Beneficiile biotehnologiei - SoyConnection.com

Beneficiile biotehnologiei
Evaluare ştiinţifică a rolului biotehnologiei agricole
pentru o lume mai sigură şi mai sănătoasă

2 • Beneficiile biotehnologiei

Culturile îmbunătăţite prin biotehnologie agricolă se
cultivă deja de peste 15 ani, cu numeroase avantaje
economice. Aceste culturi au fost adoptate la nivel
mondial într-un ritm care depăşeşte orice alte progrese
din istoria agriculturii. Prezentul raport evaluează impactul
biotehnologiei asupra agriculturii mondiale, din perspectiva
comunităţilor, a sănătăţii şi a mediului înconjurător.
Naţiunile Unite definesc biotehnologia ca şi „Orice aplicaţie tehnologică
care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau derivate ale acestora,
pentru a crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine
determinate.” Biotehnologia vegetală creează culturi cu caracteristici
îmbunătăţite, ca de exemplu plante care produc cantităţi mai mari de
alimente sănătoase cu mai puţină apă şi mai puţine erbicide/pesticide.
Iniţial, agricultorii şi cultivatorii au creat noi plante prin încrucişare,
adică prin amestecarea genelor, care are ca şi rezultat variaţia, un
rezultat care însă nu poate fi controlat. Pe de altă parte, biotehnologia
ne permite să definim caracteristica dorită şi să introducem gena
care o exprimă, pentru a obţine o ameliorare a plantei respective.
Beneficiile biotehnologiei • 3

Impactul asupra
Comunităţii globale
Biotehnologia agricolă poate fi soluţia pentru combaterea
crizei alimentare mondiale şi poate avea un impact
pozitiv asupra combaterii foametei din lume. Potrivit
Naţiunilor Unite, producţia alimentară va trebui să crească
cu 50 de procente până în anul 2030 pentru a putea
acoperi necesarul unei populaţii în continuă creştere.
S-a demonstrat că biotehnologia agricolă poate determina
creşterea producţiei agricole de şapte până la zece ori în
unele ţări în curs de dezvoltare, ceea ce depăşeşte cu mult
capacităţile de producţie ale agriculturii tradiţionale, iar acest
lucru nu a rămas neobservat la nivelul comunităţii globale.
În 2010, peste 15,4 milioane de agricultori din 29 de ţări au
cultivat 148 de milioane de hectare (365 de milioane de acri)
de culturi biotehnologice, în special soia, porumb, bumbac şi
rapiţă. Peste 14 milioane dintre aceştia sunt mici agricultori sau
agricultori cu resurse limitate din ţările în curs de dezvoltare.
În toate ţările în care au fost introduse culturile biotehnologice,
agricultorii s-au bucurat de venituri mai mari. Iar când agricultorii
au de câştigat, la fel se întâmplă şi cu comunităţile din jurul lor.
4 • Beneficiile biotehnologiei

Impactul pozitiv asupra
sănătăţii umane
Tendinţa actuală în biotehnologia agricolă este de a progresa
de la ameliorarea caracteristicilor privind culturile în sine către
selecţia unor caracteristici care să aducă beneficii pentru sănătatea
consumatorilor. Culturile de soia sunt un bun exemplu în acest
sens, cu peste o duzină de varietăţi de soia cu beneficii pentru
sănătatea umană care urmează să fie lansate în scurt timp pe
piaţă. Printre caracteristicile benefice se numără înlocuirea uleiului
vegetal hidrogenat cu substanţe alternative, reducerea grăsimilor
saturate şi creşterea concentraţiei de acizi graşi omega 3.
Consumatorii pot să aibă certitudinea că biotehnologia agricolă
oferă siguranţă. Aceste culturi au fost supuse la numeroase
studii şi au fost declarate sigure de către grupuri de experţi
din întreaga lume. De-a lungul celor peste 15 ani de când
culturile biotehnologice au fost introduse pe piaţă, nu a existat
niciun singur caz dovedit de afectare a unui ecosistem sau de
îmbolnăvire a unei persoane din cauza acestor alimente.
Impactul asupra mediului
Probabil că cel mai important impact al culturilor biotehnologice
asupra mediului a fost determinat de adoptarea agriculturii
fără arătură sau a agriculturii cu sistem minimal de lucrări
ale solului. Culturile rezistente la erbicide, cum este soia
obţinută prin biotehnologie, le permit agricultorilor să
elimine aproape complet lucrările solului, ceea ce contribuie
la îmbunătăţirea sănătăţii şi conservării solurilor, la o retenţie
mai bună a apei în sol, la reducerea proceselor de eroziune
a solului şi la reducerea scurgerilor de erbicide. Practic,
agricultura fără arătură sau cu sistem minimal de lucrări ale
solului a dus la o reducere la nivel mondial de 17,7 miliarde
de kilograme (39 miliarde de livre) a cantităţii de dioxid de
carbon (CO 2
) în anul 2009, echivalentul scoaterii din circulaţie
a 7,8 milioane de autovehicule timp de un an întreg.
Utilizarea de pesticide la nivel mondial a scăzut cu peste
8,9 procente în cei 14 ani de la introducerea culturilor
biotehnologice, conducând la eliminarea a 393 milioane kg
(867 livre) de ingrediente active care stau la baza pesticidelor.
Culturile obţinute prin biotehnologie contribuie la îmbunătăţirea
calităţii apei, atât prin reducerea scurgerilor de erbicide şi
pesticide de pe câmpuri, cât şi prin reducerea, în viitor, a excreţiei
de fosfor de la animalele domestice, prin utilizarea hranei
obţinute prin biotehnologie, care conţine un nivel redus de fitaţi.
Toate aceste rezultate arată că biotehnologia agricolă aduce
beneficii reale şi semnificative agricultorilor, consumatorilor
şi mediului. Aceste beneficii contribuie la construirea
unui viitor mai sustenabil. Consumatorii beneficiază de
alimente sigure, sănătoase şi abundente, pentru satisfacerea
necesarului alimentar al unei populaţii în continuă creştere.
Agricultorii se bucură de o productivitate sporită şi de
venituri care contribuie la sustenabilitatea agricolă în cadrul
propriilor comunităţi. Dar cel mai important beneficiu
probabil este faptul că biotehnologia protejează mediul
înconjurător prin reducerea cantităţii de substanţe chimice
utilizate în agricultură şi reducerea emisiilor de carbon.

Biotehnologia şi
comunitatea globală
Comunităţi sustenabile
Mulţi oameni de ştiinţă susţin biotehnologia ca şi factor
important care contribuie la dezvoltarea unui sistem
agricol sustenabil, deoarece permite producerea unei
cantităţi mai mari de alimente, cu un impact mai redus
asupra mediului decât agricultura convenţională. Multe
întreprinderi agricole din întreaga lume depun eforturi
pentru adoptarea practicilor agricole sustenabile.
Ce este agricultura sustenabilă
Agricultura sustenabilă a fost definită de Congresul S.U.A.,
prin Legea agricolă din anul 1990, ca şi sistem integrat de
practici de producţie vegetală şi animală, cu aplicaţii specifice
locale capabile să satisfacă pe termen lung necesarul uman
de alimente şi fibre, să amelioreze calitatea mediului şi baza
de resurse naturale de care depinde economia agricolă, să
utilizeze cu maximă eficienţă resursele neregenerabile şi
resursele exploataţiei agricole şi să integreze, acolo unde
este necesar, mijloace de control şi cicluri biologice naturale,
să susţină viabilitatea economică a activităţilor agricole şi să
amelioreze calitatea vieţii agricultorilor şi a societăţii în general. 1
Fermierii cultivatori de soia contribuie
la construirea unui viitor sustenabil
Fermierii cultivatori de soia din S.U.A. au adoptat de mulţi ani
metode de producţie sustenabile pentru a veni în întâmpinarea
nevoilor curente ale lumii, pregătind în acelaşi timp terenul
pentru ca generaţiile viitoare să îşi poată satisface mai uşor
propriile nevoi, prin:
• Adoptarea tehnologiilor şi celor mai bune
practici de creştere a productivităţii în vederea
satisfacerii nevoilor viitoare, fiind în acelaşi
timp protectori ai mediului înconjurător;
• Îmbunătăţirea sănătăţii umane prin acces
la alimente sigure şi bogate în nutrienţi;
• Ameliorarea situaţiei sociale şi economice a
agricultorilor şi a comunităţilor înconjurătoare.
Câteva aspecte ale agriculturii sustenabile vor fi
prezentate mai detaliat în paginile următoare.
6 • Beneficiile biotehnologiei

