Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

seria a treia,an IV, nr. 2,februarie 2012revist| de cultur|editat| de prim|riamunicipi ului ia{isemneaz\:Anton AD|MU}{tefan AFLOROAEITiberiu BR|ILEANDoru CIUCESCUConstantin CUBLE{ANCodrin-Liviu CU}ITARUAlexandru DOBRESCUN. GEORGESCUIoan GROSANSimona MODREANUCor neliu OSTAHIEGr. T. POPAAdrian Dinu RACHIERUConstantin ROMANESCUGrete TARTLERCor nel UNGUREANUDoina URICARIUAlin VARAÎnsemn\riie[ene

~nsemn\ri ie[eneserie nou\, anul IV,nr. 2 (februarie) 2012Revist\ de cultur\ `nfiin]at\la 1 ianuarie 1936 deM. Sadoveanu, G. Top`rceanu[i Gr. T. PopaA doua serie (2004-2005)a ap\rut sub egida Universit\]ii deMedicin\ [i Farmacie „Gr. T. Popa“din Ia[i, fiind coordonat\ deCorneliu {tefanache[i Alexandru DobrescuColegiul de redac]ie:acad. Viorel Barbuacad. Valeriu D. CoteaAlexandru Dobrescuprimar Gheorghe Nichitaprof. univ. Constantin RomanescuRedactor [ef:Alexandru DobrescuTehnoredactare [i prepress:Think Pink StudioPrezentare artistic\:AldoTel.: 0758 / 102302E-mail: insemnariiesene@gmail.comwww.insemnariiesene.roEditor: Prim\ria Municipiului Ia[iISSN: 1221-3241Revista „~nsemn\ri ie[ene“ estemembr\ a Asocia]iei Revistelor,Imprimeriilor [i Editurilor Literare(A.R.I.E.L.)C U P R I N SEDITORIAL:Cultul valorilor na]ionale de Alexandru Dobrescu 1BROASCA {I BARZA:Z\pad\ pe b\nci [i pe scaune de Doina Uricariu 2MI{CAREA LITERAR|:Ora de dirigen]ie de Doru Ciucescu 8CRONICA TRADUCERILOR:Despre revolu]ii. O perspectiv\ iranian\ de Codrin Liviu Cu]itaru 14MI{CAREA IDEILOR:Un titlu nefericit: „Despre cele absurde“ (2) de {tefan Afloroaei 18CAVE CANEM:Platon fa]\ cu sintagma „~napoi la Siracuza“ (2)de Anton Ad\mu] 22MI{CAREA IDEILOR TEOLOGICE:Corp, sexualitate, eternitate: studiu de caz asupra failibilit\]iiSfin]ilor P\rin]i (1) de Alin Vara 26BURSA IDEILOR ECONOMICE:Economia buddhist\ de Tiberiu Br\ilean 32PENSULA {I DALTA:Pe lista „ciucurenti[tilor“, dar altcum decât ei: Iacob Laz\rde Corneliu Ostahie 36MESERIA DE A CITI:Max Blecher sau despre avangard\, altfel de Cornel Ungureanu 41Cu moartea pre moarte c\lcând: Benjamin Fondanede Simona Modreanu 46CONTROVERSE:O istorie politic\ a literaturii române posbelice.Alexandru Ivasiuc: spiritul geometric (1) de Adrian Dinu Rachieru 50EMINESCOLOGICALE:Cele trei arest\ri ale lui Eminescu (2) de N. Georgescu 54CARAGIALIANA:Nenea Iancu fa]\ cu plagiatul de Alexandru Dobrescu 60MERIDIANE {I PARALELE:Un teolog despre iubire: Ibn Hazm al-Andalusi de Grete Tartler 66OCHIUL ANTICARULUI:Un socialist romantic: I. P\un-Pincio de Constantin Cuble[an 76FOI{ORUL DE ASCULTAT PLOAIA:O via]\ tr\it\ invers (1) de Constantin Romanescu 80ARHIVA „~NSEMN|RI IE{ENE“:Starea trecut\ [i actual\ a Ia[ului (1) de Gr. T. Popa 82PINALTY:O victorie istoric\ de Ioan Gro[an 86

Cultul valorilor na]ionaleOri de câte ori vine vorba de atitu -dinea ireveren]ioas\ fa]\ de pu -]inele noastre valori de c\p\ tâi[i, mai ales, de pretinsa `ndrept\]ire a acesteia`n numele actualei doctrine europe nis -te, `mi vi ne `n minte o experien]\ tr\it\ a -cum vreo treizeci de ani. F\ceam parte din -tr-o dele ga]ie trimis\ la Moscova `n ca drulschimbu lui, pe atunci tradi]ional, `n tre uni -unile de scriitori. Din pricini c\rora nu le-amdat nici odat\ de cap\t, din `ntreaga dele ga -]ie am ajuns la destina]ie doar eu. Ama bi le,gaz de le m-au `ntrebat dac\ a[ dori s\ v\d ce -va anume. Fire[te, am r\s puns, Iasnaia Po -liana, Zagorskul [i Lenin gradul. N-au a vutobiec]ii, a[a c\ a treia zi, dis de di mi nea]\,goneam `ntr-o Volg\ cu num\r o fi cial c\tremo[ia contelui Tolstoi.Dup\ vreun ceas de mers, l-am `ntrebatpe ghid dac\ n-a[ putea s\ v\d [i eu cumarat\ o cas\ ]\r\neasc\, o izb\ de mujici.„De ce nu? a zis el. Numai s\-mi spune]iunde dori]i s\ oprim.“ „Aici“, am zis la unmoment dat [i ma[ina a `n]e pe nit dinainteaunei c\su]e de bârne, ca-n po ve[tile ru -se[ti, din care a ie[it [tergându-[i mâinile de[or] gospodina `n tre dou\ vârste. Ghidul i-a[optit ceva [i femeia ne-a poftit `n\ un tru.M-am trezit `ntr-un hol `ntune cos, str\ juitde-a stânga [i de-a dreapta de dou\ u[i joa -se; una d\dea `n buc\t\rie, o cupat\ pe ju -m\tate de un cuptor de c\r\ mid\, cea lal t\– `n odaia de oaspe]i. Aco lo, pe pere te ledinspre r\s\rit, sub o icoa n\ neagr\ de fum,pâlpâia timid o cande l\, iar dedesubt, pe opolicioar\, odihneau dou\ c\r]i groa se. Cu -rios, m-am apropiat, s\ descifrez `n scri su -rile de pe cotoare: cea dintâi era Bi blia, ceade a doua – R\zboi [i pace. Proba bil c\ surprindereami se ci tea pe figur\, fiindc\ ghi -dul s-a sim]it da tor s\ mi-o spulbe re: „Ce v\Însemn\ri ie[enemira]i? Doar R\zboi [i pa ce e e popeea noas -tr\ na]io nal\.“Cu câ]iva kilometri `nainte de IasnaiaPoliana, ma[ina a `ncetinit. Ba, de câtevaMartin Schongauer:Iudaori, a trebuit s\ opreasc\ din pricina aglo -mera]iei. Pe ambele laturi ale [oselei erauparcate automobile, autobuze [i motociclete,printre care abia te puteai strecura.„Trebuie s\ fi fost vreun ac cident“, am gânditcu voce tare. „A, nu – a zâmbit ghidul –sunt excursioni[ti din toa te col]urile Rusi -ei, veni]i s\ viziteze domeniul lui Tolstoi.“ Co -borâ]i din vehicule, oamenii se strânse ser\`n grupuri [i spo ro v\iau cine [tie despre ce,beau ceai ori alte lichide, mâncau, se plim -bau, fumau, a[teptând lini[ti]i s\ le vin\ rân -dul. Cu chiu cu vai, ma[ina noastr\ a de -p\[it interminabila coloan\, p\trunzând `nparcul ce `nconjura cona cul. O lume pes -tri]\, de toate neamurile [i de toate con di -]iile sociale, `mpânzea ale i le. Am vizitatcl\dirile, dup\ care am `ntrebat de mormân -tul scriitorului. Am fost `ndrumat c\ tre o bu -z\ de râ p\, pe ca re se ridica, f\r\ alt semndis tinctiv, o mo vil\ de pietre. Iar la poa le -le mo vilei, câte va zeci de oameni `[i f\ ceaucru ce, b\teau m\t\nii, `[i smulgeau p\rul [ib\rbile, plân geau, cântau, bol boro sind cu -vinte numai de ei [tiute.Mi-a atras aten ]ia un domn elegant, tre -cut de prima tine re]e, care-[i fr\ mânta `nmâini p\l\ria; din ochii privind spre niciundelacrimile co bo rau pe v\ ile adânci aleo brajilor, `n vreme ce gura p\rea s\ scande -ze versuri de de mult. Am ru gat ghidul s\-mit\l m\ ceas c\ re ci tativul b\r batului. A ascultatpre] de câte va clipe, a poi m-a pri vit `n -curcat: „N-o s\ v\ vin\ a cre de, cum nici mienu mi-a ve nit, dar repet\, ca un patefon stricat,`nce pu tul roma nu lui An na Kare nina:«Toate fa mi liile fericite sea -m\ n\ `ntre ele.~ns\ fi ecare fa milie nefe rici t\ e nefe ri ci t\`n fe lul ei.»“A. D.1

oasca şi barza · broasca şi2Doina UricariuZ\pad\pe b\nci [i pe scauneRuguri [i focuri de tab\r\Sunt tot felul de ruguri [i de focuri detab\r\ de care îmi aduc aminte. M\ gândescdac\ românii mai [tiu s\ aprind\ pen -tru ei [i pentru ]ara lor un singur foc de ta -b\r\. M\ rog,… s\ se lase cuprin[i de ace -ea[i flac\r\ interioar\. S\ le pese dac\ ]a -ra se duce de râp\ [i s\-i scoat\ definitiv dinjoc pe to]i samsarii care ne ama ne tea z\destinele la nesfâr[it. N-a[ vrea s\ mai audde focurile de tab\r\ ce se practic\ în cam -panii electorale sau la evenimente cultura -le de doi lei, organizate de mini[tri, la ma -lul m\rii, ca s\ adune din umflarea bu ge -tului, ca b\[ica porcului de Cr\ciun, banipentru interesul na]ional devenit interespersonal.M\ întorc la c\r]ile mele. Întâmplareaface s\ fiu scufundat\ de-o vreme în volu -mele publicate de Matthew Spinka despreJan Hus. Via]a lui Jan Hus se împlete[tecu amintirile mele despre Praga, pe caream rev\zut-o de curând. La Târgul Interna-]ional de carte de la Praga, am lansat în2010, albumul scos de mine cu Palatul Co -troceni [i am avut un recital bilingv cu po -eziile mele traduse de Libuse Valentova,doamna traducerilor din limba român\ înceh\… Parc\ mai alunec\ [i acum pe frun -tea mea ceva din lumina soarelui de mai,sub care m\ înc\lzeam pu]in, ghemuit\,la picioarele gigantei statui de bronz a luiJan Hus. Jan Hus st\tea uria[, in picioa -re, în mijlocul Pie]ii din Ora[ul vechi, ]ea -p\n, privind undeva peste um\r. S-a p\s -trat m\rturia unui scriitor-cronicar, Peterdin Mladonovice, care a tr\it pân\ la mij -locul secolului al XV-lea. El a f\cut partedin cei care l-au înso]it pe Jan Hus, pe ultimuls\u drum de la catedrala din Consten -ce, unde a fost judecat de un Consiliu pentruerezie [i condamnat la moarte prin ar -derea pe rug. Textul acesta, numit de auto -rul lui istorie, a fost scris în latin\, tradusapoi [i în ceh\ [i în multe alte limbi. În ver -siunea englez\, el poate fi g\sit la biblio -te ca Universit\]ii Columbia din New York.Când îl cite[ti în]elegi de ce a devenit JanHus un asemenea simbol na]ional [i inter -na]ional prin r\spândirea principiilor husi -Martin Schongauer:te. {i de ce ultimul lui drum spre moarte,a[a cum e istorisit, a fost comparat pe bu -n\ dreptate cu sta]iile [i drumul spre cruci -ficare a lui Christos.Cronica unor arderi pe rugA fost dus spre vâlceaua aceea de lân -g\ palatal Gottlieben, proprietatea episcopuluidin Constence, unde urma s\ fiears pe rug, cu capul împodobit, spre bat jo -cur\ [i def\imare, cu o coroan\ de hârtiefoarte înalt\, pe care erau desena]i trei dracipurtându-i sufletul în iad, iar dede subt scriaHerersiarh, adic\ Eretic. A fost batjocoritcu grele cuvinte acuzatoare, ca re-l învino -v\]eau c\ [i-a predat sufletul în ghearelediavolului. Jan Hus r\spundea calm, cupalmele lipite în rug\ciune [i cu pri vireaîn dreptat\ spre ceruri. Spunea c\ este ne -vinovat [i c\ e doar un s\rman cre dincios,Cina cea de tain\Însemn\ri ie[ene

Martin Schongauer:care nu a tr\it decât în iubirea pen tru Dumnezeu,Cel care a purtat o coroa n\ cu multmai grea [i mai dureroas\ îna intând spremoarte. A[a c\ duce [i s\r ma nul de el a -ceast\ coroan\ de hârtie, care e cu multOriental\mai u[oar\, în ap\rarea numelui Lui [i aa dev\rului Lui. A fost îndemnat în repe ta -te rânduri s\ se lepede de convinge rile pecare le sus]inuse, ca s\ fie iertat, chiar [i du -p\ ce sentin]a fusese dat\. În vreme ce-lîncoronau cu def\im\toarea coroan\, înci mitirul bisericii din Constence îi ar deauc\r]ile. V\zând Jan Hus rugul ce ardea c\r -]ile lui, a zâmbit. În schimb, se ruga fier bin -te pe cei care-l înso]eau [i-i sf\tuia s\ nucread\ c\ va muri pentru acuzele false cei se aduc, ci pentru credin]a lui în Dumne -zeu [i în adev\rul lui Dumnezeu, singurulîn care crede. Când a ajuns la locul execu -]iei, a îngenunchiat [i, împreunându-[i mâi -nile, a început s\ cânte psalmii, probabil rug\ciunilede mântuire din mâna vr\jma [i -lor sau rug\ciunea unui prigonit pe nedreptdin Psalmul 59 ori Psalmul 62, de l\sareîn voia lui Dumnezeu. Înso]itorii afla]i în a -propierea condamnatului, care l-au auzit [iv\zut de aproape cum cânta Psalmii, aupovestit c\ Jan Hus se ruga [i cânta cu vo -io[ie, cu bucurie versetele, având pe chipo expresie fericit\. Locul unde urma s\ fiears pe rug era lâng\ gr\dini, pe o paji[tece d\dea spre fort\rea]a Gottlieben, partedin castelul Epicopului de Constence. Eraîntre por]ile fort\re]ei [i [an]urile cu ap\de ap\rare. Era în miez de iulie, când totulmuste[te de verde [i flori în partea aceeade nord a Elve]iei, într-o suburbie a ora[u lui.Lumea adunat\ care vedea [i auzea ce le cese întâmpl\ a început s\ comenteze, spu -nând c\ nu [tie ce a vorbit [i a f\cut preotulce urma s\ moar\, dar c\ tot ce spune[i face acum [i felul în care se roag\ e plinde sfin]enie [i credin]\. {i în timp ce JanHus se ruga [i cânta versetele Psalmilor,coroana aceea de hârtie ofensatoare i-a c\ -zut de pe cap. B\gând de seam\ acestea,Jan Hus a zâmbit. Vigilen]i, solda]i din escort\s-au gr\bit s\ i-o pun\ pe cap din nou,înso]indu-[i excesul de zel cu îndemnul dea arde împreun\ cu ereticul [i dracii, carei-au fost mentori pe p\mânt. Atunci, JanHus s-a ridicat de pe locul unde îngenun -chease în rug\ciune, c\ci primise ordin s\se ridice, de la cei ce urmau s\ execute sen -tin]a. In\l]at în picioare, cel condamnat [i-arostit cu voce tare [i limpede dorin]a de ase purta demn [i smerit, [i lini[tit în fa]a a -cestei mor]i însp\imânt\toare, degradan -broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene3

