DOSARE SECRETE - Proiect SEMPER FIDELIS

euşit, la rândul său, să blocheze producţia de locomotive la Reşiţa, spre a o dezvoltala uzinele sale din Bucureşti."Atelierele de reparat locomotive ale lui Malaxa şi Magazinele unite de fierărie ale luiAuschnitt - se scria în presa vremii - îşi dau consultaţii mutuale tehnico-financiare,agrementate de cele ale juriştilor, spre a se putea strecura cu abilitate prin coclaurileCodului Penal". Totuşi, pentru a-şi putea păstra monopolul afacerilor şi a-şi asiguraprotecţia faţă de caracterul ilicit al afacerilor lor, evreii erau nevoiţi să facă şi sacrificiibăneşti. Astfel, în iunie 1931, cu ocazia împlinirii unui an de la instalarea pe tronulRomâniei a lui Carol al II-lea, Malaxa şi Auschnitt, prin mijlocirea Elenei Lupescu-Grunberg şi a secretarului particular al regelui, participă la ceremonia de la palat, undeţin un discurs şi înmânează lui Carol o servietă în care se afla un C.E.C. de o sută demilioane de lei, "pentru tot ce aţi făcut pentru industria grea", mulţumeau escrocii."Mă aşteptam să urmeze scena cea mare cu darea noastră afară din Palat (relataulterior Malaxa). Dar nu s-a întâmplat nimic. Carol al II-lea ne-a strâns mâna pe rândşi apoi ne-a decorat". Din acel moment s-a ştiut că regele "primeşte" (conformasigurărilor date de "Duduia" Grunberg), iar pe viitor au fost evitate întrunirile publicepentru plasarea "darului". Cooperarea s-a dovedit a fi foarte rodnică. Malaxa şiAuschnitt i-au asigurat regelui 30-35% din totalul acţiunilor la Uzinele Malaxa, ceeace a condus la realizarea unor profituri exorbitante, şi pentru Carol al II-lea, şi pentruei. La rândul ei Elena Lupescu-Grunberg a primit acţiuni şi atenţii în valoare de maimulte milioane de lei, precum şi vila ce aparţinuse prinţului Barbu Ştirbei, ferma de laSăftica, tablouri de Grigorescu şi Luchian. Malaxa şi Auschnitt se simţeau, iarăşi,obligaţi să piardă milioane la partidele de pocher jucate cu Elena Grunberg şi Carol alII-lea, pentru că apoi îşi scoteau însutit paguba din afacerile făcute pe seama bugetuluistatului. Din întreprinderile aflate în străinătate, care spoliau bugetul statului românsub bagheta evreului Auschnitt, cu complicitatea şi cointeresarea tandemului Carol-Grunberg, amintim: Wickers-Amstrong din Londra, Mandelsohn din Haga, Streg dinViena, C.E.P.I. din Monaco sau Kahn din Alexandria-Egipt.Modul de transferare a banilor proveniţi de la cetăţenii români pentru bugetul statului,transfer către buzunarele reţelei de afacerişti protejaţi de Elena Lupescu-Grunberg eradestul de primitiv. Iată câteva exemple! Tuburile de oţel contractate de stat cu UzineleMalaxa au costat cu 40% mai scump decât cele ce puteau fi procurate din altă parte, Înanul 1931, cu finanţarea băncilor evreieşti americane (împrumuturi ce au trebuitrestituite de către statul român cu tot cu marile dobânzi), au fost construiţi de către ofirmă suedeză 130 km de şosele. Deşi au costat mai mult decât dublu decât dacă ar fifost construite cu antreprenori români, ele au fost executate atât de necorespunzător,încât iniţial li s-a refuzat recepţia. Concesionarea telefoanelor în aceeaşi perioadăcătre o firmă evreiască americană a condus la pierderea anuală de către statul român acâte o sută de milioane de lei.Însă desăvârşita spoliere a statului român a fost falimentul aranjat al marii bănciievreieşti Marmorosch-Blank (a se vedea capitolul "Băncile Româneşti"), al căreideficit descoperit în 1931-1932 era de 1.600.000.000 lei. Banca, cea mai mare bancăcomercială din România, era tentaculul economic al B'nai B'rith, iar evreul AristideBlank, patronul băncii, se învârtea ca peştele prin apă la Palatul Regal, sponsorizândîn dreapta şi în stânga. Ingineria pusă la cale mai făcea ca falimentul băncii să atragăşi falimentul mai multor întreprinderi în care Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg fuseseră special cointeresaţi prin cedare de acţiuni. Pentru salvarea băncii a44