges laricis * în funcţie de intensitatea
atacului (I%), (Baciu, Cluj 2010-2011)
Synthesis of the results concerning the behaviour of larch clones to the attack of Adelges laricis *, according to the
intensity of the attack (1%), (Baciu, Cluj 2010-2011)
Nr.cr./No.
of entry
Provenienţa/
Provenance
Media (I%)/
Mean (I%)
% Diferenţa/
Difference
1. Latoriţa 0,0397 32,0 -0,0845 o
2. Gura Humorului 0,1653 133,1 0,0411 -
3. Bv. Valea Cetăţii 0,1147 92,3 -0,0095 -
4. Săcele 0,1409 113,5 0,0167 -
5. Anina 0,1206 97,0 -0,0037 -
6. Sinaia 0,1428 115,0 0,0186 -
7. Bv. Valea Popii 0,1455 117,1 0,0213 -
Media exp. (Mt.)/Mean of experiment (Control) 0,1242 100,0
DL/ LSD 5% = 0,0629
DL/ LSD 1% = 0,0952
DL/ LSD 0,1% = 0,1529
* Aprecierea s-a efectuat prin numărul de larve pe mugure
fără infestare (I% = 0)
infestare foarte slabă
infestare slabă
infestare medie
infestare puternică
infestare foarte puternică
(I%=0,01-0,03)
(I%=0,04-0,08)
(I%=0,09-0,17)
(I%=0,18-0,25)
(I%=0,26-1,33)
Semnif./
Signif.
Sensibile prin valorile mari ale intensităţii înregistrate, dar neasigurate statistic s-au
dovedit clonele din Gura Humorului, Săcele, Sinaia şi Bv. Valea Popii, iar cele mai rezistente la
atacul de Adelges s-au dovedit clonele din Latoriţa, Bv. Valea Cetăţii şi Anina. Conform datelor
prezentate, reacţia clonelor la atacul de Adelges a fost diversă, din şase clase de notare, cele şapte
clone încadrându-se în două clase, atac slab (I%=0,04-0,08) şi atac mediu (I%=0,09-0,17).
Din datele obţinute se poate constata că, indiferent de poziţia dăunătorului în coroana
arborelui, cu atac slab au fost înregistraţi arborii din Latoriţa şi atac mediu toate celelalte clone.
32

Intensitatea mare a atacului de Adelges s-a înregistrat la vârf şi mijlocul coroanei, pe direcţiile E,
V şi N.
Dintre clonele de larice analizate în Plantajul Baciu arborii din Latoriţa, ca efect al
rezistenţei la atacul de Adelges, pot fi recomandaţi ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de
ameliorare.
3.5.3. Corelaţiile fenotipice dintre răspunsul clonelor de larice la atacul principalelor
boli şi dăunători
Întrucât literatura de specialitate remarcă posibile legături între comportarea arborilor la
atacul unor boli şi dăunători, respectiv între sensibilitatea/rezistenţa acestora la agenţi patogeni
şi/sau insecte dăunătoare, s-a considerat utilă verificarea unor eventuale corelaţii, în scopul
utilizării lor în lucrările de ameliorare.
Este interesant de remarcat că în urma studiilor efectuate au fost, într-adevăr, identificate,
în afara unor legături statistice expectate, şi legături strânse, asigurate statistic, între alte
variabile.
Hypodermella laricis
r5%=0,217
0,238*
r1%=0,283
0,353**
Adelges laricis
Adelges laricis
Coleophora laricella
r0,1%=0,357
0,496***
0.000 0.100 0.200 0.300 0.400 0.500 0.600
%
Figura 3.1. Corelaţiile dintre răspunsul clonelor de larice la atacul principalelor boli şi dăunători, în funcţie de
Intensitatea atacului (I%)
Figure 3.1. Corelaţiile dintre răspunsul clonelor de larice la atacul principalelor boli şi dăunători, în funcţie de
Intensitatea atacului (I%)
În cazul celor şapte clone de larice, s-a identificat o corelaţie pozitivă foarte
semnificativă între intensitatea atacului dintre cei doi dăunători, Coleophora şi Adelges (Figura
3.1.). Valori semnificativ pozitive, asigurate statistic s-au înregistrat între cei doi dăunători şi
Hipodermella.
3.5.4. Heritabilitatea comportării clonelor la atacul principalelor boli şi dăunători
Coeficienţii de heritabilitate în sens larg au avut valori considerabile pentru intensitatea
atacului la în cazul bolilor şi a dăunătorilor (Figura 3.2.), ilustrând o contribuţie consistentă a
clonelor la manifestarea fenotipică a răspunsului arborilor la boala şi insectele dăunătoare
analizate. Valorile calculate ale heritabilităţii în sens larg au oscilat între 0,602 (intensitatea
atacului la Hipodermella) şi 0,855 (intensitatea atacului la Adelges).
Datele obţinute ilustrează faptul că în condiţiile date, toate caracterele analizate privind
reacţia genotipurilor la atacul principalelor boli şi dăunători ai laricelui prezintă un determinism
genetic puternic. Prin urmare, în ansamblul cercetărilor, rezistenţa sau sensibilitatea clonelor la
boli şi dăunători a fost puternic influenţată de genotip şi într-o măsură relativ redusă de condiţiile
pedoclimatice, staţionale ca şi cele de cultură.
33

0.9
0,821
0,855
0.8
% 0.7
0,602
0.6
0.5
Coleophora laricella Adelges laricis Hypodermella laricis
Dăunătorii analizaţi
Figura 3.2. Heritabilitatea comportării clonelor de larice la atacul principalelor boli şi dăunători
Figure 3.2. Heritability of larch clones behavior to the attack of main diseases and pests
Pe baza rezultatelor înregistrate, se poate concluziona că, datorită efectelor genetice
importante care contribuie la transmiterea comportării clonelor de larice la boli şi dăunători,
precum şi faptului că în plantaj au fost identificate clone cu o bună comportare, ameliorarea
laricelui în direcţia obţinerii unor clone noi, rezistente genetic, este un deziderat realizabil.
3.6. REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND VARIABILITATEA EXISTENTĂ LA
LARICE PRIN APLICAREA METODELOR DE MARKARE MOLECULARĂ
Tehnica moleculară utilizată cu scopul determinării relaţiilor filogenetice a provenienţelor
luate în studiu, a fost tehnica markerilor RAPD.
Cu toate că în ţesuturile vegetale ale plantelor există o cantitate mare de polifenoli şi
polizaharide (POREBSKI şi colab. 1997), care co-precipită împreună cu ADN-ul şi afectează
secvenţa nucleotidică în amplificarea PCR, protocolul propus de LODHI şi colab. (1994),
îmbunătăţit de POP şi colab. (2004) a fost eficient pentru efectuarea acestor analize.
Prin utilizarea acestui protocol, cantitatea medie de ADN obţinută a fost de 104,30 ng/µl.