oasca şi barza · broasca şi4t\ [i plin\ de cruzime. A vorbit în a[afel în cât s\ poat\ fi auzit de discipoliis\i. {i ace[tia s\ în]eleag\ c\ nu suntadev\rate a cuzele ce i se aduc. Apoia fost dezbr\cat de hainele lui de pre -ot. {i a fost legat cu frânghii de rugulce-i fusese preg\tit. Iar mâinile i-aufost legate la spate. {i v\zân du-l c\ arefa]a întoars\ spre r\s\rit, exe cutoriiau cerut s\-i fie mutat capul înspre a -pus din cauz\ c\ este un eretic. Cu unlan] murdar de funingine, de la o alt\execu]ie i-au legat ceafa. Privind acestlan], Jan Hus a zâmbit din nou [i a spusc\ lan]ul cu ca re a fost legat Ii susChristos a fost cu mult mai greu, a[ac\ lui nu i-e ru[ine s\ poarte lan ]ul a -cesta de vreme ce a fost legat cu elpentru credin]a lui în Dumnezeu. Gra -vuri ale scenei [i o fresc\ pictat\ peperetele Ca pelei Bethlehem din Pra -ga, unde Jan Hus a slujit ani de zile,chiar [i dup\ ce a fost ex comunicat,ne înf\]i[eaz\ rugul [i le g\ turi le devreascuri preg\tite s\ a]â]e focul. E -[afodajul mor]ii a fost construit te -meinic. Jan Hus a fost legat de rug,dar r\m\sese cu înc\l]\rile în picioa -re când i s-a pus un fel de c\tu[e [i lapicioare. A fost împrejmuit de leg\ -turi de crengi [i de lemne, cu paie îndesateîntre ele, ca de un zid care-i a -jungea pân\ la b\rbie. Aduseser\ a -nume doar pentru acest e[afodaj do -u\ c\ru]e de lemne. Înainte s\ se aprin -d\ rugul, trimi sul imperial s-a apro -piat de Jan Hus [i l-a sf\ tuit s\ abjureca s\-[i salveze via]a prin retractareaideilor sus]inute. Dar Jan Hus, pri vindspre ceruri, i-a replicat cu voce ta re, cas\ se aud\ limpede: „Dumnezeu mi-emartor, c\ nu am predicat niciodat\lucru rile de care sunt acuzat pe baza unorm\r turii mincinoase [i c\ ]elul principal alpre dicilor mele [i al tuturor actelor pe carele-am f\p tuit sau al lucrurilor pe care le-amscris a fost acela de a-i ]ine pe oameni departede p\cate. În spiritul adev\rului dinMartin Schongauer:Sfânta EcaterinaE van ghe lii, mi-am scris textele [i am predi -cat, ]i nând seama de spusele Sfin]ilor carene vinde c\. {i bucuros vreau s\ mor azipentru toate acestea.“ Când s-a aprins fo -cul, Jan Hus a început s\ spun\ cu voce ta -re Tat\l nostru. La cel de-al treilea verset,vântul i-a îm pins fl\c\rile spre obraz.A continuat s\ se roage în gând [i s\-[imi[te doar buzele [i capul u[or [i s-astins cu fiin]a întrea g\ încredin]at\ luiDumnezeu. Cronicarul noteaz\ c\ tim -pul care s-a scurs pân\ ce a murit JanHus, a fost cât s\ spui repede Tat\lnostru de dou\-trei ori. Apoi conti -nu\ relatarea, isto risind cum i-au luattrupul carbonizat de pe rug [i, pu nân -du-l pe p\mânt, au început s\ aduc\lemne din cea de-a tre ia c\ru]\ preg\ -tit\ pentru execu]ie. {i cum au înce -put s\ rup\ cu bâte [i ciomege oa seleca s\ ard\ mai iute. {i cum au luatcraniul [i l-au sf\râmat în buc\]i [i l-aupus s\ ard\ în conti nuare. {i cum,g\sindu-i i nima alu ne cat\ printre intestine,au as cu ]it o ]e pu[\ [i au înfip -t-o în ea [i au pus-o a poi s\ ard\ ca ofrigare. Echipa mor ]ii lucreaz\ cu ma -re aten]ie [i meticu lozitate ca totul s\devin\ cenu[\. {i g\sind înc\l]\ri lepurtate de Jan Hus, le-au ars pân\ lace nu[\ cu toate hai nele lui, zicând c\trebuie f\cut acest lucru pentru cacehii s\ nu mai g\ seasc\ nimic ce arputea deveni o re lic v\. Apoi au adu -nat acea cenu[\ [i au aruncat-o în ape -le Rinului, care nu curg prea departede locul ales pentru execu]ie.Statui [i ora[eNu-i de mirare c\ Jan Hus a devenite roul na]ional al cehilor, c\ a a -vut sute de mii de discipoli ferven]i [ic\ nu exist\ moment de cump\n\ saude rena[tere în fosta Cehoslovacie [iîn Cehia în care numele lui Jan Huss\ nu aprinde flac\ra na]ional\. LaPraga, am dat de urmele lui nu doarîn marea pia]\ a ora[ului istoric. Statuiaa ceas ta e de fapt un imens grup statuar,în care Jan Hus e înconjurat nu doarde discipolii lui [i de solda]ii lupt\tori înr\zboaiele hu site ce vor urma. Este al\turide el poporul ceh, care se simte în siguran]\sub obl\du irea ideilor [i credin]ei lui.Însemn\ri ie[ene

Chiar [i atunci când e împietrit la gândul c\va lua calea exilului, în 1621, când îi vorfi impuse idei [i credin]e pe care re fu z\ s\le îmbr\]i[eze [i revoltele din statele ce -he[ti au fost înfrân te. Statuia a fost ridica -t\ în Pia]\ pe un soclu de piatr\ a[ezat în1903. Lucrarea a fost realizat\ de sculptorulLadislav Saloun [i a fost dezveli -t\ pe 6 iulie 1915, la cinci sute de anidup\ ce rugul aprins a transfor mat încenu[\ doar trupul lui Jan Hus. A fostinter zis\ atunci orice festivitate oficia -l\, dar cehii sim]eau c\ tr\iesc rena[ -te rea lor na]ional\. Întreaga statuie afost aco pe rit\ de flori de po po rul ceh.Când s-a fondat, în 1918, re publicaindependent\ Cehoslovacia, s-au ad\ -ugat o serie de inscrip ]ii pe acest monument.Ce fel de inscrip ]ii? „Iubi]i-v\unii pe al]ii [i dori]i-v\ ade v\rul pentrufiecare din voi.” Sunt cuvintele luiJan Hus. O alt\ inscrip]ie e aleas\ dinfolclorul ceh [i ea sun\ cam a[a în no -tele me le gr\bite: „Cred c\ furtuna ne -mul]umirilor va înceta [i c\ vom a jun -ge s\ conducem noi în[i ne trebu rilenoastre…” O alt\ inscrip ]ie e [i impe -rativ [i urare: „S\ tr\ie[ti na]iu ne bi -necuvântat\ de Dumnezeu! Nu muri!”În fine, am mai copiat un text, care su -n\ ca o întrebare retoric\ [i fa ce partedin Imnul lupt\torilor hu si]i: „Cine suntsol da]ii lui Dumnezeu [i care sunt le -gile lui?”Am g\sit o statuie a lui Jan Hus laZbra slav, undeva la sudul ora[ului, re -prezentân du-l pe acest preot martir,care a tr\it în zo rii ce au anun]at Reformalui Luther, legat de un stâlp, cucapul privind spre cer [i b\r bia în\l ]a -t\, ca împins\ de fl\c\ri, în timp ce-[iroste[te rug\ciunea. A fost ridicat\ în1935, dar nici n-a apucat bronzul s\se oxideze, c\ a venit al doilea r\zboimondial [i s-a propus topirea ei. Daroamenii au ascuns-o, cum au aflat,salvând-o astfel de la dispari]ie. Astami-a adus aminte de o po veste cu clo -Însemn\ri ie[eneMartin Schongauer:Sfânta Barbarapotele din bisericile aflate în }a ra Ro mâ neas -c\, adunate în primul r\zboi mondial sprea fi topite. Un arhitect dispe rat s-a ru gatcu cerul [i p\mântul s\ fie salvat de la topirecel mai vechi dintre ele, d\ ruit la 1385de jupanul Dragomir M\n\s tirii Cotmeana.Insisten]ele lui i-au înduple cat pe cei ce reciclauclopotele la vreme de r\zboi. Mai a -poi, s-au descoperit la Buda pesta ma jori -ta tea clopotelor strânse, care nu fuse ser\din fericire topite [i ele [i-au reluat lo culîn clopotni]ele române[ti.Pentru cine e jertfa?Totul e ca s\ existe cineva care s\se pu n\ de-a curmezi[ul unor m\suri,cineva ca re s\ aib\ curajul s\ nu ias\din propria-i piele cu suflet cu tot. Numai tr\im în vremuri în care lu mea s\me diteze, nicidecum s\ tr\iasc\ sensulcre[tin al jertfei. Mai mult, ea a fostdeformat\ [i deturnat\ la scar\ de ma -s\. Înainte murea un om pentru o i -dee, deschizând calea r\spândirii [itransfor m\ rii ei într-un bun câ[tigat.Vremurile tr\ite de noi [i de p\rin]iino[tri v\d cum ideea fix\ a unui dictatormai mic sau mai mare e implementat\cu obliga]ia ca s\ se jertfeas c\ceilal]i, adic\ poporul pentru ea. An -ga ja]ii Puterii dicteaz\ jertfa compatrio]ilorlor. Nici prin gând nu le tre -ce c\ [i ei, adi c\ Puterea adunat\ în -tr-un m\nunchi de mâini, ar trebui s\simt\ uneori m\car tea ma de a intrareal în [omaj [i de a fi dispo nibilizat\pe via]\. De unde a ap\rut acest obiceide laicizare a tainei jertfei [i generalizarea jertfei la scar\ na ]ional\?Genera]ii [i profesii ne jertfim de de -cenii [i decenii, s\n\tatea e jertfit\,înv\]\mântul e sus ]i nut în re gim deausteritate [i finan]at cu ra]ia, ca învremuri de foamete sau de dup\ mariconflagra]ii, cultura na]ional\ trebuies\ se jertfeasc\ de dragul u nor pro iec -te mai… pragmatice. Sau s\ ]i n\ contde algoritmul electoral, ca re o pla sea -z\ sub obl\duirea minori t\ ]ilor. Jertfi -rea poporului român a devenit de faptun Sesam deschide-te! fo losit pentrua intra în pe[tera lui Ali-Baba, lacare pot avea acces doar guvernul [ie conomia privat\ finan ]at\ de el…pe ale se… [i culese.broasca şi barza · broasca şi5

oasca şi barza · broasca şiMartin Schongauer:Sfântul AntonÎntr-un roman-eseu al lui Saint-Exupe -ry, Citadela, exaltat [i retoric uneori, cititde mine pe vremea când do ream s\ cu -nosc tot ce a scris autorul acelei minuni su -fle te[ti [i de în]elepciune care este Mi culPrin], e xist\ pasaje ample pe tema re la -]iei dintre jertf\ [i iubire. Aleg din traduce -rea lui în 1977, la Ia[i, la editura Juni mea,un pasaj la care am început s\ m\ gândescaltfel, dup\ citirea cronicilor despre fe lulîn care a murit ars pe rug Jan Hus. {i urmându-l,la scurt\ vreme a poi, Ieronimdin Praga, conduc\torul ce lor mai ferven]idiscipoli [i prieteni ai lui Hus, un mareerudit, pro po v\duitor al ide ilor lui Wyclif[i ale lui Hus. A fost judecat la rândul s\u[i condamnat s\ fie ars pe rug, sentin]\ executat\în 30 mai 1416. Cei doi erau nu -mi]i generic Fra ]ii sau Mora vi enii. Pentrucehi, asemenea lui Jan Hus, Ieronim dinPraga este un ma re simbol al patriotismului,[tiut fiind c\ e ruditul companion, cutit luri universitare luate la Pra ga, Paris,Koln [i Heidelberg, afirmase c\ cehii suntun popor ales de Dumnezeu, tot a[a cumisraeli]ii sunt un popor ales.Ne amintim c\ Jan Hus a murit cu fa -]a sc\ldat\ de bucurie, cântându-[i rug\ -ciu ni le de slav\ c\tre Dumnezeu. Ce cre -de personajul În]eleptului din romanul luiSaint- Exupery, Citadela? „Dar oameniimei, ne maiavând dragoste de nimic, de cear mai fi murit? Iar aceea dintre ei care mu -reau din pricina asprimii unor îndatoriri,pe care le acceptau f\r\ a le în]elege, mu -reau ]epeni [i cu ochii mânio[i, zgârci]i încuvinte, în severitatea dezgustului lor …”În 1948, în România, am început o pre -cipitat\ topire a statuilor. Acestui ma sacrual bronzurilor [i istoriei României, i-au c\ -zut, printre primele victime statuia lui Ferdinand[i statuia lui Carol I, sculptate demarele Mestrovici. Daunele mari cerute [ipl\tite de statul român, pentru vandaliza -rea unor opere de valoare mondial\ au sal -vat de la topire statuia lui I. C. Br\tia nu.M\ refer la statul român din 1948, proas -p\t dez-monarhizat [i dez-dumneze it, gra -6Însemn\ri ie[ene

]ie republicii [i ate is mului, impuse desovietici [i cozile de topor indigeneRomânia a pierdut multe statui [imai ales respectul [i iubirea pentrusimbolurile întruchipate de ele. Uneoriî]i vine s\ crezi c\ [i-a pierdut [i iu -birea de sine, acea iubi re care e topi -t\ numai în credin]a în Dumnezeu.Dac\ a[ vrea s\ m\ mângâie soa - re -le cu razele lui, în ce pia]\ m-a[ duceîn Bucure[ti, ghemuindu-m\ la picioa -rele soclului ei, în vibra]ia aerului pecare-l r\co re[te granitul, iar bronzul îid\ o irizarea fâne]elor? La Pia]a U ni -versit\]ii, unde ma nifesta]iile ]inute zi -le la rând au dus la de mi sia premie rului,în fa]a Teatrului Na]io nal, tro neaz\sub z\pada c\zut\ [i înghe ]at\, cu fran -juri de ]ur]uri, ag\]ate de bron zul tra tatcarnavalesc [i teatral, alaiul celor [ai -spre zece statui de [apte metri în\l ]i mere pre zentând fiecare personaje din o -pera lui Ca ragiale. Autorul lor e cum -va stri vit de eroii lui, coco]a]i de suc -cesul în timp pe picio roangele u neimonumentali t\]i a derizoriu lui [i miticismului.Tot an samblul cânt\ re[ te vreo25 de tone. Oare e mai greu sau emult mai u[or grupul sta tuar sculptatde Ioan Bolborea în fa]a Tea trului fa -]\ de cel al lui Jan Hus de la Praga?Nici nu cred c\ ar conta s\ a flu r\s -pun sul. Pe b\ncile [i pe scaunele dinfa]a Teatrului Na]ional „Ion Luca Ca -ragiale“ [i din Pia]a U niver si t\]ii tro -neaz\ curat\ z\pada c\ zu t\.Cum po]i topi o statuie de ghea]\De peste dou\ s\pt\mâni, tot primescimagini din România. Majoritatea din Pia -]a Universit\]ii, din Timi[oara, cu oameniîmpin[i de disperare care protesteaz\, ca -re cer demisia pre[edintelui [i o mul]ime dealte lucruri. Cu jandarmi care-i fotogra fia -z\. Parc\ la Arad era povestea asta cu jandarmi-fotografi.Cu arest\ri, cu declara]ii,cu tot bulevardul Kiseleff plin de demonstran]i[i Arcul de Triumf devenit o tribun\Însemn\ri ie[eneMartin Schongauer:Fecioara cu pruncula nemul]umirilor [i revendic\rilor într-o ]a -r\ care nu mai are victorii pe nici unul dincâmpurile de lupt\. Benere mari afi[eaz\stema regal\ [i proclam\ c\ doar Monar -hia salveaz\ România. Lumea e înfofolit\.Emil Hossu, printre bucure[tenii din Pia]aUniversit\]ii, câteva zile la rând, a ajuns în -tre timp la ceruri. Dumnezeu s\-l odih neas -c\! Avea la cei 70 de ani înc\ un chip de co -pil [i obraji u [or buc\la]i, din cei care spargu[or un bulg\re de z\ pad\ afânat\. Iarnae instalat\ de plin.A nins e norm în toa t\ ]ara. Po -lei, criv\] [i tempe raturi s\ nu sco]i dincas\ nici m\car pe du[manul t\u demoarte. Dar\ mi-te s\ stai ore prinpie]e [i s\ încerci s\ dezghe]i ce va dininima înghe]at\ a Puterii, care fugeacum ca de dracul de b\ile de mul ]i -me! {i primesc tot din România fotografiicu pei saje de iarn\ mirifice,mun]i [i v\i, ora[e dragi mie precumIa[i sau Timi[oara, sub z\pada cu ra -t\. To]i s-au gr\bit s\-mi trimi t\ laNew York aceast\ Românie curat\sub ninsoarea f\r\ prihan\ în prime -le ceasuri. Apoi mi-a ajuns vestea cupremierul care [i-a dat, în fine demi -sia. Ca, la jocul de [ah, a urmat primamutare, dup\ des chi dere, adic\ desemnareaunui nou premier ales tocmaidin fruntea serviciilor. Nu am ]i -nut socoteala temperaturii de afar\,dac\ este în sc\dere sau în cre[tere.M-am gândit dac\ România nu tr\ -ie[te de prea mul t\ vreme un înghe].Mental, de solu]ii, de bun\stare, de ac -ces la valori. De reac]ie. De solidari -tate uman\. Un înghe] atât de cum -plit c\ nu mai ajung samovarele deceai îndulcit din nici un discurs desprereforme [i criz\. {i cu atât maicumplit, cu cât nimeni pare s\ nu maicread\ c\ de fapt orice Putere trebu -ie tratat\, dac\ este nevoie [i, ori decâte ori este nevoie, precum o statu -ie de ghea]\. Dac\ nu ai r\b dare s-ovezi topindu-se la prim\var\, o aco -pe ri cu ni sip [i cu sare, ca s\-i gr\be[ti to -pirea. Sau o încercuie[ti din toate p\r ]i lecu un rug de lemne aprins, care-o transfor -m\ iute în tr-o fle[c\ial\ ce se scurge la va -le. Avem un talent infinit s\ cultiv\m [i s\suport\m dictatori. Nu-i atingem decât curafale de bancuri [i glumi]e, cu bobârnacesau ghemotoace de hârtie. Cam a[a suntprivite mai toate mo]iunile… Sau pe ti]iilesimplului cet\]ean.10 februarie 2012broasca şi barza · broasca şi7

