Peştişorii săritori de la Olimpia - Sibiu 100

16 TIMP LIBER
Sibiu 100% TIMP LIBER 17
Anul II, nr. 67, 3 - 9 octombrie 2009
Cronică de film
Lumea magică a Flaviei
Cetăţile Ponorului – cel mai grandios fenomen
carstic al României
În Munţii Apuseni, zona Padiş,
un peisaj carstic spectaculos aşteaptă
să fie descoperit şi redescoperit. Cei
care doresc să exploreze această
zonă, au acces cu maşina până la
Cabana Padiş, trecând prin Cluj
Napoca, Huedin, Răchiţele. De
aici, asfaltul se termină şi începe o
porţiune dificilă de drum forestier.
Aveţi nevoie de harta zonei pentru
că nu sunt suficiente indicatoare
care să vă direcţioneze şi puteţi uşor
greşi ruta.
Cetăţile Ponorului sunt constituite
din trei circuri mari
calcaroase, aflate într-o imensă
depresiune împădurită, adâncă
de 300 m, partea ei superioară
având un diametru de peste un km.
Traseul porneşte de la Cabana Padiş,
Diversitate culturală şi tineri
creativi în Sibiu
Drumul spre cetăţile Ponorului este dificil, dar merită
urmând marcajul punct galben şi
triunghi roşu pentru a coborî apoi în
poiana Ponor, străbătută de pârâul
cu acelaşi nume. De aici poteca urcă
abrupt, coboară, traversează un
drum forestier şi un pârâu intrând
apoi în pădurea de molid. După 5
minute se ajunge pe fundul unei
doline unde se desparte drumul spre
Circuitul Galbenei (punct galben) şi
se coboară pe un grohotiş în Dolina
I unde se află Marele Portal al
Cetăţilor Ponorului. Acesta este un
fel de simbol al carstului Munţilor
Apuseni care impresionează prin
aspectul impunător, asemenea
unei ogive gotice şi înălţimea sa
de 74 m. Pe sub portal se poate
intra în sectorul subteran, urmând
cursul râului, în acest caz, lanterna
fiind un accesoriu
necesar. Vizitarea
galeriei depinde de
experienţa fiecăruia, de
echipamentul pe care îl
deţine, dar mai ales de
nivelul apei.
Elemente de
atracţie ale zonei sunt
şi cele trei doline,
depresiuni în formă
de pâlnie, formate
prin dizolvarea la suprafaţă
a rocilor solubile, acestea
putând fi admirate de la înălţimea
a patru balcoane, iar imaginea este
demnă de reţinut. De asemenea,
privirile vizitatorilor sunt răpite de
limpezimea izbucurilor, izvoare de
apă cu debit intermitent care scot
la suprafaţă o apă limpede şi rece,
străjuită de pereţi stâncoşi şi mici
cascade care se succed în lanţ. Din
izbucul Galbenei începe circuitul
Cheile Galbenei, pe mici porţiuni,
traseul fiind prevăzut cu lanţuri
de susţinere şi trecerea se face în
mod spectaculos, pe deasupra apei
râului. Poiana de lângă Cantonul
Glăvoi oferă un cadru potrivit
pentru camparea cu cortul, în
situaţia în care se doreşte efectuarea
circuitelor în 2-3 zile. De reţinut
faptul că apa din râu şi izbucuri nu
este potabilă, de aceea este necesar
să se ia rezerve de apă.
Acest traseu este animat de
turişti şi oferă prilejul oricărui
iubitor de natură de a se recreea întrun
peisaj atrăgător şi chiar serveşte
o porţie de aventură. (L.V.)
District 9
Regia: Neill Blomkamp
Gen: SF/Dramă/Acţiune
Cu: Sharlto Copley,
Durata: 1h 52 min
În 1982 deasupra oraşului Johanessburg,
Africa, a apărut o
uriaşă navă spaţială iar guvernul a
decis să intre prin forţă; înăuntru
au descoperit o populaţie de sute
de mii de extratereştri subnutriţi,
bolnavi, dezorganizaţi. Pentru a le
putea exploata tehnologia s-a decis
adăpostirea lor.
Douăzeci de ani mai târziu
însă, extratereştri sunt tot aici, tot
mai numeroşi. Populaţia oraşului
a luat o atitudine de superioritate,
denumindu-i ,,creveţi”, iar guvernul
realizând că nu le poate folosi
tehnologia, i-a închis pe toţi într-un
ghetto, Districtul 9.
În ciuda premisei ireale, filmul
are o veridicitate dureroasă în prezentarea
relaţiilor dintre oameni şi
extratereştri. Nu degeaba acţiunea
are loc în Africa, unde până nu
demult segregaţia era în plină
desfăşurare. Iar ghetto-ul aduce
aminte de evreii din al Doilea
Război Mondial.
