CARTEA CU PRIETENICARTEA CU ... - Revista Orizont

www.revistaorizont.ro
B~GAREA ÎN
POLITICA MARE
ROBERT {ERBAN
Politicienii ar face orice s` apar` la
televizor. Numai c` orice `sta e potent
[i încordat doar în imagina]ia lor, fiindc`
în afar` de declara]ii nu prea-i ]in
bretelele s` produc` altceva. Politicienii
de rangul doi-trei, care nu candideaz`
[i n-au func]ii grandioase sunt, datorit`
neb`g`rii în seam` de c`tre mass-media
[i, implicit, de c`tre [efii lor, într-o
permanent` criz` de personalitate [i de
vizibilitate.
Mi-i imaginez cum vor sta în serile
campaniei electorale pe canapele, în
sufragerie, cu nevestele lâng` ei,
urm`rind nervo[i [i contraria]i cum se
perind` pe "sticl`", pe la talk-show-uri,
ba Ionel, ba Marinel, Vasilic`, Gigel,
Costel. Iar ei au ap`rut ultima dat` acu'
opt s`pt`mâni, [i atunci fiindc` a luat
cameramanul un cadru mai larg [i i-a
prins [i pe ei cu ]igara-n gur`, într-un
nor de fum. P`i a[a n-au nici-o [ans`-n
politic`, unde dac` n-apari, dispari!
Parc`-l [i v`d pe Grigore al nost'
întrebându-[i printre din]i consoarta: "Ce,
b`, eu-s mai prost ca `[tia?" Iar ea,
grijulie, îi [opte[te: "Nu Grigora[, da'
nu observi ce bombe dau din ei? D-aia-i
cheam` to]i. Arunc` [i tu una, s` vezi
dup-aia efecte, dragul meu!" A[a c`, a
doua zi, pe la 11, când îi cade bine
ziaristului, Grig d` pe goarn` o declara]ie
cu care mut` f`lcile vreunuia din partea
advers`, sau, dac` îl ]ine mu[chiule]ul
doctrinar, pe cele ale unui aliat de frunte.
{i uite a[a, în prag de sear`,
gargaristul nostru intr` mândru într-o
televiziune, î[i spune numele, portarul
îi confirm` c` "da, da, sunte]i a[teptat,
pe aici, v` rog, v` rog", urc` în liftul
panoramic, din care-l preia o domni[oar`
numai picioare, ochi [i buze, "v`
mul]umim c` a]i acceptat invita]ia, dori]i
o cafea, o ap`, un suc, ceva", apoi intr`
în cabina de machiaj, unde o alt`
domni[oar`, cu degetele lungi, cât un
mandat de parlamentar, [i decolteu
generos cât Lacul Sfânta Ana, îl face
boboc, dup` care este condus în platou,
unde cameramanii îl salut` docili, iar
moderatorul îi întinde o dreapt` b`rb`teasc`,
în timp ce cu stânga d` startul
b`g`rii acestui Grigore în politica... mare,
direct prin "sticl`".
LINIA ORIZONTULUI
DE ION BARBU
PLAY play
NOU la POLIROM
orizont
20
M|NCA}I LA W.C.!
RADU PAVEL GHEO
Se [tie de mult` vreme cît de fertile sînt excrementele animale [i cît bine îi fac unei
culturi agricole b`legarul sau compostul. {i, cum curiozitatea uman` nu cunoa[te limite,
experimentatori mai îndr`zne]i au încercat s` foloseasc` [i excrementele umane. Teoretic,
rezultatele ar trebui s` fie acelea[i, ba chiar mai spectaculoase, fiindc` dac` e adev`rat
c` ochiul st`pînului îngra[` vita, atunci excrementul st`pînului ar trebui s` îngra[e orice.
Practic, ne vine mai greu s` ne obi[nuim cu ideea c` ro[ia, cartoful sau ardeiul gras din
care mu[c`m [i-au tras seva din fecalele noastre.
Într-unul din romanele sale din ciclul Rougon-Macquart, P`mîntul, Emile Zola introduce
un personaj supranumit la mère Caca, fiindc` aducea la pia]` legume fertilizate cu acest
îngr`[`mînt mult prea omenesc. Numai c`, de[i legumele aduse de doamna Caca erau
mai mari, mai grase [i mai frumoase decît cele crescute cu îngr`[`mînt natural obi[nuit,
oamenii se fereau s` le cumpere, de team` c` vor sim]i în ardei, ro[ii sau castrave]i
mirosul propriilor lor excremente.