-mişcarea literara · mişcarea li8Doru CiucescuOra de dirigen]ieRecrea]ia de la ora 11,00. Le -nu]a Gogo[escu, profesoar\de muzic\, era într-o stare deagita]ie extrem\, tocmai fuse se anun]at\de director c\ la ora de di rigen]ie va aveainspec]ie.– Dar eu v-am anun]at de dimi nea ]\ c\doresc s\ m\ învoiesc [i a]i fost de acord,ora de dirigen]ie fiind de la ora 13 la ora14, iar eu trebuie s\-mi a[tept soacra lagar\ la ora 13,30! V\ da]i seama, estevorba de soacr\! Chiar dac\, vorba aceea,soacr\, soacr\ – poam\ acr\, îns\ vine,precum v-am mai spus, înc\rcat\ cu g\iniproasp\t t\ia te.– Mi-ai promis [i mie una!– Desigur, tovar\[e director, se poa te?Ce este al dumneavoastr\ este pus deopar -te. La soacra mea este zon\ de munte [i nuse va face colectivizare nici dup\ recent în -cheiatul Congres XIV, când tova r\[ul Ni -colae Ceau[escu, geniul Carpa ]ilor, a fostreales secretar general al parti dului. În pragde iarn\, ea sacrific\ toate g\inile, c\ numai a re boabe pentru ele. Mai grav este c\deja am anun]at elevii s\ plece acas\!– Eu am încercat s\-l trimit la alt\ [coa -l\, dar a insistat s\ vin\; nu [tiu cum a aflat,probabil se are bine cu bu c\ta rul, c\ la can -tina noastr\ s-a preg\tit ciolan cu iahniede fasole, iar inspecto rul Nicolae Gogogeniuseste înnebunit dup\…– Ciolan! i-a luat profesoara vorba dingur\ directorului. M\car s\ fi venit inspectorulde muzic\, F\nic\ F\lsoiu, care mi-afost coleg de facultate. Cu el m\ în]eleg altfel.În schimb, Gogogenius \sta, cu p\rulmereu vâlvoi, c\ de … este profesor de fi -losofie, î[i d\ ni[ te aere, se crede pontos.Ultima oar\, când a trecut pe aici, mi-a puso pro blem\ filosofic\: „Singurul b\rbierdin tr-un ora[ rade numai pe localnicii ca -re nu se pot rade singuri. Întrebare: a cel b\rbierî[i rade barba singur sau nu?“– {tiu paradoxul, mi l-a spus [i mie: da -c\ da, atunci nu, [i invers. Problema estealta, va trebui s\ anun]i elevii s\ r\mân\la [coal\. Ce tem\ este în planificare?– Ooof… foarte grea… \\\… „Perso -nalit\]i române[ti ale [tiin]ei [i tehnologiei“.– I-ai anun]at, elevii au avut timp s\ sepreg\teasc\?– De s\pt\mâna trecut\, [ti]i, eu nuprea chiulesc de la orele de dirigen]ie, cumMartin Schongauer:fac al]i colegi de-ai mei… cu pile….– Las\-i pe al]ii s\ te laude!– Simt c\ îmi plesne[te capul, [ti]i cumsunt elevii, mai ales \[tia mici, de a cin -cea, nu [tiu s\ înve]e, nu au metod\…– Î]i dau o sugestie. D\-le s\ înve]e untext scurt despre câteva personalit\]i, cinci-[ase, nu mai multe, în primul rând despretovar\[a academician doctor inginer Ele -na Ceau[escu, prim-viceprim-ministru, pre -[edinte al Consiliului Na]ional pentru {ti -in]\ [i Tehnologie, dup\ care mai pui [i tuacolo, un {tefan Procopiu [i a[a mai departe!Ai timp ca s\ compui prezent\rile.– Tot a[a m\ gândisem [i eu. Ora ur -m\toare sunt ocupat\, am predare la o al -t\ clas\, dar voi utiliza metoda didactic\ alecturii, în]elege]i ce vreau s\ spun, voi daelevilor s\ citeasc\ noua lec]ie din manual,dup\ care voi merge la biblioteca [coliipentru ca s\ compun textele respective.În recrea]ia urm\toare, Lenu]a Gogo -[escu a distribuit elevilor mai multe exemplareale unor bile]ele scrise de mân\, cu câ -Arca[iÎnsemn\riie[ene

teva rânduri despre {tefan Procopiu, Pe -tru Poni, Laz\r Edeleanu, Victor Ba be[, Hen -ri Coand\ [i, bineîn]eles, Elena Ceau [escu.A venit [i ora de dirigen]ie. Când auin trat în clas\, profesoara [i inspectorul auconstatat c\ sunt prezen]i numai doi elevi.– Unde sunt colegii vo[tri? a întrebatdiriginta, palid\ la fa]\.– …– Unde sunt colegii vo[tri, Zoi]a? Nuv-am spus c\ avem inspec]ie?Eleva, o feti]\ m\run]ic\, slab\, cu o -chii negri, vioi, a r\spuns laconic:– Au plecat acas\.– De ce?– |\\…– De ce, Culi]\?Elevul, înalt, slab, cu voce groas\, înschimbare, a rostit grav:– Pentru c\ le era foame.– Dar tu de ce nu ai plecat acas\, ]ienu ]i-e foame? a intervenit inspectorul.– Ba da, îns\ mama mi-a spus c\ vinetocmai la ora 17 [i nu a avut timp s\-mipreg\teasc\ nimic de mâncare.– Dar ]ie nu ]i-e foame, Zoi]a?- Mie foame, dar azi diminea]\ ampierdut cheia pe care o purtam, de obicei,la gât, iar mama mi-a spus s\ merg acas\la Culi]\, care îmi este vecin, dar cum s-aîntâmplat ca el s\ nu aib\ ce mânca...– Domnule inspector Gogogenius, eule-am spus copiilor c\ veni]i, dar ace[tiasunt elevii de azi, chiulesc în mas\.– Elevii au fost deruta]i. Diminea]a, laprima recrea]ie, a]i venit [i ne-a]i anun]at s\plec\m acas\, c\ nu vom face diri gen ]ia…– De ce te bagi în vorb\ neîntrebat,Culi]\?– M\ scuza]i, tovar\[a dirigint\!– Aplica]i regulamentul, tovar\[a profesoar\Gogo[escu. Ceilal]i elevi s\ fie tre -cu]i absen]i nemotiva]i! Acum, pe loc! Lazece absen]e nemotivate pe disciplin\ sau40 în total s\ fie exmatricula]i! Numai a[avom construi omul de tip nou, comunist!– Tovar\[e inspector Gogogenius, a[avoi face, dar, spre ghinionul meu, nu am Marin Schongauer: Binecuvântarea lui IsusÎnsemn\riie[ene-mişcarea literara · mişcarea li9

-mişcarea literara · mişcarea lig\sit catalogul clasei în vraful de cataloagearuncate în grab\ pe masa din cancelarie,[ti]i dumneavoastr\ cum se întâmpl\ cu ca -taloagele la ultimele ore. Colegii sunt foar -te gr\bi]i, le e foame.– Dar a]i venit cu un catalog!– Am luat un catalog la întâmplare, cas\ nu m\ vede]i f\r\ el [i s\ v\ enerva]i…– Deja m-am enervat. A]i luat totu[iunul, chiar dac\ nu este al acestei clase,pentru un motiv psihologic, eu cunosc bi -ne astfel de subtilit\]i, profesorul cu un ca -talog sub bra] se impune mai u[or în fa]aelevilor; ca dresorul cu biciul.– {i acum ce s\ fac, mai ]in ora? a întrebatdiriginta cu speran]a c\ totu[i va a -junge la gar\.– |\\… desigur… lec]ia se ]ine chiarda c\ este un singur elev în clas\, dar s\ fie,în mod excep]ional, mai scurt\, astfel canu mai târziu de ora 13,30 s\ termina]i,a venit r\spunsul din ultima banc\, undese a[ezase inspectorul, care avea [i el gândurimai pu]in filosofice…– M\ scuza]i c\ iar m\ bag în vorb\,dar colegii mei vor cump\ra certificate me -dicale de la elevii de la liceul sanitar, careau formulare gata semnate [i parafate. Ief -tin, doi lei bucata. Pre]uri pentru elevi.– Culi]\, e[ti incorigibil, o s\-]i scad no -ta la purtare.– M\ scuza]i, tovar\[\ dirigint\, nu voimai vorbi decât întrebat.– Ce am avut de preg\tit pentru ora dedirigen]ie? a venit prima întrebare, pe unton care se voia degajat.– |\\…– Zoi]a, curaj, nu te gândi c\ tovar\[ulinspector este de fa]\, nu te crispa, trebu -ie s\ [tii!– |\\… noi… \\\… pentru ast\\\zi… am avut de preg\tit… \\\… de pre g\ -tiiit… \\\…– Curaj, persona…– Personaje…– Nu Zoi]a, este un cuvânt mai lung,personalit\]i!– Personalit\]i…– Personalit\]i române[ti… a ajutat-odin nou diriginta.– Personalit\]i române[ti…– Ei, dar te-ai fâstâcit de tot. Culi]\, ca -re vorbe[ti neîntrebat, i-a spune tu ce a]iavut de preg\tit pentru ast\zi!Elevul a început s\ r\spund\ rar, darferm, pentru a nu se încurca în cuvinte:– Noi am avut de preg\tit pentru as t\zi…– A[aaa, mai departeee…Culi]\ [i-a îndreptat privirea spre bile -]elul primit în pauz\, pe care îl ]inea ascunssub pupitru, dup\ care a început s\ turuie:– Cel mai cunoscut om de [tiin]\ ro mânpe plan mondial este tovar\[a academiciandoctor inginer Elena Ceau[escu, prim-vice -prim-ministru, pre[edinte al Con siliului Na -]ional pentru {tiin]\ [i Tehnologie, membrua [ase academii [i doctor ho noris cau za azece universit\]i din ]ar\ [i str\i n\ta te, ca -re a sus]inut teza de docto rat la Insti tutul„Petru Poni" din Ia[i, adu când contri bu]iiimportante în domeniul c, a, u, ciu cului, cauciuculuisintetic, am spus bine, cauciucului.Martin Schongauer:– Foarte bine, Culi]\. Atât doar c\ nuai spus tema orei noastre de dirigen]ie, pecare v-o reamintesc, v\ rog s\ scrie]i pecaietul de noti]e, toat\ clasa: „Personalit\]iromâne[ti ale [tiin]ei [i tehnologiei“.– Tovar\[a dirigint\, care dintre personalit\]iledin ]ara noastr\ au primit PremiulNobel? a întrebat Zoi]a, cu ochii mari,nevinova]i, de copil.– Spun eu, tovar\[a dirigint\, PremiulNobel l-a primit tovar\[a academician doc -tor inginer Elena Ceau [es cu, prim-viceprimministru,pre[edinte al Consiliului Na ]io nalpentru {tiin]\ [i Teh nologie, membru a[ase academii [i doctor honoris cauza azece universit\]i din ]ar\ [i str\in\tate, ca -re a sus]inut teza de doctorat la Institutul„Petru Poni“ din Ia[i, aducând contribu]iiim portante în domeniul c, a, u, ciucului, ca -uciucului sintetic, am spus bine, cauciucului.– Foarte bine de dou\ ori, Culi]\! Dar,tovar\[a a cademician doctor inginer Ele -na Ceau[escu, prim-viceprim-ministru, pre -[edinte al Consiliului Na]ional pentru {ti -Judecata lui Solomon10Însemn\riie[ene

Martin Schongauer:in]\ [i Tehnologie, înc\ nu a primit, dar cusi guran]\ va primi Premiul No bel pentruchimie, a co rectat-o timid diriginta. A cums\ vorbim despre {tefan Procopiu.S-a l\sat o lini[te întrerupt\ doar de chior\iturilevenite dispre to]i cei prezen]i.– Despre profesorul universitar {tefanProcopiu, c\ruia, numai dintr-o neglijen]\a comisiei, nu i-a fost decernat PremiulNobel pentru fizic\ în 1919, a insistat diriginta.Culi]\, spune tu mai departe!– |\\…– Pe 5 martie 1924 a ob]inut doctora -tul în fizic\ la Universitatea Sorbona dinParis. A lucrat cu celebra Marie Curie, laureat\a Premiului Nobel pentru fizic\. Cu -li]\, spune mai departe.– |\\...– A descoperit magnetonul împreun\cu fizicianul danez Niels Bohr. A lucrat laUniversitatea din Ia[i. Culi]\, spune maideparte!– |\\… din Ia[i? La Institutul „PetruPoni“ din Ia[i, a sus]inut teza de doctorattovar\[a academician doctor inginer Ele -na Ceau[escu. Cel mai cunoscut om de[ti in]\ român pe plan mondial este tova -r\ [a academician doctor inginer ElenaCeau[escu, prim-viceprim-ministru, pre [e -dinte al Consiliului Na]ional pentru {tiin]\[i Tehnologie, membru a [ase academii [idoctor honoris cauza a zece universit\]i din]ar\ [i str\in\tate, care a sus]inut teza dedoctorat la Institutul „Petru Poni“ din Ia[i,aducând contribu]ii importante în domeniulc, a, u, ciucului, cauciucului sintetic,am spus bine, cauciucului.– A[a este. Foarte bine de trei ori, Cu -li]\! Acum s\ vorbim despre o alt\ perso -nalitate român\ a [tiin]ei [i tehnologiei.Zo i]a, spune-ne tu!– |\\…– A]i auzit de Dimitrie Mangeron, ca -re citea în zece limbi [i scria în [ase. A ]i -nut prelegeri în str\in\tate, pân\ [i în A -merica. El s-a n\scut la Chi[in\u [i îl che -ma Mânc\u, dar, când a început cariera u -niversitar\, [i-a fran ]u zit numele în Man geron,l-a luat gura pe dinainte pe inspector,care se uita la ceas nervos, c\ te ma în dezbaterenu se epui zeaz\ destul de repede.– |\\…– Dimitrie Mangeron a lucrat ca profe -sor la Institutul Politeh nic din Ia[i. Zoi]a,spune-ne mai departe!– |\\… din Ia[i, tovar\[e in spector? Celmai cunoscut om de [tiin]\ român pe planmondial este tovar\[a academician doctoringiner Elena Ceau[escu, prim-vice primministru,pre[edinte al Consiliului Na ]ionalpentru {tiin]\ [i Tehnologie, mem bru a [a -se academii [i doctor ho noris ca uza a zeceVulturul Sfântului Ioanuniversit\]i din ]ar\ [i str\i n\ta te, care asus ]inut teza de doctorat la Insti tu tul „Pe -tru Poni“ din Ia[i, adu când con tri bu]ii importanteîn domeniul c, a, u, ciucului, ca -u ciucului sintetic, am spus bine, cauciucului.– Foarte bine, Zoi]a! Dar, ce se întâm -pl\ cu tine, nici tu nu po]i pronun]a cuvântul„cauciuc“? a întrebat diriginta pe unton destul de nervos.– Ba da, îns\ m-a derutat Culi]\ cu bâlbâialalui.– Acum s\ vorbim despre Petru Poni,care a descoperit do u\ minerale noi, bro[ -tenit\ [i badenit\, la Bro[teni, respectiv,-mişcarea literara · mişcarea liÎnsemn\riie[ene11

-mişcarea literara · mişcarea liMartin Schongauer:B\deni-Ungureni! Zo i]a, spune tu mai departe!– |\\… Petru Poni? Cel mai cunoscutom de [tiin]\ român pe plan mondial estetovar\[a academician doctor inginer Ele -na Ceau[escu, prim-viceprim-ministru, pre -[edinte al Consiliului Na]ional pentru {ti -in]\ [i Tehnologie, membru a [ase academii[i doctor honoris cauza a zece universit\]idin ]ar\ [i str\in\tate, care a sus]inutteza de doctorat la Institutul „Petru Poni“din Ia[i, aducând contribu]ii importante îndomeniul c, a, u, ciucului, cauciucului sintetic,am spus bine, cauciucului.Grifon– Foarte bine de dou\ ori, Zoi]a! Acums\ discut\m despre tovar\[ul Ion Zugr\ ves -cu, director [tiin]ific al Institutului „PetruPoni" din Ia[i, cel care a avut marele meritde a fi semnat pe 14 martie 1964 certificatulde admitere în aspirantur\ a tova r\ -[ei academician doctor inginer Elena Cea -u[escu, prim-viceprim-ministru, pre[edin -te al Consiliului Na]ional pentru {ti in]\ [iTehnologie. Zoi]a, spune tu mai departe!– |\\… Petru Poni? Desi gur!– Ce vrei s\ spui? a întrebat pe un tonpu]in iritat diriginta.– Vreau s\ spun c\\\…– Ce? a fost rândul inspecto rului s\ întrebepe un ton [i mai ridicat.– C\\\… tovar\[ul Ion Zu gr\vescu afost directooor…– A[a, continu\ Zoi]a! a îndemnat-omai lini[tit\ diriginta.– Directooor al Institutului „Petru Poni“din Ia[i, undeee…– Fii atent\, s\ nu repe]i ce-ai mai spus!a avertizat-o inspec to rul, cu ochii mari câtcepele [i p\ rul parc\ mai vâlvoi ca de obicei.– |\\…– Curaj Zoi]a! Uit\-te pe bi le]elul careîl ]ii în mân\! a inter venit, din nou, dirigin -ta, exa sperat\ c\ nu se încadreaz\ în timpulpropus de inspector.– |\\… undeee…– Undeee… au rostit într-un glas diri -ginta [i inspectorul.Zoi]a a mai aruncat o privire spre bile ]el,dup\ care a rostit repede, f\r\ s\ mai respire:– Unde a sus]inut teza de doc torat to va -r\[a academician doctor inginer Elena Cea -u[escu. Cel mai cunoscut om de [ti in ]\ro mân pe plan mondial este tova r\[a academiciandoctor inginer Elena Ceau -[escu, prim-viceprim-ministru, pre [e dinte alConsiliului Na]ional pentru {tiin]\ [i Teh -nolo gie, membru a [ase academii [i doctorho noris cauza a zece universit\]i din]a r\ [i str\in\tate, care a sus]inut teza dedocto rat la Institutul „Petru Poni“ din Ia[i,adu când contribu]ii importante în do me -niul c, a, u, ciucului, cauciucului sinte tic,am spus bine, cauciucului.– Foarte bine de trei ori, Zoi]a! a excla -mat pe un ton înalt diriginta.– S\ întrerupem aici lec]ia de diri gen -]ie. Eu, unul, m-am l\murit. Doar o întrebaremai am de pus elevilor: de ce v-a]ire ferit doar la tovar\[a academician doctoringiner Elena Ceau[escu, prim -viceprim-ministru, pre[edinte al Consiliului Na]io nalpentru {tiin ]\ [i Tehnologie? Zoi]a, de ce?– |\\… pentru c\ s-a ni me rit la minebi le]elul trimis de to var\[a dirigint\, referi -tor la to - var\[a academician doctor inginerElena Ceau[escu, prim-viceprim-mi-12Însemn\riie[ene

