Recul Partial (m) - Sperante (f) 1990-1996 - Frh

Joc 4: cu Japonia: 31-22 (13-11), RII: 18-11. În fine, un meci mai uşor, în care băieţii îşi
dau drumul la joc şi vor câştiga prima repriză la şapte goluri. Înscrie şi TOACSEN, din poartă în
poartă. Treptat, băieţii îşi recapătă încrederea, zâmbetul apare şi pe faţa lor şi se speră într-o
revenire totală.
Au jucat: RĂDUŢĂ 8, ZAHARIA 7, BEŞTA 5, POPOVICI 4, MOCANU 3,
PRISĂCARU 3, TOACSEN 1, VOICA, DEDU, GHIMEŞ, LICU, BULIGAN.
Joc 5: cu Algeria: 24-22 (10-7), RII: 14-15. Se joacă ceva mai relaxat, folosind toţi cei
înscrişi pe foaie. Victorie uşoară, dar se menţine atenţionarea: PIERDEM DIN NOU REPRIZA a
doua: 14-15 chiar şi cu Algeria! Problema cu repriza secundă devine obsedantă.
Răsuflăm uşuraţi cu şase puncte, din ultimele trei jocuri, ne clasăm pe loc 2 în grupă,
intrând în optimi, cu şanse deschise pentru orice medalie. Dar, atenţie, acum fiecare joc este
decisiv şi te poate urca spre semifinale şi finale sau te poate coborî în subsol.
Joc 6: cu Egipt: 26-31 (14-13), RII: 12-18, optimi de finală, joc tip ghilotină, cine
câştigă, merge mai departe pentru locurile 1-8, care pierde, iese din joc şi va lupta pentru 9-16.
Am pierdut după acelaşi tipar ca în celelalte partide (Germania, Danemarca). Joc bun, chiar
excelent în R I: 14-13 şi dezastruos în RII: 12-18. În luna aprilie, la Trofeul Carpaţi am învins
lejer, cu 24-21 şi, în general, eram cotaţi peste Egipt, cu o clasă. Ştiam însă că Egiptul venea din
urmă, cu o echipă de seră, crescută în cadrul unităţilor sportive ale armatei , dar nu credeam că
ne pot învinge.Aici a fost marea noastră greşeală. Orice alt comentariu era inutil, această unică
înfrângere în optimi ne aruncă în grupele 9-16 şi ne elimină de la J.O. 1996 Atlanta.
Joc 7: cu Tunisia: 33-25 (17-13), RII: 16-12, joc clasament, grupa 9-16. Prin victorie
intram în grupa 5-12. Meci fără istoric, în care conducem de la început până la final. Jocul a fost
deosebit de spectaculos, tunisienii jucau foarte avansat 3-3 şi în atac într-o viteză debordantă. Era
un fel de iureş permanent, mai greşeau, mai reparau, dar nu conta, ei tot în mare viteză jucau.
Joc 8: cu Coreea: 34-29 (15-14), RII: 19-15. Joc pentru a accede în grupa 5-12, victoria
ne da dreptul de a juca pentru locurile 9-10 în clasamentul final. Un meci frumos, spectaculos,
fără o miză deosebită.
Joc 9: cu Belarus: 32-35 (17-16), R II: 15-19, în grupa 5-12, un fel de finală pentru
locurile 9-10. Iată că încheiem competiţia aşa cum am început-o şi în acelaşi condiţii. Jucăm
bine, chiar foarte bine, RI, pe care o câştigăm cu un avans de un gol, care ne dădea speranţe. În
repriza a doua jucăm slab, chiar foarte slab şi o pierdem la patru goluri. Ghinion, fatalitate, lipsă
de rezistenţă specifică, uzură fizică, media de vârstă 27- 28 ani.
Încă o dată subliniem, în final, că în toate cele patru jocuri pierdute, câştigăm prima
repriză la trei sau patru goluri şi o pierdem pe a doua cam la aceeaşi diferenţă, jucând prost sau
chiar dezastruos.