Cantitatea de ADN obţinută a variat de la 30,47 ng/µl (O.S. Gura Gumorului) până la 458,71
ng/µl (O.S. Săcele). Au fost testaţi 15 primeri decameri a căror conţinut ridicat de guanină şi
citozină se încadrează între 70%-80%, cu toate cele 77 de probe.
Nr.
crt.
Primar/
Primer
Tabelul 3.21./Table 3.21.
Numărul de benzi totale/polimorfice generate de cei cinci primeri
Number of total fasciae/polimorfice generated by the five primers
Secvenţă nucleotidică (5’3’)/
Nuclotidic sequence
Numărul total de benzi
amplificate/Total bands
number amplified
Numărul de benzi
polimorfice
amplificate/Number of
polimorfic bands amplified
1. OPAL-20 AGG AGT CGG A 252 15
2. OPC-15 GAC GGA TCA G 169 10
3. OPA-03 AGT CAG CCA C 173 15
4. OPAB-11 GTG CGC AAT G 112 12
5. OPA-18 AGG TGA CCG T 145 14
Total/Total 851 66
Din cei 15 primeri decameri folosiţi pentru amplificare (Tabelul 3.21.), numai cinci
amorse au generat benzi polimorfice: OPAL-20, OPC-15, OPA-03, OPAB-11 şi OPA-18, dar
SCHEEPERS şi colab. 1999 a folosit doar patru amorse pentru a identifica diferite specii de
larice (Larix decidua şi Larix kaempferi) şi hibridul interspecific (Larix x eurolepis) şi au arătat
34

că primeri RAPD oferă un instrument fiabil, rapid şi ieftin pentru identificarea de specii diferite
de larice. Aceşti cinci primeri au fost selecţionaţi pentru desfăşurarea analizei RAPD.
Cu ajutorul celor cinci amorse folosite au fost obţinute un număr de 66 benzi polimorfice,
realizându-se o medie de 13,2 benzi/primer.
3.6.1. Dendrograma speciei Larix decidua Mill.
În cazul analizelor RAPD, dendrograma (Figura 3.3.) rezultată prin prelucrarea datelor pe
computer sunt o reprezentare fidelă a relaţiilor filogenetice dintre diferitele provenienţe de Larix.
În dendrogramă, probele între care distanţele genetice au fost mici s-au grupat apropiat, în timp
ce probele între care distanţele genetice au fost mai mari sunt plasate mai depărtat unele de
altele. Analiza dendrogramei, la nivelul provenienţelor relevă, de asemenea, o diversificare
împărţită oarecum în trei grupuri mari, distincte, notate pentru uşurinţa interpretării cu litere de la
„A” la „C”.
Grupul „A” a inclus trei subgrupe, grupând cinci areale din ţară şi patru biotipuri din
Plantajul Baciu. De remarcat este faptul că din acest grup fac parte arborii din Plantajul Baciu,
situaţi la distanţe apropiate de arealele de origine.
Figura 3.3. Dendrograma speciei Larix decidua cuprinzând provenienţele din Plantajul Baciu şi arealele de origine
Figure 3.3. Dendograme for the specie Larix decidua comprising the provenances from Baciu orchard and origin
areals
Cea mai mare pondere a provenienţelor din Plantajul Baciu se regăsesc în acest grup.
Aceste provenienţe au un strămoş comun cu arealele de origine: Anina, Latoriţa, Bv. Valea
Cetăţii şi Sinaia. Potrivit dendrogramei, cu cea mai mare pondere în acest grup sunt înregistrate
35

provenienţele din Anina şi Gura Humorului. Se poate doar presupune legătura dintre acest aspect
al dendrogramei şi caracterele fenotipice ale arborilor, caracterul fenotipic comun fiind înălţimea
arborilor: Anina - 14,4 m, Gura Humorului - 14,3 m la clonele din Plantajul Baciu şi Anina -
33,1 m, Gura Humorului - 31,2 m la arborii din arealele de origine.
Grupul „B” a inclus două subgrupe, grupând patru zone din ţară şi o clonă din Plantajul
Baciu. Conform dendrogramei cu cea mai mare pondere în acest grup sunt înregistrate arealele
Latoriţa şi Sinaia. Se poate presupune că particularităţile pe care le au în comun aceste
provenienţe (înălţime, diametru şi volum) au fost moştenite de la genitorul pe care îl au în
comun.
Grupul „C” reuneşte provenienţe care aparţin în totalitate localităţii Bv. Valea Popii,
având cea mai mare pondere în acest grup. Potrivit dendrogramei, foarte apropiate genetic sunt şi
provenienţele Săcele şi Sinaia. De remarcat este faptul că, în acest grup se întâlnesc arborii din
arealul Săcele cu descendenţii obţinuţi prin altoire din Plantajul Baciu, care prezintă în mod clar
un strămoş comun.
Dendrograma prezentată are câteva aspecte care justifică într-o anumită măsură
apropierea filogenetică a arealolor cu biotipurile din Plantajul Baciu.
Cele mai apropiate provenienţe din punct de vedere genetic, analizate prin tehnica
RAPD, conform distanţei genetice dintre ele sunt următorele provenienţe: Anina şi Valea Cetăţii
(0,25); Latoriţa şi Anina (0,23); Gura Humorului şi Valea Cetăţii (0,29); Latoriţa şi Valea Cetăţii
(0,28). Cea mai mare distanţă genetică s-a evidenţiat între provenienţele Sinaia şi Anina (1,00);
Gura Humorului şi Anina (1,00) fiind astfel cele mai îndepărtate provenienţe din punct de vedere
genetic.
3.6.2. Rezultatele amplificării ADN-ului prin „amestecul” ADN-ului (bulk)
Pentru o mai bună interpretare a rezultatelor, s-a recurs la efectuarea analizelor
moleculare prin amestecul ADN-ului (bulk). Primerii OPAL-20, OPC-15, OPA-03, OPAB-11 şi
OPA-18 au fost testaţi, generând un polimorfism accentuat la nivelul tuturor genotipurilor.
La provenienţele luate în studiu, toţi primerii RAPD au determinat formarea unor benzi
constante şi bine determinate de-a lungul tuturor probelor.
Cu ajutorul celor cinci primeri folosiţi au fost obţinute un număr de 40 benzi polimorfice,
realizându-se o medie de 8 benzi/primer (Tabelul 3.22.).
Un număr total de 401 fragmente de ADN de mărime diferită au fost vizualizate la toate
locaţiile, fiind transferate în baza de date. Au fost marcate şi luate în studiu doar benzile clare de
ADN amplificate.
Nr.
crt.
Primar/
Primer
Tabelul 3.22./Table 3.22.