Martin Schongauer:nistru, pre[edinte al Consiliului Na]ionalpentru {ti in]\ [i Tehnologie, membru a[a se aca de mii [i doctor honoris cauza azece universit\]i din ]a r\ [i str\in\tate, ca -re a sus ]inut teza de doctorat la Institutul„Pe tru Poni" din Ia[i, aducând contribu]iiimportante în domeniul c, a, u, ciucului, ca -uciu cului sintetic, am spus bine, cauciucului.– Ooo.. foarte bine de patru ori, Zoi]a!Dar tu, Culi]\?– |\\… pentru c\ s-a ni me rit [i la mi -ne bile]elul cu tova r\ [a academician doctoringiner Elena Ceau[escu, prim-viceprimministru,pre[edinte al Consiliu lui Na]io nalpentru {tiin]\ [i Tehnologie, membru a [a -se a ca demii [i doctor honoris cauza a zeceuniversit\]i din ]ar\ [i str\in\tate, ca re asus]inut teza de doctorat la Institutul „Pe -tru Poni“ din Ia[i, aducând contri bu]ii importanteîn domeniul c, a, u, ciucului, ca -uciucului sinte tic, am spus bine, cauciucului.– Ooo… foarte bine de pa tru ori, Cu li -]\! Tovar\[a profesoar\ Gogo[escu, euconsider c\ obiectivele inspec]iei mele auScutfost atinse, c\ elevii au aprofundat la super -lativ tema de dirigen]ie despre tovar\[a a -cademician doctor inginer Elena Ceau [escu,prim-vice -prim-ministru, pre[edinte alConsiliului Na ]ional pentru {tiin]\ [i Teh -nologie, membru a [ase academii [i doctorhonoris cauza a zece universit\]i din]a r\ [i str\i n\ tate, care a sus]inut teza dedoctorat la Institutul „Petru Poni“ din Ia[i,aducând contribu]ii importante în domeniulc, a, u, ciucului, cauciucului sintetic,am spus bine, cauciucului.– M\ bucur, tovar\[e inspector Gogo -ge nius, pentru aprecierile adresate, dar [ipentru faptul c\, în vederea form\rii o mu -lui de tip nou, comunist, am reu[it s\ scotîn relief personalitatea extraordinar\ a to -var\[ei academician doctor inginer ElenaCeau[es cu, prim-viceprim-ministru, pre [e -dinte al Consiliului Na]ional pentru {tiin]\[i Tehnologie, membru a [ase academii [idoctor honoris cauza a zece universit\]i din]ar\ [i str\in\tate, care a sus]inut teza dedoctorat la Institutul „Petru Poni“ din Ia[i,aducând contribu]ii importante în domeniulc, a, u, ciucului, ca uciucului sintetic,am spus bine, cauciucului.Dup\ ce au ie[it din sala de clas\, îna -in te de a se desp\r]i, di riginta a dorit s\-[isatisfac\ o curiozitate:– Tovar\[e inspector Nicolae Gogogenius,ce v-a venit s\ pune]i întrebarea ace -ea încuie toare, despre Mangeron sau Mân -c\u, nu am auzit despre el [i nici nu l-amtrecut pe lista personalit\]ilor pe care amdat-o elevilor ca s\ se preg\teasc\.- Mi-am închipuit, dar nu doream s\mai aud r\spunsuri cu repeti]ie, citite depe fi]uici.– Sau, poate, scuza]i-mi în dr\zneala,de foame, vi s-a format vreo sinaps\… Dealtfel, ca s\ v\ spun drept, [i mie mi-a fostfoame tot timpul orei.– Tovar\[a profesoar\ Go go[escu, v\spun f\r\ r\utate, mai ave]i multe de în -v\ ]at, cum spune proverbul latin: „Multado cet fames”, adic\ „Foamea te înva]\mul te“!-mişcarea literara · mişcarea liÎnsemn\riie[ene13

cronica traducerilor · cronica tr14Codrin Liviu Cu]itaruDespre revolu]ii.O perspectiv\ iranian\Numele Daliei Sofer a devenit cu -noscut pe pia]a interna ]io nal\de carte în ultimii patru ani,de[i autoarea este tân\r\ (abia a împli nit pa -truzeci de ani) [i nu a publicat decât foartepu]in deocamdat\. Motivul popula ri t\]ii sa -le se leag\ de succesul romanului de debutThe September of Shīrāz/Septembrie înShīrāz, ap\rut în 2007. Nea[teptat de repe -de, cartea a fost tradus\ în mai multe limbi(inclusiv în român\*), ob]inând câteva premiiprestigioase [i concurând serios pen trualtele. În ciuda faptului c\ tr\ie[te la NewYork de trei decenii [i a beneficiat de o e -duca]ie umanist\ (anglofon\ [i francofon \)de prim\ mân\ (atât liceal\, cât [i universi -tar\!), Dalia Sofer nu poate fi înca drat\ u -[or în profilul cultural al noii genera]ii de ro -mancieri americani [i nici m\car în ti pa rulmai complex al postmodernismului târ ziu.Specificitatea sa – s\-i spunem – „es tetic\”deriv\ din tematica men]ionatu lui de but epic,tematic\ nu doar insolit\, din pers pectiv\artistic\, ci [i provocatoare, prin substratulistoric [i mentalist pe care-l impli c\.Sofer provine dintr-o familie evreiasc\iranian\ care, la începutul anilor optzeci,sufer\ persecu]ii teribile (pe fondul revo -lu]iei islamice), v\zându-se nevoit\ s\ emigrezeîn Statele Unite (pe când scriitoareaavea numai zece ani), cu traume psihologi -ce [i sociale. Septembrie în Shīrāz este cro -nica (subiectiv\) a momentului respectiv, o„autofic]iune” grefat\ pe un interval temporalde transform\ri radicale [i, m\car în* Dalia Sofer – Septembrie în Shīrāz. Tra du -cere de Ioana V\c\rescu. Bucure[ti: Leda-Co -rint, 2008, 2011, 400 pp.aparen]\, ireversibile. Modificarea abrupt\a unei întregi lumi se reflect\ aici – violent[i cople[itor – în decorul miniatural al vie]iipersonale, trecute (ini]iatic, epifanic, ca -thartic, formator, etc.) printr-un veritabilPurgatoriu terestru. Romanul reu[e[te s\sur prind\ remarcabil starea de teroare in -dus\ de „durata scurt\” a istoriei „durateilungi” (dac\ ar fi s\ abord\m alegoria Da li -ei Sofer prin prisma terminologiei brau de -liene). „Istoria mare”, a grupului – nev\ zut\per se –, înghite „istoria mic\”, vizibil\,Martin Schongauer:a existen]ei individuale, proiectând-o apoiîntr-un decor tenebros [i pestilen]ial, undefiecare umbr\ ivit\ fugitiv pe retina ochiuluipare o fantom\ apocaliptic\. A[ obser -va de aceea c\ principala calitate a volu muluiSeptembrie în Shīrāz r\mâne capaci tateade a crea [i între]ine o stare de ne vro -z\, pe care personajele încearc\ întâi s\ osuporte, iar, ulterior, s\ [i-o asume.Contextul istoric general – al Iranuluiislamizat – nu apare în roman decât fragmentar,prin imagini sporadice, desf\[u ra -te haotic precum piesele unui puzzle in -complet. Intui]ia cititorului [i „nara]iunea”real\, a istoriei propriu-zise, nefic]ionale,pot uni aceste puncte disparate, pentru aalc\tui, ultimativ, un tablou înfrico[\tor. La1 aprilie 1979, Iranul este proclamat repu -blic\ islamic\ (printr-un referendum), pu -nându-se cap\t revolu]iei de propor]ii înce -pute cu un an mai devreme. [ahul Moham -mad Reza Pahlavi, ultimul reprezentant –Adora]ia copiluluiÎnsemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[eneMartin Schongauer:pe tron – al vechii monarhii persane, p\ -r\ se[te ]ara, bolnav [i umilit, l\sând loculu nui nou lider politic ([i, totodat\, religios)– ayatollahul Rohollah Khomeini. Episodula fost considerat a treia mare revolu]ie dinistorie, dup\ cea francez\ [i cea bol[evic\,întrucât acum se pun bazele transform\riifundamentalismului islamic într-o for]\ po -litic\ [i ideologic\, de anvergur\, atât în A -sia, cât [i în Africa. În deceniile urm\toare,el va contrabalansa liberalismul apusean,ducând la redefinirea zonelor de influen]\la nivel planetar. Ini]ial, revolu]ia islamic\a entuziasmat milioane de iranieni (dup\fuga [ahului, ayatollahul e primit ca un re -ge la Teheran!), dar, mai târziu, î[i arat\ a -dev\rata fa]\ – brutal\ [i izola]ionist\. NouaConstitu]ie (teocratic\) a ]\rii stipuleaz\ca obliga]ie suprem\ a fiec\rui cet\]ean p\ -zirea cu sfin]enie a legilor islamice (mergându-sepân\ la martiriu). De asemenea, sesupraliciteaz\ identitatea pur\ iranian\, o -pus\ civiliza]iei dec\zute a Apusului (fobiecultural\ determinat\ [i de impresia colectiv\c\ [ahul ar fi fost o marionet\ în mâi -ni le americanilor).Septembrie în Shīrāz se focalizeaz\ pedurata unui an întreg, din septembrie 1981pân\ în septembrie 1982, o perioad\ detimp când efectele nefaste ale revolu]iei a -ting apogeul. Oamenii sunt aresta]i, anche -ta]i sumar [i executa]i pentru motive abe -rante, ce combin\, grotesc, politicul cu religiosul.În centrul pove[tii, se afl\ familiabijutierului evreu Isaac Amin, care de]ine oafacere profitabil\, în Teheran, pân\ la debutulevenimentelor. Într-o diminea]\ deseptembrie îns\, inevitabilul se produce.Isaac este arestat [i închis într-o pu[c\rie i -mund\, unde umanitatea prizonierilor seesen]ializeaz\, atingând palierele instinctua -lit\]ii primare. La început, eroul nu poates\ intuiasc\ ra]iunile întemni]\rii, dar, treptat,prin intermediul dialogurilor „maieuti -ce” cu anchetatorul (acoperit de o cagul\!),în]elege c\ e acuzat de ... sionism [i spio najîn favoarea Israelului. Totu[i, experien]a-li -mit\ devine una ini]iatic\ pentru Isaac. Realizeaz\c\ via]a anterioar\, în ciuda con -fortului [i stabilit\]ii ei, î[i atinsese propriulpunct mort, intrând într-o rutin\ depersona -Hristos, Fecioara Maria [i Evanghelistul Ioanlizatoare. Dac\ Sofer ar fi urm\rit articula -rea unui roman psihologic [i nu a unuia deatmosfer\, probabil c\ l-ar fi putut creionacronica traducerilor · cronica tr15

cronica traducerilor · cronica trMartin Schongauer:B\rtân cu perl\pe Amin ca pe un personaj al muta]iilor deidentitate, precum Paul Dombey al lui Di -ckens sau Arthur Gordon Pym al lui Poe,de exemplu. A[a, Amin r\mâne numai simp -tomul unei crize ce dep\[e[te spa]iul individualului,cuprinzând, într-un mod obscur[i invaziv, mecanismele universalului.De[i redactat la persoana a treia, roma -nul se contureaz\ dup\ model jamesian –din „perspectivele” a patru naratori indirec]i.Pe lâng\ nara]iunea lui Isaac, p\trundem[i în povestirile complementare alece lorlal]i membri ai familiei Amin: Farnaz(so]ia protagonistului), Shirin (feti]a lui denou\ ani) [i Parviz (fiul – student la arhitec -tur\ în New York). Fiecare intermezzo epicreprezint\, în sine, o ini]iere, o schimbare aidentit\]ii personale, adic\ o „istorie mic\”,generat\ – necondi]ionat – de convulsiile„istoriei mari”. Chiar dac\ se afl\ în lumealiber\, Parviz simte din plin consecin]ele de -zastrului politic iranian. El r\mâne f\r\ bani[i pierde orice contact cu familia. Ca atare,este nevoit s\ munceasc\ pentru a-[i pl\tidatoriile. Tân\rul superficial [i cumva despi -ritualizat devine astfel profund [i subtil (edrept, [i sub influen]a Mendelsonilor – evreipractican]i din New York – care îl g\zduiesc[i de a c\ror fiic\, Rachel, eroul se îndr\ gos -te[te), ie[ind de sub carapacea tipologieiu nilaterale [i evoluând c\tre complexitateaunei psihologii (ca [i în cazul lui Isaac, îns\,Parviz nu se modific\ suficient, pentru a p\ -r\si epicul de stare [i a intra în bildungsroman).Farnaz – în c\utarea disperat\ a luiIsaac – se reconstruie[te psihologic, dep\ -[ind automatismele de sopran\ ratat\ ([i al -coolic\), în care începuse s\ se piard\. Shi -rin (desigur, un alter ego al Daliei Sofer) tr\ -ie[te drama inocen]ei distruse de o lume fun -damental corupt\. Sperând c\ va salva vie -]ile unor oameni urm\ri]i de noul regim (a -idoma tat\lui ei), feti]a ajunge s\ fure „do -sare” din pivni]a unei colege de [coal\, alc\rei tat\ func]ioneaz\ în temutele „g\rzirevolu]ionare”. Dispropor]ia dintre gestulnaiv f\cut de Shirin [i brutalitatea implaca -bilei „revolu]ii” ofer\, în fond, m\sura rea -16Însemn\ri ie[ene

l\ a mizei simbolice din acest roman: rup -tura (burlesc\) dintre „istoria mic\” [i „istoriamare”.Când, în sfâr[it, familia se reune[te [idecide s\ abandoneze Iranul, evadând prinTurcia (de-a lungul unei c\l\torii extrem deriscante) interac]iunea dintre cele dou\ „pro-tagoniste” reale ale c\r]ii („istoria mi c\” [i„istoria mare”) cap\t\ o tensiune dramati -c\ absolut\. În epilog, Sofer („fic]ionaliza-t\” în personajul Shirin) m\rturise[te: „La12 septembrie 1982, p\rin]ii mei, sora mea[i cu mine ne-am trezit în zori [i ne-am îm -br\cat ca de obicei, iar apoi ne-am luat ba -gajele. Urma s\ plec\m din casa noastr\din Teheran [i s\ ne îndrept\m spre nord,pentru a fugi din ]ar\ peste grani]a cu Turcia,cu ajutorul unor trafican]i. Îmi amin tesccum mi-am f\cut patul în acea diminea]\,întrebându-m\ de ce m\ mai deranjam. A -veam zece ani atunci. {tiam c\, indiferentde rezultatul încerc\rii noastre, nu aveam s\mai dorm niciodat\ în acel pat. Îmi amin -tesc [i faptul c\ mi-am a[ezat cu grij\ pa pu -cii sub un scaun, imaginându-mi cum aveaus\-i g\seasc\ acolo vecinii, s\pt\mâni sauchiar luni mai târziu, dup\ ce î[i vor da sea -ma c\ disp\ruser\m. Va fi asemenea uneianchete a poli]i[tilor în casa în care fuseseomorât cineva. Îmi imaginam cum ni[te str\ -ini urmau s\-mi inspecteze lucrurile, spu -nând – «Feti]a asta colec]iona pietricele [iab]ibilduri. Îi pl\cea Micul prin] al lui Saint-Exupéry [i a citit, poate chiar a înv\]at pedinafar\, fabulele lui La Fontaine.» A[a îmiimaginam c\ ar fi putut fi catalogat\ [i re zu -mat\ via]a mea” (p. 396). Fundalul a[a-zi -când „mare” al istoriei r\mâne, pentru in -divid, pân\ la urm\, o abstrac]iune, chiar da -c\ una, paradoxal, cu efecte letale. Pentruel, sens are numai spa]iul mic, „profan”, alpropriei existen]e. Acolo, „liderii maximi”,„comandan]ii supremi” [i „generalissimii”nu valoreaz\ nici m\car cât un ab]ibild orio piatr\ colorat\. Din nefericire îns\, nusensul este cel care direc]ioneaz\ traiectoriaistoriei. Aceasta descoper\ personajelelui Sofer la finalul ini]ierii lor. Martin Schongauer: Iisus `n fa]a lui PilatÎnsemn\ri ie[enecronica traducerilor · cronica tr17

mişcarea ideilor · mişcarea id18{tefan AfloroaeiUn titlu nefericit:„Despre cele absurde“(2)„Afar\ este nimicul“Revin la ceea ce spuneam cu alt prilej,anume c\ absurdul, când realmente survi -ne, se arat\ el însu[i într-un fel sau altul.Cel care îl exprim\ nu face decât s\-l lases\ se vad\ mai mult sau mai pu]in. {i faceacest lucru indirect, vorbind cel mai adeseadespre altceva, cum afl\m de pild\ înunele pagini din Kafka. Mai precis, aduceo m\rturie cu privire la ceva tr\it sau întâmplatîn aceast\ lume a vie]ii. Vedemastfel cum îl resimte el însu[i, în ce fel îiîntâlne[te golul vertiginos [i n\ucitor. Deaceea cred c\ nu e nevoie s\ vorbe[ti despreceva absurd spre a convinge de pre -zen]a sa, cu atât mai pu]in s\ încerci a explicitaabsurdul ca atare.Îns\, cum bine [tim, oamenii se des -chid în varii moduri c\tre apari]iile straniisau lipsite de sens. De exemplu, acela ca -re conteaz\ mai ales pe sim]ul s\u ana li -tic, logic, nu s-ar ar\ta deloc încântat de celespuse mai sus. Va socoti mai curând c\doar spusele omene[ti pot fi cu sens sau f\ -r\ sens. Ceva absurd [i-ar face loc atuncicând, prin felul nostru de a gândi [i a vor -bi, este violentat\ ra]iunea îns\[i. Mai e -xact, când sunt înc\lcate flagrant unele re -guli logice, precum cea a identit\]ii sau anon-contradic]iei. Tocmai propozi]ia – înaccep]iunea ei generic\ – ar fi locul de po -sibilitate al unui sens. Doar cu privire lapropozi]ie s-ar putea spune c\ poate fi cusens sau lipsit\ de sens. Acest „doar” dinultima afirma]ie este discutabil, îns\ voi re -veni mai târziu asupra chestiunii ca atare.Cum [tim, Rudolf Carnap a c\utat s\disting\ logic între propozi]ia cu sens (sinnvoll)[i cea f\r\ sens (sinnlos). Propozi]iacu sens (de exemplu, „Cezar este strateg”)se supune unor reguli de natur\ gramatica -l\ [i logic\, asupra c\rora nu voi insistaaici. Îns\ aceast\ propozi]ie este pa[nic\,nu ne atrage aten]ia prin ea îns\[i. Pro -pozi]ia f\r\ sens apare în cel pu]in trei si -tua]ii: când intervine un cuvânt lipsit desemnifica]ie („cezaromen\”, de exemplu),când se încalc\ regulile sintaxei („CezarMartin Schongauer:este [i”) sau când se confund\ categoriilesintactice („Cezar este un num\r prim”) 1 .Ultima propozi]ie nu poate fi socotit\ fal -s\: doar ceva cu sens poate fi adev\rat saufals. Îns\ nici contradictorie. Dac\ vomspune: „Fiecare dintre persoanele A [i Beste cu un an mai în vârst\ decât cealal -t\”, aceast\ propozi]ie este contradictorie,îns\ nu f\r\ sens. Carnap distinge, în ace -la[i timp, propozi]ia ce nu spune nimic înprivin]a realit\]ii („judecata analitic\” pentruKant, „tautologia” pentru Wittgenstein),aceasta ]inând de formulele proprii logicii[i matematicii. S-ar putea spune c\ estegoal\ de sens, sinnleer, dac\ în]elegemaceast\ sintagm\ ca indiferen]\ în privin]asensului.Fa]\ de aceste propozi]ii, unele spuses-ar situa în afara zonei celor cu sens sauf\r\ sens. De exemplu, „exist\ nimicul”, peElefantÎnsemn\ri ie[ene