Populaţia (în miliarde)
10
8
6
4
2
0
Populaţia mondială: 1950-2050
1960 1980 2000 2010 2030 2050
Sursa: Biroul de Recensământ al Statelor Unite, Baza de date internaţională, ultima actualizare - iunie 2009.
Foametea la nivel mondial
Biotehnologia se arată extrem de promiţătoare în ceea
ce priveşte creşterea cantităţii de alimente disponibile la
nivel mondial şi îmbunătăţirea calităţii acestor alimente. Se
estimează că 800 de milioane de oameni din întreaga lume
suferă de lipsa cronică de hrană şi alte câteva milioane ar putea
să ajungă în aceeaşi situaţie din cauza crizelor alimentare
actuale şi viitoare. Culturile ameliorate prin biotehnologie
determină un randament sporit al producţiei mondiale, ceea
ce ar permite combaterea foametei mondiale şi asigurarea
necesarului de hrană al unei populaţii în continuă creştere.
ONU solicită creşterea producţiei alimentare
Secretarul General al Naţiunilor Unite (ONU) Ban Ki-moon a lansat
un îndemn naţiunilor prin care le cere să profite de o „oportunitate
istorică de revitalizare a agriculturii” ca şi modalitate de combatere
a crizei alimentare. D-l Ban a avertizat în cadrul unui summit
ONU organizat în iunie 2008 la Roma că producţia alimentară ar
trebui să crească cu 50 de procente până în anul 2030 pentru a
acoperi necesarul alimentar. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a avertizat ţările industrializate că,
dacă nu vor creşte randamentul agricol, nu vor elimina barierele
vamale şi nu vor furniza alimente ţărilor care au cea mai mare
nevoie de ele, ar putea să se producă o catastrofă mondială.
Se estimează că preţurile practicate la alimente în anul
2008 au adus 100 de milioane de oameni din întreaga lume
într-o situaţie de foamete. Iar creşterea populaţiei mondiale
continuă să agraveze din ce în ce mai mult criza alimentară.
Având un efectiv actual de 6,7 miliarde de oameni, 2 populaţia
mondială a crescut de la 3 miliarde în 1959 la 6 miliarde în
1999 şi se estimează că va creşte la 9 miliarde până în anul
2040. 3 Ţările mai puţin dezvoltate se confruntă cu o creştere
de 40 de procente a costului total al produselor alimentare
importate pentru anul acesta, iar experţii spun că pentru
unele ţări costul alimentelor s-a dublat în ultimul an. 4
FAO recunoaşte că biotehnologia oferă mijloace eficiente pentru
dezvoltarea sustenabilă a agriculturii, care ar putea contribui la
acoperirea necesarului alimentar al unei populaţii în continuă
creştere. În acelaşi timp, FAO a solicitat o abordare atentă a fiecărui
caz în parte în vederea stabilirii beneficiilor şi riscurilor fiecărei
intervenţii genetice asupra culturilor obţinute prin biotehnologie
şi soluţionarea „preocupărilor legitime privind biosiguranţa fiecărui
produs şi proces înainte de introducerea acestora pe piaţă.” 5
Beneficiile biotehnologiei • 7

Costul produselor alimentare
este în continuă creştere
Preţurile la produsele alimentare agricole au crescut considerabil
în ultimii ani. Printre factorii care contribuie la această creştere se
numără disponibilitatea redusă a unor culturi la nivel mondial,
recoltele cu randament sub medie sau distrugerea culturilor
din anumite regiuni ale lumii. Când creşte preţul alimentelor,
consumatorii cu nivel de trai scăzut sunt deseori primii care
au de suferit. Ca urmare a faptului că în trecut preţurile la
alimente erau scăzute, investiţiile în agricultură au fost limitate
şi multe ţări slab dezvoltate au devenit tot mai dependente de
produsele din import pentru a-şi acoperi necesarul alimentar. 6
Potrivit FAO, acest context economic a dus la o situaţie de risc
semnificativ, prin care tot mai puţini oameni vor avea acces la
alimente, în special în lumea în curs de dezvoltare. Indicele FAO
al preţurilor la produsele alimentare a crescut cu peste 40 de
procente într-un singur an, ceea ce înseamnă o rată de creştere
de patru ori mai mare decât cea considerată în mod normal
acceptabilă. Costul total al alimentelor importate de ţările cele
mai slab dezvoltate a crescut cu 25 de procente în 2007. 7
8 • Beneficiile biotehnologiei

Unii susţin că foametea din Africa este cauzată
de respingerea biotehnologiei agricole
Potrivit Financial Times, într-un context în care preţurile
alimentelor explodează şi crizele alimentare sunt în floare,
culturile biotehnologice au început să fie considerate din ce
în ce mai mult o soluţie de creştere a randamentelor agricole,
fără necesitatea de a creşte cantităţile de energie sau substanţe
chimice utilizate. În Europa, unde biotehnologia agricolă se
confruntă cu cea mai puternică rezistenţă publică, mulţi oameni
politici, experţi şi lideri agricoli au început să o susţină.
Sir David King, fost responsabil
ştiinţific al Guvernului Marii Britanii
(UK), este de părere că biotehnologia
este singura tehnologie disponibilă
pentru soluţionarea crizei
alimentare mondiale. 8
Într-un discurs susţinut în cadrul Festivalului de Ştiinţă al Asociaţiei
Britanice organizat la Liverpool în anul 2008, King a criticat
organizaţiile non-guvernamentale şi ONU pentru susţinerea
tehnicilor agricole tradiţionale, care, susţine acesta, nu pot să
asigure necesarul alimentar al populaţiei în continuă creştere de pe
continentul african. „Problema este că orientarea lumii occidentale
către agricultura organică – o alegere posibilă pentru o comunitate
care beneficiază de produse alimentare în exces – şi împotriva
tehnologiilor agricole în general şi a produselor modificate
genetic în particular, a fost adoptată pe întreg continentul
african cu excepţia Africii de Sud, cu consecinţe devastatoare.” 9
King a menţionat de asemenea că aceste culturi biotehnologice ar
putea ajuta continentul african să înregistreze creşteri ale producţiei
alimentare agricole asemănătoare cu cele observate în ultima
perioadă în India şi China. Acesta a remarcat că tehnologiile agricole
moderne pot creşte producţia agricolă pe hectar de şapte până la
10 ori şi că tehnicile tradiţionale „nu vor putea niciodată să asigure
necesarul alimentar al populaţiei în continuă creşte din Africa.” 10
Liderii mondiali recunosc beneficiile biotehnologiei
Liderii reuniţi în cadrul summit-ului anual G8 din Hokkaido, Japonia
în iulie 2008 au convenit să depună eforturi pentru a creşte
randamentele agricole mondiale, oferind agricultorilor acces la
mai multe varietăţi de seminţe obţinute prin biotehnologie.
Liderii G8 au hotărât să crească randamentele agricole mondiale,
oferind agricultorilor acces la mai multe varietăţi de seminţe
obţinute prin biotehnologie. Aceştia au decis să „accelereze
munca de cercetare şi dezvoltare şi să favorizeze accesul la
noile tehnologii agricole, pentru o creştere semnificativă a
producţiei agricole”, în vederea soluţionării problemelor legate
de siguranţa alimentară şi nivelul redus de trai. De asemenea,
aceştia au declarat că vor „promova analiza ştiinţifică a riscurilor,
inclusiv în ceea ce priveşte varietăţile de seminţe dezvoltate prin
biotehnologie.” Aceştia au convenit de asemenea să pună bazele
unui parteneriat mondial din care să facă parte şi guvernele
ţărilor în curs de dezvoltare, sectorul privat, grupările societăţii
civile, donatorii internaţionali şi instituţiile polivalente. 11
Introducerea pe scară largă a
culturilor biotehnologice contribuie
la combaterea foametei mondiale
În 2010, 15,4 milioane de agricultori din 29 de ţări au plantat
148 de milioane de hectare (365 de milioane de acri) de culturi
biotehnologice, în special soia, porumb, bumbac şi rapiţă.
Peste 14 milioane dintre aceştia sunt mici agricultori sau
agricultori cu resurse limitate din ţările în curs de dezvoltare. 12
Dimensiunea întreprinderilor agricole nu a afectat în niciun
fel utilizarea acestei tehnologii. Atât întreprinderile mari, cât şi
cele mici au putut adopta cu succes culturile biotehnologice.
De-a lungul a peste zece ani, biotehnologia agricolă a
adus beneficii economiei şi mediului înconjurător.
Beneficiile biotehnologiei • 9