Numărul de benzi totale/polimorfice generate de cei cinci primeri prin amestecul ADN-ului
Number of total fasciae/ polimorfice generated by the 5 primers by mixing ADN
Secvenţă nucleotidică (5’ 3’)
Nuclotidic sequence
Numărul total de benzi
amplificate/Total bands
number amplified
Numărul de benzi
polimorfice
amplificate/Number of
polimorfic bands amplified
1. OPAL-20 AGG AGT CGG A 69 7
2. OPC-15 GAC GGA TCA G 95 9
3. OPA-03 AGT CAG CCA C 97 11
4. OPAB-11 GTG CGC AAT G 71 7
5. OPA-18 AGG TGA CCG T 69 6
Total/Total 401 40
36

3.6.3. Dendrograma speciei Larix decidua obţinută prin amestecul ADN-ului
Apropierea genetică între arealele de origine şi Plantajul Baciu luate în studiu, stabilită pe
baza matricei distanţelor genetice şi a algoritmului Neighbor Joining Tree, este reprezentată sub
forma dendrogramei (Figura 3.4.).
În dendrogramă, variantele (provenienţele) între care există cele mai mici distanţe
genetice sunt grupate apropiat, în timp ce variantele între care distanţele genetice sunt mai mari
sunt plasate mai depărtat unele de altele. În dendrogramă au fost analizate cele şapte areale de
origine, precum şi clonele din Plantajul Baciu.
Analiza dendrogramei relevă o diversitatea uniformă împărţită între arealele de origine şi
Plantajul Baciu, notate pentru uşurinţa interpretării cu literele „a” arealul de origine şi „b”
Plantajul Baciu.
Figura 3.4. Dendrograma speciei Larix decidua cuprinzând arealele de origine şi clonele din Plantajul Baciu
obţinută prin amestecul ADN-ului
Figure 3.4. Dendrogram of the specie Larix decidua comprising origin areas and clones from Baciu Orchard
obtained by mixing ADN
De remarcat este faptul că din dendrograma obţinută reiese faptul că majoritatea arealelor
sunt grupate pe aceeaşi ramură cu provenienţele de la Baciu, arealul Latoriţa „a”, cu provenienţa
Latoriţa „b”, arealul Anina cu provenienţa Anina, arealul Sinaia cu provenienţa Sinaia, excepţie
întâlnindu-se la provenienţele din Săcele şi Bv. Valea Popii, care se află situate pe acceaşi
ramură. O explicaţie ar putea fi distanţa geografică mică dintre aceste două provenienţe.
Cele mai apropiate provenienţe, obţinute prin distanţele genetice Nei, pe baza analizelor
efectuate prin amestecul ADN-ului, sunt următoarele: Anina „a” şi Bv. Valea Cetăţii „a”
(conform datelor obţinute, distanţa genetică între ele este de 0,18), Gura Humorului „a” şi Bv.
Valea Cetăţii „a” (0,14); Anina „b” şi Anina „a” (0,12); Săcele „b” şi Săcele „a” (0,11).
Cele mai mari distanţe genetice Nei, s-au evidenţiat între provenienţele Sinaia „a” şi Bv.
Valea Cetatii „b” (cu o valoare de 0,42), Valea Popii „a” şi Bv. Valea Cetăţii „a” (0,40), Bv.
37

Valea Popii „b” şi Gura Humorului „a” (cu o valoare de 1,50) acestea fiind cele mai îndepărtate
provenienţe din punct de vedere genetic.
Tehnica RAPD prin amestecul ADN-ului (bulk) s-a dovedit a fi un instrument valoros de
determinare a apropierii filogenetice în cadrul provenienţelor de larice, fapt constatat şi de
studiile precedente.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Datorită multiplelor întrebuinţări ale arborilor de larice, îmbogăţirea fondului genetic
existent cu noi genotipuri este absolut necesar. În ţara noastră lucrările de ameliorare la larice au
fost restrânse, astfel că, prin prezenta teză s-a urmărit îmbogăţirea cunoştinţelor de specialitate în
domeniul geneticii şi ameliorării speciei Larix decidua Mill.
Rezultatele obţinute în urma studiilor efectuate permit formularea următoarelor concluzii
cu privire la studiul variabilităţii genetice la diferite provenienţe de larice, atât la arborii din
arealele de origine cât şi la descendenţii obţinuţi prin altoire din Plantajul Baciu.
Concluzii şi recomandări rezultate în urma evaluării arborilor din arealele de origine
În urma prelucrării statistice a datelor privind caracterele trunchiului, prin prisma
înălţimii arborilor, s-au remarcat provenienţele din Bv. Valea Popii (33,46 m) şi Anina (33,14
m). La polul opus, cu o înălţime mică a arborilor din arealele de origine, au fost înregistrate
provenienţele din Săcele, Latoriţa şi Sinaia.
Făcând clasamentul provenienţelor privind diametrul trunchiului (diametrul măsurat la
baza arborelui, la 1 m faţă de sol şi la 1,30 m), exprimate în cm, se constată că provenienţele
valoroase sub aspectul producţiei de masă lemnoasă au fost: Gura Humorului, Anina şi Bv.
Valea Popii. Cele mai mici diametre s-au întegistrat la arborii din Bv. Valea Cetăţii şi Săcele.
În ceea ce priveşte forma trunchiului, defectele cele mai pronunţate sunt conicitatea şi
curbura. Arborii cei mai sensibili la conicitate au fost cei din Gura Humorului, iar cei mai
rezistenţi la acest defect au fost cei din Anina.
În cazul curburii, forma cea mai dreaptă a trunchiului s-a întâlnit la arborii din Valea
Cetăţii, iar arborii cei mai afectaţi de acest defect au fost cei din Valea Popii.
Calcularea coeficienţilor de corelaţie a permis identificarea unor legături asigurate
statistic între diferite caracteristici ale arborilor. Între caracterele de vigoare şi defectele de formă
nu au fost puse în evidenţă corelaţii asigurate statistic.
Recomandări
Pentru lucrările de ameliorare în vederea obţinerii unor potenţiali genitori privind
înălţimea şi diametrului arborilor au fost recomandate provenienţele din Gura Humorului, Anina
şi Bv. Valea Popii.
Ca potenţiali genitori pentru lucrările de ameliorare prin prisma defectelor de formă a
trunchiului, au fost recomandaţi arborii din Anina şi Bv. Valea Cetăţii.
Concluzii şi recomandări rezultate în urma evaluării principalelor caracteristici ale
conurilor şi seminţelor la clonele din Plantajul Baciu
Studiul principalelor caracteristici ale conurilor şi seminţelor prezintă importanţă pentru
identificarea diferitelor provenienţe de larice, precum şi în vederea obţinerii unor informaţii
privind corelaţiile dintre caracteristicile seminţelor sau modul în care acestea influenţează
capacitatea de germinare şi răsărire a plantulelor.
Cele mai mari valori ale greutăţii conurilor s-au înregistrat la Sinaia (4,93 g) şi Bv. Valea
Popii (4,79 g) cu diferenţe superioare, asigurate statistic faţă de media experienţei (3,50 g).
Conurile cu cea mai mică greutate s-au înregistrat la clonele din Latoriţa (1,97 g) şi Bv. Valea
Cetăţii (2,69 g), cu abateri semnificativ negative comparativ cu media experienţei.
