„Îmi este foarte greu – am 83 de ani – mai alescu durerile spirituale”- Când l-aţi descoperit pe Dumnezeu? Cum l-aţi descoperit? Ce rol aucredinţa în Dumnezeu, rugăciunea şi postul?- Credinţa în Dumnezeu, cum să vă spun eu, este sprijinul vieţii, este axavieţii. De ce? Ale cui făpturi suntem noi? Eu aşa aş începe lecţiile mele dereligie la copii. Orice obiect pe lumea aceasta are un făcător, are un lucrător carea produs lucrul acela. Ei bine, creaţia aceasta nu are un lucrător care s-o fiprodus, nu are o minte care s-o fi gândit? Oamenii aceştia, cine-i produce peoamenii aceştia? Cine? À propos, altă năzdrăvănie: clonarea. Fiindcă tehnicaaceasta merge spre pieire; or, aceasta nu mai e ştiinţă. Ştiinţa este o descoperirecare-ţi permite să dăruieşti semenilor o nouă posibilitate de a merge mai departeîn tărâmul cunoaşterii. Acum ştiinţa a devenit tehnologie. Notaţi bine:tehnologie. Adică merge pe acele mecanisme, pe acele modalităţi care să imitecreaţia. Treaba aceasta este, după părerea mea, luciferică, demonică. Şi ce auînceput să facă? Concepţie in vitro, copii în eprubetă! Clonează! Asta esteîngrozitor... Ştiţi ce mostruozitate e clonatul? Clonatul înseamnă a face o făpturăfără suflet, fiindcă sufletul este Cuvântul, este Dumnezeu, este chipulMântuitorului nostru. Noi îl purtăm în noi, dar nu-l ştim, pentru că noi suntemom dinafară şi om lăuntric. Şi noi nu ne descoperim omul lăuntric decât foartetârziu. Dacă-l descoperim! Îl bănuim, cei care umblăm aşa, pe lângă el şi nuvrem să-l descoperim. Şi-l căutăm pe Mântuitor şi-l rugăm să vină spre noi. Nu-lrugăm suficient de insistent, căci el ar veni. El a zis: Bateţi! Şi vi se va deschide!Căutaţi şi veţi găsi!Aşadar, clonarea e un lucru monstruos. Ca să văd în „Adevărul”, că deacoloam informaţiile, figuri virtuale, fiinţe virtuale... Ce-o fi asta? Nu ştiam ceînseamnă fiinţe virtuale. Am citit cu atenţie articolul. Erau patru portrete defemei şi ziceau aşa: aceste portrete sunt făcute la computer, compuse pecomputer... Şi vrem să facem din ele fiinţe vii, din aceste fiinţe virtuale. Cumerau aceste fiinţe virtuale? Erau nişte figuri feminine foarte frumuşele, numai căa patra mi-a atras puţin atenţia. Era cam ciudată: avea coarne! Am rămas absolutsiderată. Adică una dintre cele patru figuri, fiinţe virtuale, era demonică.Vasăzică, clonăm, deci facem fiinţe fără suflet. Fiindcă nu are de unde da suflet,fiind făcută în eprubetă. Sufletul îl dă numai Cel-de-Sus. Vasăzică facem dinfiinţe virtuale fiinţe reale şi facem şi demoni. Bun, foarte bine! Am ajuns foartedeparte. Pe cine provocăm? Cui îi aruncăm mănuşa? Domnului? Tatălui?Sfântului Duh? Cui, din Sfânta Treime? Una în Trei Atotfăcătoare de viaţă,făcătoare Treime. Cui aruncăm mănuşa? Sfidăm pe Dumnezeu. Şi a mai mareruşinea pentru noi, ca oameni. Eu sunt profund îndurerată de lucrurile care sepetrec. Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie congeneră. Noi să ne naştem cu ea.Şi ne naştem cu ea! Şi, la un moment dat, sunt întrebată: când l-aţi descoperit şil-aţi acceptat pe Dumnezeu? Eu l-am acceptat pe Dumnezeu! Trebuie să vă spuncă îmi este foarte greu – eu am 83 de ani – mai ales cu durerile spirituale;64
INEDITcelelalte nu mă interesează... Vorbesc mereu în ultima vreme, am dat interviuri...Vorbesc mereu despre rânduieli... Viaţa noastră, când eram mici, era supusărânduielilor. Noi creştem în rânduieli. Bunicul meu după mamă a fost preot.Acum câteva săptâmâni am fost la Focşani şi am fost premiată ca... vrânceancăşi şi-au adus aminte că bunicul era vrâncean şi că a preoţit 50 de ani laMărăşeşti.Deci, am crescut în rânduieli, pe de o parte pentru că aveam un bunicpreot, care era îngrozitor de credincios şi a murit ca un sfânt. Când eram de doiani mă aşeza la el pe birou şi mă spovedea. Mă întreba dacă „ai fost