care Carnap o cite[te: „exist\ ce nu e xis -t\”, cu varianta „afar\ este nimicul” (pa ra -frazare ironic\ dup\ o spus\ heidegge rian\din Ce este metafizica?). Probabil c\ar vorbi în felul acesta, dac\ îi d\m cre za -re lui Carnap, doar acela care, privind îndelung[i trist pe fereastr\, ar vedea la unmoment dat cum nimicul trece alene pestrad\. Îns\ Carnap nu s-a întâlnit în acestfel cu nimicul, nici nu crede c\ este posibila[a ceva. În consecin]\, o astfel de spus\ arda expresie unui nonsens, este unsinnig.Cum motiveaz\ logicianul acest lucru? Pede o parte, cuvântul „nimic” ar fi luat închip ilicit ca nume de obiect, iar pe de alt\parte, s-ar ajunge la o contradic]ie în termeni.Ar fi o spus\ ce încalc\ regulile unui„limbaj corect din punct de vedere logic”.Prin urmare, poate fi numit\ widersinnig,contrar\ sensului sau pur [i simplu absur d\.Carnap va conchide în cele din urm\ c\metafizica, a[a cum s-a constituit ea în cul -tura european\, devine locul unor pro po -zi]ii lipsite de sens sau absurde. Î[i amin -te[te, din lecturile sale, c\ unii metafizi -cieni, de la vechii greci pân\ la Hegel [iHeidegger, nu ostenesc s\ ne vorbeasc\despre principii prime [i ultime, elementeorigi nare, spirit [i lucru în sine, eu [i noneu,cele ce sunt [i, mai ales, despre celece nu sunt.Las acum deoparte faptul c\ ilustrareacelor lipsite de sens, de c\tre Carnap, pro -duce ea îns\[i destule propozi]ii f\r\ sens(spune, de pild\, c\ dac\ ar fi permis afolosi cuvântul „nimic” drept nume al unuiobiect, acestui obiect i-ar fi refuzat\ prindefini]ie existen]a). Las deoparte [i faptulc\ exemplele de propozi]ii absurde, în for -ma lor izolat\, nu ilustreaz\ absolut nimic.Propozi]ia „afar\ exist\ nimic”, luat\ izolat,nu este ca atare în nici un fel, nici cusens [i nici lipsit\ de sens. La fel [i atuncicând auzi spunându-se „Cezar este un nu -m\r prim”. În prim\ instan]\, a[ spune c\este o propozi]ie pozna[\, mucalit\. Saupoate trist\: uneori omul Cezar ajunge s\fie doar un num\r, un simplu obiect [i ni -mic altceva. Numai c\, dac\ a[ vrea s\spun mai multe despre o asemenea propozi]ie,ar trebui s\ [tiu m\car cine o ros te[ -te [i cu ce inten]ie, cazon\, ludic\, narativ\etc. În paginile cuiva ca Urmuz, ea nuMartin Schongauer:ar fi lipsit\ de orice sens, chiar dac\ acestsens, insesizabil în prim\ instan]\, ar ur -ma s\ fie reg\sit altfel decât a[a cum procedeaz\un analist fixat în câteva reguliformale.Bust de b\rbatUn oaspete straniu st\ deja la u[\Am revenit la paginile lui Carnap doarîntrucât acolo sunt delimitate formal dou\situa]ii logice. Este vorba de ceea ce se nu -me[te Unsinn, nonsens sau lips\ a sensului,[i Widersinn, contrasens. Într-adev\r,din punct de vedere formal ele pot consti -tui dou\ moduri posibile ale vorbirii absur -de. Iar sim]ul nostru logic ne poate face s\tres\rim ori de câte ori auzim despre Ce -mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene19

mişcarea ideilor · mişcarea idzar c\ este un num\r prim sau, mai grav,când auzim c\ nimicul se plimb\ nestin -ghe rit [i senin prin fa]a casei noastre.S\ ne amintim îns\ de acela care, a -proape întreaga sa via]\, a tot urm\rit cumnimicul, impozantul nihilum, cutreier\ istorianoastr\ în lung [i în lat. Îndr\zne[techiar s\ spun\ c\ fenomenul sub care seextinde constituie îns\[i logica acestei istorii.Îl vede la un moment dat asemeni u -nui oaspete, ciudat [i impetuos, venit de nuse [tie unde, dar în stare s\ nelini[teasc\pe oricine. „Nihilismul st\ la u[\: de undene vine acest oaspete, cel mai straniu cuputin]\?” (Friedrich Nietzsche, Voin]a deputere, § 1). În fa]a u[ii nu mai a[teapt\acum o instan]\ glorioas\, fiin]a ca atare,nici ceea ce ar fi mai presus de fiin]\. Înprim\ instan]\ [i cel mai adesea vei întâlnitocmai nimicul, semnele sale prin ceea ceMartin Schongauer:omul însu[i vrea s\ instituie definitiv în istorie.Îns\ Carnap nu vede a[a ceva cândprive[te afar\, nu aude nimic atunci cândse vorbe[te despre nimic.A[ remarca, la limit\, un efect nespe -rat al considera]iilor lui Carnap. Anume,f\r\ s\ inten]ioneze a[a ceva, descoper\distan]a inevitabil\ dintre gândirea meta fi -zic\ [i cea proprie [tiin]elor naturii. O des -coper\ prin chiar gestul s\u de a „reducela absurd” orice discurs metafizic. A tuncicând o asemenea distan]\ este ui tat\, cumse [i întâmpl\ în analiza lui Carnap, celedou\ sunt judecate dup\ acelea[i criterii.În acest caz, gândirea metafizic\ poate s\apar\ lipsit\ de sens prin oricare din „pro -pozi]iile” ei. Orice ar spune un metafi zi -cian, fie acesta Platon, Augustin sau Scho -penhauer, spusele sale apar lipsite de senscelui care caut\ sensul doar dup\ criteriiSfântul Gheorghe ucigând balaurulempirice. Mai mult, spusele sale pot s\ a -par\ de-a dreptul absurde. Este acesta unefect nea[teptat al paginilor lui Carnap,s\ ne arate c\ discursul metafizicii, v\zutîntr-o manier\ auster logic\, ]ine de zonacelor „absurde”. Întrucât nu se supune u -nor criterii strict empirice sau formale, ]i -ne de zona celor pe care Carnap singur ledelimiteaz\ ca absurde.În ce fel s-ar putea în]elege acest faptstraniu? Într-adev\r, metafizica nu are în ve -dere doar ceea ce se poate verifica empi -ric sau tehnic. Prin urmare, când doar cri -teriul empiric import\, metafizica apare i -relevant\. Nu-[i propune s\ furnizeze la ori -ce pas „condi]ii empirice de adev\r”, în -cât, trecând dincolo de acestea, spusele eiapar absurde. Nu-[i determin\ strict logicfiecare enun] în parte, încât afirma]iile eiapar lipsite de sens. Numai c\ aceste spu -se „lipsite de sens” se pot dovedi, cum bi -ne observ\ Wittgenstein, profund semni ficative.Ele pot s\ aduc\ un alt gen de reflec]ie,mult mai liber, pot s\ deschid\ încele din urm\ c\tre o viziune proprie. Arputea s\ ofere, a[adar, un în]eles nea[teptatîn ceea ce prive[te modul omenesc devia]\ [i percep]ia sa de sine.Situa]ia metafizicii, a[a cum o în]elegeCarnap, ne aminte[te de felul în care ea afost privit\ mereu de ochiul pur tehnic (Au -guste Comte fiind cel mai cunoscut în a -ceast\ privin]\). Cum singur scrie, metafi -zica s-ar na[te în prelungirea târzie a uneivechi atitudini, animiste [i mitice. Este vor -ba, înainte de toate, de o raportare afecti -v\ a omului la lume, nevoia sa de a expri -ma sentimentul vie]ii. Aceast\ nevoie ar fisesizabil\ chiar [i în cazul unui copil: aces -ta, cum [tim, se sup\r\ pe masa de cares-a lovit, încât o va socoti „rea” sau „du[ -m\noas\”. Omul ajunge u[or la personificareaunor fenomene ale naturii. Se na[teastfel mitul, atitudinea mitic\, iar din aceas -ta, mai târziu, poezia, pe de o parte, [i te -ologia, pe de alt\ parte. În cele din urm\,apare gândirea metafizic\. Aceasta, nespune Carnap, vine exact în prelungirea20Însemn\ri ie[ene

Martin Schongauer:teologiei, întrucât va aduce forma ei siste -matic\ într-un limbaj conceptual. Nu maiaccept\ surse supranaturale în cunoa[ te -re, ci doar naturale, proprii ra]iunii ome -ne[ti. Îns\, „din p\cate”, ea nu se limi teaz\la sursele cognitive empirice. Caut\ ce -Femeie cu turbanea ce trece dincolo de experien]a comu -n\, verificabil\ sensibil [i tehnic. De unde,prezen]a unor spuse lipsite de sens în corpulei de întreb\ri, afirma]ii [i reprezen t\ri.Aceasta ar fi povestea na[terii [i e[eculuioric\rei metafizici. Carnap, cel pu]in,a [a crede, iar unii îi dau ascultare. Sau ca -ut\ s\ reia, în alte forme, aceea[i nara ]iu -ne explicativ\. O asemenea manier\ de agândi – cu privire la mit [i poezie, teologie[i metafizic\ – nu-[i mai cere nici o judecat\.Ar fi inutil s\ o supui discu]iei cu fi -ecare afirma]ie în parte, o pierdere de vreme.Îns\ am ]inut s\ o reamintesc aici întrucâtea revine cu destul\ exaltare de la untimp la altul. Nu este proprie doar timpuluidin urm\, nici doar unui singur intervalde timp. Se anun]\, a[a cum o [tim, înc\din secolul al XVIII-lea, chiar în scrierile u -nor oameni cultiva]i. Revine apoi în for]\la mijlocul secolului urm\tor, prin atitudi -nea pozitivist\. Se va reface mai târziu înscrierile celor care, de la Carnap încoace,consider\ c\ enun]urile cu sens ar sta exclusivsub criterii formale sau tehnice. Oafli u[or [i în timpul de ast\zi, chiar dac\este totu[i facil\, copil\reasc\.Unii interpre]i ne spun c\ aceast\ ideeeste ea îns\[i „metafizic\”: credin]a pe ca -re se sprijin\ nu poate fi justificat\ empiricsau logic. Îns\ cine mai are timp s\ ia înseam\ acest lucru? Dimpotriv\, pe fondulcredin]ei c\ toate pot fi logic corecte, teh -nic verificabile, vor fi împ\r]ite cele spusede oameni în spuse cu sens [i spuse lipsitede sens. Iar acestea din urm\ ar compu ne,pentru unii dintre noi, lumea celor absur -de, singura de acest fel, ce amenin]\ maia les sub forma unor nara]iuni mitice, me -tafizice [i religioase.1Cf. Rudolf Carnap, Überwindung der Me -taphysik durch logische Analyse der Spra che,în revista Erkenntnis, II, Leipzig, 1932, îndeo -sebi §§ 3-4. Studiul reia unele idei din Der LogischeAufbau der Welt, 1928, [i din Die alteund die neue Logik (in Erkenntnis, I, 1930-1931). Dup\ 1935, când emigreaz\ în SUA,revine asupra acestor chestiuni în Philosophyand Logical Syntax, 1935, un capitol fiind intitulatThe Rejection of Metaphysics. Ecouri aleacestor discu]ii se pot întâlni [i mai târziu, de exempluîn scrierea publicat\ în 1956, Meaningand Necessity: a Study in Semantics and Mo -dal Logic, sec]iunea I. 10.mişcarea ideilor · mişcarea idÎnsemn\ri ie[ene21

cave canem · cave canem · cav22Anton Ad\mu]Platon fa]\ cu sintagma„~napoi la Siracuza“ (2)Sâ analiz\m însâ, pe scurt, morala po -ve[tii c\sniciei lui Socrate cu Xantipa, caremoral\ sun\ în felul urm\tor: „cu cât unb\rbat este mai în]elept în profesiunea sa,cu atât mai victimizat pare s\ fie el în c\ -mi nul conjugal; cu cât este mai apreciat încadrul comunit\]ii sale, cu atât mai dis pre -]uit pare s\ fie în propria-i cas\“ 1 . Din pers -pectiva unui cinism feminin, Socrate va ie[imereu prost, c\ci „adev\ratul fâpta[“ nu esteatât so]ia, cât Socrate. Problema se pu ne înurm\torii termeni: cum a reu[it filosoful dialogurilors\-[i transforme c\snicia în tr-omizerie conjugalâ?, [i sunt mai multe ti puride întrebare-r\spuns. Mai întâi, dac\ so]ialui Socrate a fost mereu a[a cum o cu noa[ -tem (dinspre cinismul masculin, care este uncinism sexual), filosoful se dovede[te a fi pro -fund indolent în ceea ce prive[te ale ge rea pecare a f\cut-o. Dacâ îi cuno[tea firea [i to -tu[i s-a c\s\torit cu ea, atunci a gândit c\ opoate tolera, dar nu o poate aprecia. Nu crescac]iunile lui Socrate plecând de la acest ra -]ionament. S\ încerc\m altul: Xantipa nuera a[a, a[a ajuns doar dup\ m\riti[. În ca -zul acesta, Socrate este [i mai de tes tabil,câci nimeni altul decât el însu[i nu poate ficauza „în\cririi“ consoartei. Ei bi ne, „ne a -flâm în fa]a unei serioase proble me filo so -fice: cum de nu a reu[it gânditorul [i inves -tigatorul s\ nu g\seascâ un r\spuns la misterulproastei dispozi]ii a Xantipei? Mareluimamo[ al adev\rului i-a fost, se pa re, pesteputeri s\ fac\ în a[a fel încât [i fu ria so]ieisale s\-[i dest\inuie cauzele [i sco purile. Demulte ori, e[ecul unui filosof nu const\ înr\spunsurile gre[ite pe care le dâ, ci în faptulc\ uit\ s\ pun\ întreb\ri” 2 , c\ o pre[te oexperien]\ s\ se transforme într-o proble -mâ. {i pentru c\ r\ul din c\snicie este cauzatde Socrate însu[i, filosoful e[ueazâ, motiv,poate, pentru celibatul filosofic [i clerical!Martin Schongauer:Acela[i Diogene Laertios (III, 30) ne spu -ne c\, pe mormântul lui Dion de la Siracu -sa, Platon ar fi scris:„Tihn\ g\se[te-]i în patria-]i larg\ [i sla -v\ destulâ,Dion, cel ce-ai aprins focul iubirii înpiept.“Iar lui Aster (“Astrul”) îi dedic\ urm\ toa -rea epigramâ (prin epigrama grecii în]ele -geau o inscrip]ie pe un altar sau pe un mor -mânt, pe o oper\ de art\, dup\ cum mai în -semna [i pies\ sau bucat\ erotic\):„Aster al meu care ochii îi por]i mereudupâ a[tri,Vaca sacr\Însemn\riie[ene