38

Lungimea conurilor a prezentat diferite valori la provenienţele luate în studiu,
amplitudinea de variaţie fiind cuprinsă între 2,52 cm la provenienţa Latoriţa şi 3,69 cm la
provenienţa Sinaia, media experienţei fiind 3,13 cm.
Cele mai mari valori ale lăţimii conurilor s-au înregistrat la Anina şi Bv. Valea Popii, cu
diferenţe superioare, asigurate statistic faţă de media experienţei (2,10 cm). Conurile cu cea mai
mică lăţime s-au înregistrat la provenienţa Latoriţa.
În condiţii de variabilitate medie a caracteristicilor conurilor (lungime, lăţime, greutate)
se poate concluziona totuşi, că în cazul provenienţelor Valea Popii şi Sinaia, calitatea conurilor
este cea mai bună. Greutatea mare a conurilor (4,79g respectiv 4,93g) este direct proporţională
cu greutatea seminţelor şi implicit calitatea acestora.
Seminţele cu greutatea cea mai mare aparţin provenienţelor: Sinaia (74,4 mg), Anina
(67,7 mg), Bv. Valea Popii (67,0 mg), toate prezentând diferenţe superioare, asigurate statistic
faţă de media experienţei (61,9 mg). Seminţele cu greutatea cea mai mică aparţin provenienţelor
Latoriţa (46,2 mg) şi Bv. Valea Cetăţii (54,4 mg).
Dintre principalele caracteristici ale conurilor şi seminţelor, cea mai mică valoare a
coeficientului de variabilitate care, totuşi, a indicat o variaţie medie a caracterului, a fost
înregistrată pentru greutatea seminţelor (CV=16,7%).
Analizând variabilitatea seminţelor sub aspectul greutăţii, lăţimii şi lungimii lor, se
observă că cele mai bune rezultate s-au înregistrat la provenienţele Valea Popii şi Sinaia.
Comparând aceasta cu rezultatele obţinute prin studiul variabilităţii caracteristicilor conurilor se
poate concluziona că sub aspectul dimensiunilor şi mai ales a greutăţii conurilor şi seminţelor,
provenienţele Valea Popii şi Sinaia sunt cele mai valoroase.
Greutatea seminţelor a fost puternic corelată cu caracterele conurilor şi seminţelor, cea
mai mare valoare a coeficientului de corelaţie fiind înregistrată la greutatea conurilor (0,835 ** ).
Între energia germinativă şi capacitatea de germinare a seminţelor a fost înregistrată o corelaţie
foarte puternică (0,939 *** ), dar între germinaţie şi caracterele conurilor şi seminţelor s-au
înregistrat valori negative, neasigurate statistic.
Rezultatul confirmă faptul că la materialul biologic analizat greutatea seminţelor nu a
influenţat capacitatea de germinare a acestora (VÎLCAN şi colab., 2011).
Pentru determinarea cotei cu care participă genotipul (provenienţa) la exprimarea
fenotipică a caracterelor studiate, s-a calculat coeficientul de heritabilitate în sens larg (H 2 ).
Heritabilitate în sens larg a avut valori ridicate, cuprinse între 0,943 (lăţimea conurilor) şi 0,993
(greutatea conurilor). Rezultă că toate caracterele analizate au, cel puţin în condiţiile experienţei
de faţă, un puternic determinism genetic, fiind puternic influenţate de genotip, şi într-o măsură
relativ redusă de mediul de cultură (ecotip).
Din rezultatele obţinute, valoarea mare de ameliorare a principalelor caractere ale
fructificaţiei arborilor permite ca, printr-o alegere judicioasă a genitorilor, să poată fi obţinute
descendenţe generative în care selecţia să fie încununată de succes, facilitând crearea unor noi
genotipuri valoroase.
Concluzii şi recomandări privind îmbunătăţirea capacităţii de germinare a seminţelor şi
posibilitatea aplicării unor tratamente de creştere a procentului de germinare
Studiile au demonstrat că la larice, indiferent de provenienţă, tratarea seminţelor cu
auxine (ANA) 9%, sulfat de cupru şi permanganat de potasiu, îmbunătăţeşte semnificativ atât
energia germinativă, cât şi capacitatea de germinaţie.
Provenienţa Sinaia, indiferent de varianta de tratament aplicată a înregistrat cele mai mici
procente, atât a energiei germinative cât şi a capacităţii de germinare.
Provenienţele Bv. Valea Cetăţii, Bv. Valea Popii şi Latoriţa au înregistrat cel mai mare
procent de germinare, atât în cazul energiei germinative cât şi în cazul capacităţii germinative.
Sămânţa de larice, pentru a avea o germinaţie mai bună se recomandă tratarea acesteia cu
auxine (ANA) 9%, sulfat de cupru şi permanganat de potasiu.
39

Procentul scăzut de germinare a seminţelor de larice poate fi explicat prin procentul mare
de seminţe goale. Rezultatele obţinute pot fi extrem de utile şi în vederea producerii de seminţe
şi a unei bune germinări a acestora, aspecte care constituie problematici dificile la larice.
Concluzii şi recomandări privind variabilitatea caracterelor la clonele de larice din
Plantajul Baciu
Studiul principalelor caracteristici ale arborilor a permis evaluarea variabilităţii
materialului biologic utilizat în experienţă, realizarea unei descrieri sintetice a clonelor, precum
şi identificarea unor potenţiali genitori, în scopul utilizării acestora în programele de ameliorare.
Variabilitatea caracterelor trunchiului a fost analizată prin prisma înălţimii arborilor,
diametrul trunchiului (la 1,30; la 1 m de la sol şi la baza solului), înălţimea la prima ramificaţie şi
volumul arborelui.
Cu o înălţime mare a arborilor s-au remarcat clonele din Gura Humorului, Anina şi Bv.
Valea Cetăţii. La polul opus, cu înălţime mică a arborilor, au fost înregistrate următoarele clone:
Latoriţa, Bv. Valea Popii şi Sinaia.
Cel mai mare diametru pe arbore s-a înregistrat la clonele din Gura Humorului şi Bv.
Valea Cetăţii, iar cel mai mic diametru s-a înregistrat la clonele din Bv. Valea Popii şi Sinaia.
Cel mai mare volum pe arbore s-a înregistrat la provenienţa Gura Humorului (14,23 m 3 ),
Bv. Valea Cetăţii (13,43 m 3 ) şi Anina (13,30 m 3 ), iar cel mai mic volum s-a înregistrat la Bv.
Valea Popii (11,52 m 3 ) şi Sinaia (11,16 m 3 ).
Recomandare
Ca potenţiali genitori pentru caracterele trunchiului s-au remarcat provenineţele Gura
Humorului, Anina şi Bv. Valea Cetăţii. Aceste clone pot fi recomandate cu succes în lucrările de
împăduriri, unele dintre acestea fiind recunoscute şi pentru o germinare bună a seminţelor.