cuminte...ai ascultat pe mama... ai ascultat pe tata” şi mă împărtăşea. Eu începusem să măemoţionez pe atunci, de la 2-3 ani, dar vibra în mine aşa, o „fricuţă”, de ce s-arputea întâmpla dacă nu aş fi fost „cuminte”... A început viaţa, deci, cu ce? Cuspovedania şi împărtăşania de mic, de copil. De ce, după botez, se duce copilulşi se împărtăşeşte? Pentru că aşa e rânduiala. De ce trebuie să ne împărtăşim,măcar o dată pe an? Şi eu nu mă împărtăşeam numai o dată, mă împărtăşeammereu. După aceea am intrat în custodia, ca să zic aşa, a surorii bunicii, care atrăit ca o sfântă. A rămas văduvă la 40 de ani. Era o femeie bogată. N-a scosdoliul de pe ea până la sfârşitul vieţii. Nu a ştiut decât de biserică şi de casă.Avea un paraclis frumos în dormitorul ei. Şi ea mă ducea de mână la biserică...Dumnezeu mi-a fost descoperit de foarte devreme, din fericire. Pentru că, înadolescenţă, ca tot adolescentul de fapt, au început dubiile... Toţi tinerii între,ştiu eu, 15-17 ani, au dubii: există / nu există Dumnezeu – dar eu continuam sămă spovedesc şi să mă împărtăşesc, adică păstram rânduielile. Dar, părinteluiMarian Popescu – Dumnezeu să-l ierte –, profesorului nostru de religie de laŞcoala Centrală, îi făceam mizerii, prin întrebările grozave pe care i le puneam,aduse de prin Voltaire, de pe la marii oameni ai secolului al XVIII-lea, secolulluminilor, vorba vine, era secolul întunericului spiritual. Ei bine, şi a durat astacam mult. Între timp am fost bolnavă de plămâni. A trebuit să-mi abandonezcariera muzicală pe care o începusem. Am fost disperată... Am avut un momentde îndoială, nu, de durere, în care n-am mai contat pe Dumnezeu, fiindcă mi sepărea că mi-a schimbar cursul vieţii şi mi-a răvăşit toată existenţa. Dar, întretimp, eu am învăţat la maicile catolice. Şi acolo, altă rânduială. Am uitat s-ospun. Clasele primare, între 7 şi 11 ani, le-am făcut la Pitari Moşi, în nemţeşte şifranţuzeşte. Dimineaţa, când veneam la şcoală, ne duceam la Capelă şi făceamrugăciune la Maica Domnului. Ne întorceam în clasă şi în fiecare oră – eraucinci ore dimineaţa – spuneam Tatăl nostru în limba respectivă... Se păstra, deci,rânduiala, indiferent că mintea unrori o mai lua razna... Şi în luna mai, lacatolici, este luna Maicii Domnului, ne puneau măicuţele să aducem în fiercarezi flori proaspete pe care le puneam sus, pe o poliţă, sub icoana MaiciiDomnului. Îţi intră în obişnuinţă... Pe de altă parte, familia mea avea o casă lamânăstire la Ţigăneşti. Măicuţele de acolo ne erau foarte dragi. Şi acolo amînvăţat Psalmul 50, pe vechi, cum ziceau măicuţele, adică scris cu litere chirilice.Eram spre studenţie. Mă împăcasem cu soarta pentru că terminasem cu muzica şiintrasem la Drept şi la Filologie. Şi după aceea a început căutarea, după ce-am<strong>antiteze</strong> <strong>NR.3</strong>/201065
- Page 2 and 3:
Coperta şi ilustraţiile secţiuni
- Page 4 and 5:
CRONICA LITERARĂConstantin TOMŞA,
- Page 6:
să-i publicăm textele în reviste
- Page 10 and 11:
La furat de buruianăţărani care
- Page 13 and 14:
CETATEA ROMANULUICetatea Romanului
- Page 15 and 16: CETATEA ROMANULUIteritoriul Moldove
- Page 17 and 18: CETATEA ROMANULUICasa vornicului Do
- Page 19 and 20: CETATEA ROMANULUIVioleta LĂCĂTUŞ
- Page 22 and 23: medic, un cunoscut de-al lor. Dacă
- Page 24 and 25: La Roman patriarhul Macarie a zăbo
- Page 26 and 27: doua feluri de cruci,cusute cu mult
- Page 28 and 29: prof. dr. Luminiţa MOSCALUCONFERIN
- Page 30 and 31: Referindu-se la antropologia urban
- Page 32 and 33: Gheorghe A.M. Ciobanu„HEIDELBERGU
- Page 34 and 35: din colţul celălalt. Balconul pri
- Page 36 and 37: copilăria şi adolescenţa scriito
- Page 38 and 39: Cristina PANAITEGHEORGHE RADU MELID
- Page 40 and 41: fruntea unei delegaţii de cadre di
- Page 42 and 43: înaintam în Europa occidentală.