Cer a[ vrea s\ fiu eu, ochi f\r\ num\rs\ am” (III, 29).Lui Agathon (altul, cu siguran]â, decâta cela din Banchetul, care era mai în vârst\decât Platon) îi scrie versurile:„C\ci pe-Agathon s\rutând ie[itu-mi-asufletu-n buze,Parc\ s\ plece voind c\tre st\pânul celnou” (III, 32).Înc\ un lucru. În Scrisoarea a VII-a (scri -s\ în 352, la doi ani dupâ uciderea lui Dion[i la vârsta de 75 de ani a lui Platon), filosofulvorbe[te despre întâia c\l\torie în Sicilia(388-387, când Platon avea 40 de ani, iarDion 22) [i scrie: „Ajuns aici (în Sicilia – n.m.), via]a lor pretins\ fericit\, plin\ de os pe -]e italice [i siracuzane, nu mi-a pl\cut câ tu[ide pu]in: s\-]i duci traiul îmbuibându-te dedou\ ori pe zi, s\ nu te culci niciodat\ noap -tea singur (s.m.)”. Câteva pagini mai a poicitim: „gândul la ce avea s\ se aleagâ de a -ce[ti tineri m\ umplea de team\, c\ci dorin -]ele lor se nasc repede [i adesea se pre factocmai în contrariul lor; pe de alt\ par te,[ti am c\ Dion avea din fire un caracter grav[i se g\sea atunci în vârsta deplinei b\r -b\]ii” (s.m.). {i înc\: Dionysios „pre tin deas\-l pre]uiesc pe el mai mult decât pe Dion[i s\-l consider ca prieten (s.m.) cu mult dea -supra unchiului s\u”, adic\ a lui Di on. CândDionysios cel Tânâr trimite pe Di on în exil,spune Platon, „îmi pricinui o ma re spaimâ”,iar dac\ s-ar fi împ\cat cei doi, Di onysios [iDion, pe Dion, spune Platon, „a[ fi avut [ivoin]a [i putin]a de a-l st\pâni cu u[u rin -]\“ (s.m.). Dion, se [tie, era mare ad miratoral filosofiei lui Platon, mai ales pe plan po -litic. Rela]ia lor data din timpul pri mei c\l\ -torii a lui Platon la Siracuza [i du reazâ pes te30 de ani, pânâ la moartea lui Dion.Dion r\mâne oarecum o enigm\ în via -]a erotic\ a lui Platon [i „seduc]ia Siracu -zei”, vorba lui Mark Lilla 3 , transgreseaz\platonismul de la prima c\l\torie pân\ lasfâr[itul lui Dion. {i dac\ Platon a e[uat înleg\tur\ cu Dionysios cel Tân\r, r\mâne dev\zut rela]ia cu fidelul sâu discipol – Dion dinÎnsemn\riie[eneMartin Schongauer:Siracuza (cumnatul lui Dionysos cel B\trân[i unchiul lui Dionysos cel Tân\r), acela pecare Léon Robin îl nume[te „elevul prefe -rat al lui Platon”. C\ci, pentru Platon, Dioneste un Alcibiade care a cedat, [i înc\ defi -nitiv, chiar dac\ interesat, sau tocmai de aceea(Platon, convins de Dion, face lucruri îm -potriva judec\]ii sale a[ezate, lucruri dintreacelea pe care Socrate le-ar fi refuzat lui Pla -ton. De aceea, Platon nici nu i le cere luiSo crate altfel decât punându-l în fa]a faptu -lui împlinit).Foarte discret, Copleston noteaz\, sesi -zând îns\ un lucru esen]ial în leg\turâ cu aMântuitorul ap\rându-i Mariei Magdalena `n gr\din\doua vizit\ a lui Platon în Sicilia (367): „înacel an Dionysos I (cel B\trân – n.m.) mu -rise, iar Dion îl invitase pe Platon la Sira -cu za pentru a se ocupa de educa]ia lui Di -onysos II (cel Tân\r – n.m.), care avea a -tunci aproximativ treizeci de ani. Platon aacceptat [i i-a predat tiranului un curs de ge -ometrie. Totu[i, în curând, gelozia lui Dio ny -sos pe Dion a ie[it la iveal\.“ {i mai inte -resant este faptul c\, revenit cu dificult\]ila Atena dup\ exilarea lui Dion, Platon con -tinu\ s\ se ocupe de educa]ia lui DionysosII într-un mod epistolar, prin coresponden -]\. Iar când Dionysos II îl cheam\ pe filosofcave canem · cave canem · cav23

cave canem · cave canem · cav24în a treia vizit\ sicilian\/siracuzan\, Platonaccept\ (la rug\mintea lui Dion) poate [ipentru a-l influen]a pe tiran s\ fie de acordcu revenirea lui Dion din exil [i s\-i înapo -Martin Schongauer:ieze averea confiscatâ. În tot cazul, Platonnu se sfiie[te s\ numeasc\ „iubire” prietenialui cu Dion.Mark Lilla îmi pare cel pu]in contradicto -riu, se face deseori c\ nu în]elege [i tocmaide aceea îl [i citez pe s\rite f\r\ s\-l mai [i co -mentez prea mult, oricum, nu se poa te spu -ne c\ nu este [i interesant, chiar dac\ [i foar -te interesat. În fine, iat\ cum stau lucru ri le.Spune Mark Lilla, citând celebra scri -soa re platonician\, c\ voluptatea vie]ii sici -liene nu-i place lui Platon, care nu putea în-]elege cum tinerii cu pricina puteau fi înv\ -]a]i a fi chibzui]i [i drep]i dac\ seghiftuiau [i noaptea nu dor meauniciodat\ singuri („sin gur” aici nuînsemna c\ dormeau cu vreo„ea”, ci mereu cu un „el”). Unastfel de stat este pierdut. {i a -tunci, de ce revenea Platon aco -lo? Ca s\ salveze statul respec -tiv pe baza planului lui nebu -nesc cu „regele filo sof” sau cu„filosoful rege”? Poate! Ori cum,Dion îl cheam\ (iar în tinere]eDion fusese „devotat lui Platon[i cauzei filosofiei”). Ce facePlaton?: „dep\[ind îndoielile ca -re-l ro deau, s-a hot\rât în celedin urm\ s\ pur ceadâ la drum”.Ei bine, în acest moment, MarkLilla spune ceva ce poate ficonside rat (sau nu) esen]ial.Ce anume? „Când Martin Hei -degger a revenit la catedr\ în1934, dup\ ru[inoasa lui înves -titur\ ca rector nazist al Universit\]iidin Freiburg, un co leg a -cum uitat, dornic s\-l ru[ineze [imai ta re, l-a întâmpinat sarcastic:«Înapoi la Sira cuza?». Greude g\sit o butad\ mai potrivi t\.Dar ]elurile lui Platon nici c\ pu -teau fi mai diferite de cele ale luiHeidegger”. Platon, to tu[i, nure nun]\. Avea cel pu]in un mo -tiv, nu [tiu dac\ [i cel mai semnificativ:„Dion era un om plinde via]\, aflat în c\utarea mi racolelor”. Platonmai avea înc\ îndoieli, ce bine!, „dar ara]ionat totodat\ – sau a ra]io nalizat pentrusine – (a[a da!, acum îl în]e leg pe Mark Lil -la, î[i procur\ astfel sufi ciente rezerve, câtcuprinde, la drept vorbind nimeni nu-i maipoate repro[a nimic dup\ o asemenea formulare!– n.m.) c\, dac\ nu profita de aceas -t\ ocazie rar\ [i nu f\cea e fortul de a-l în -Sfânta Veronicadrepta pe un tiran c\tre dreptate, putea fiacuzat de la[itate [i tr\dare a filosofiei. A[ac\ s-a hot\rât s\ mearg\.” Platon, sprecinstea lui, nu-[i procur\ astfel de scuze, celpu]in nu în felul acesta, mai a les c\ rezulta -tul celei de-a doua „escapade” în Sicilia nueste deloc fericit. Revine, tot la rug\mintealui Dion, ceea ce nu este de nespus tocmaipentru câ este tot mai suspect!, pentru atreia oar\, m\car c\ Dion era în exil, e[eculse repet\, Platon pleac\.Martin Schongauer: Sfântul Ioan Botez\torulÎnsemn\riie[ene

Martin Schongauer: Sfântul BartolomeuCe se întâmpl\ în continuare? „La treiani dup\ plecarea definitivâ a lui Platon,(Dion) a atacat Siracuza cu o armat\ de mer -cenari [i a eliberat cetatea, alungându-l peDionysios, dar a fost el însu[i tr\dat [i ucistrei ani mai târziu”.Platon are de-a face, pentru ca lucrurilesâ fie clare, cu Dionysios cel B\trân în pri -ma vizit\ [i cu Dionysios cel Tân\r, fiul ce -lui dintâi, în urm\toarele dou\ vizite. Ele -mentul de leg\turâ este Dion, unchiul lui Di -onysios cel Tân\r. Pentru acesta din urm\Însemn\riie[enegaranta Dion când credea c\ deschidereaspre filosofie îl va face [i iubitor de drepta te.Consecin]a, pe termen lung, este una de zas -troas\: „cum se face c\ tradi]ia occidental\a gândirii politice, care începe cu criticareatiraniei de c\tre Platon în Republica [i c\l\toriilesale ratate la Siracuza, a ajuns într-o e -tap\ în care a devenit respectabil s\ sus]iic\ tirania e bun\, chiar frumoasâ?“ Iar Hei -degger, spune Mark Lilla, este exemplul dramaticîn virtutea c\ruia filosofia degenerea -z\ în filotiranie. Spre final,Mark Lilla revi ne la gândurimai bune (le-a avut, de fapt [ide drept, de la început): „Di-onysos a r\mas un consumatornes\]ios al ideilor de mâ -na a doua [i a treia, pe carele-a regurgitat în opere scrisece au f\cut un talme[-balme[din gândirea platonicianâ. Dardac\ Platon [i Dion s-au în -[elat în speran]ele lor, ei nugre[eau [i în privin]a ipote -zelor despre for ]a psihologic\[i care-i atrage pe unii oamenispre tiranie. Este aceea[i for -]\, crede Platon, care-i atragepe al]ii spre filosofie. Acea for -]\ este dragostea, erosul [...].Dragostea vrea sâ fie bun\,dar poate sluji, f\r\ voia sa,r\ ului [...]. Asta fiindc\ dra -gostea provoac\ nebunia, unsoi de nebunie fericit\ pe ca -re ne vine greu s-o contro l\m,fie c\ suntem îndr\gosti]i deo altâ fâptur\ omeneasc\ saude o idee.“ {i filosoful, maimult decât ori ci ne altcineva,este, uneori, atins de nebu niadragostei. Iar Platon, pe Di -on, l-a iubit, o recunoa[te f\ -r\ de povar\ [i f\r\ de t\ga -d\: „seduc]ia Siracuzei esteputernic\ pentru orice gânditor– b\rbat sau femeie –, [ia[a [i trebuie s\ fie” 5 .Martin Schongauer:1Peter Sloterdijk, Critica ra]iunii cinice, vol.II, Editura Polirom, Ia[i, 2003, p. 52.2Ibidem.3Mark Lilla, Spiritul nes\buit. Intelectua liiîn politic\, Editura Polirom,Ia[i, 2005, pp.217 -236.4Frederick Copleston, Istoria Filosofiei.Grecia [i Roma, vol. I, Editura ALL, Bucure[ti,2008, p. 123.5Mark Lilla, op. cit., pp. 217, 218, 219,221, 229, 230, 231, 234. Am tratat pe largproblema aceasta în lucrarea mea, Fenomeno -logia Celuilalt (cazul Platon – Banchetul), Edi -tura Academiei Române, Bucure[ti, 2011.Sfântul Martincave canem · cave canem · cav25

mişcarea ideilor teologice · mi26Corp, sexualitate, eternitate:studiu de caz asuprafailibilit\]ii Sfin]ilor P\rin]i (1)R\sfoind recent Comentariul laEvanghelia dup\ Ioan al lui I -oan Scotus Eriugena, am datpeste un pasaj destul de problematic. Comentândchestiunea p\catului originar, comentatorulîncearc\ s\ explice mani festareauniversal\ a p\catului prin caracterul defiin]\ generic\ al lui Adam, în care ar fi fostcuprins\ întreaga umanitate. P\c\tuind, ela atras în c\derea sa toate genera]iile vii toa -re. Apoi, sursa curiozit\]ii mele: „De bun\seam\, acel unic Adam n-ar fi fost n\scut înlumea aceasta coruptibil\ dac\ nu [l-] ar fiprecedat p\catul naturii umane. Într-ade -v\r, împ\r]irea naturii umane dup\ cele do -u\ sexe, anume b\rb\tesc [i femeiesc, [i dinacestea apari]ia provenirii [i mul]imii ome -ne[ti prin stric\ciune este pedeapsa pentrup\catul universal, prin care întregul neamomenesc a înc\lcat porunca lui Dumnezeuîn rai. (Cartea I, XXXI)“ Traduc\torul DanBatovici completeaz\: natura uman\ pur\sufer\ diferen]ierea sexual\ abia dup\ C\ -d ere, iar sursele acestei doctrine ar fi Ma -xim M\rturisitorul [i Grigore de Nyssa.Ce înseamn\ acest lucru [i ce implica]iis-ar putea desprinde de aici? S\ vedem în -tâi ce ne spune Grigore de Nyssa. În trata -tul Despre crearea omului el vorbe[te maiîntâi despre o aparent\ contradic]ie: dac\Dumnezeu Însu[i nu are în Fiin]a Sa ase -menea diferen]ieri, atunci cum se poate caomul, creat în chipul [i asem\narea Sa, s\fie definit prin diferen]ierea sexual\? A fib\rbat [i femeie înseamn\ „ceva cu totulstr\in de însu[irile lui Dumnezeu“ (p. 48).Traduc\torul Dumitru St\niloae accept\ c\ar fi vorba aici de o teorie a dublei crea]ii,inspirat\ ce mai probabil de Filon din Ale -xandria, cel care vorbea de existen]a unui„om duhovnicesc”, preexistent în gândireadivin\, o omenire total\ care nu se va de -s\vâr[i decât la sfâr[itul veacurilor.P\rintele continu\, exprimându-[i con -vingerea c\ aceast\ împ\r]ire în b\rbat [ifemeie, neavând nimic în comun cu însu[i -rile lui Dumnezeu, „ne încadreaz\ în ceataviet\]ilor necuget\toare” (p. 50). În acestpunct, el se opre[te [i spune c\ ce ea ce vaurma în continuare – o reflec]ie asupra du -blei crea]ii – este pur\ specula]ie [i c\ tainaa cestor lucruri nu a putut fi între z\ rita de -cât de Sf. Pavel, care singur ar fi cunoscutMartin Schongauer:„taina Raiului” înc\ din timpulvie]ii.Astfel, ar exista o prim\ cre a -]ie, „omul în general”, întreaga o -menire cuprins\ în pre[tiin]a luiDum ne zeu. Argumentul s\u se ba -zeaz\ pe Gen. 1:27: „{i Dumne -zeu a creat pe om dup\ chipul S\u,l-a creat dup\ chipul lui Dumne zeu.“Grigore sintetizeaz\: „De aceea întreagafi re care se întinde de la început pâ -n\ la sfâr [it formeaz\ în singur chip a ceeace este [i azi. Împ\r]irea omenirii în b\rbat[i feme ie a avut loc, cred eu, mai târziu,du p\ ce s-a încheiat alc\tuirea crea]iei.”(p. 51).Bazându-se pe cuvintele Mântuitorului:„La înviere nimeni nici nu se însoar\, nicinu se m\rit\, ci to]i sunt ca îngerii lui Dum -nezeu în cer”, Grigore î[i exprim\ credin]ac\ destinul omenirii este ca, în final, s\ de -p\[easc\ diferen]ierea sexual\, deci [i sexu -alitatea, pentru a deveni „asemenea înge rilor“.Ar exista, crede el, o înmul]ire [i la în -geri, dar modul în care se întâmpl\ acest lu -Grup cu turbaneÎnsemn\riie[ene

cru r\mâne înv\luit în mister. Dac\ nu ar fiexistat p\catul, oamenii s-ar fi putut în mul -]i la fel. În fond, firea oamenilor era foarteapropiat\ de cea a îngerilor. St\niloae numai las\ loc de îndoial\: „Sf. Grigorie cre -de c\ fecioria este o întoarcere la via]a înge -reasc\ (Migne, PG 46, 381), de aceea via ]asexual\ este, zice el, o urmare direct\ a c\ -derii în p\cat. Cel dintâi care a exprimat a -ceast\ credin]\ a fost Filon“ (De mundi opi -ficio”, 46).Probabil pentru c\ Scriptura sus]ine cugreu interpretarea sa (în fond, ideea cre\riiomului ca b\rbat [i femeie apare exact înacela[i verset Gen 1:27, verset despre ca -re Grigore crede c\ ar sintetiza dou\ momenteseparate în timp), el este for]at s\ spe -culeze în continuare [i s\ explice de ce, to -tu[i, Geneza vorbe[te de diferen]e sexualeînainte de C\dere. Explica]ia ar fi c\ Dumnezeu,de[i a vrut s\ fim ca îngerii, a pre v\ -zut c\derea noastr\, a[a c\ ne-a înzestrat,înainte de C\dere, cu caracteristici sexua -le: „în loc s\ r\mânem la vrednicia înge reas -c\, El ne-a îng\duit s\ transmitem via]a dela unii la al]ii întocmai ca dobitoacele [i caviet\]ile necuget\toare”. Continuarea nuar fi cea mai bun\ op]iune pentru un cursdespre Taina C\s\toriei: „C\ci într-adev\ra ajuns ca un dobitoc dup\ ce a primit a -cest fel de na[tere care-l coboar\ pân\ lama terie, înjosindu-l.”Maxim M\rturisitorul (Ambigua 41) pu -ne problema într-un context diferit. Ce îlpreocup\ este o tragic\ diviziune a fiin]ei.Mai exact, ar fi vorba de 5 tipuri de dualita -te: necreatul [i creatul; ceea ce este perce -put cu mintea [i ceea ce este perceput prinsim]uri; natura sensibil\ este împ\r]it\ în cer[i p\mânt; p\mântul este împ\r]it în pa ra -dis [i lumea locuit\ (oikoumene); în sfâr[it,omul este împ\r]it în b\rbat [i femeie.Pentru Maxim, omul este o fiin]\ care artrebui s\ medieze, s\ lege aceste puncte în -tre ele; în el s-ar uni toate aceste diviziuni.El a fost ultimul creat, pentru a uni în sineaceste elemente. Scopul final ar fi unirea atoate cu Dumnezeu. Toate diviziu nile trebu - Martin Schongauer: Fecioara cu prunculÎnsemn\ri ie[enemişcarea ideilor teologice · mi27