Tonul de veridicitate este susţinut
de protagonist, care nu este
nici el eroul de filme SF de acţiune.
Deşi nu duce lipsă de bătăi puternic
înarmate cu agenţii guvernului,
el nu are nimic eroic în el, nu are
replici cool, şi are ca avânt doar
dorinţa de a redeveni uman.
Este drept că povestea are
unele lacune, de care nu poţi să nu
devii conştient, şi că majoritatea
antagoniştilor sunt slab creionaţi şi
cam intră în stereotipii, dar aceste
defecte se trec uşor cu ochiul, iar
filmul nu va dezamăgi publicul.
Mihai KOLCSÁR
Mereu m-a atras Facultatea
de Litere. Parcă o nouă lume ţi se
deschide odată cu pătrunderea în
fortăreaţa-i care te îndeamnă nu doar
s-o vizitezi, ci să rămâi ceva timp
acolo.
Deunăzi am hotărât să-mi
reînnoiesc amintirile şi i-am deschis
porţile. Nu ştiam însă că spectrul lor
se va îmbogăţi cu una aproape de
neuitat. O văzusem de multe ori pe
holuri sau în faţa catedrei, descreţind
frunţile studenţilor cu glumiţele-i
savuroase şi cu metoda proprie de
a-şi preda materia, uneori anostă,
care poate da bătăi de cap, însă de
această dată privind-o îndeaproape
am observat unele lucruri pe care
poate mulţi le văd puţini le înţeleg.
Un fond de ten ales cu grijă, care
nu se deosebea cu nimic de nuanţa
naturală a tenului. Lipsa fardului
de obraz rozaliu sau bronze este
binevenită, dat fiind faptul că este
vorba despre un machiaj de zi, iar
ocazia: susţinerea examenelor de
restanţă. Ochii erau foarte bine puşi
în evidenţă de un creion dermatograf
negru, aplicat prin trasarea unei linii
foarte fine în interiorul pleoapei
inferioare şi una la fel de subţire până
la jumătatea pleoapei superioare şi
Model de femeie
din ce în ce mai groasă, ca să ajungă
dublă la extremitatea ochiului, truc
care conferă ochiului expresivitate,
supleţe şi accentuându-i frumuseţea.
Fardul de pleoape, un verde pal dar
totuşi prezent, se asorta perfect cu
gulerul unei bluze de vară. Genele
atent rimelate şi separate confereau
o arie de mister, iar aspectul buzelor
m-a frapat. Mă întrebam dacă în
acea dimineaţă, doamna despre care
vă vorbesc a riscat sau a ştiut exact ce
face aplicând acel ruj contrastant, de
un sângeriu răpitor. Aplicat în strat
subţire şi pe linia buzelor, niciun
milimetru mai sus sau mai jos, crea
efectul şocant al nepotrivitului şi
totuşi se îmbina perfect cu faţa ei
rotundă şi atent îngrijită.
Privind-o atunci, mi-am amintit
că în toţi anii de facultate, niciodată
nu am „prins-o” neîngrijită nici
măcar la piaţă, fapt care mă face
să-mi scot pălăria în faţa dumneaei,
doamna profesor Delia Silişte, la
fel cum admir majoritatea cadrelor
didactice din universităţile sibiene.
Iată că avem modele de femei, cu
bun gust şi mereu îngrijite în Sibiu!
Felicitări!
Flavia ANCA
Make-up Artist
AEGEE Sibiu, Asociaţia
Studenţilor Europeni, a organizat,
în perioada 12-20 septembrie,
evenimentul Diversity Calls 4
Creativity. Cu această ocazie,
32 de tineri români, polonezi,
estonieni şi italieni au participat
la un schimb intercultural de 7 zile
în Sibiu pe tema minorităţilor, a
imigraţiei şi a antidiscriminării.
Programul a cuprins ateliere de
lucru, mese rotunde, vizite de studiu
şi seri culturale. Rezultatele
proiectului, cele 5 scurt
metraje pot fi vizionate pe
website-ul asociaţiei la http://
sibiu.aegee.ro. Evenimentul
a fost finanţat prin programul
Tineret în Acţiune al Comisiei
Europene şi face
parte din seria de proiecte
internaţionale ale asociaţiei
cu sediul în căminul studenţesc
numărul 2. AEGEE
este una dintre cele mai
mari asociaţii studenţeşti
interdisciplinare din Europa.
Este reprezentată în 240 de
oraşe universitare din 43 de
ţări şi are 15.000 de membri.
(L.V.)
Câştigătorii de numărul trecut sunt:
Anita Schwarz, Matei Căpruţă, Sergiu Butnăraşu.
Premiile se ridică de la sediul redacţiei.