- Page 44 and 45: Vestic, la întoarcere. Atunci, ţi
- Page 46 and 47: Şi aici trebuie să dăm cezarului
- Page 48 and 49: Ion FERCU„Peregrinările prin Eur
- Page 50 and 51: şi lipsa de repere sunt cele mai g
- Page 52 and 53: care în general trebuie considerat
- Page 54 and 55: - comunist post - decembrist în ca
- Page 56 and 57: mă’, franţuzu’ şi italianu
- Page 58 and 59: trupul sub haine.Ne aciuasem la cr
- Page 60 and 61: There is no ending to our hopeIV. C
- Page 62 and 63: Doamna academician Zoe Dumitrescu-B
- Page 64 and 65: 50 de ani, aşa de grea. Limba rus
- Page 68 and 69: păstrat rânduielile. Vine un mome
- Page 70 and 71: mijloace de încălzire. Dar va ven
- Page 72 and 73: apucat să scriu, căci nu apuc să
- Page 74 and 75: extraordinare... Iar noi trebuie s
- Page 76 and 77: spune că unui ortodox nu-i şade b
- Page 78 and 79: înlocuită de nimic şi vădea o p
- Page 80 and 81: două licenţe, specializată în m
- Page 82 and 83: mă cutremurdoar la gândulunei pic
- Page 84 and 85: un monstru. O fantezie. Nu mai exi
- Page 86 and 87: 84Paul GOMALA 75 DE ANIJURNAL 2010L
- Page 88 and 89: Paul Goma. De ce mumă pentru unul
- Page 90 and 91: al urii de sine. Goma nu merge pe a
- Page 92 and 93: «pedepsiţi». Aşa a devenit Basa
- Page 94 and 95: pe faţă cu comunismul, românii l
- Page 96 and 97: întrebarea Monicăi Lovinescu dac
- Page 98 and 99: prăbuşirea prin ea însăşi, obs
- Page 100 and 101: Fiindcă eu nu contez pentru guvern
- Page 102 and 103: stilul din Supleantul cu cel din Or
- Page 104 and 105: Goma şi a familiei sale. Nu Paul G
- Page 106 and 107: inseamna ca scriitorul Paul Goma sp
- Page 108 and 109: Pentru ca Paul Goma este Exemplul
- Page 110 and 111: grădina cu florilîngă lac, într
- Page 112 and 113: fierîn vis azi noaptevăzui o mare
- Page 114 and 115: îşi va aduna toate puterile, cu a
- Page 116 and 117:
Altfel nu ar mai fi tulburată înc
- Page 118 and 119:
Constantin TOMŞACE MAI ÎNSEAMNĂP
- Page 120 and 121:
numai speranţa tot urcă / scara d
- Page 122 and 123:
parcurgea, octavă cu octavă, înt
- Page 124 and 125:
nu-l ştiam pe cel ”mai fictiv”
- Page 126 and 127:
(”cum de te putem crede dintr-ai
- Page 128 and 129:
colţ este casa inamicului, cu perd
- Page 130 and 131:
şovăie să-şi taie o bucată din
- Page 132 and 133:
130Julietta FIXPOEMEtraducere de Cl
- Page 134 and 135:
nu mă mai aşez niciodată. nici p
- Page 136 and 137:
Constantin BOSTANJurnalul lui G.T.
- Page 138 and 139:
A urmat apoi răpirea Bucovinei şi
- Page 140 and 141:
festivităţile în care întreaga
- Page 142 and 143:
FESTIVALUL DE TEATRUDE LA PIATRA NE
- Page 144 and 145:
Cu fiecare ediţie a sa, Festivalul
- Page 146 and 147:
ealizate de artişti tineri, fie cu
- Page 148 and 149:
SEMNALFundaţia Culturală „Camil
- Page 150 and 151:
Sergiu GĂBUREAC5 ZILE ŞI 4 JUMĂT
- Page 152 and 153:
închişi la culoare cu supermarket
- Page 154 and 155:
conferinţa s-a desfăşurat, în p
- Page 156 and 157:
• Corespondent extern la: Romania
- Page 158 and 159:
Ion Baciu - fondator alVacanţelor
- Page 160 and 161:
dirija primul concert. Dar la ora
- Page 162 and 163:
deloc. Cam bănuiam eu de ce. Mai a