mişcarea ideilor teologice · mi28ie s\ fie dep\[ite, inclusiv dife ren -]ierea se xual\. Per soana uman\des\vâr[it\ repre zint\ dispari]iaacestei diferen]ieri, a tin gând astfelscopul divin. Într-un pasaj deo rar\ frumuse]e, Ma xim rezu -m\ aceste idei:În sfâr[it, dup\ toate acesteaune[te prin iubire [i firea creat\cu cea necre a t\ (o! minune a iubiriide oameni a lui Dum ne zeufa]\ de noi), ar\tându-se una [ia ceea[i prin posesiunea haruluica putere habitual\. Ajunsa ici, omul se afl\ întreg [i închip integral într-o întrep\ trun -dere cu Dumnezeu întreg, devenittot ce este [i Dumnezeu,afar\ de identitatea dup\ fiin -]\. (1308 B-C)Hristos, Fiul Omului, ultimulAdam, este îns\ cel care a în f\p -tuit aceasta unire a fi in]ei. El estearhetipul st\rii viitoare a între giiomeniri. Despre chestiunea îndiscu]ie, Maxim crede c\ [i dife -ren]ierea sexual\ este [tears\ înHristos, revenindu-se la o starei ni]ial\ în care, crede el, exista oalt\ mo dalitate de înmul]ire:Prin aceasta socotesc c\ aar\tat tot odat\ c\ poate exis -ta [i alt mod pre[tiut de Dumnezeupentru înmul]irea oame -ni lor, dac\ primul om p\zea porunca [inu se cobo ra la animalitate, abuzând depu terile sale. Astfel, a dep\rtat din firede osebi rea [i împ\r]irea în b\rbat [i feme -ie, de care, cum am spus, omul nu ar fia vut poate numaidecât nevoie, c\ci celef\r\ de care era poate cu putin]\ omuluis\ fi existat nu e necesar s\ persiste pururea.(C\ci «în Hristos, spune Aposto -lul, nu e nici b\rbat, nici femeie»). (1309 A-B)Scurt comentariuLa o privire superficial\ (invit pe cei ca -re au competen]e în filosofie [i limbi clasi -Martin Schongauer:Fecioara cu prunculce s\ nuan]eze aceast\ pozi]ie), ceea ce ve -dem la Filon din Alexandria, Grigore deNyssa, Maxim M\rturisitorul [i Ioan ScotusEriugena reprezint\ ni[te erori în lan]. Pen -tru început, Scriptura st\ în opozi]ie (Gri -gore însu[i recunoa[te c\ ceea ce face el senume[te specula]ie): în versetul 1,27 dincartea Genezei nu exist\ niciun indiciu ca rear sugera c\ Dumnezeu a f\cut pe om b\r -bat [i femeie într-un moment ulterior uneipresupuse prime crea]ii a „omului în gene -ral”, a „întregii omeniri cuprinse în pre [ti -in]a lui Dumnezeu”. În versetul urm\tor,Dumnezeu porunce[te celor doi s\ se în -mul]easc\ (precum îngerii?!) [i s\supun\ p\mântul: atât înmul ]i rea,cât [i munca, or ganizarea par a fideja în planul originar al lui Dum -nezeu pentru oameni. La 1:31,Dumnezeu vede c\ tot ce f\cuseera „bun”, o confirmare clar\ c\uniunea dintre b\r bat [i femeie,familia, organizarea social\, mun -c\, întreaga Crea]ie fac parte dinplanul di vin. La 2:15 se vorbe[tedin nou despre porunca de a lu -cra [i p\zi gr\dina Edenului. La2:18, în cea de-a doua versiunea nara]iunii crea]iei, Dumnezeuspune c\ o mul are nevoie de unpartener, de comuniunea cu uncel\lalt pentru a se des\vâr[i. La2:24 se spune: „De aceea va l\ -sa omul pe tat\l s\u [i pe mamasa [i se va alipi de so]ia sa; [i eivor deveni un singur trup.”Aluzia la viitoarea familie, caelement esen]ial al propriei noas -tre umanit\]i, este clar\. La fel declar\ este cea la unirea trupeas -c\ între dou\ fiin]e de aceea[iesen]\, dar diferite la nivel psihic[i fiziologic. Termenul ebraic ba -sar, tra dus prin „trup”, po a te aveao varietate mai mare de sensuri:da, el poate în semna „carne”,„trup”, dar [i „om”, „persoan\”,ba chiar „omenire”. Cu alte cuvinte,nu numai c\ aici se indi c\ faptul c\uniunea dintre b\rbat [i femeie este mij -locit\ prin corporalitate, ba chiar impo si -bil\ f\r\ aceasta, dar se spune [i c\ rezulta tulacestei u niuni este: 1. o conexiu ne indisolubil\ între cei doi, atât de adân c\, încâtscoate la iveal\ esen]a lor comu n\ – „uma -nitatea, basar”, des\vâr[indu-i. De la ex -cla ma]ia din versetul precedent, atunci cândAdam observ\ c\ E va este „car ne din car -nea mea”, deci o alt\ fiin]\ uma n\ de careîl leag\ o identitate trans cendent\, cercul eînchis acum, când omul î[i reg\se[te uma -nitatea, dar într-un mod diferit, prin tr-un focÎnsemn\riie[ene

Martin Schongauer:Fecioara cu prunculpurificator al iubirii; 2. o nou\ per soan\,un copil care va fi semnul familiei unite, aliubirii [i al comuniunii dintre genera]ii, ocomuniune a memoriei, tradi]iei, istoriei.Nu numai c\, în doar câ te va cuvin te, Scrip -tura ofer\ un prim argu ment pentru indiso -lubilitatea c\s\toriei [i pentru considerareauniunii conjugale ca având un rol unitiv [iprocrea tiv (niciodat\ separate unul de cel\ -lalt), dar, într-un sens mai larg, ea descrie tai -na iubi rii, originea [i destinul final al omului.Apoi, întreaga Tradi]ie a Bisericii st\ îm -potriva acestor comentatori. Aici îns\ meri -t\ eviden]iate câteva nuan]e: probabil subinfluen]a lui Grigore [i Maxim, probabil [i alui Origen, este drept c\ mult timp s-a spusdespre c\s\torie c\ este „un remediu pentruconcupiscen]\”, un soi de compromismenit a „st\pâni” înclina]ia spre p\cat, darnecesar [i conserv\rii speciei umane. Bise -rica a avut o atitudine ambigu\ fa]\ de sexu -alitate, iar reflec]ia asupra erosului ca mij -locitor al iubirii [i des\vâr[irii a fost multtimp destul de timid\. Consensul [i pozi]iaoficial\, îns\, nu au înclinat niciodat\ sprea considera sexualitatea [i/sau diferen ]ie -rea sexual\ c\ fiind consecin]e ale C\derii.Convingerea Bisericii a fost mereu, chiar da -c\ uneori accentele au fost destul de pu]inatractive pentru era post-Romantism, c\scopul c\s\toriei este dublu: uniunea [i pro -crea]ia. În secolul al XX-lea, reflec]ia se îm -bo g\ ]e[te considerabil, punând într-o lumi -n\ mai accentuat\ aspectul pozitiv al ale ge -rii vie]ii conjugale, c\ o op]iune pentru opersoan\, ca un angajament total, definitiv,prin care cineva se d\ruie[te altcuiva, cu unrespect sacru fa]\ de trupul [i sufletul celui -lalt, elemente unite indisolubil în per soanasa. Sintetizând dou\ mii de ani de c\ut\ri,Catehismul Bisericii Catolice din 1993 vaproclama caracterul trupului ca templu alDuhului Sfânt, element bun, voit de Crea -t or, vrednic de cinste, menit s\ învie.Apoi:„B\rbatul [i femeia sunt crea]i, a di c\ vo -i]i de Dumnezeu: într-o perfect\ egalita -te c\ persoane umane pe de o parte, iarmişcarea ideilor teologice · miÎnsemn\riie[ene29

mişcarea ideilor teologice · miMartin Schongauer:Fecioara cu prunculpe de alt\ parte, în fiin]a lor de b\rbat [i,respectiv, de femeie. «A fi b\rbat», «a fifemeie» este o realitate bun\ [i voit\ deDum nezeu: b\rbatul [i femeia au o dem -nitate nepieritoare ce le vine în chip nemijlocitde la Dumnezeu, Crea to rul lor.B\rbatul [i femeia sunt, cu o identic\demnitate, „dup\ chipul lui Dumnezeu».În «faptul de a fi b\rbat» [i în «faptul dea fi femeie», ei reflect\ bun\tatea [i în ]e -lepciu nea Creatorului.Dumnezeu nu este nicidecum dup\chipul omului. El nu este nici b\rbat, nicifemeie. Dumnezeu este spirit pur, în ca -re nu exist\ loc pentru diferen]ele de sex.Îns\ «perfec ]iunile» b\rbatului [i ale femeiireflect\ ceva din infinita perfec]iune alui Dumnezeu: ale unei mame [i ale u -nui tat\ [i so].” (Art. 369-370).Desigur, aceste articole reprezint\ doarpuncte de plecare, de orientare a unei reflec -]ii mai adânci. Cu toate acestea, ele sunt u -tile, pentru c\ pun în eviden]\ sursa eroriilui Grigore [i a lui Maxim M\rturisitorul.S\ ne întoarcem la ei.Ce pare s\-l induc\ în eroare pe Grigo -re este ideea c\ omul este f\cut în chipul [iasem\narea lui Dumnezeu. Dumnezeu, ne -fiind caracterizat de diferen]ieri, nu puteadecât s\ creeze o fiin]\ plenar\, un om to -tal, nediferen]iat în b\rbat [i femeie, cares-ar fi înmul]it precum îngerii. El invoca însprijinul pozi]ie sale citatul din Scrisoareac\tre Galateni 3:28: „nu mai este nici iu -deu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nicib\rbat [i nici femeie: voi to]i sunte]i una înHristos Iisus.” Dar s\ fie oare acesta sensulinten]ionat de Pavel? Contextul aces tui frag -ment este argumenta]ia sa în leg\tur\ cucontroversele ce îi divizau pe cre[tinii iuda -izan]i de cei proveni]i dintre p\gâni, el în -cercând s\ arate c\ Hristos inaugureaz\un Nou Leg\mânt care îi face pe to]i egaliîn sens sacramental. Pledeaz\ îns\ Pavelpentru o egalizare social\, prin revolu]ie,sau pentru o [tergere a diferen]elor întrese xe? Nu. Din contr\, în leg\tur\ cu ulti -mul aspect, el plaseaz\ C\s\toria la30Însemn\riie[ene

nivelul --unei mari taine, care imit\ uniuneamistic\ dintre Hristos [i Biserica Sa:„B\rba]ilor, iubi]i-v\ so]iile a[a cumHristos a iubit Biserica [i s-a dat pe sinepentru ea, pentru a o sfin]i, purificând-oprin baia apei în cuvânt, ca s\ [i-o prezin -te sie[i c\ o Biseric\ glorioas\, f\r\ s\ ai -b\ vreo pat\ sau rid sau ceva asem\ n\-tor, ci s\ fie sfânt\ [i neprih\nit\. Tota[a [i b\rba]ii trebuie s\-[i iubeasc\ so ]i -ile ca pe trupul propriu. Cine î[i iube[teso]ia se iube[te pe sine. C\ci nimeni nu[i-a urât vreodat\ propriul trup, dimpo -triv\, îl hr\ne[te [i îl îngrije[te a[a cum[face] Hristos pentru Biseric\. C\ci to]i sun -tem m\dulare ale trupului s\u. De aceeaî[i va l\sa omul tat\l [i mama [i se va unicu so]ia sa [i cei doi vor fi un singur trup.Misterul acesta este mare: eu o spun cuprivire la Hristos [i la Biseric\, dar [i cuprivire la voi: fiecare s\-[i iubeasc\ so]iaca pe sine însu[i, iar so]ia s\ aib\ respectfa]\ de b\rbat.“ (Ef 5: 25-33).În secven]a Mt. 19:1-9, Mântuitorul re -ia înv\]\tura din Geneza, înt\rind ideea indisolubilit\]iic\s\toriei. Conform Evan ghe -lis tului Ioan, prima minune s\vâr[it\ deIisus este la nunta din Cana Galileii: dinco -lo de multiplele semnifica]ii adi]ionale aleacestui act, el reprezint\ o clar\ confirma -re a caracterului bun [i sacru al c\s\toriei.E drept, Grigore [i Maxim se bazeaz\ pe unpasaj mai greu de interpretat, cel în careIisus r\spunde întreb\rii batjocoritoare asaducheilor despre femeia care s-a m\ritatpe rând cu [apte fra]i [i despre care nu s-ar [ti cui va apar]ine în împ\r\]ia cerurilor:„V\ în[ela]i pentru c\ nu cunoa[te]i Scripturile,nici puterea lui Dumnezeu. C\ci laînviere nici nu se vor însura, nici nu se vorm\rita, ci vor fi ca îngerii în cer.” (Mt. 22:29-30)“, le r\spunde Iisus acestor oamenicare nu credeau în învierea mor]ilor [i careîncercaser\ s\ Îl pun\ în dificultate prin a-cest exemplu.Alin VARAMartin Schongauer:Fecioara cu prunculmişcarea ideilor teologice · miÎnsemn\riie[ene31

ursa ideilor economice · burs32Tiberiu Br\ileanEconomia buddhist\Din punctul meu de vedere, toate doctrinele,oricât de rafinate, propuse de a[azisa „[tiin]\ economic\”, au e[uat, maide vreme sau mai târziu, în practic\, înconfrun tarea cu realitatea. Bazat pe axi -ome false, mainstreamul actualei [tiin]eneoclasice e ast\zi dep\[it. Are dreptatePascal Buckner s\ considere c\ [tiin]a e -conomi c\ a pre luat discursul oracular, si -bilinic, ce poate fi interpretat în fel [i chip,de aceea nici nu am avea de-a face cu overitabil\ [tiin]\.Se caut\ noi abord\ri, noi solu]ii, uneiproblematici tot mai complexe, pe care sin -guri am complicat-o inutil, de fapt, în do -rin]a de a p\rea cât mai „[tiin]ifici”, prinîndep\rtarea de principiile clasicilor [i prinl\comia noastr\ lipsit\ de m\sur\ [i de bu -n\ cuviin]\. Ca orice activitate uman\, e -conomia ar trebui s\ se inspire din legile di -vine ce structureaz\ universul, kosmos-ul(care în greac\ înseamn\ ordine materia -l\, emo]ional\ [i spiritual\, deopotriv\). Fi -in]a suprem\ nu este comprehensibil\ de -cât prin atributele sale: bine, adev\r, frumos,dreptate, iubire, compasiune, ierta re,în]elepciune, armonie. Acestea ar trebui s\fie principiile pe care s\ se bazeze gândirea[i activitatea uman\ a economiei. S\recunoa[tem c\ ele au fost uitate odat\ cudesacralizarea societ\]ilor [i c\ în locul loram instalat un materialism grosier [i un e -goism feroce, o l\comie debordant\ [i omercantilizare oarb\, care numai bine nupot aduce. De[i este scris c\ „în sudoareafe]ei tale î]i vei mânca pâinea ta”, muncas-a demonetizat ca norm\ social\ [i mijlocde recuperare a altitudinii spirituale la caream fost crea]i, crescând propor]ional cantitateade lene. În Suedia, de pild\, leneaeste considerat\ o boal\, iar „bolnavilor” lise acord\ ajutoare socialeA[adar, se caut\ doctrine noi, mai alesc\ e vreme de criz\ [i cele vechi nu mai potfi ree[apate. Acceptând de mult determinantelespiritual-religioase ale cre[terii [idezvolt\rii economice [i studiindu-le pe ce -le din religiile abrahamice, m-am între batmereu care sunt cele care stau la baza avân -tului formidabil al Asiei. {i am g\sit. Unadintre ele este a[a-numita „economie buddhist\”.Aceasta se constituie dintr-un an -samblu de principii inspirate par]ial dinconfesiunea buddhist\, cum ar fi: – fiecaretrebuie s\ presteze o munc\ corect\, pentrua asigura o dezvoltare uman\ convena -bil\; – mijloacele de asigurare a existen]eitrebuie s\ fie ob]inute într-un mod corect;Martin Schongauer:– limitarea dorin]elor pentru a evita su fe -rin]a; – urmarea „c\ii de mijloc”, – distinc -]ia dintre nevoi reale [i nevoi artificiale [.a.Termenul de „economie buddhist\” afost utilizat pentru prima dat\ de c\tre a -mericanul E. F. Schumacher, în 1955, laîntoarcerea dintr-o misiune de consultantîn dezvoltare efectuat\ mai mul]i ani înBirmania. Eseul s\u seminal, Buddhist E -co nomics, a fost publicat în 1966, în Asia:A Handbook [i republicat în celebra sa lucrareSmall is beautiful, în 1973. Concep -tul a fost preluat [i utilizat apoi de al]i au -tori, cum ar fi P. Payuto (1973), P. L. Da -niels (2003) [i J. F. Dillard (2009).Dintre toate confesiunile religioase, bud -dhismul, care nu are nici dogm\, nici zei,nici taine sfinte, nici revela]ie, nici rug\ ciu -ne etc, este cel mai aproape de [tiin]a experimenal\modern\, bazat\ pe ipoteze cetrebuie verificate prin experien]\. Economiaortodox\ este îns\ prea cantitativist\,operând numai cu m\rimi m\surabile (uti -litate, avu]ie, profit, dobînd\, resurse, pre],munc\ etc), sub constrângerea rarit\]ii, întimp ce economia buddhist\ caut\ expli ca -Panou cu fructe [i flori (detaliu)Însemn\ri ie[ene

]ia activit\]ilor economice în ob]inerea dec\tre indivizi [i comunit\]i a p\cii interi oa -re [i lini[tii, a armoniei, sub aceea[i constrângerea rarit\]ii resurselor [i se inte reseaz\mult asupra stadiului mental pe carecomportamentul economic ar trebui s\ sebazeze. Cu alte cuvinte, în Occident, eco -nomia a devenit un scop; în Orient, ea ar\mas un mijloc. Pentru Th. Hobbes înc\,scopul activit\]ii umane în general [i economiceîn particular era de a evita durerea[i de a c\uta maximizarea pl\cerii. Economiaortodox\ consider\ deci drept ra]io -nal acel comportament individual ce caut\satisfacerea interesului personal, pl\cereafiind tradus\ în termeni de utilitate, iar ma -niera tipic\ de maximizare a utilit\]ii estede a avea mai mult.Pentru Buddha, toate fiin]ele încearc\s\ evite dukkha, care s-ar putea traduce princonflict, alienare, ignoran]\, durere, mize -rie [i suferin]\. Cele de mai sus sunt produ -se de ata[amentul de dorin]e, de pl\cere,iar solu]ia const\ în reducerea pân\ la su -primare a acestuia. Diminuarea durerii cre[ -te pacea [i fericirea. Deci buddhismul nucaut\ pl\cerea, ci bun\starea, distingândnet între dorin]e [i nevoi, între satisface -rea lor durabil\ [i cea efemer\, care setransform\ în frustrare. Dac\ el consider\c\ avu]ia poate fi [i sub forma unui bun,nu face din el un scop, ci un mijloc.Procesul de produc]ie trebuie deci s\maximizeze calitatea imputurilor umane:el trebuie s\ produc\ competen]e, înzes -tr\ri, creativitate, inova]ie. Lucr\torul nutrebuie s\ se simt\ exploatat, ci trebuie s\în]eleag\ c\ munca sa este util\ pentru el[i pentru semenii s\i. Utilizarea de resurseneregenerabile trebuie minimizat\, ele trebuieînlocuite cu resurse regenerabile. Ri -sipa [i de[eurile trebuie s\ fie minime. Principalulobiectiv al consumului în economiabuddhist\ nu este maximizarea utilit\]ii, cimen]inerea unei bune s\n\t\]i fizice [i psihice,condi]ie necesar\ pentru eliberareade dukkha [i urmarea unei „c\i nobile”.Scopul principal al economiei buddhiste îl Martin Schongauer: PreotÎnsemn\ri ie[enebursa ideilor economice · burs33

ursa ideilor economice · bursMartin Schongauer:Ecce homoconstituie diminuarea durerii [i a suferin]eituturor fiin]elor vii. Spre deosebire de eco -nomia capitalist\, în care valorile de baz\sunt interesul personal [i concuren]a, valo -rile de baz\ ale economiei buddhiste suntnon-eul [i compasiunea, ambele condu -când la cooperare.Economia buddhist\ distinge între va -loarea superficial\, legat\ de dorin]e [i sti -mulat\ sau chiar creat\ prin publicitate [ivaloarea real\, determinat\ de capacita teaunui bun de a satisface o trebuin]\ le gat\de un trai mai bun. Exist\ deci un consumpozitiv [i unul negativ. Viziunea buddhismu -lui este una holistic\, ce are în vedere an -samblul consecin]elor, sau externalit\]ilorpozitive [i negative, materiale [i spirituale.Ideea de cale de mijloc îndeamn\ la mode -ra]ie, optimul bun\st\rii reprezentând în -tr-adev\r o cale de mijloc între maximi za -rea [i minimizarea consumului sau a pl\ -cerii. În unele cazuri, chiar non-consumultotal poate avea consecin]e favorabile a -su pra dezvolt\rii. Dimpotriv\, supraconsu -mul, poate avea consecin]e negative atâtasupra consumatorului, cât [i a celor caresunt astfel priva]i de resursele necesare.Buddhismul asociaz\ mul]umirea, sau sa -tisfac]ia, cu absen]a dorin]elor artificiale.Calea sa spre bun\stare implic\ reducereadorin]elor artificiale [i sus]inerea dorin ]e -lor legate de calitatea vie]ii.Cel mai mult difer\ economia buddhis -t\ de cea ortodox\ în ce prive[te con cep -]ia despre munc\. În concep]ie ortodox\,ea este un r\u necesar. Pentru angajator,este un cost ce trebuie, desigur, redus la mi -nimum, în timp ce pentru lucr\tor, ea re -prezint\ o „dezutilitate”, un sacrificiu altimpului s\u, al confortului s\u, acceptatpentru un salariu compensatoriu. Pentrubuddhism, munca are trei func]ii: a) ofer\persoanei [ansa de a-[i utiliza [i dezvoltafacult\]ile; b) îi permite s\-[i dep\[easc\egocentrismul, pentru a colabora eficientcu alte persoane [i c) produce bunuri [iservicii necesare unei existen]e convena -bile. Munca [i distrac]ia reprezint\ dou\ fa -34Însemn\ri ie[ene

