MUNICIPIUL ORADEA. STUDIU DE ... - University of Oradea

7. EVOLUŢIA TERITORIALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ
Datorită dezvoltării ascendente în timp a vieţii sale economice, politice şi
culturale, Municipiul Oradea poate fi caracterizat printr-o multitudine de funcţii
complexe. Concomitent cu dezvoltarea acestora, şi mai ales datorită dezvoltării
funcţiei industriale, a atras după sine si dezvoltarea, atât teritorială a oraşului cât
şi ca potenţial demografic. Această dezvoltare a fost condiţionată de o mulţime de
factori, dintre care cei mai importanţi sunt: aşezarea oraşului pe malurile Crişului
Repede într-o poziţie strategică, importantă mai ales pentru perioada medievală,
situarea pe axele rutiere şi feroviare de legătură, atât între Transilvania şi Europa
de Vest, cât şi între vechile regiuni istorice Maramureş şi Banat, distanţa propice
faţă de celelalte centre urbane din jur (Satu Mare – 188 km, Cluj Napoca – 162
km, Arad – 126 km, Timişoara – 178 km, Szeged – 213 km, Szolnok – 156 km,
Nyíregyháza – 124 km, Debrecen – 71 km), existenţa în apropiere a materiilor
prime necesare industriei oraşului şi relieful favorabil dezvoltării teritoriale.
Municipiul Oradea, spre deosebire de alte oraşe din zonă, nu a fost
întemeiat. El a apărut şi s-a dezvoltat aproape continuu, cunoscând şi perioade
de regres. Prima atestare a unei aşezări urbane de pe teritoriul de azi a
Municipiului Oradea datează de la sfârşitul secolului al XI-lea (1075), când,
într-un vechi document se vorbeşte despre „civitas Bihar”, istoricii considerând
că referirea se face la aşezarea de pe Crişul Repede şi nu la cetatea de la
Biharea. În susţinerea acestei presupuneri vine actul din anul 1198, prin care
regele Emeric (1182-1204) actualizează privilegiile cetăţii Bihor la Criş date
iniţial de regele Ladislau I (1077-1095).
Regele Ladislau I a construit pe malul stâng al Crişului Repede (după
unii, datorită cursului meandrat şi mlăştinos, pe malul drept) o mănăstire. În
secolul al XIII-lea, apare, la vest de cetate (astăzi Piaţa Independenţei şi Parcul
1 Decembrie), un al doilea nucleu, care ulterior devine centrul economic al
aşezării, rolul cetăţii rămânând doar militar şi administrativ.
În secolul al XIV-lea, datorită noilor privilegii primite, în Oradea se
stabilesc noi meşteşugari. Dezvoltarea cunoscută în perioada acestui secol, este
net superioară perioadelor trecute. Tot acum se încearcă constituirea breslelor,
însă cum la Oradea nu a existat un monopol exclusiv asupra producerii şi
desfacerii unor anumite tipuri de marfă, fapt datorat în mare parte concurenţei
unor produse străine de oraş, acest lucru nu a fost posibil deocamdată.
Cunoscând un avânt economic, oraşul începe unele colaborări economice cu
alte centre din Europa Centrală. La acea vreme Oradea era renumită pentru
produsele agricole. În anul 1318, odată cu dezvoltarea culturii şi artei, în Oradea
ia fiinţă un colegiu a cărui sediu se afla în cetate. Tot în decursul secolului al
XIV-lea oraşul tinde să se extindă de-a lungul Crişului Repede.
Între anii 1557-1600, odată cu formarea Paşalâcului de la Buda, Oradea
intră în stăpânirea principilor transilvani.
15