Recul Partial (m) - Sperante (f) 1990-1996 - Frh

Joc 1: cu ANGOLA: 26-16 (10-6), RII: 16-10, 25.11.1993, la FREDIKSTAD. Victorie
clară, la 10 goluri, aşa cum ne aşteptam. Era evidentă diferenţa de valoare dintre handbalul din
ROMÂNIA şi cel din Africa. Şi, totuşi, în minutul 15 era egal dar atât.
A fost o foarte bună încălzire pentru echipă şi antrenori, contribuind, credeam noi, la
consolidarea încrederii şi a tonusului de abordare a unei mari competiţii.
Antrenori: GHEORGHE SBORA, TIBERIUS MILEA ŞI BOGDAN MACOVEI,
federal.
Joc 2: cu SUEDIA: 17-20 (12-11), RII: 5-9, 26.11.1993, la Fredikstat. De necrezut,
pierdem acest meci, pe care în prima repriză l-am avut în mână, am condus cu 2-3 goluri şi jocul
ne mergea bine. Repriza a doua a fost cu totul alt meci, unul de coşmar pentru noi. Nu reuşim să
înscriem decât cinci goluri şi asta spune aproape totul despre evoluţia noastră.
Încă înainte de începerea jocului, fetele şi chiar antrenorii erau periculos de încrezători în
victorie, iar evoluţia bună din repriza -I- a întărit convingerea că vom câştiga şi suedezele vor
ceda spre final, cum s-a întâmplat la Brăila, în august, când le-am învins la scor (26-17). Uitasem
că numai cu şase zile înainte de C.M., pierdusem cu 20-23. Toţi ne-am amăgit spunând că a fost
la ei acasă, aici în Norvegia oricum îi batem. Uitasem cel mai important lucru, numai fluierul
final consfinţeşte victoria, indiferent dacă aveam un palmares favorabil cu Suedia - 14 jocuri: 12
victorii, 1 egal, 1 pierdut.
Parcă uitasem şi că Suedia era o echipă cu un puternic caracter nordic, la fel ca
Danemarca şi Norvegia, nu ceda nici în cele mai grele situaţii şi lupta indiferent de scor, până în
ultima secundă. Am luat încă o lecţie dureroasă şi costisitoare – două puncte extrem de
importante – din care speram că s-a învăţat ceva. Pe scurt,despre repriza a doua, Gazeta
Sporturilor titra: “Am ratat enorm de mult cât pentru două, trei meciuri…”
Joc 3: cu GERMANIA: 24-21 (11-9), RII: 13-12, 27.11.1993, la KIÖSVOLL. O victorie
clară împotriva unui adversar de mare valoare care, de altfel, va câştiga aceste Campionate
Mondiale. Se dovedeşte că echipa noastră are valoare de podium, din păcate nu avem constanţă
şi nici un psihic puternic, iar evoluţiile sunt contradictorii. Acum, după duşul foarte rece cu
Suedia, fetele s-au autodepăşit şi au jucat foarte bine.
Am început cu o apărare ceva mai avansată şi foarte energică şi, în minutul 16, era 7-2
pentru noi şi se părea că aşa vom merge până la sfârşit. În acest minut, unul dintre arbitrii
norvegieni suferă un infarct pe teren (caz unic până acum), iar jocul se întrerupe 20 de minute. A
fost ca un time-out (pe atunci nu exista aşa ceva în handbal), care lor le-a folosit şi nouă nu prea.
Noi eram pe val, iar ele în degringoladă.
La pauză conduceam cu două goluri dar, în minutul 40 suntem egalaţi, însă numai pentru
scurt timp. Preluăm conducerea şi, spre final avem chiar plus cinci goluri. Se fac schimbări şi
vom câştiga „doar” la trei goluri. O victorie mare, care ne plasează ca favoriţi la o medalie.