Biotehnologia aduce beneficii
agricultorilor şi comunităţii
Agricultorii din întreaga lume nu sunt singurii beneficiari ai
biotehnologiei agricole. Beneficiile de care se bucură agricultorii
atrag după sine beneficii pentru întreaga comunitate locală,
iar consumatorii din cadrul acelei comunităţi beneficiază
de asemenea de alimente sigure, sustenabile şi bogate în
substanţe nutritive. De exemplu, în Argentina, se estimează că
avantajele economice datorate unei creşteri cu 140 de procente
a suprafeţei cultivate cu soia începând cu anul 1995 a contribuit
la crearea a 200.000 de noi locuri de muncă în sectorul agricol,
precum şi la o creştere economică datorată exporturilor. 13
Creşterea producţiei şi a plantaţiilor
De la prima lansare pe piaţă a acestor culturi în anul 1996,
agricultorii din întreaga lume şi-au extins din ce în ce mai mult
plantaţiile de culturi biotehnologice, cu rate de creştere anuale
de două cifre. Anul 2010 a marcat cel de-al 15-lea an de producţie
comercială a culturilor biotehnologice, perioadă în care s-au produs
în total un miliard de hectare (2,47 miliarde de acri) de astfel de
culturi. Potrivit Serviciului Internaţional pentru Achiziţia Aplicaţiilor
de Agrobiotehnologie (ISAAA), aceasta înseamnă o creştere de 87
de ori, ceea ce face din biotehnologia agricolă tehnologia cu cel
mai rapid ritm de implementare din istoria agriculturii moderne.
Suprafaţa cultivată cu culturi biotehnologice la nivel mondial a
fost de 102 milioane de hectare în anul 2009 (330 milioane de
acri). Potrivit Departamentului de Agricultură al S.U.A. (USDA),
aproape 93% din suprafaţa cultivată cu soia în Statele Unite este
în prezent cultivată cu varietăţi biotehnologice, iar randamentul
producţiei de soia a crescut cu 12 procente din anul 1995. 14
Din 1996, caracteristicile obţinute prin biotehnologie au determinat
o creştere cu 83,5 milioane de tone a producţiei mondiale de
soia. 15 Potrivit USDA, soia obţinută prin biotehnologie a progresat
de la 17% din suprafaţa totală cultivată cu soia în Statele Unite
în 1997 la 68% în 2001 şi 93% în 2010. 16 Plantele biotehnologice
sunt rezistente la dăunători, boli şi condiţii climatice nefavorabile,
ceea ce reduce consumul inutil de resurse şi evită pierderea a
milioane de tone de produse agroalimentare în fiecare an.
Creşterea veniturilor pentru agricultori
În toate ţările în care au fost introduse culturile biotehnologice,
agricultorii s-au bucurat de venituri mai mari. Potrivit unor
estimări moderate, culturile biotehnologice au generat o creştere
a veniturilor agricultorilor la nivel mondial cu 10,8 miliarde de
dolari în anul 2009. Din anul 1996 şi până în prezent, adoptarea
biotehnologiei a dus la o creştere a veniturilor agricultorilor cu
64,7 miliarde de dolari, potrivit lui Graham Brookes şi lui Peter
Barfoot de la PG Economics Ltd. 17 Este un fapt binecunoscut
că agricultorii din ţările în curs de dezvoltare au fost principalii
beneficiari ai acestor venituri suplimentare generate de culturile
biotehnologice în anul 2009. Cele mai mari câştiguri pentru
agricultori s-au înregistrat în sectorul culturilor de soia şi s-au
datorat în special reducerii costurilor. De exemplu, cele 2 miliarde
de dolari de venituri suplimentare obţinute în anul 2009 datorită
culturilor de soia rezistente la erbicide ar corespunde unei
creşteri cu 2,7 de procente a valorii culturilor din ţările care au
adoptat biotehnologia agricolă sau unei creşteri cu 2,3 procente
a valorii culturilor mondiale de soia pentru anul 2009. 18
Reducerea costurilor datorată reducerii
cantităţii de pesticide/erbicide utilizate
Culturile biotehnologice au determinat o reducere a costurilor
de producţie pentru agricultorii din S.U.A. cu 1 miliard de dolari
în anul 2009, contribuind la creşterea profitului net pentru acelaşi
an cu 11,1 miliarde de dolari. Costurile de producţie reduse
datorate biotehnologiei au fost principalul factor de atracţie pentru
cultivatorii de soia din S.U.A., care au economist între 12 şi 33 de
dolari/acru. 19 Deoarece micile întreprinderi agricole din întreaga
lume au de suferit din cauza aceloraşi dăunători, comunităţile
agricole internaţionale au de câştigat atunci când agricultorii din
S.U.A. economisesc la capitolul pesticide/erbicide şi astfel pot
să îşi reinvestească fondurile în favoarea progresului tehnologic.
Creşterea productivităţii este un avantaj pentru orice agricultor, însă
contribuie şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii, prin faptul că îi ajută pe
micii agricultori să depăşească stadiul agriculturii de subzistenţă.
10 • Beneficiile biotehnologiei

Biotehnologia permite
producătorilor de soia
din Statele Unite să
eficientizeze cultivarea
de porumb şi soia, pentru
a putea acoperi necesarul
alimentar al unei populaţii
în continuă creştere.
Beneficiile biotehnologiei • 11

Biotehnologia şi
sănătatea umană
Beneficiile biotehnologiei nu se opresc la beneficiile aduse
mediului înconjurător şi agricultorilor. Consumatorii beneficiază
deja de alimente mai sănătoase şi se estimează că aceste
beneficii vor creşte semnificativ. În curând, consumatorii vor
avea acces la culturi biotehnologice mai bogate în substanţe
nutritive, iar în cazul culturilor de soia, vor beneficia de o
varietate de beneficii pentru sănătate datorate conţinutului
sporit de proteine şi ulei. Garantarea siguranţei consumatorilor
este fundamentală pentru toate produsele nou introduse.
Siguranţă
Majoritatea alimentelor pe care le consumăm în prezent
provin de la plante şi animale pe care agricultorii le-au
„modificat genetic” în urma a secole de utilizare a tehnicilor
de ameliorare convenţionale. 20 Speciile de plante şi animale
au fost încrucişate pentru a dezvolta noi varietăţi utile cu
caracteristici benefice, cum ar fi un gust mai bun sau o
productivitate sporită. Încrucişarea tradiţională determină
de asemenea modificări la nivelul configuraţiei genetice a
plantelor sau animalelor. Tehnicile moderne de biotehnologie
agricolă sunt diferite şi mult îmbunătăţite faţă de încrucişarea
tradiţională, deoarece permit mai multă precizie la dezvoltarea
varietăţilor de culturi agricole şi animale domestice.
Echivalenţa substanţială în evaluarea siguranţei
„Echivalenţa substanţială” este un concept important referitor
la siguranţa alimentelor obţinute prin biotehnologie. Prin
această metodă, noua varietate de plantă este comparată cu
planta tradiţională echivalentă, a cărei siguranţă alimentară a
fost dovedită în timp. Conceptul de echivalenţă substanţială
direcţionează în mod eficient evaluările ştiinţifice către diferenţele
posibile care ar putea presupune probleme la capitolul siguranţă
sau valoare nutritivă. Echivalenţa substanţială defineşte un
proces prin care se poate stabili că o anumită plantă nu a fost
modificată din punct de vedere al compoziţiei într-o manieră
care ar presupune riscuri suplimentare la consumarea alimentului
respectiv, creşterea concentraţiei de componente toxice
inerente sau scăderea valorii nutritive obişnuite a alimentului.
De exemplu, uleiul de soia bogat în acid oleic obţinut din
culturile de soia biotehnologice determină o concentraţie
în acid oleic care depăşeşte intervalul caracteristic uleiurilor
de soia convenţionale (o modificare care determină un ulei
mai stabil, reducând sau eliminând necesitatea hidrogenării,
un proces care determină deseori formarea de ulei vegetal
hidrogenat artificial). Dintr-o perspectivă ştiinţifică, aceste
alimente sunt considerate totuşi sigure pentru consum, pe
baza cunoaşterii ştiinţifice cu privire la siguranţa acidului oleic,
un tip de acid gras care se regăseşte în multe alimente. 21
În S.U.A., pentru noile alimente obţinute prin tehnici de ameliorare
convenţionale sau introduse pe piaţă după ce au fost importate
din alte regiuni ale lumii unde au fost consumate pe scară largă,
nu există obligaţia unor evaluări complete ale siguranţei pentru
consum. Se presupune că acestea sunt sigure deoarece sunt
asemănătoare cu alte varietăţi sau pentru că au fost consumate
în siguranţă în alte regiuni ale lumii. Pe de altă parte, produsele
obţinute prin biotehnologie agricolă sunt supuse unei evaluări
complete a siguranţei înainte de a fi introduse pe piaţa alimentară.
Aceasta înseamnă că evaluarea siguranţei alimentelor
obţinute prin biotehnologie este mult mai strictă decât în
cazul produselor obţinute prin tehnici convenţionale. 22
12 • Beneficiile biotehnologiei

De-a lungul celor 15 ani de când
culturile biotehnologice au fost
introduse pe piaţă, nu a existat
niciun caz dovedit de afectare a unui
ecosistem sau de îmbolnăvire a unei
persoane din cauza acestor alimente.
Beneficiile biotehnologiei • 13

14 • Beneficiile biotehnologiei
Biotehnologia a fost
declarată sigură de
experţii din întreaga lume.

