SPECIALIZED MANUAL DE UTILIZARE

urmări modul în care o folosiţi, trebuie să vă asumaţi responsabilitatea
ducerii bicicletei la reprezentanţă pentru verificări şi reparaţii periodic.
Reprezentantul sau dealerul vă va ajuta să vă hotărâţi cât de des este
nevoie de verificări şi reparaţii funcţie de condiţiile în care utilizaţi bicicleta.
Pentru siguranţa dumneavoastră şi pentru înţelegerea şi comunicarea cu
reprezentantul dumneavoastră, vă rugăm insistent să citiţi această Anexă
în întregime. Materialele utilizate pentru fabricarea bicicletei determină cum
şi cât de des este nevoie de verificări.
Ignorarea acestui AVERTISMENT poate conduce la cedarea cadrului,
a furcii sau a altor componente, care poate rezulta în producerea de
accidentări grave sau chiar a decesului.
A. Înţelegerea metalelor
Oţelul este materialul tradiţional pentru fabricarea cadrelor de bicicletă. Are
caracteristici bune, însă la bicicletele de performanţă ridicată, oţelul a fost înlocuit
în mare parte de aluminiu şi, într-o măsură mai mică, de titan. Factorul principal
al acestei schimbări este interesul cicliştilor în bicicletele mai uşoare.
Proprietăţile metalelor
Vă rugăm să înţelegeţi că nu se poate face o declaraţie simplă care să
caracterizeze utilizarea diferitelor metale pentru biciclete. Ceea ce e adevărat
este că modul în care metalul ales este aplicat contează mult mai mult decât
materialul în sine. Trebuie să vă uitaţi la modul în care bicicleta este proiectată,
testată, fabricată, asigurată împreună cu caracteristicile metalului, şi nu să căutaţi
un răspuns simplu.
Metalele variază mult ca rezistenţă la coroziune. Oţelul are nevoie de
protecţie, altfel va rugini. Astfel, ambele sunt rezistente în general la coroziune.
Aluminiul nu rezistă perfect la coroziune, şi trebuie avută grijă la sudarea cu alte
materiale, pentru a preveni coroziunea galvanică.
Metalele sunt comparativ de flexibile. Flexibile înseamnă că se îndoaie, se
curbează şi se întind înainte de a se rupe. În general, dintre materialele din care
se fabrică cadrele de bicicletă, oţelul este cel mai flexibil, titaniul îi urmează, iar
cel mai puţin flexibil dintre cele trei este aluminiul.
Metalele variază în densitate. Densitatea este greutate per volumul
materialului. Oţelul are o densitate de 7.8 grame/cm³, titanul – 4.5 grame/ cm³,
aluminiul – 2.75 grame/cm³. Comparaţi aceste numere cu densitatea aliajului cu
fibră de carbon, la 1.45 grame/cm³.
Metalele sunt afectate de uzură. După suficiente cicluri de folosire, la greutăţi
suficient de mari, metalele vor dezvolta în cele din urmă fisuri care duc la cedare.
Este foarte important să citiţi informaţiile de bază despre uzura metalelor de mai jos.
Să presupunem că loviţi o bordură, un şanţ, o piatră, o maşină, alt ciclist
sau alt obiect. La orice viteză superioară vitezei de plimbare pe jos, corpul
dumneavoastră va continua să meargă înainte, impuls care vă va propulsa peste
bicicletă, în faţă. Nu puteţi şi nici nu se va întâmpla să rămâneţi pe bicicletă, iar
ceea ce se întâmplă cadrului, furcii şi celorlalte componente este irelevant pentru
ceea ce vi se va întâmpla dumneavoastră.
La ce vă puteţi aştepta de la cadrul de metal? Acest lucru depinde de mulţi
factori complecşi, motiv pentru care trebuie să vă informăm că rezistenţa la
accidente nu poate fi un criteriu în proiectarea bicicletei. Plecând de la această
premisă importantă, vă putem spune că impactul este suficient de puternic pentru
45