Principii de proiectare a elementelor elastice pentru senzori cu ...

Procedura de optimizare se poate aplica pornind de la relaţiile analitice
de calcul al tensiunilor şi deformaţiilor specifice, dacă acestea se cunosc şi nu
sunt prea complicate.
a. b. c
Fig. 6.1
În cazul în care forma elementului elastic este complexă, stabilirea
relaţiilor de calcul este dificilă şi metodele tradiţionale de optimizare sunt
înlocuite cu cele numerice, în special metoda elementelor finite.
Programele de preprocesare permit modificarea automată (în limite
prestabilite) a unor parametri geometrici care descriu structura, iar cele de
postprocesare dau posibilitatea să se compare diferitele variante din punctul
de vedere al valorilor luate de funcţia obiectiv.
6.2. Alegerea formei şi predimensionarea elementului elastic
Proiectarea formei unui element elastic trebuie astfel făcută, încât
captorul să satisfacă, dacă este posibil, toate condiţiile metrologice,
tehnologice şi economice impuse prin temă. De obicei, satisfacerea integrală a
tuturor cerinţelor este imposibilă şi, de aceea, se urmăreşte realizarea celor
mai importante.
La alegerea formei şi solicitării preponderente a structurii deformabile
pe care se lipesc TER, proiectantul trebuie să aibă în vedere, în afara
cerinţelor metrologice, şi pe următoarele [C1], [Ş1]:
- să fie respectate dimensiunile de gabarit, impuse de spaţiul care îi
este destinat captorului în instalaţia în care va lucra;
- locurile de pe suprafaţa elementului elastic, unde se vor aplica TER,
să permită accesul uşor pentru lipirea, protejarea şi conectarea acestora;
- deformaţiile specifice ale suprafeţelor pe care se lipesc traductoarele
rezistive să fie de valori apropiate, suficient de mari şi uniforme;
- să se folosească posibilităţile de amplificare a semnalului prin conectarea
în punte completă sau în semipunte a unor traductoare care sunt întinse
împreună cu altele ce sunt scurtate, atunci când EE se deformează;
50