Pe lângă faptul că aceste provenienţe prezintă valori superioare ale tuturor caracterelor de
productivitate, prezintă şi o variabilitate medie spre mare la majoritatea caracterelor evaluate.
Variabilitatea caracterelor coroanei a fost analizată prin prisma numărului de verticile şi
de ramuri, unghiul de inserţie, grosimea ramurilor, înălţimea coroanei, diametrul coroanei şi
dintanţa între verticile. La clonele luate în studiu, atât numărul de verticile cât şi numărul de
ramuri au prezentat valori superioare, pozitive, asigurate statistic la arborii din Anina. Valori
inferioare martorului s-au înregistrat la clonele din Săcele şi Latoriţa atât pentru numărul de
verticile cât şi pentru numărul de ramuri. Unghiul de inserţie nu a prezentat rezultate asigurate
statistic la nicio provenienţă.
Despre grosimea ramurilor se poate spune că, arborii a căror provenienţă este Gura
Humorului şi Anina formează cele mai groase ramuri în verticil.
Valori superioare ale diametrului coroanei comparativ cu media experienţei (6,71 m) au
prezentat provenienţele: Gura Humorului (7,78 m) şi Sinaia (7,22 m), iar cel mai mic diametru al
coroanei s-a înregistrat la clonele din Latoriţa.
Variabilitatea caracterelor defectelor de formă ale trunchiului a fost analizată prin
prisma conicităţii, curburii, lăbărţării şi ovalităţii trunchiului.
În ceea ce priveşte forma trunchiului, defectul cel mai pronunţat la clonele din plantaj s-a
înregistrat a fi curbura, cu diferenţe asigurate statistic la clonele din Anina şi Bv. Valea Cetăţii.
La defecte precum conicitatea, lăbărţarea şi ovalitatea nu au fost înregistrate valori asigurate
statistic.
Dacă se încearcă o clasificare a celor şapte provenienţe din Plantajul Baciu se poate
afirma că valori superioare ale tuturor elementelor de productivitate au fost înregistrate la clonele
Gura Humorului şi Anina. Aceste clone pot fi recomandate pentru efectuarea unei selecţii
eficiente în vederea obţinerii unei productivităţi ridicate. Clonele din Bv. Valea Popii şi Latoriţa
au înregistrat cele mai mici valori pentru caracterele studiate.
Pe lângă faptul că aceste provenienţe prezintă valori superioare ale tuturor caracterelor de
productivitate, prezintă şi o variabilitate medie spre mare la majoritatea caracterelor evaluate.
40

Limitele coeficienţilor de variabilitate pentru caracterele analizate se situează între 4,6 %
la caracterul unghiul de inserţie şi 60,6 % la caracterul ovalitate.
Această valoare mică a unghiului de inserţie, unul dintre cel mai important caractere
studiat deoarece implică în mod direct fructificarea, semnifică din punct de vedere genetic faptul
că printr-o alegere judicioasă a arborilor, adică printr-o selecţie fenotipică corespunzătoare, se
pot transmite cu suficientă fidelitate în descendenţe seminale la larice caracteristici fundamentale
ale capacităţii de fructificare, precum şi ale calităţii lemnului.
Conform aşteptărilor, o variabilitate mai mare, care ilustrează şi o influenţă considerabilă
a mediului, se manifestă la caractere precum defectele de formă a trunchiului.
Rezultatele cercetărilor evidenţiază o variaţie genetică statistic semnificativă la nivelul
clonelor, pentru toate caracterele studiate. În prezentul studiu s-au înregistrat corelaţii directe,
semnificativ pozitive între înălţimea arborelui şi toate celelalte caractere, mai puţin cu unghiul de
inserţie şi defectele de formă.
De asemenea, au fost obţinute corelaţii pozitive, foarte semnificative între numărul de
verticile şi numărul de ramuri, corelaţii semnificative au fost obţinute între numărul de verticile,
înălţimea coroanei şi distanţa între verticile.
Între unghiul de inserţie a ramurilor şi toate celelalte caractere s-au înregistrat valori
asigurate statistic, dar valorile coeficienţiilor de corelaţie au fost negative.
În studiile efectuate, majoritatea caracterelor analizate au prezentat un determinism
genetic considerabil, caracterele trunchiului şi coroanei fiind influenţate de genotip, iar defectele
de formă fiind influenţate de factorii de mediu.
Valorile coeficienţilor de heritabilitate evidenţiază un control genetic de la moderat la
puternic pentru caracterele analizate. Heritabilitatea în sens larg a avut valori diferite, oscilând în
funcţie de caracter, cea mai mare valoare înregistrându-se pentru numărul de ramuri pe arbore
(H 2 =0,952), urmată de grosimea ramurilor (H 2 = 0,940). Rezultă că toate caracterele analizate au
un puternic determinism genetic, fiind puternic influenţate de genotip, şi într-o măsură relativ
redusă de condiţiile climatice (ecotip). S-a constatat că unele caractere au fost influenţate nu
numai de zestrea ereditară a descendenţilor, ci într-o măsură relativ ridicată de factorii de mediu.
Concluzii şi recomandări privind compotrarea arborilor la atacul de boli şi dăunători
Comportarea la atacul de Hipodermella, (îngălbenirea acelor de larice) a fost diferită în
funcţie de clonă. Conform datelor obţinute, reacţia clonelor la atacul de Hipodermella a fost
diversă, din şase clase de notare, cele şapte clone încadrându-se în trei clase. Atacul de
Hipodermella s-a încadrat în trei clase: atac foarte slab (I%=0,1-1), atac slab (I%=1,1-5,0) şi atac
mediu (I%=5,1-15).
Indiferent de poziţia atacului în coroana arborilor, cu atac foarte slab au fost înregistraţi
arborii din Anina, atac slab s-a înregistrat la clonele din Latoriţa, Gura Humorului, Bv. Valea
Popii şi Bv. Valea Cetăţii, iar cu atac mediu au fost înregistrate clonele din Săcele şi Sinaia.
Indiferent de clonele analizate, intensitate mare a atacului de Hipodermella în funcţie de
poziţia în coroana arborilor, s-a înregistrat la baza arborilor, expoziţie nordică.
Rezultatele obţinute ilustrează faptul că în cadrul clonelor studiate există surse de gene
pentru ameliorarea rezistenţei laricelui la atacul de Hipodermella. În acest sens, dintre clonele
analizate în Plantajul Baciu, se pot recomanda ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de
ameliorare arborii din Anina.
Dintre dăunătorii cei mai periculoşi ai acelor de larice sunt defoliatorii laricelui
(Coleophora laricella şi Adelges laricis), în anumite condiţii atacul acestora producând pagube
deosebit de mari în culturile din Europa şi America.
Din datele obţinute se poate constata că, indiferent de poziţia dăunătorului în coroana
arborelui, cele mai rezistente clone la atacul de Coleophora s-au înregistrat la Latoriţa şi Gura
Humorului, iar clonele cele mai sensibile s-au înregistrat la Bv. Valea Cetăţii, Sinaia, Anina şi
Bv. Valea Popii.