Declaraţia de siguranţă a Institutului
de Tehnologii Alimentare (IFT)
În urma consultării literaturii de specialitate disponibile în domeniu,
Comisia pentru Siguranţă Alimentară Umană din cadrul Institutului
de Tehnologii Alimentare (IFT) a stabilit că: „Biotehnologia, în sens
larg, a fost utilizată timp îndelungat în producţia şi procesarea
alimentelor. Aceasta se prezintă sub forma unui continuum care
cuprinde atât tehnicile de ameliorare tradiţionale vechi de secole,
cât şi cele mai noi tehnologii care au la bază modificarea moleculară
a materialului genetic... În special noile tehnici utilizate de
biotehnologia ADN-ului recombinant deschid calea unei ameliorări
rapide şi precise a cantităţii şi calităţii alimentelor disponibile.”
Declaraţia IFT continuă astfel: „Culturile modificate prin metode
moleculare şi celulare moderne nu prezintă niciun fel de
riscuri suplimentare faţă de cele modificate prin metodele
genetice utilizate în trecut pentru obţinerea aceloraşi
caracteristici. Datorită faptului că noile metode moleculare
sunt mai specifice, utilizatorii acestora vor avea certitudinea
că plantele obţinute vor prezenta caracteristicile dorite.” 23
Declaraţia de siguranţă a Academiei
Naţionale de Ştiinţe (NAS)
Academia Naţională de Ştiinţe (NAS) a publicat în anul 1987 un
raport oficial de referinţă cu privire la introducerea organismelor
obţinute prin biotehnologie agricolă. Acest raport oficial a avut un
impact semnificativ în S.U.A. şi în alte ţări. Principalele concluzii ale
acestuia sunt următoarele: (1) Nu există nicio dovadă a existenţei
unor riscuri unice implicate de utilizarea tehnicilor biotehnologiei
ADN recombinant sau de transferurile de gene între organisme
neînrudite, şi (2) Orice riscuri asociate introducerii în consum
a organismelor obţinute prin biotehnologie sunt de aceeaşi
natură cu cele asociate introducerii în consum a organismelor
nemodificate şi a organismelor modificate prin alte metode.
Beneficiile biotehnologiei • 15

Declaraţia de siguranţă a Consiliului
Naţional de Cercetare (NRC)
Într-o completare a acestui raport oficial publicată în anul 1989,
Consiliul Naţional de Cercetare (NRC), ramura de cercetare a
NAS, a concluzionat că „nu există nicio diferenţă conceptuală
între modificarea genetică a plantelor şi microorganismelor prin
metodele tradiţionale şi cea efectuată prin tehnicile moleculare
care modifică ADN-ul şi realizează transferuri de gene.” Raportul
NRC susţine această afirmaţie pe baza unei monitorizări atente
a experienţelor de până acum cu privire la tehnicile de ameliorare
a plantelor, introducerea plantelor obţinute prin biotehnologie şi
introducerea microorganismelor obţinute prin biotehnologie. 24
Declaraţia de siguranţă a Institutelor
Naţionale de Sănătate (NIH)
Institutele Naţionale de Sănătate (NIH) evidenţiază aceleaşi
principii în raportul din anul 1992 întocmit de Comitetul
Naţional al S.U.A. privind Politicile Biotehnologiei. Acest comitet
a fost înfiinţat de către Congresul S.U.A. şi este alcătuit din
reprezentanţi ai sectorului public şi privat. Aceştia au constatat
că „riscurile asociate biotehnologiei nu sunt unice şi tind să
se asocieze anumitor produse şi utilizări ale acestora şi nu
procesului de producţie sau tehnologiei în sine. De fapt, procesele
biotehnologice tind să reducă riscurile pentru că se caracterizează
printr-o precizie şi un caracter previzibil sporit. Riscurile pentru
sănătate şi mediu implicate de refuzul de a recurge la soluţiile
bazate pe biotehnologie sunt probabil mai grave în contextul
problemelor naţionale actuale decât adoptarea acestor soluţii.” 25
16 • Beneficiile biotehnologiei

Declaraţia de siguranţă a Camerei
Lorzilor din Marea Britanie
Comitetul de ştiinţă şi tehnologie al Camerei Lorzilor din Marea
Britanie a exprimat o opinie similară. „În principiu, produsele
obţinute din OMG (adică din organisme manipulate genetic
sau organisme recombinante) trebuie să fie supuse aceloraşi
reglementări legale ca şi orice alte produse... reglementările
legale din Marea Britanie privind noua biotehnologie utilizată
pentru modificările genetice sunt excesiv de precaute,
învechite şi neştiinţifice. De aici rezultă o birocraţie, nişte
costuri şi nişte întârzieri care constituie o povară inutilă atât
pentru cercetătorii academici cât şi pentru industrie.” 26
Declaraţia de siguranţă a Naţiunilor Unite/
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
Trei conferinţe organizate de FAO împreună cu Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS) au abordat problema siguranţei
alimentelor obţinute prin biotehnologie şi au ajuns la concluzii
asemănătoare. În anul 1991, prima dintre aceste conferinţe de
specialitate a ajuns la următoarea concluzie: „Biotehnologia
a fost utilizată timp îndelungat în producţia şi procesarea
alimentelor. Aceasta se prezintă sub forma unui continuum care
cuprinde atât tehnicile de ameliorare tradiţionale, cât şi cele mai
noi tehnologii care au la bază biologia moleculară. În special
noile tehnici ale biotehnologiei deschid calea unei ameliorări
rapide şi precise a cantităţii şi calităţii alimentelor disponibile.
Utilizarea acestor tehnici nu a determinat alimente mai puţin
sigure decât cele obţinute prin tehnici convenţionale.” 27
În anul 1996, cea de-a doua conferinţă FAO/OMS a ajuns la
aceleaşi concluzii ca şi cea dintâi: „Consideraţiile privind siguranţa
alimentară a organismelor produse prin tehnici care determină
modificarea caracteristicilor moştenite ale acestora, aşa cum este
tehnologia ADN recombinant, au în esenţă aceeaşi natură ca şi
în cazul organismelor obţinute prin alte metode de modificare
a genomului unui organism, cum ar fi tehnicile de ameliorare
convenţionale… În vreme ce aplicarea metodei echivalenţei
substanţiale ar putea avea anumite limite în evaluarea siguranţei,
această abordare oferă o garanţie similară sau chiar sporită în
ceea ce priveşte siguranţa produselor alimentare obţinute din
organisme modificate genetic, comparativ cu alimentele sau
componentele alimentare obţinute prin metode convenţionale.” 28
În anul 2000, cea de-a treia conferinţă FAO/OMS a ajuns la
următoarea concluzie: „O abordare comparativă bazată pe
determinarea asemănărilor şi deosebirilor dintre alimentele
modificate genetic şi echivalentele convenţionale ale acestora
contribuie la identificarea eventualelor probleme referitoare
la siguranţa şi la valoarea nutritivă a acestor alimente şi este
prin urmare considerată cea mai adecvată strategie în acest
sens… În cadrul Conferinţei s-a ajuns la concluzia că în
prezent nu există strategii alternative care să ofere o garanţie
mai certă a siguranţei alimentelor modificate genetic decât
utilizarea adecvată a conceptului echivalenţei substanţiale.” 29
Beneficiile biotehnologiei • 17

Declaraţia de siguranţă a Organizaţiei pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE) a prezentat câteva concluzii şi recomandări care
confirmă încă o dată constatările NAS, NRC şi FAO/OMS:
„În principiu, alimentele sunt considerate sigure atâta timp cât nu
se identifică un risc semnificativ asociat acestora. Biotehnologia
modernă extinde domeniul de aplicabilitate al modificărilor
genetice care pot fi efectuate asupra organismelor alimentare,
precum şi domeniul surselor potenţiale de hrană. Acest lucru
nu înseamnă că alimentele astfel obţinute sunt mai puţin
sigure decât cele dezvoltate prin tehnici convenţionale. Prin
urmare, evaluarea alimentelor şi componentelor alimentare
obţinute din organisme dezvoltate prin aplicarea noilor
tehnici nu necesită o modificare fundamentală a principiilor
stabilite şi nici crearea unui standard diferit de siguranţă.” 30
În anul 1998, OCDE a abordat problema unui posibil potenţial
alergenic al alimentelor obţinute prin biotehnologie. Raportul
aferent menţiona: „Deşi nu există metode specifice pentru
evaluarea proteinelor obţinute din surse pentru care nu
există informaţii alergologice, se poate utiliza în acest sens
o combinaţie de comparaţii genetice şi fizico-chimice.
Aplicarea unei astfel de strategii poate oferi o garanţie
suficientă pentru faptul că alimentele obţinute din produse
modificate genetic pot fi introduse în consum cu aceeaşi
încredere cu care se introduc alte noi varietăţi de plante.” 31
În anul 2000, OCDE a admis faptul că evaluarea siguranţei
biotehnologiei agricole pe care au emis-o a stârnit o anumită
nelinişte în rândul publicului larg, afirmând: „Deşi evaluarea
siguranţei acestor alimente se bazează pe date ştiinţifice
solide, este cu siguranţă nevoie de mai multă transparenţă
în acest sens, iar cei implicaţi în evaluarea siguranţei
alimentelor ar trebui să comunice mai eficient cu publicul
larg. S-au făcut deja progrese importante în acest sens...
Cu toate acestea, există încă mult loc pentru îmbunătăţiri.” 32
„În ceea ce priveşte alimentele şi componentele
alimentare obţinute din organisme dezvoltate
prin utilizarea biotehnologiei moderne, cea mai
practică abordare pentru determinarea siguranţei
acestora constă în stabilirea existenţei unei
echivalenţe substanţiale faţă de produsul (produsele)
alimentar(e) echivalent(e), dacă acestea există.”
Sursa: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
18 • Beneficiile biotehnologiei

