Proiect de hotarare privind aprobarea statutului - Consiliul Judetean ...

anul 1999, prin colecţiile pe care le deţine, muzeul expune vizitatorului, aspectele
reprezentative ale universului rural hunedorean şi cu precădere pe cele ale zonei
Orăştiei.
Biserica ortodoxă “Sf. Arh. Mihail şi Gavril” este una dintre cele mai frumoase
biserici din ţară, ea reprezentând un punct turistic de primă atracţie. Piatra
fundamentală a fost pusă în 1936.
Biserica ortodoxă “ADORMIREA MAICII DOMNULUI” este un monument
atestat la 1574, când s-a făcut prima construcţie pe actualul amplasament din 'Drumul
ţării' (str. Unirii nr. 4A). Construcţia a fost refăcută în 1784, cu ajutorul macedoromânilor
stabiliţi în Orăştie.
Biserica catolică “SF. FRANCISC” datează de la sfârşitul sec XIII, fiind construită
ca mănăstire de către călugării ordinului franciscan. În prezent construcţiile
mănăstireşti sunt utilizate ca centru de zi pentru copii aflaţi în nevoie.
STAŢIUNEA TURISTICĂ GEOAGIU BĂI
Se află la o distanţă de 6 km faţă de centrul oraşului Geoagiu, la o altitudine de
350 m, în zona de dealuri şi coline din partea de sud-est a Munţilor Apuseni. Băile
Geoagiu sunt cunoscute sub numele de "Thermae Germisara" încă de pe vremea
romanilor. Relicvele şi urmele arheologice găsite în incinta băilor demonstrează o
exploatare intensă şi permanentă în perioada. Apa izvoarelor de la Geoagiu este
calcaroasă, termală şi feruginoasă, cu o temperatură de 33°C, făcând parte din rândul
apelor oligometalice mezotermale. Apele din staţiune sunt întrebuinţate atât în cura
internă, cât şi sub formă de băi pentru afecţiuni reumatismale, paralizii etc. Nămolul
feruginos ce se găseşte aici este întrebuinţat de asemenea în scop terapeutic.
ŢARA HAŢEGULUI
Înconjurată de munţi (Poiana Ruscăi, Retezat, Sebeşului, Orăştiei), străbătută
de o vastă reţea hidrografică (Strei, Râu Mare, Râu Bărbat, Sibişel, Râu Galben),
Depresiunea Haţegului a întrunit în mod fericit condiţiile determinante de “ţară” –
nucleu economico-social ca unitate teritorială de limbă, de culturală. Începând cu
omul locuitor al peşterilor (Ohaba-Ponor, Cioclovina), trecând la substratul de
etnogeneză a poporului român (daco-romani), până la vechile alcătuiri social-politice
ale evului mediu, fiecare epocă şi-a imprimat pecetea în această vatră ancestrală
românească. În secolul XIII, mărturiile de arhivă menţionează Ţara Haţegului (“terra
Harszok”) ca un vechi district sau comitat românesc (“Districtus olahalis”), în care
pământurile cnejilor şi voievozilor locali au rămas mult timp cu o situaţie politică,
administrativă şi juridică aparte, în spiritul legilor şi obiceiurilor străvechi ale
populaţiei băştinaşe româneşti. Legăturile Ţării Haţegului cu ţările române au fost vii
şi neîntrerupte. În secolul XIII, Ţara Haţegului făcea parte din voievodatul lui
Litovoi, de dincolo de Carpaţi. Mai târziu, călugărul Nicodim a înfiinţat, prin darul
lui Mircea cel Bătrân, Mânăstirea Prislop, unde îşi doarme somnul de veci Zamfira,
40