Parc` pentru a dovedi c` istoria se repet`, o astfel de întreprindere à la mère Caca
a ap`rut [i în Timi[oara [i nu oriunde, ci chiar în Pia]a Operei, redenumit` Pia]a Victoriei
– de[i, dup` cum evolueaz` lucrurile, cred c` am putea-o re-redenumi în curînd Pia]a
Victoriei Prostului Gust.
Vorbim acum de un W.C. public. Un loc pe care prim`ria ora[ului, în grija ei pentru
cet`]eni, l-a construit pentru ca timi[orenii ie[i]i la plimbare s` aib` unde s` î[i goleasc`
m`runtaiele. Ca orice ora[ mare, Timi[oara avea – [i trebuia s` aib` în continuare – o
toalet` public` în centru. Iar ea urma s` fie construit` în pasaj, în subteran, ca s` nu strice
aspectul frumoasei Pie]e a Operei.
Numai c`, prin nu [tiu ce act de magie, toaletei publice i-a crescut în spinare o ciud`]enie
de o]el [i sticl` total nepotrivit` cu restul pie]ei [i care, pe deasupra, ad`poste[te un
restaurant [i un fast-food. Timi[orenii o cunosc sub numele de "acvariul". A ap`rut încetul
cu încetul, c`ci s-a lucrat la ea ani în [ir, dup` ni[te perdele de pînz` groas`, de parc`
pîn` [i constructorii [tiau ce lucru ru[inos fac acolo.
Cum s-a întîmplat ru[inea? Cine o fi fost timi[oreanul père Caca? Cine va fi spus
prima dat` "Dac` tot facem un W.C. acolo, ce-ar fi s` construim [i un restaurant deasupra,
ca s` slu]im centrul?" Habar n-am. Presupun c` o aprobare din partea prim`riei [i a Consiliului
Local trebuie s` fi existat. Dar e evident c` întreaga afacere pute de î]i mut` nasul – [i nu
doar fiindc` e vorba de un W.C. cu mîncare. Actuala conducere a ora[ului a reu[it s` se
dovedeasc` mai n`tîng` decît Nicolae Ceau[escu. Gîndindu-se la folosul s`u, r`posatul
dictator a f`cut – involuntar – un lucru bun. A deviat circula]ia tramvaielor din Pia]a Operei,
creînd un spa]iu pietonal larg, cu o deschidere superb` la ambele capete: spre Catedrala
Mitropolitan` [i în fa]a Teatrului Na]ional, pe unde anterior trecea [oseaua. Gîndindu-se
la folosul altcuiva, responsabilii ale[i de timi[oreni au închis una din laturile de lîng` teatru,
adic` vederea spre Pia]a Huniade, spre muzeu [i spre bulevardul I.C. Br`tianu. Mai lipse[te
un W.C. cu restaurant în partea opus`, ca s` completeze urî]enia deja construit`.
S-a discutat mult despre legalitatea sau ilegalitatea comis` prin construirea
W.C.-ului cu "acvariu". Nu [tiu ce era de discutat aici. Pia]a Operei e zon` cu statut de
monument istoric. Construc]ia toaletei publice la subsol n-ar fi afectat-o; construc]ia
hido[eniei de sticl` la suprafa]` o afecteaz`. Nu [tiu dac` acea încropeal` pseudomodernist`
are toate avizele de construc]ie necesare. Înv`]at cu r`ul românesc, b`nuiesc c` nu. B`nuiesc
c`, oricum, nu va conta. B`nuiesc [i c` printre proprietarii sau ac]ionarii principali ai
firmei care a urî]it centrul ora[ului se num`r` unul dintre "micii st`pînitori" de pe vremea
comunismului, acei oameni cu rela]ii atunci, ca [i acum.
Poate c` nu e a[a. Dar z`u c` nu conteaz`. Tot nu se va întîmpla nimic, a[a cum nu
s-a întîmplat nimic nici în Bucure[ti [i nici în alte locuri unde armonia urban`, atîta cît`
era, a fost distrus` de profitorii de revolu]ie. M` întreb îns` cam cum ar dialoga o pereche
ce dore[te s` mearg` s` m`nînce acolo: "Ce zici, draga mea, ie[im disear` la cin` în
ora[?" "Da, de ce nu? Unde zici s` mergem?" "P`i, hai s` mînc`m la W.C." "OK, hai la
W.C. Care-i specialitatea casei?"
De[i ultima întrebare mi se pare absolut inutil`.