Declaraţia de siguranţă a Consiliului
Naţional de Cercetare (NRC)
Tot în anul 2000, Comitetul privind Plantele Modificate Genetic
Rezistente la Dăunători din cadrul NRC a constatat că „nu există
o dihotomie strictă sau noi categorii de riscuri pentru sănătate şi
pentru mediu implicate de plantele transgenice, respectiv de cele
convenţionale rezistente la dăunători” şi că „evaluarea riscurilor ar
trebui să se concentreze pe proprietăţile organismelor modificate
genetic şi nu pe procesul prin care acestea au fost obţinute.”
Comitetul a concluzionat afirmând că „printr-o planificare atentă
şi o supervizare adecvată a cadrului de reglementare, cultivarea
comercială a plantelor transgenice rezistente la dăunători nu ar
trebui să prezinte riscuri suplimentare, ci din contră, ar putea să
determine o reducere a riscurilor comparativ cu alte tehnici chimice
şi biologice de combatere a dăunătorilor utilizate în mod curent.” 33
Declaraţia de siguranţă a Centrului Comun
de Cercetare din cadrul Comisiei Europene
În 2008, Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei
Europene a reconfirmat rezultatele unui studiu al Comisiei din
anul 2001, concluzionând că până în prezent nu a fost raportat
niciun efect demonstrat al alimentelor biotehnologice asupra
sănătăţii, iar utilizarea acestei tehnologii caracterizate printr-o
precizie sporită, pe fondul unui cadru de reglementare mai strict,
nu poate să ofere decât alimente mai sigure comparativ cu
plantele şi alimentele convenţionale. 34 La nivel concret, raportul
menţionează: „Dispunem de un bagaj complex de cunoştinţe
care ne permit să soluţionăm în mod adecvat problemele
actuale legate de siguranţa alimentară, inclusiv cele referitoare
la produsele modificate genetic; aceste cunoştinţe sunt
considerate suficiente de către experţi pentru a evalua siguranţa
produselor modificate genetic existente la ora actuală.” 35
Beneficiile biotehnologiei • 19

Directoratul General pentru Cercetare şi Inovaţie al
Comisiei Europene, Raport – Un deceniu de cercetare
în domeniul OMG finanţată din fonduri europene
În decembrie 2010, Comisia Europeană a publicat un compendiu
intitulat „Un deceniu de cercetare în domeniul OMG finanţată din
fonduri europene.” Acest raport rezumă rezultatele a 50 de proiecte
de cercetare având ca obiectiv principal evaluarea siguranţei
biotehnologiei pentru mediu, sănătatea animalelor şi sănătatea
omului. Lansate în perioada 2001 – 2010, aceste proiecte au
fost finanţate de UE cu 200 milioane € (260 milioane de dolari).
Scopul acestui raport este de a contribui la dezbaterile privind
biotehnologia, făcând publice rezultatele proiectelor de cercetare
în rândul oamenilor de ştiinţă, al autorităţilor de reglementare
şi al publicului larg. În ultimii 25 de ani, peste 500 de grupuri
independente au fost implicate în astfel de cercetări. Potrivit
rezultatelor acestor proiecte, până în ziua de astăzi nu există nicio
dovadă ştiinţifică conform căreia biotehnologia s-ar asocia cu riscuri
mai mari pentru mediu sau pentru siguranţa alimentară animală sau
umană decât cele asociate plantelor şi organismelor convenţionale.
Comisarul European pentru Cercetare, Inovaţie şi Ştiinţă, Máire
Geoghegan-Quinn, a remarcat următoarele: „Scopul acestei cărţi
este de a favoriza o dezbatere complet transparentă asupra OMG,
pe baza unor informaţii ştiinţifice echilibrate. Potrivit concluziilor
acestor proiecte, OMG ar putea oferi soluţii pentru situaţiile de
nutriţie deficitară, adresate în special ţărilor mai puţin dezvoltate
şi ar putea contribui la creşterea randamentelor şi la adaptarea
agriculturii la modificările climatice. Însă trebuie să fim extrem
de precauţi pentru a putea controla eventualele riscuri.” 36
20 • Beneficiile biotehnologiei

Oamenii de ştiinţă au utilizat
biotehnologia pentru a
contribui la dezvoltarea unor
uleiuri de soia îmbunătăţite
pentru industria alimentară,
ceea ce se traduce în beneficii
pentru consumatori, datorită
produselor alimentare cu zero
grame de uleiuri vegetale
hidrogenate şi cu un conţinut
redus de grăsimi saturate.
Beneficiile biotehnologiei • 21

Biotehnologia oferă beneficii nutriţionale
Încă de la începuturile biotehnologiei, oamenii de ştiinţă au avut
ca obiectiv utilizarea tehnologiei pentru a obţine alimente mai
bogate în substanţe nutritive, spre beneficiul consumatorilor din
întreaga lume. Pe măsură ce această tehnologie s-a dezvoltat,
prima generaţie de produse obţinute prin biotehnologie
agricolă a vizat în special ameliorarea caracteristicilor privind
culturile în sine, adică introducerea de modificări care le-au
permis agricultorilor să combată mai uşor insectele, virusurile
şi ierburile nedorite. Aceste prime produse au fost adoptate
rapid de agricultorii din S.U.A., iar în prezent au ajuns majoritare
între culturile de soia, bumbac şi porumb din S.U.A. 37
Varietăţile obţinute prin biotehnologie agricolă care vizează
obţinerea de beneficii pentru consumatori sunt numite uzual
caracteristici privind produsele de consum. Dezvoltarea
acestor produse necesită mai mult timp, însă în curând vor
fi disponibile pe piaţă. Multe dintre acestea vor fi introduse
în categoria „alimentelor cu rol funcţional”, pentru că vor
furniza mai multe substanţe nutritive consumatorilor decât
echivalentele lor convenţionale. Mai jos sunt câteva exemple
de astfel de ameliorări aflate în curs de finalizare.
Soia bogată în acid oleic şi cu conţinut
redus de grăsimi saturate
Crearea de uleiuri pentru prăjit mai stabile poate elimina
necesitatea hidrogenării, un proces care deseori duce la
formarea de ulei vegetal hidrogenat. Prin urmare, utilizarea
biotehnologiei agricole pentru dezvoltarea de uleiuri de soia
pentru industria alimentară cu un conţinut mai ridicat de acid
oleic (75% sau mai mult), în vederea obţinerii unei stabilităţi
oxidative, poate determina beneficii pentru consumatori, prin
produse alimentare cu zero grame de ulei vegetal hidrogenat
şi o reducere de 20 de procente a grăsimilor saturate.
Aceste uleiuri vor aduce beneficii şi în ceea ce priveşte
produsele alimentare care necesită procesarea la temperaturi
înalte, deoarece prezintă o rezistenţă superioară la
degradarea gustului. Uleiul de soia bogat în acid oleic
poate fi utilizat şi ca şi ulei pulverizat pentru biscuiţi,
ca şi ingredient pentru obţinerea a numeroase tipuri
de margarine şi unt vegetal sau pentru prăjirea în scopuri
comerciale, având şi o largă gamă de aplicaţii în patiserie.
Acest ulei îmbunătăţit poate aduce avantaje impresionante
pentru sectorul patiseriei. Patiserii au în prezent nevoie
de soluţii de ulei vegetal hidrogenat care, în asociere cu
grăsimea solidă, să ducă la obţinerea de produse de patiserie
cu un gust şi o consistenţă plăcută. În viitor, uleiul de soia
bogat în acid oleic şi cu un conţinut redus de grăsimi
saturate va reduce conţinutul de grăsimi saturate al acestor
produse la mai puţin de 7% din conţinutul actual.
22 • Beneficiile biotehnologiei