41

Indiferent de clonele analizate, intensitate mare a atacului de Coleophora în funcţie de
poziţia în coroana arborilor, s-a înregistrat la vârful arborilor, pe direcţiile E, V, S. Conform
datelor obţinute, reacţia clonelor la atacul de Coleophora a fost încadrată în atac foarte slab.
Recomandare
Dintre clonele de larice analizate în Plantajul Baciu, provenienţele Latoriţa şi Gura
Humorului, ca urmare a rezistenţei sporite manifestate la atacul de Coleophora, pot fi
recomandate ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de ameliorare.
Conform datelor prezentate, reacţia clonelor la atacul de Adelges a fost diversă, din şase
clase de notare, cele şapte clone încadrându-se în două clase: atac slab (I%=0,04-0,08) şi atac
mediu (I%=0,09-0,17).
Din datele obţinute se poate constata că, indiferent de poziţia dăunătorului în coroana
arborelui, cu atac slab au fost înregistraţi arborii din Latoriţa şi atac mediu toate celelalte clone.
Intensitatea mare a atacului de Adelges s-a înregistrat la vârf şi mijlocul coroanei, pe
direcţiile E, V şi N.
Recomandare
Dintre clonele de larice analizate în Plantajul Baciu arborii din Latoriţa, ca efect al
rezistenţei la atacul de Adelges, pot fi recomandaţi ca potenţiali genitori pentru noi lucrări de
ameliorare.
Literatura de specialitate remarcă posibile legături între comportarea arborilor la atacul
unor boli şi dăunători, respectiv între sensibilitatea/rezistenţa acestora la agenţi patogeni şi/sau
insecte dăunătoare, s-a considerat utilă verificarea unor corelaţii, în scopul utilizării lor în
lucrările de ameliorare.
În experienţa reprezentată de cele şapte clone de larice, s-a identificat o corelaţie pozitivă
foarte semnificativă între intensitatea atacului dintre cei doi dăunători, Coleophora şi Adelges.
Coeficienţii de heritabilitate în sens larg au avut valori considerabile pentru intensitatea
atacului la boli şi dăunători, ilustrând o contribuţie consistentă a clonelor la manifestarea
fenotipică a răspunsului arborilor la boala şi insectele dăunătoare analizate.
Datele obţinute ilustrează faptul că, în condiţiile date, toate caracterele analizate privind
reacţia genotipurilor la atacul principalelor boli şi dăunători ai laricelui prezintă un determinism
genetic puternic. Prin urmare, în ansamblul experienţei, rezistenţa sau sensibilitatea clonelor la
boli şi dăunători a fost puternic influenţată de genotip şi într-o măsură relativ redusă de condiţiile
pedoclimatice şi cele de cultură.
Concluzii şi recomandări privind metode de markare moleculară
Cunoscându-se eficienţa markerilor moleculari în analiza diversităţii plantelor, în
prezenta experienţă s-a considerat utilă verificarea relaţiilor filogenetice, reprezentate de
genotipuri aparţinând speciei Larix decidua din şapte areale diferite din ţară şi din descendenţii
obţinuţi prin altoire, situaţi în Plantajul Baciu. În acest scop, s-au efectuat studii la nivel
molecular şi s-a întocmit arborele filogenetic al provenienţelor.
Tehnica moleculară utilizată cu scopul determinării relaţiilor genetice dintre populaţii, la
specia luată în studiu, a fost tehnica markerilor RAPD.
Dendrogramele rezultate prin prelucrarea datelor pe computer sunt o reprezentare fidelă a
relaţiilor filogenetice dintre diferitele provenienţe de larice. Potrivit dendrogramei, obţinută prin
tehnica RAPD, provenienţele au fost încadrate în trei grupe distincte, notate pentru uşurinţa
interpretării cu literele A, B, C.
Grupul „A” a inclus trei subgrupe, grupând cinci zone din ţară şi patru provenienţe din
Plantajul Baciu. De remarcat este faptul că din acest grup fac parte arborii din Plantajul Baciu,
situaţi la distanţe apropiate de arealele de origine. Cea mai mare pondere a provenienţelor din
Plantajul Baciu se regăseşte în acest grup. Potrivit dendrogramei cu cea mai mare pondere în
acest grup sunt înregistrate provenienţele (arealele) din Anina şi Gura Humorului.
42

Grupul „B” a inclus două subgrupe, grupând patru areale din ţară şi o provenienţă din
Plantajul Baciu. Potrivit dendrogramei cu cea mai mare pondere în grup sunt înregistrate
provenienţele Latoriţa şi Sinaia. Se poate presupune că, particularităţile pe care le au în comun
aceste provenienţe (înălţime, diametru şi volum) au fost moştenite de la genitorul pe care îl au în
comun.
Grupul „C” reuneşte provenienţe care aparţin în totalitate localităţii Bv. Valea Popii,
având cea mai mare pondere în acest grup. Potrivit dendrogramei, foarte apropiate genetic sunt şi
provenienţele Săcele şi Sinaia care prezintă în mod clar un strămoş comun.
Dendrograma prezentată are câteva aspecte care justifică într-o anumită măsură
apropierea filogenetică a arealolor cu biotipurile din Plantajul Baciu.
Cele mai apropiate provenienţe din punct de vedere genetic, analizate prin tehnica
RAPD, conform distanţei genetice dintre ele sunt următoarele provenienţe: Anina şi Valea
Cetăţii (0,25); Latoriţa şi Anina (0,23); Gura Humorului şi Valea Cetăţii (0,29); Latoriţa şi Valea
Cetăţii (0,28). Cea mai mare distanţă genetică s-a evidenţiat între provenienţele Sinaia şi Anina
(1,00); Gura Humorului şi Anina (1,00) fiind astfel cele mai îndepărtate provenienţe din punct de
vedere genetic.
Pentru rezultate mai concludente s-a recurs la efectuarea analizelor moleculare prin
amestecul ADN-ului (bulk).
Analiza dendrogramei obţinută prin amestecul ADN-ului relevă o diversitatea uniformă
împărţită între arealele de origine şi Plantajul Baciu, notate pentru uşurinţa interpretării cu
literele „a” arealul de origine şi „b” Plantajul Baciu.
Din dendrograma obţinută prin amestecul ADN-ului reiese faptul că majoritatea arealelor
sunt grupate pe aceeaşi ramură cu provenienţele de la Baciu, arealul Latoriţa „a” cu provenienţa
Latoriţa „b”, arealul Anina cu provenienţa Anina, arealul Sinaia cu provenienţa Sinaia, excepţie
întâlnindu-se la provenienţele din Săcele şi Bv. Valea Popii, care se află situate pe acceaşi
ramură. O explicaţie ar putea fi distanţa geografică mică dintre aceste două provenienţe.
