putând fi abordată atât din sud (Valea Jiului <strong>de</strong> Vest), cât şi din nord (Ţara Haţegului). O altă rezervaţie naturală <strong>de</strong> o mare valoare peisagistică şi ştiinţifică, este Muntele Vulcan (1266 m), cu stânci abrupte şi pleşuve, bogat în resturi fosilifere <strong>de</strong> animale marine. Alte zone protejate, constituite şi în obiective turistice, sunt următoarele: Peştera cu corali, Complexul carstic Ponorici-Cioclovina, Peştera Tecuri, Fînaţele cu narcise Nucşoara, Pădurea Bejan, Locul fosilifer cu dinozauri <strong>de</strong> la Sînpetru, Cheile Jieţului, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Cheile Cernei, Calcarele <strong>de</strong> la Godineşti, Mlaştina Peşteana. 4
CAPITOLUL 2 DATE ISTORICE După cum se ştie, retragerea administraţiei romane din Dacia nu a putut clinti continuitatea <strong>de</strong> viaţă a locuitorilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Numeroasele dovezi arheologice <strong>de</strong>monstrează această continuitate şi pe teritoriul ju<strong>de</strong>ţului Hunedoara. Astfel, la Sarmizegetusa, autohtonii au transformat în locuinţe Palatul Augustinilor, iar amfiteatrul, prin blocarea porţilor <strong>de</strong> acces, într-o a<strong>de</strong>vărată fortăreaţă un<strong>de</strong> se refugiau în vremuri <strong>de</strong> primejdie. Adâncile prefaceri <strong>de</strong> ordin economic, social şi spiritual petrecute în mileniul I s-au concretizat pe plan politic în apariţia unor formaţiuni prestatale, amintite în documente ca “ţări”, “districte”, “cnezate” şi “voievodate”. Pe teritoriul ju<strong>de</strong>ţului Hunedoara sunt atestate – alături <strong>de</strong> Ţara Haţegului, ce făcea parte la 1247 din Voievodatul lui Litovoi – districtele Devei, Streiului, Hunedoarei şi Dobrei. Faptul că districtele, <strong>de</strong>şi cucerite <strong>de</strong> statul feudal maghiar, au reuşit să-şi păstreze autonomia până în secolul al XV-lea, este atestat <strong>de</strong> actele <strong>de</strong> ju<strong>de</strong>cată păstrate, din care reiese că obştea ju<strong>de</strong>ca după dreptul cnezial românesc. În fruntea obştilor româneşti, hunedorene se aflau reprezentanţi ai românilor numiţi cneji. Sunt menţionate, astfel, numele lui Cândreş, Laţcu, Cîn<strong>de</strong>a, Bălea, Vladislav, Mănjina şi a altor cneji şi jupâni români, ale căror ctitorii stau mărturie la Râu <strong>de</strong> Mori, Crişcior, Leşnic, Densuş, Streisîngeorgiu, Sîntămăria-Orlea şi alte vechi aşezări. Tendinţele regatului ungar <strong>de</strong> cucerire a Transilvaniei şi <strong>de</strong> organizare a acestui teritoriu după mo<strong>de</strong>lul feudalităţii apusene s-au izbit <strong>de</strong> rezistenţa poporului român, care se străduia să-şi apere vechile instituţii. Astfel, rezistenţa opusă <strong>de</strong> românii hunedoreni este dovedită şi <strong>de</strong> întârzierea care a <strong>de</strong>terminat organizarea Comitatului Hunedoara în anul 1276, districtele româneşti menţinându-şi autonomia timp în<strong>de</strong>lungat. În secolul al XV-lea, comitatul avea o întin<strong>de</strong>re <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> redusă, mărgininduse la nord-vest cu Zarandul, la est cu Scaunul Orăştiei şi Comitatul Alba Inferioară. Anarhia feudală, care a cuprins regatul ungar încă din secolul al XIII-lea, a dus la slăbirea autorităţii regale, comitatele conturându-se tot mai mult ca organe ale statului şi ale nobilimii locale, cu o anumită autonomie. În fruntea comitatului se găsea acum un comite, care era ales <strong>de</strong> către adunarea generală a nobililor, organul superior al comitatului. După <strong>de</strong>zastrul <strong>de</strong> la Mohaci şi ocuparea Bu<strong>de</strong>i <strong>de</strong> către turci, când se înfiinţează principatul autonom al Transilvaniei, forma <strong>de</strong> organizare locală continuă să fie tot cea a comitatelor, aceasta bucurându-se <strong>de</strong> drepturile care le-au avut înainte. Acum comitetul era organizat în trei cercuri: Cercul Mureşului, Cercul Valea Mureşului şi Districtul Haţegului. De această dată, pe lângă adunarea generală în cadrul comitatului mai funcţionează şi scaunele <strong>de</strong> ju<strong>de</strong>cată sub următoarea formă: scaunul general <strong>de</strong> ju<strong>de</strong>cată, scaunul parţial pentru cauze civile minore între nobili, scaunul filial ca instanţă <strong>de</strong> apel în cauze iobăgeşti, scaunul dominal şi scaunul sătesc. 5