Soia îmbogăţită cu Omega-3
Uleiul de soia este una dintre puţinele surse de acizi graşi
Omega-3 polinesaturaţi în afară de peşte, care au efecte
foarte benefice asupra organismului, printre care şi un efect
cardioprotector. Fiind acizi graşi esenţiali, acizii Omega-3 nu
pot fi produşi de către organism, ci trebuie să fie obţinuţi
din alimentaţie sau din suplimentele alimentare.
Deşi uleiul de peşte este sursa ideală de acizi Omega-3, datorită
biodisponibilităţii acidului eicosapentaenoic (EPA) şi a acidului
docosahexaenoic (DHA), consumul de acizi Omega-3 cu lanţ
lung care se regăsesc în peşte este redus în multe ţări ale lumii.
În S.U.A. spre exemplu, acidul alfa-linoleic (ALA) din uleiul de
soia este sursa principală de acizi Omega-3, deoarece consumul
de peşte este relativ scăzut. De asemenea, mai puţin de 25%
dintre adulţii britanici consumă cantităţile recomandate de
acizi graşi Omega-3, atât de importanţi pentru organism.
Cercetătorii lucrează în prezent la dezvoltarea unor varietăţi de
soia bogate în Omega-3 având o biodisponibilitate superioară
comparativ cu ALA. Scopul acestor varietăţi îmbogăţite de soia
este de a crea surse accesibile, regenerabile şi de uscat de acizi
Omega-3, care să poată fi utilizate ca şi alternativă pentru peşte,
pentru a obţine alimente gustoase şi bogate în această substanţă
nutritivă esenţială. Primele astfel de inovaţii vor fi varietăţile de
soia cu un conţinut sporit de acid stearidonic (SDA), care se
transformă în EPA şi DHA mai uşor decât ALA. În prezent cercetătorii
lucrează de asemenea la o varietate de soia bogată în EPA/DHA.
Câteva studii au demonstrat că ingesta ridicată de acizi graşi
Omega-3 se asociază cu un risc mai scăzut de deces cauzat de
afecţiunile cardiovasculare, iar consumul de uleiuri vegetale
bogate în acid linoleic poate să ofere un nivel important de
protecţie cardiovasculară. 38 De asemenea, DHA din acizii
Omega-3 protejează sănătatea membranei celulare şi pare
să favorizeze comunicarea la nivelul celulelor cerebrale. DHA
este un acid gras Omega-3 cu lanţ lung care se regăseşte în
întreg organismul, în special la nivelul creierului şi ochilor.
Potrivit oamenilor de ştiinţă din Marea Britanie, culturile
modificate genetic sunt singura modalitate sustenabilă de a
adăuga o cantitate suficientă de Omega-3 în lanţul alimentar,
fără efecte negative asupra resurselor piscicole limitate. 39
Un studiu clinic realizat în anul 2009 de către Asociaţia
Americană de Cardiologie a identificat dovezi care vin în
sprijinul biodisponibilităţii SDA, demonstrând că uleiul de soia
modificat bogat în SDA are efecte pozitive asupra nivelului de
EPA la nivel celular. De fapt, uleiul biotehnologic a determinat
creşterea nivelului de EPA umană cu 17,1 de procente, modificare
semnificativă din punct de vedere statistic. Se estimează că
produsele obţinute din acest ulei de soia vor avea un conţinut de
Omega-3 biodisponibili de şase ori mai mare decât uleiul de soia
tradiţional, care are un conţinut de 7%. Uleiul îmbogăţit cu SDA,
a cărui lansare este programată pentru anul 2011, va fi probabil
utilizat ca şi aditiv pentru îmbogăţirea uleiurilor tradiţionale.
Beneficiile biotehnologiei • 23

Biotehnologia şi sustenabilitatea
mediului înconjurător
Agricultorii trăiesc din resursele pământului, aşa că îşi iau
foarte în serios rolul de gardieni ai mediului înconjurător.
Biotehnologia agricolă îi ajută pe agricultori să creeze un
viitor sustenabil pentru sistemele agricole din întreaga lume.
Studiile elaborate efectuate de-a lungul timpului continuă să
confirme faptul că aceste culturi obţinute prin biotehnologie
nu implică riscuri pentru mediul înconjurător unice sau diferite
de cele asociate culturilor dezvoltate prin tehnici convenţionale.
De fapt, aceste studii au demonstrat că biotehnologia reduce
semnificativ impactul agriculturii asupra mediului.
Biotehnologia facilitează arătura de conservare
De-a lungul mileniilor, agricultorii au fost nevoiţi să are solurile
pentru a le pregăti pentru semănătură şi pentru a combate
ierburile nedorite, care consumă substanţele nutritive, apa şi
lumina culturilor şi pot să aibă un impact negativ asupra recoltei.
Apariţia erbicidelor în cea de-a doua jumătate a secolului XX a
permis agricultorilor să combată ierburile prin mijloace chimice,
deşi arătura înainte de plantare şi combaterea dăunătorilor
după răsărirea culturilor sunt încă practici destul de frecvente.
Utilizarea biotehnologiei pentru a crea culturi rezistente la
erbicide a fost o descoperire senzaţională. Nu doar că a permis
agricultorilor să îşi simplifice practicile de combatere a ierburilor
nedorite folosind erbicide neselective, dar datorită spectrului larg
de acţiuni şi eficienţei deosebite a acestor erbicide, arătura înainte
de plantare nu a mai fost necesară. Datorită culturilor rezistente
la erbicide, adoptarea arăturii de conservare şi a agriculturii
fără arătură a fost facilitată şi a implicat mai puţine riscuri.
În 1995, anul care precede introducerea pe piaţă a culturilor de soia
rezistente la glifosat, aproximativ 27% din culturile de soia pentru
toate anotimpurile de pe teritoriul Statelor Unite erau cultivate
fără arătură, potrivit Centrului de Informare privind Tehnologiile
de Conservare. Cele mai recente sondaje efectuate de CTIC au
arătat că în prezent, 39% din suprafeţele cultivate cu soia pentru
toate anotimpurile în S.U.A. se cultivă încă fără arătură, un fenomen
care a atras după sine adoptarea pe scară largă a varietăţilor de
soia rezistente la erbicide. În unele state, suprafeţele cultivate fără
arătură sunt majoritare la nivelul totalităţii culturilor de soia. De
exemplu, 69% din suprafeţele cultivate cu soia în statul Indiana
erau cultivate în sistem fără arătură în anul 2007, 72% în Maryland
şi 63% în Ohio. 50% din culturile de soia din Illinois, 43% din South
Dakota şi 40% din Iowa erau de asemenea cultivate fără arătură. 40
24 • Beneficiile biotehnologiei

Biotehnologia agricolă îi ajută
pe agricultori să creeze un viitor
sustenabil pentru sistemele
agricole din întreaga lume.
Beneficiile biotehnologiei • 25

Utilizare redusă de pesticide
Biotehnologia oferă metode specifice de combatere a
dăunătorilor, care reduc semnificativ impactul asupra speciilor
nevizate. În 2009, varietăţile biotehnologice au determinat
reducerea semnificativă a necesităţii agricultorilor de a utiliza
pesticide, eliminând 39 de milioane de kilograme (86 milioane
de livre) de ingrediente active din pesticide utilizate la nivel
mondial. Din 1996 până în 2009, utilizarea de pesticide a scăzut
cu 8,7 procente, eliminând 393 de milioane de kilograme
(867 milioane de livre) din cantitatea de pesticide utilizate. 41
Întreţinerea solurilor şi arătura de conservare
Utilizarea biotehnologiei aduce
beneficii precum ameliorarea
sănătăţii solului, îmbunătăţirea
retenţiei de apă şi deci reducerea
procesului de eroziune a
solului, precum şi reducerea
scurgerilor de erbicide.
Cel mai mare impact al culturilor biotehnologice asupra mediului
a fost determinat de adoptarea agriculturii fără arătură. Agricultura
fără arătură a devenit posibilă pe tot mai multe tipuri de sol din
Statele Unite şi pe intervale mai extinse de latitudine, datorită
culturilor de soia rezistente la erbicide. În 2008, 93% (29 milioane de
hectare sau 72 de milioane de acri) din suprafaţa cultivată cu soia în
Statele Unite era cultivată cu varietăţi rezistente la erbicide. La nivel
mondial, culturile de soia rezistente la erbicide reprezentau 53% din
totalitatea culturilor biotehnologice. Aceste varietăţi biotehnologice
au permis agricultorilor să elimine aproape definitiv lucrările de
arătură pe câmpurile cultivate cu acestea, ceea ce a determinat
beneficii semnificative din punct de vedere al sănătăţii şi conservării
solului, o retenţie mai bună a apei în sol, deci reducerea procesului
de eroziune a solului, precum şi reducerea scurgerilor de erbicide.
26 • Beneficiile biotehnologiei