Cele mai apropiate provenienţe, obţinute prin distanţele genetice Nei, pe baza analizelor
efectuate prin amestecul ADN-ului, sunt următoarele: Anina „a” şi Bv. Valea Cetăţii „a” (0,18),
Gura Humorului „a” şi Bv. Valea Cetăţii „a” (0,14); Anina „b” şi Anina „a” (0,12); Săcele „b” şi
Săcele „a” (0,11).
Cele mai mari distanţe genetice Nei, s-au evidenţiat între provenienţele Sinaia „a” şi Bv.
Valea Cetăţii „b” (0,42), Valea Popii „a” şi Bv. Valea Cetăţii „a” (0,40), Bv. Valea Popii „b” şi
Gura Humorului „a” (1,50) acestea fiind cele mai îndepărtate provenienţe din punct de vedere
genetic.
Tehnica RAPD prin amestecul ADN-ului (bulk) s-a dovedit a fi un instrument valoros de
determinare a apropierii filogenetice în cadrul provenienţelor de larice, fapt constatat şi de
studiile precedente.
Crearea unei baze de date în urma unui studiu amplu, efectuat la nivel fenotipic,
genotipic şi molecular, oferă informaţii relevante cu privire la fondul forestier şi de germoplasmă
al laricelui din Romania.
BIBIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. ABAIMOV, A.P., J.A. LESINSKI, O. MARTINSSON, L.I. MILYNTIN, 1998, Variability and ecology of
Siberian larch species. SLU. Department of silviculture. ISSN 0348-8969, Report, Nr. 43, pp.123.
2. ARCADE A., P. FAIVRE-RAMPANT, B. LE GUERROUÉ, L.E. PÂQUES, D. PRAT, 1996, Heterozygosity
and hybrid performance in larch. Theoretical and Applied Genetics 93(8):1274-1281.
3. BASTIEN C., L.E., PÂQUES, 2002, Early prediction of stem form in hybrid larch. Improvement of larch
(Larix sp.) for better growth, stem form and wood quality. Proceedings from an international symposium in
Gap and Auvergne in September 16-21, p. 154.
43

4. BYTNEROWICZ, A., B. GODZIK, K., FRACZEK, M. KRYWULT, O. BADEA, P. BARANCOK, O.
BLUM, M. CERNY, S. GODZIK, B. MANKOVSKA, W. MANNING, P. MORAVCIK, R. MUSSELMAN, J.
OSZLANYI, D. POSTELNICU, J. SZDZUJ, M. VARŠAVOVA, M. ZOTA, 2002, Distribution of ozone and
other air pollutants in forests of the Carpathian Mountains in central Europe. Environ. Pollut., 116, p.3-25.
5. CARLSON, C.E., 1994, Germination and early growth of western larch (Larix occidentalis), alpine larch
(Larix lyallii), and their reciprocal hybrids. Canadian Journal of Forest Research 24:911B916.
6. CHUINE I., S. AITKEN, C. YING, 2001, Temperature thresholds of shoot elongation in provenances of Pinus
contorta. Canadian Journal of Forest Research 31:1444-1455CLELAND şi colab., 2007.
7. DAVID, A., 2002, Germination percentage and germination speed of European larch (Larix decidua Mill.)
seed after prolonged storage, Northern Journal of Applied Forestry 19(4):168-170.
8. DENGLER, A., 1935, Waldbau auf okologischer Grunlage, Julius Springer, Berlin.
9. GAUCHAT M.E., L.E. PÂQUES, 2011, Indirect prediction of bud flushing from ex situ observation in hybrid
Larch (Larix decidua x Larix kaempferi) and their parents. Environmental and Experimental Botany 70:121-
130.
10. GRODNITSKAYA, I. D., N. V. SUKACHEV, 2008, Effect of chemical and biological treatment on pine and
larch seed germination. Lesnoe Khozyaĭstvo 5:39-40.
11. GUREAN, D., 2005, Laricele natural din Munţii Ciucaş. Bul. Ses. Şt. „Pădurea şi dezvoltarea durabilă”, Edit.
Univ. „Transilvania” Braşov, ISBN 973-635-622-1, p. 217-222.
12. GUREAN, D., 2007, Cercetări corologice, fitocenologice şi ecofiziologice în laricetele naturale din Carpaţii
Sud-Estici (Carpaţii Româneşti). Teză de doctorat, Univ. “Transilvania” Braşov.
13. HÄNNINEN H., 1997, Effects of climate change on over wintering of forest trees in temperate and boreal
zones. A review of the frost damage hypothesis, pp.149-158. In: Mohren GMJ, Kramer K, Sabaté S. (eds.).
Impacts of Global Change on Tree Physiology and Forest Ecosystems. Kluwer Academic Press, Dordrecht,
Netherlands.
14. HANSEN, O.K., 2008, Mating patterns, genetic composition and diversity levels in two seed orchards with few
clones - impact on planting crop. Forest Ecology and Management, 256 (5): 1167-1177.
15. HARALAMB, A., 1967, Cultura speciilor forestiere, Ed. a III-a, Edit. Agrosilvică, Bucureşti, p.755.
16. HOLONEC, L., 2007, Împăduriri. Editura Academicpres.
17. JAQUISH B., Y.A. EL-KASSABY, 1998, Genetic Variation of Western larch in British Columbia and its
Conservation. Journal of Heredity 89(3):248-253.
18. KARLMAN, L., 1998, Stem quality of larch. Stem shape and heartwood content of six different larch species
tested in Central and Northern Sweden. SLU. Institutionen för skogsskötsel. Examensarbete, No. 5, p. 35. ISSN
0349-2923.
19. KOSINSKI, G., 1989, Causes of empty seed formation in European larch (Larix decidua). Arboretum
Kornickie 31:107B182.
20. KOSIŃSKI, G., 2003, Empty seed production in European larch (Larix decidua). Forest Ecology and
Management 1-4(19):241-246.
21. KOVYLINA, O.P., N.V. KOVYLIN, P.S. POZNAKHIRKO, 2008, Seed production of Siberian larch in
shelter forests of South Siberia. Lesnoe Khozyaĭstvo, Nr. 5 pp. 38-39.
22. KRAMER K., 1994, Selecting a model to predict the onset of growth of Fagus sylvatica. Journal of Applied
Ecology 31:172-181.
23. KRAMER K., 1995a, Modelling comparison to evaluate the importance of phenology for the effects of climate
change on growth of temperate-zone deciduous trees. Climate Research 5:119-130.
24. KRAMER K., 1995b, Phenotypic plasticity of the phenology of seven European tree species in relation to
climatic warming. Plant, Cell and Environment 18:93-104.
25. KRAMER K., I. LEINONEN, D. LOUSTAU, 2000, The importance of phenology for the evaluation of impact
of climate change on growth of boreal, temperate and Mediterranean forests ecosystems: an overview.
International Journal of Biometeorology 44:67-75.
26. LODHI, M.A., G.N. YE, N.F. WEEDEN, B.I. REISCH, 1994, A simple and efficient method DNA
27. MIHAI G., 2007, An advanced generation of orchards for fir. The Institute of Forest Research and
Arrangement, ICAS Annals 50:45-55.
