770/1966 Life of a Decree - Istorie, Filosofie şi Teologie

124 Studium, anul II, nr. 2 (4), 2012
Ideologia „tradiţionalistă” care anima decizia de a interzice avorturile şi
divorţurile în România este simbolic construită cu ajutorul categoriilor de
gen. Statul este masculinizat prin atributele sale de control absolut, în timp
ce toţi cetăţenii sunt feminizaţi prin statul lor de subordonaţi şi subordonate
ale regimului 48 .
La puţin timp după adoptarea Decretului prin care se interzicea
întreruperea sarcinii s-au introdus şi alte măsuri punitive. A fost adoptată o
măsură care îi pedepsea pecuniar pe cei care nu aveau copii. Este vorba de
Decretul din 31 decembrie 1966, conform căruia se mărea impozitul pe
veniturile persoanelor fără copii. Majorarea de impozit se aplica atât
bărbaţilor, cât şi femeilor fără copii, începând cu vârsta de 25 de ani
împliniţi, indiferent dacă aceştia erau sau nu căsătoriţi. Se exceptau de la
plata majorării de impozit persoanele care au avut copii şi au decedat,
persoanele care aveau invalidităţi de gradul I şi II, precum şi persoanele fără
copii, care erau căsătorite cu persoane care aveau copii dintr-o căsnicie
anterioară sau din afara căsătoriei 49 . Au fost luate şi o serie de măsuri
pronataliste cum ar fi mărirea alocaţiei copiilor, impozitul pe venit a fost
redus cu 30% pentru familiile cu trei sau mai mulţi copii 50 .
Politica pronatalistă agresivă a anilor ’60-’80 a produs un şoc de
proporţii pentru populaţie. Obiectivul ei, care era de a asigura o natalitate
ridicată, nu a fost atins decât pe termen scurt.
Tabelul 2
Dinamica fertilităţii după interzicerea avortului în 1966.
Numărul de naşteri vii la 1000 de femei.
1966 55,7
1967 105,5
1968 102,9
1969 89,1
1970 81,2
1975 77,5
1980 74,8
1985 64,2
1989 66,3
Sursă: Comisia Naţională de Statistică, Anuarul statistic, 1995, p. 112 51
Rezultatele interzicerii avortului liber, din perspectiva creşterii
natalităţii, cel puţin la nivelul primilor ani, sunt notabile. La sfârşitul anului
1967, la numai un an de la aplicarea Decretului 770, populaţia României
creşte cu 348.635 de locuitori, rata fertilităţii totale s-a dublat, ajungându-se
48
Raluca Maria Pop, op. cit., p.110.
49
Cristina Liana Olteanu, op. cit., p. 188.
50
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie: teorii politice feminist, Iaşi, Editura Polirom,
2004, p.208 variantă online pe http://snspa.academia.edu/MiroiuMihaela/Papers/
1018906/Drumul_catre_autonomie._Teorii_politice_feministe_The_Road_to_Autonomy_F
eminist_Political_Theories.
51
Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, op. cit., p. 78.