Eroziunea terenurilor agricole pe ani
3,5
3
3,06
în total
2,79
în total
Eroziune cauzată de vânt
Eroziune cauzată de ape (stătătoare şi curgătoare)
Miliarde de tone
2,5
2
1,5
1
0,5
1,39
1,67
1,30
1,49
2,17
în total
0,99
1,18
1,89
în total
0,85
1,04
1,81
în total
0,80
1,72
în total
0,76
1,01 0,96
0
1982 1987 1992 1997 2002 2007
Categoria terenurilor agricole include atât terenurile cultivate, cât şi cele necultivate. Sursa: Inventarul Resurselor Naturale al USDA NRCS, 2010
80
70
Suprafaţa totală în acri
Agricultura fără arătură în S.U.A.,
la culturile de soia pentru toate anotimpurile*
Suprafaţa cultivată fără arătură, în acri
Suprafaţa cultivată cu soia în S.U.A.
(în milioane de acri)
60
50
40
30
20
Creştere de 2%**
Creştere de 13%
Creştere de 20%
Creştere de 35%
Creştere de 45%
Creştere de 64%
Creştere de 69%
10
0
1995 1996 1997 1998 2000 2002 2004 2008
Sursa: Centrul de Informare privind Tehnologiile de Conservare (adaptare după Johnson et al., 2007)
*Date actualizate parţial: date pentru anul 2008 pentru 2/3 din regiunile statului Iowa; date pentru anul 2007 pentru statul Indiana şi unele regiuni din Virginia şi Minnesota; date pentru anul 2006
pentru statul Illinois, unele regiuni din Missouri şi Nebraska; date pentru anul 2004 pentru celelalte state.
**Comparativ cu anul 1995
Beneficiile biotehnologiei • 27

Calitatea apei
Cea mai mare parte a fosforului care se regăseşte în culturile
de soia convenţionale este într-o formă nedigerabilă,
denumită acid fitic sau fitat. Animalele monogastrice cum
sunt porcinele şi păsările de curte nu au enzimele digestive
necesare pentru descompunerea acestui fitat într-o formă
de fosfor care să poată fi utilizată de organism. Rezultatul
acestei utilizări deficitare a fosforului este faptul că în
îngrăşământul natural se va excreta o cantitate excesivă de
fosfor. Acest lucru contribuie la poluarea mediului înconjurător
în momentul în care fosforul se scurge pe apele curgătoare.
O genă care determină producerea de fitază a fost încorporată
cu succes în soia şi grâu şi devine activă din punct de vedere
biologic în momentul în care plantele sunt utilizate ca şi hrană
pentru animale. 42 Într-un studiu efectuat asupra puilor broiler,
s-a constatat că hrănirea cu soia biotehnologică îmbogăţită
cu fitază a dus la o reducere cu 50 de procente a cantităţii de
fosfor excretat, comparativ cu utilizarea unui regim alimentar
suplimentat cu o cantitate medie de fosfor anorganic. 43 Hrănirea
puilor cu soia biotehnologică a determinat o reducere cu
11 procente mai importantă a fosforului excretat decât hrănirea
cu soia convenţională la care a fost adăugată ulterior enzima.
De asemenea, în medie, agricultura fără arătură determină o
reducere cu 70 de procente a scurgerilor de erbicide, cu 93 de
procente a eroziunii solului şi cu 69 de procente a cantităţii de apă
necesare, comparativ cu arătura cu întoarcerea totală a brazdei. 44
28 • Beneficiile biotehnologiei

Reducerea gazelor cu efect de seră
Agricultura fără arătură reduce utilizarea maşinilor agricole pe
plantaţii, ceea ce determină o reducere semnificativă a emisiilor
cu efect de seră provenite de la echipamentele agricole. Astfel,
culturile obţinute prin biotehnologie agricolă au determinat o
reducere semnificativă a emisiilor de dioxid de carbon (CO 2
) în
mediul înconjurător. Reducerea emisiilor de CO 2
prin utilizarea
culturilor biotehnologice se datorează următoarelor două aspecte:
• Reducerea utilizării combustibililor diesel pe plantaţiile
cu culturi biotehnologice, datorită reducerii necesităţii
de pulverizare a pesticidelor şi de arare a solului.
• Creşterea cantităţii de carbon reţinut în sol
datorită reducerii lucrărilor de arătură prin
utilizarea culturilor biotehnologice.
Aceşti doi factori au contribuit la o reducere cumulată (conform
unei estimări moderate) de 17,7 miliarde de kilograme (39 miliarde
de livre) de CO 2
în anul 2009. Acesta este echivalentul scoaterii din
circulaţie a 7,8 milioane de autovehicule timp de un an întreg. 45
Fluxul genetic şi riscurile hibridării
Culturile de soia rezistente la erbicide prezintă un risc de flux genetic
limitat faţă de varietăţile care nu sunt obţinute prin biotehnologie.
Acest lucru se datorează mai multor motive. Varietăţile de soia
cu autopolenizare sunt mai puţin expuse riscului de flux genetic
decât culturile cu polenizare încrucişată. De asemenea, în America
de Nord nu există varietăţi sălbatice compatibile din punct
de vedere sexual cu acestea. Se estimează că probabilitatea
de hibridare între plante alăturate este de cel mult 2%. 46
Rezistenţa la dăunători
Emiterea aprobărilor oficiale pentru import aferente varietăţii
de soia LIBERTY LINK (rezistentă la erbicidele pe bază de
glufosinat de amoniu) de către toate pieţele internaţionale
interesate înseamnă că agricultorii din S.U.A. au acum libertatea să
alterneze utilizarea de diferite erbicide pentru plantaţiile de soia,
contribuind astfel la prevenirea dezvoltării unor ierburi nedorite
47 48 49
rezistente la glicofosat (Erbicid agricol ROUNDUP).
Biodiversitate
Agricultura fără arătură contribuie la menţinerea sănătăţii solului,
conservarea brazdei şi retenţia apei în sol. Acest lucru favorizează
extinderea habitatelor propice diferitelor specii de animale sălbatice.
De exemplu, câteva studii au arătat că păsările cântătoare au început
să revină pe câmpurile agricole în număr tot mai mare, pe măsură
ce suprafaţa acoperită cu culturi biotehnologice a crescut. 50
De asemenea, adoptarea pe scară tot mai largă a
agriculturii fără arătură şi a altor practici de producţie cu
arătură de conservare, facilitată de introducerea culturilor
de soia rezistente la erbicide, a determinat creşterea
rezistenţei la secetă a culturilor de soia din S.U.A. 51
Beneficiile biotehnologiei • 29

30 • Beneficiile biotehnologiei

Acest raport a analizat impactul biotehnologiei asupra
sistemului agriculturii mondiale, din perspectiva
comunităţilor, a sănătăţii şi a mediului înconjurător.
S-a demonstrat că biotehnologia are puterea să aducă beneficii
sănătăţii umane, sustenabilităţii mediului înconjurător şi calităţii
vieţii consumatorilor şi comunităţilor agricole din întreaga lume.
• Culturile cu un randament crescut dezvoltate
prin biotehnologie agricolă pot să contribuie la
atingerea obiectivului de creştere a producţiei
alimentare mondiale cu 50 de procente până în
anul 2030, pentru a răspunde creşterii necesarului
de hrană preconizate de Naţiunile Unite.
• Culturile mai bogate în substanţe nutritive
dezvoltate prin biotehnologie agricolă pot
veni în întâmpinarea nevoilor nutritive
specifice ale consumatorilor, cum ar fi
creşterea aportului de acizi graşi Omega-3
sau reducerea consumului de grăsimi saturate.
• Agricultorii pot să contribuie la crearea de
comunităţi agricole sustenabile, obţinând
în acelaşi timp venituri mai mari prin
adoptarea culturilor biotehnologice.
• Utilizarea biotehnologiei aduce beneficii precum
ameliorarea sănătăţii solului, îmbunătăţirea retenţiei
de apă şi deci reducerea procesului de eroziune a
solului, precum şi reducerea scurgerilor de erbicide.
• Biotehnologia agricolă contribuie la reducerea
emisiilor de CO 2
provenite din agricultură.
• Aceste culturi îmbunătăţite au fost declarate sigure
în repetate rânduri de către cele mai importante
organisme de reglementare şi instituţii ştiinţifice
din întreaga lume, motiv pentru care consumatorii
pot să consume în siguranţă alimente care conţin
ingrediente obţinute prin biotehnologie.
Beneficiile biotehnologiei • 31