28. LU, Z., F. SHI, W. MA, X. LI, Z. BO, 1997, Variability of the seeds and cones and key taxonomic characters
selection of Larix in Northeast China, Journal of Forestry Research, 10(1):15-19.
29. MIHAI G., M. TEODOSIU, 2009, Genetic diversity and breeding of larch (Larix decidua Mill.) in Romania.
Ann For Res 52:97-108.
30. MILESCU, I., 2006, Cartea silvicultorului, Editura Universităţii Suceava, Ed. “Petru Maior” Reghin.
31. MØLLER, C.M., 1965, Vore skovtræarter og deres dyrkning. Dansk Skovforening,
Copenhagen, pp. 175-187 (In Danish).
32. NEGRUŢIU, F., I.V. ABRUDAN, 2004, - Împăduriri şi reâmpăduriri în fond forestier, nclusive în condiţii
extreme. Universitatea Stefan cel Mare Suceava.
44

33. NI, D.A., L.J. WANG, C.H. DING, Z.H. XU, 2001, Auxin distribution and transport during embryogenesis and
seed germination of Arabidopsis. Cell Research, 11: 273-278.
34. OLENICI, N., V. OLENICI, 2004, Conifer seedling protection from attack of pine weevil (Hylobius abietis L.)
by using of pitfall traps baited with synthetic attractants. Revista Pădurilor 4:18-23.
35. OWENS, J.N., 1995, Reproductive biology of larch. Ecology and management of Larix forests. Proceedings of
an international symposium. U. S. Dep. of Agric., Forest Service, 97-109.
36. OWENS, J.N., S.J. MORRIS, G. CATALANO, 1994, How the pollination mechanism and prezygotic events
affect seed production in Larix occidentalis. Canadian J.F.R. 24:917B927.
37. PAQUES L.E., F. MILLIER, P. ROZENBERG, 2010, Selection perspectives for genetic improvement of wood
stiffness in hybrid larch (Larix x Eurolepis henry). Tree Genetics and Genomes 6(1):83-9.
38. PAQUES L.E., G. SYLVESTRE-GUINOT, C. DELATOUR, 2000, Genetic variation among clones of Larix
decidua polonica for resistance to Lachnellula willkommii. Annals of Forest Science 56(2):155-166.
39. PAZDROWSKI, W., T. JELONEK, A. TOMCZAK, I. STYPULA, S. SPLAWA-NEYMAN, 2007, Proportion
of sapwood and heartwood and selected biometric features in larch trees (Larix decidua Mill.), Wood Res.,
52(4):1-15.
40. PERSSON B., E. BEUKER, 1997, Distinguishing between effects of changes in temperature and light climate
using provenance trial with Pinus sylvestris in Sweeden. Canadian Journal of Forest Research, 27:572-579.
41. POP R., M. ARDELEAN, P. RAICA, I.M. GABOREANU, D. PAMFIL, 2004, Determinarea polimorfismului
la nivel molecular a cultivarelor de viţă de vie de la ICDVV Valea Călugărească, cu ajutorul polymorphisms
amplified by arbitrary primers are useful as genetic markers, Nucleic Acids Res., 18, 6531-6535.
42. REMINGTON, D., 1995, Flowering in potted western larch grafts established from juvenile ortets. In: Schmidt
WC, McDonald KJ, comps. Ecology and management of Larix forests: a look ahead. Proceedings, International
Symposium; 1992 October 5-9; Whitefish, MT. Gen.Tech. Rep. INT-319. Ogden, UT: USDA Forest Service,
Intermountain Research Station: 498-499.
43. ROHMEDER, E., H. SCHONBACH, 1959, Genetik und Zuchtung der Waldbaume, Verlag P. Parey,
Hamburg-Berlin.
44. RUBŢOV, Ş., 1961, Cultura speciilor lemnoase în pepinieră, ediţia a II-a, Editura Agrosilvică Bucureşti, p.485-
491.
45. SAVATTI, M., M. SAVATTI jr., 2005, Ameliorarea arborilor forestieri, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
46. SHEARER, R.C., C.E. CARLSON, 1999, Barriers to germination of Larix occidentalis and Larix lyallii seeds.
In Edwards DGW, ed. Dormancy and barriers to germination. Proceedings, International Symposium of
IUFRO Project Group P2.04-00 (Seed Problems); 1991 April 23B26; Victoria, BC. Victoria, BC: Forestry
Canada, Pacific Forestry Centre: 127B132.
47. SORG, A., H. BUGMANN, M. BOLLSCHWEILER, M. STOFFEL, 2010, Debris-flow activity along a torrent
in the Swiss Alps: Minimum frequency of events and implications for forest dynamics. Dendrochronologia, 28
(4) 215-223.
48. STĂNESCU, V., 1979, Dendrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
49. ŞOFLETEA, N., L. CURTU, 2001, Dendrologie, vol. II, Editura „Pentru viaţă”, Braşov.
50. THAKUR, A., J.S. KANWAR, 2008, Micropropagation of „Wild pear” Pyrus pyrifolia (Burm F.) Nakai. II.
Induction of Rooting. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 36: 104-111.
51. TINGEY, S.V., J.P. DEL TUFO, 1993, Genetic analysis with Random AmplifiedPolymorphic DNA. Plant
Physiol. 101: 349-352.
52. VIDAKOVIC, M., 1991, Conifers - morphology and variation. Graficki zavod Hrvatske, ISBN 0-85198-807-5,
pp. 255-279.
53. VÎLCAN, A., L. HOLONEC, I. TĂUT, R. E. SESTRAS, 2011, Variability of the traits of cones and seeds in
different larch clones. I. The influence of the provenance. Bulletin USAMV Horticulture, 68:1 (In press).
54. VÎLCAN, A., L. HOLONEC, I. TĂUT, R. E. SESTRAS, 2011, Variability of the traits of cones and seeds in
different larch clones. II. The energy and capacity of germination of seeds. Bulletin USAMV Horticulture, 68:1
(In press).
55. VÎLCAN, A., L. MIHALTE, L. HOLONEC, I. TAUT, 2010, Assessment of Phenotypical and Genotypical
extraction from grapevine caltivars and vitis species, Plant Molecular Biology Reporter, 12, 6-13.
56. WEISKITTEL A.R., D.A. MAGUIRE, R.A. MONSERUD, R. ROSE, E.C. TURNBLOM, 2006, Intensive
management influence on Douglas fir stem form, branch characteristics, and simulated product recovery. New
Zealand Journal of Forestry Science 36(2/3):293-312.
57. WILLIAMS, J.G.K., A.R. KUBELIK, K.J. LIVAK, J.A. RAFALSKI, S.V. TINGEY, 1990 - DNA
58. WITOWSKA, O., E. ANIŚKO, A. ZAŁESKI, 2009, The effect of drying seeds of European larch, Douglasfir
and mountain pine foreseen for a long-term storage on their viability. Leśne Prace Badawcze, 70 (3):253-
269.
45