Referinţe
1. Food, Agriculture, Conservation, and Trade Act of 1990 (FACTA),
Public Law 101-624, Title XVI, Subtitle A, Section 1603 (Government
Printing Office, Washington, DC, 1990) NAL Call # KF1692.A31 1990.
2. United States Census Bureau, International Database.
http://www.census.gov/ipc/www/idb/worldpopinfo.html
(accessed Oct. 5, 2008).
3. Ibid.
4. UN News Center. Secretary-General Ban Ki-moon Rome (Italy)
Address at High-level Conference on World Food Security. United
Nations. http://www.un.org/apps/news/infocus/sgspeeches/
statments_full.aspstatID=255 (accessed Oct. 4, 2008).
5. Food and Agriculture Organization of the United Nations, Statement
on Biotechnology, March 2000, http://www.fao.org/WAICENT/OIS/
PRESS_NE/PRESSENG/2000/pren0017.htm (accessed Oct. 5, 2008).
6. Food and Agriculture Organization of the United
Nations. World Food Situation. http://www.fao.org/
worldfoodsituation/wfs-faq/en/ (accessed Oct. 5, 2008).
7. Rosenthal, Elisabeth. 2007. World Food Supply is Shrinking.
New York Times, December 18, http://www.nytimes.
com/2007/12/18/business/worldbusiness/18supply.html.
8. Cookson, Clive. 2008. A time to sow GM food could
curb the cost of staples. Financial Times, July 10.
9. Sample, Ian. 2008. Hunger in Africa blamed on western
rejection of GM food. The Guardian, September 8.
10. Ibid.
11. Reporter’s Notebook. G8 Leaders Call for Increased Global
Access to Agricultural Biotechnology. Council for Biotechnology
Information. July 2008. http://www.whybiotech.com/
newsandevents/reportersnotebook/0708/index_070908.asp.
12. James, Clive. 2010. Global Status of Commercialized Biotech/
GM Crops: 2010. ISAAA Brief No. 42. International Service for the
Acquisition of Agri-Biotech Applications (ISAAA): Ithaca, NY.
13. Brookes & Barfoot. Global Impact of Biotech Crops: Socio-Economic
and Environmental Effects, 1996-2009. www.pgeconomics.co.uk.
Shorter versions will also soon be available from the peer reviewed
journals, International Journal of Biotechnology (on economic
impacts) at www.inderscience.com and GM Crops (on environmental
impacts) at www.landesbioscience.com/journal/gmcrops.
14. USDA Economic Research Service. Adoption of Genetically Engineered
Crops in the U.S.: Soybeans Varieties. http://www.ers.usda.gov/
Data/BiotechCrops/ExtentofAdoptionTable3.htm; July 2010.
15. PG Economics. www.pgeconomics.co.uk.
16. USDA National Agriculture Statistics Service. http://www.nass.usda.gov/
Data_and_Statistics/Quick_Stats/index.asp (accessed August 12, 2010).
17. PG Economics. Report available to download at www.pgeconomics.
co.uk, with shorter versions soon available as described in footnote 13.
18. Brookes & Barfoot, 1996-2008.
19. Excellence Through Stewardship. Agricultural Biotechnology:
Benefits Delivered. http://www.excellencethroughstewardship.
org/agbiotech/ (accessed Oct. 4, 2008).
20. Hancock, J.F. 2004. Plant Evolution and the Origin of
Crop Species, second edition. CAB International.
21. IFT Expert Report on Biotechnology and Foods: Human
Food Safety Evaluation of rDNA. Biotechnology-Derived
Foods. Food Technology, vol. 54, no. 9, September 2000.
22. Ibid.
23. Ibid.
24. NAS. 1987. Introduction of recombinant DNA-engineered
organisms into the environment: Key issues. Natl. Acad. of
Sciences. National Academy Press, Washington, D.C.
25. NIH. 1992. National Biotechnology Policy Board
report. Natl. Insts. of Health, Bethesda, Md.
26. UK. 1993. Regulation of the United Kingdom biotechnology
industry and global competitiveness. October. United Kingdom’s
House of Lords Select Committee on Science and Technology.
32 • Beneficiile biotehnologiei

27. FAO/WHO. 1991. Strategies for assessing the safety of foods
produced by biotechnology. Report of a Joint FAO/WHO Expert
Consultation. Food and Agriculture Organization of the United
Nations and World Health Organization. WHO, Geneva, Switzerland.
28. FAO/WHO. 1996. Biotechnology and Food Safety. Report
of a Joint FAO/WHO Expert Consultation. Food and
Agriculture Organization of the United Nations and World
Health Organization. WHO, Geneva, Switzerland.
29. FAO/WHO. 2000. Safety aspects of genetically modified
foods of plant origin. Report of a Joint FAO/WHO Expert
Consultation on Foods Derived from Biotechnology. Food
and Agriculture Organization of the United Nations and
World Health Organization. WHO, Geneva, Switzerland.
30. OECD. 1993. “Safety Evaluation of Foods Derived by
Modern Biotechnology: Concepts and Principles.” Org.
for Economic Cooperation and Development, Paris.
31. OECD. 1998. Report of the OECD Workshop on
Toxicological and Nutritional Testing of Novel Foods. Org.
for Economic Cooperation and Development, Paris.
32. OECD. 2000. Report of the Task Force for the Safety of
Novel Foods and Feeds. Org. for Economic Cooperation
and Development, Paris. 86/ADDI, May 17.
33. NRC. 2000. “Genetically Modified Pest-Protected Plants: Science and
Regulation.” Natl. Res. Council. National Academy Press, Washington, D.C.
34. Europa Press Release. Biotech Food is Safe: Is Anyone
Going to Tell the Consumer http://www.whybiotech.
com/newsandevents/EuropaBioPressReleaseJRC%20
report110908.pdf (accessed Oct. 15, 2008).
35. European Commission. 2008. Scientific and Technical
Contribution to the development of an overall health strategy
in the area of GMOs. http://ec.europa.eu/dgs/jrc/downloads/
jrc_20080910_gmo_study_en.pdf (accessed Oct. 6, 2008).
36. European Commission, December 2010, A Decade of
EU-Funded GMO Research: http://europa.eu/rapid/
pressReleasesAction.doreference=IP/10/1688.
37. Pew Initiative on Food and Biotechnology. 2007. Application of
Biotechnology for Functional Foods. The Pew Cheritable Trusts.
http://www.pewtrusts.org/uploadedFiles/
wwwpewtrustsorg/Reports/Food_and_Biotechnology/
PIFB_Functional_Foods.pdf (accessed Oct. 5, 2008).
38. Campos, Hannia; Baylin, Ana; Willett, Walter. 2008. Linolenic Acid and
Risk of Nonfatal Acute Myocardial Infarction. Circulation. 118:339-345.
39. Henderson, Mark. 2007. GM crops are the only way to solve
Britons’ diet failings, say scientists. The Times, November 16.
40. Conservation Technology Information Center (CTIC). 2010. Facilitating
Conservation Practices and Enhancing Environmental Sustainability
with Agricultural Biotechnology. CTIC, West Lafayette, Indiana, p. 9.
41. Brookes & Barfoot, 2011.
42. Brinch-Pedersen H, Olesen A, Rasmussen SK, Holm PB. Generation of
transgenic wheat (Triticum aestivum L.) for constitutive accumulation
of an Aspergillus phytase. Mol Breeding. 2000;6:195–206.
43. Denbow DM, Graubau EA, Lacy GH, Kornegay ET, Russell DR, Umbek
PF. Soybeans transformed with a fungal phytase gene improve
phosphorus availability for broilers. Poult. Sci. 1998;77:878–881.
44. CTIC, 2010.
45. Brookes & Barfoot, 1996-2009.
46. Council for Agricultural Science and Technology (CAST). 2007.
Implications of Gene Flow in the Scale-up and Commercial
Use of Biotechnology-derived Crops: Economic and Policy
Considerations. Issue Paper 37. CAST, Ames, Iowa. p. 10.
47. Baldwin, Ford L. LibertyLink soybeans big step forward. Delta
Farm Press, NE - Sep 26, 2008 http://deltafarmpress.com/
soybeans/libertylink-soybeans-0926/ (accessed Oct. 15, 2008)
48. Nutrient Knowledge, Farm Industry News, March, 1998, page 11.
49. When Weed Control Goes Wrong, Progressive Farmer,
October, 2000.
50. Byford, Jim. 2002. GMO Systems Good for Wildlife.
Southeast Farm Press.
51. Hegeman, Roxana. Biotech corn, soybeans encroaching
on wheat acres. Associated Press. September 22, 2008.
Beneficiile biotehnologiei • 33

Bordul Producătorilor Americani de Soia (USB) este o organizaţie condusă de fermieri, alcătuită din 69 de directori
fermieri care se ocupă de reinvestirea fondurilor provenite de la fermierii producători de soia de pe întreg teritoriul
Statelor Unite. Producătorii de soia împărtăşesc cu toţii acelaşi angajament de a produce alimente complete şi
bogate în substanţe nutritive, capabile să susţină şi să acopere necesarul alimentar al unei populaţii în continuă
creştere. Producătorii de soia de mândresc cu rolul lor în producerea uneia dintre cele mai sănătoase culturi
alimentare din lume. USB a investit milioane de dolari în cercetarea privind aspectele de sănătate şi nutriţie asociate
produselor din soia. Pentru informaţii suplimentare, vă invităm să accesaţi site-ul web: www.soyconnection.com.
Consiliul American pentru Exportul de Soia (USSEC) este un parteneriat dinamic între principalele părţi interesate,
printre care producători de soia, transportatori de mărfuri, comercianţi de produse cu valoare adăugată şi denumire
de origine controlată, întreprinderi agricole afiliate şi organizaţii agricole. Prin intermediul acestei reţele globale
de birouri internaţionale situate în toate colţurile lumii, cum este Biroul de Marketing Internaţional al Asociaţiei
Producătorilor de Soia din S.U.A., se desfăşoară activităţi care vor contribui la crearea şi susţinerea cererii de soia
şi produse din soia provenind din Statele Unite.
Pentru informaţii suplimentare, vă invităm să accesaţi site-ul web: www.ussoyexports.org.