]ete ale aceluia[i proces [i nu pot fi separatef\r\ a distruge bucuria muncii [i bine -cuvântarea odihnei.Scopul principal al unei politici econo -mice buddhiste nu este deci de a maximi -za produc]ia, nici munca, ci de oferi un locde munc\ util tuturor celor care au nevoiede el. În realitate, spun buddhi[tii, nici nuexist\ produc]ie, nu exist\ decât conversiuni,transform\ri, obligatoriu asociate u -nor distrugeri. Unele astfel de distrugeri suntacceptabile, altele nu. Non-produc]ia poa -te fi deci o activitate economic\ util\. A poi,produc]ia nu are neap\rat scopuri comerciale.Aceea[i produc]ie, mai ales în do me -niul serviciilor, poate fi asigurat\ fie prinschimburi comerciale fie prin schimburinon-comerciale, cum se întâmpl\ de pild\în cadrul rela]iilor de bun\ vecin\ ta te.Concuren]a este în]eleas\ ca natural\.Cînd oamenii caut\ pl\cerea imediat\, eisunt gata s\ agoniseasc\ f\r\ limite o biec -tele propriilor dorin]e [i deci f\r\ nici oconsidera]ie pentru nevoile celorlal]i. A cestinstinct ar putea fi redirijat îns\ spre o for -m\ de „cooperare artificial\” a unui grup(întreprindere) aflat în concuren]\ cu altgrup (alt\ întreprindere). Adev\rata coope -rare este legat\ de c\utarea bun\st\rii [i derezolvarea problemelor comune.Economia ortodox\ nu judec\ alege ri -le f\cute de actorii economici. Un bun poa -te fi ob]inut printr-un mijloc moral sau imoral,într-un scop moral sau imoral [i are a -ceea[i valoare. În buddhism, dimpotriv\,orice alegere are o valoare etic\, pentru c\alegerile creaz\ karma, destinul, care va a -vea consecin]e directe sau indirecte, bunesau rele, pentru fiecare individ, societate saumediu înconjur\tor. Scopul implicit al vie -]ii în economia ortodox\ îl reprezint\ celscris în Constitu]ia american\: „c\utareafericirii”. Problema st\ în aceea c\ ferici reaeste o calitate foarte vag\ [i c\ economiaortodox\ evit\ cu neavenit\ grija aspecte -le legate de de psihologie, de[i ea e bazat\de la un cap\t la altul pe concepte psihologicecomplexe (dorin]e, alegeri, satisfac -Martin Schongauer:]ii etc). De[i neglijeaz\ tocmai factorul u -man, ea se consider\ autosuficient\. Con -siderîndu-se astfel, ea nu poate vedea faptulc\ fericirea pe care o propune este unacontingent\, deoarece depinde de obiecteexterioare, pe care individul nu poate nici -odat\ s\ le st\pâneasc\ deplin.Punctul de vedere buddhist este maipu]in idealist [i mai pragmatic. Buddha a -firm\ simpli: „Exist\ suferin]\”. Este o realitateinconturnabil\. Pentru Buddha, ca -uza suferin]ei este dorin]a bazat\ pe ignoran]\.Suprimarea dorin]ei trebuie deci s\fac\ s\ dispar\ suferin]a.Economia bud dhis t\ nu reprezint\, prinurmare, decât o condi]ie necesar\ dobân -dirii unei fericiri independente de obiecteexterioare, sau cel pu]in, pentru persoa ne -le mai pu]in avan sate spiritual, a unei fericiriarmonioase.Iisus pe tronbursa ideilor economice · bursÎnsemn\ri ie[ene35

pensula şi dalta · pensula şi da36Pe lista „ciucurenti[tilor“,dar altcum decât ei:Iacob Laz\rÎn folclorul specific breslei pictorilor cir -cul\ de mult\ vreme un stereotip, potri vitc\ruia orice discu]ie despre art\ pe carecineva ar putea s\ o aib\ la un momentdat cu maestrul Iacob Laz\r (n\scut însatul Trife[ti, jude]ul Neam], la 18 iunie1931) va începe [i se va termina invariabilcu m\car o referire substan]ial\ la AlexandruCiucurencu. Aveam s\ m\ conving euînsumi de acest lucru când, pe parcursul aaproape trei ore, cât a durat recenta meavizit\ în casa-atelier a pictorului, situat\ peo str\du]\ din apropierea G\rii Basarab dinBucure[ti, am încercat toate strategiile [itoate trucurile înv\]ate de-a lungul anilor încare am practicat gazet\ria pentru a afladin chiar gura interlocutorului meu în ceconst\ identitatea stilistic\ a crea]iei sale,[tiut fiind faptul c\ fiecare artist are o p\ -rere proprie despre sine însu[i care ra re -ori corespunde integral modului în care eleste perceput, în plan „obiectiv”, de c\trecritic\ [i public.Concret, la oricare dintre întreb\rilemele care vizau subiectul în cauz\, IacobLaz\r îmi r\spundea în a[a fel încât eramcumva constrâns s\ accept c\, de fapt,nici nu exist\ o problem\ de genul celeiformulate de mine, dar, dac\ ar fi posibils\ p\trundem împreun\, în cadrul dialo -gu lui nostru, în miezul unei posibile „tai -ne” a marii crea]ii, atunci ar trebui s\ c\ -ut\m în alt\ parte, respectiv în stilul [i înopera lui Alexandru Ciucurencu.Evident, g\sim în acest gen de aborda -re o imens\ modestie, îns\ nu putem explicatotul numai prin prisma ei; probabil,lec]ia estetic\ a maestrului atât de des invocata avut cândva o importan]\ cople -[i toare în determinarea cursului destinuluiartistic al lui Iacob Laz\r, motiv pentru ca -re el nu poate vorbi despre sine însu[i f\r\a o aminti ori de câte ori are ocazia. Aceas -ta în pofida faptului c\ nu i-a fost nicioda -t\ în mod direct student. Dar ce importan -]\ mai prezenta oare acest am\nunt în fa ]alegendei pe care Ciucurencu o întruchi panu numai în cadrul Institutului de ArteIacob Laz\r:Plastice „Nicolae Grigorescu”, ci [i în culturaromâneasc\ a acelei perioade, cândse spunea, nici mai mult, nici mai pu]in,c\ str\inii interesa]i de turismul cultural veneauîn ]ara noastr\ pentru trei lucruri:m\n\stirea Vorone], ansamblul sculptural„Constantin Brâncu[i” de la Tg. Jiu [i atelierulîn care lucra Alexandru Ciucuren cu?!Ascensiunea [i sfâr[itul lui Ion IonTân\rul Laz\r a candidat la concursulde admitere în Institutul „Nicolae Grigo -rescu” din Bucure[ti în calitate de autodidact.Provenea dintr-o familie s\rac\, a[ac\ nu a avut posibilitatea s\ urmeze un li -ceu de arte plastice sau s\ se preg\teasc\m\car cu vreun pictor profesionist, cares\ mai dea dovad\ pe deasupra [i de cevahar pedagogic, cu toate c\ la un momentdat sculptorul Ion Dohatcu, pe care îl cu -Hu[iÎnsemn\riie[ene

Iacob Laz\r:Floarea soareluinoscuse pe vremea când ucenicea într-unatelier de feronerie, i-l recomandase în a -cest scop lui Gherghe Vân\toru.De Alexandru Ciucurencu î[i aminte[ -te c\ a auzit pentru prima dat\ imediat du -p\ ce a devenit student. Se nimerise peu nul din holurile institutului [i cineva, opersoan\ mai în vârst\, aflat\ în preajm\,i l-a ar\tat unui novice, cum era [i el, pemarele profesor. [i-a îndreptat instinctivprivirea în direc]ia indicat\, dar n-a v\zutdecât… un instalator. Proverbiala înf\]i[a -re modest\ a celebrului pictor l-a indus [ipe el în eroare…În facultate, i-a avut ca dasc\li, printreal]ii, pe Alexandru Steriadi, George Lo wen -dal, Gheorge Labin, {tefan Constanti nes -cu, îns\ adev\ratul s\u magistru a de ve nitpe parcurs [i a r\mas, f\r\ doar [i poa te,Alexandru Ciucurencu, de a c\rui pictur\era pur [i simplu fascinat. În atelierele institutuluil-a întâlnit [i pe Marius Cilie vici, cucare avea s\ lege o prietenie trainic\, materializat\de timpuriu [i prin tr-o strân s\ co -laborare profesional\. Mai exact, era vor -ba de ilustrarea unor c\r]i de mare tiraj pu -blicate de editurile vremii: „Cartea Ru s\”,„Editura Tineretului”, „E.S.P.L.A.”. Dese -nele lor, într-atât de a preciate încât figurauca teme obligatorii la examenul de stat dela sec]ia de istorie [i teorie a artei, au ap\ -rut în volume ale unor autori celebri, prin -tre care Dostoievski, Gorki, Dickens, subpseudonimul Ion Ion. Succesul le-a adus [iun alt standard de via ]\ care le-a îng\duits\ se transforme a proa pe peste noapte dinni[te ti nerei ca re îm pu[cau francul, tr\indde azi pe mâi ne, în adev\ra]i domni ce-[ipermi teau s\ ia ma sa la Cap[a în companialui Eugen Schi le ru.„Boieria”, dar [i boemia mai mult saumai pu]in for]at\ aveau s\ ia sfâr[it imediatdup\ absolvirea facult\]ii. În anul 1956se c\s\tore[te cu Rodica Stafie, cea careavea s\ devin\ ea îns\[i un mare pictorromân contemporan sub numele de Ro -dica Laz\r, [i decide s\ renun]e la ilus tra -]iile de carte [i, implicit, la beneficiile fi -pensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\riie[ene37

pensula şi dalta · pensula şi daIacob Laz\r:nanciare, dar nu numai, aduse de acestea.Venise vremea s\ se confrunte cu sine în -su[i, s\-[i consacre latura profesional\ aexisten]ei exclusiv picturii.„Un peisaj? O natur\ moart\?Un nud? Nu, o pictur\!”„Obsesia” Ciucurencu revine de la si ne.Pentru a-i în]elege pe deplin arta, dar [i pen -tru a evita s\ sfâr[easc\ asemenea unuisimplu emul al acestuia, cite[te tot felul detratate despre tehnica picturii, luându-sela întrecere în ceea ce prive[te cantitatea[i diversitatea lecturilor cu Traian Br\dean[i Marius Cilievici. Aflând cu ce î[i „pierd”vremea cei trei, profesorul Ciucurencu i-aB\rcichemat la el [i, folosindu-se de reproduceridup\ lucr\ri de Rembrandt, Utrillo, Klee [iMondrian, le-a ]inut o nou\ lec]ie, de dataaceasta ex cathedra, modalitate de a înt\ -ri concluziile pe care ei le cuno[teau deja,dar pe care nu [i le însu[iser\, probabil, pedeplin: nu trebuie s\ te a[ezi în fa]a [evale -tului gândindu-te c\ ai de f\cut un portret,un peisaj sau o natur\ static\, ci c\ ai def\cut o pictur\; organizarea suprafe]ei esteesen]ial\, nimic nu poate fi mai important;trebuie c\utat mereu echilibrul întretonuri [i suprafa]a luminoas\.Urmând calea indicat\ de aceste câte -va repere, Iacob Laz\r [i-a dat seama, pede o parte, de faptul c\ pictura lui Ciucu -rencu reprezenta prin ea îns\[i o adev\ -rat\ paradigm\, c\reia nu avea cum [i,mai ales, de ce s\ i se sustrag\, de vremece constituia o sintez\ stilistic\ în care e -rau magistral prelua]i [i valorifica]i precursoride talia lui Luchian, Andreescu, To -nitza, Ressu, dar [i o deschidere exemplarsugerat\, prin rafinamentul extrem al pale -tei cvasimonocrome specifice mai ales ultimeiperioade de crea]ie, spre arta moder -n\ abstract\, iar pe de alt\ parte a realizatc\ îi este sortit ca propria sa lupt\ s\ oduc\ nu cu posibilele influen]e de care artrebui s\ se p\zeasc\ ori s\ scape, ci cupictura îns\[i, singura în stare, în cazul încare va ie[i înving\tor, s\ îl pun\ la ad\ -post de macul\rile alogenetice sau de consecin]eleminimalizatoare ale acestora.Drumul s-a dovedit a fi greu, dar toateeforturile depuse pentru parcurgerea luiau fost pe deplin r\spl\tite. Privit\ din„piscul” unei cariere care acoper\ o jum\ -tate de secol (prima lui „personal\” – de fapt,o jum\tate de „personal\” –, deoa re ce a ex -pus al\turi de so]ia sa, Rodica Laz\r, a[acum avea s\ mai fac\ de alte multe ori du -p\ aceea, a avut vernisajul în anul 1963),opera maestrului se relev\ a fi de o mare,nea[teptat\ complexitate, în ansamblul c\ -reia rafinamentele tehnice, diverse [i adeseaspectaculare, sus]in o construc]ie ima -gistic\ eminamente liric\, generat\ de osensibilitate elegiac\, romantic\ chiar, înclinat\spre reveria feeric\, atent [i efici -ent echilibrat\ îns\ de o luciditate de orfe -vru ce [tie foarte bine care sunt limitelepân\ la care poezia în stare pur\ poate fil\sat\ s\ erodeze contururile certe ale rea -lului f\r\ riscul surp\rii întregului e[afodajmetaforic sub aparenta ap\sare a inconsisten]eiconceptuale.Trebuie s\ fii pictor, [i înc\ unul mare,pentru a putea s\ identifici cu exactitatetoate componentele complicatului alfabetmorfocromatic [i, nu mai pu]in, toate regulilede compunere c\rora li se supun a -cestea în scopul elabor\rii unui impecabildiscurs plastic, apt de a rezista f\r\ proble -38Însemn\riie[ene

me de acurate]e a propriilor semnifica]iia tât la provocarea capcanelor sensibi lit\ -]ii, cât [i la aceea a unei analize ra]ionalesobre, glaciale, a[a cum este în ultim\ instan]\crea]ia lui Iacob Laz\r!Armonia ca sobrietate cromatic\Aparent, artistul preia cu acribie unuldintre postulatele centrale implicite ale pic -turii lui Alexandru Ciucurencu, din care sepoate deduce c\ expresivitatea culorilor,capacitatea lor de a comunica cu maxim\elocin]\ vizual\, ca s\ spun a[a, nu sunt dec\utat, [i cu atât mai pu]in de g\sit în diver -sitatea luxuriant\ a nuan]elor [i în intensi -Iacob Laz\r:tatea suprastimulat\ a acestora, ci, dim -potriv\, într-o palet\ cu minimum de componente,savant a[ezate îns\ pe o su pra fa -]\ perfect organizat\, în care forma [i culoareatind s\ se poten]eze reciproc [i s\-[isubstituie o parte din func]ii prin subtiletransferuri de propriet\]i spa]io-senzoriale(aproape = cald/ departe = rece). Prin urmare,contrastul termic (cald – rece) [i celde calitate (accente de culori saturate pe su -prafe]e generoase de culori desaturate) ca -p\t\ prioritate, al\turi de utilizarea culo rilorde valori sensibil egale (ro[u al\ turi deverde, de exemplu). Lucr\ri precum ce le in -titulate „C\lug\r” (2003), „B\rci” (2002),Portret„Orfelinat” (2005), „Ograd\” (2001), „Ar -lechin” (2000), „Ora[” (2000), „Strad\”(2003), „Iarn\” (2000), „Ponton” (2000),dar [i altele, mai vechi, ilustreaz\ elocventastfel de op]iuni cu valoare de principiu,dar este de observat faptul c\, în timp ceaustera sintez\ ciucurentian\ tinde spre oiluminare din ce în ce mai v\dit sesizabil\a suprafe]ei pictate, Iacob Laz\r se îndreap -t\ spre o sobrietate cromatic\ dominat\ deculori închise – verde, albastru plus negru– animate pe alocuri de ro[u [i ocruri. A -ceasta nu este îns\ o regul\ general valabi -l\, unele pânze fiind adev\rate „recitaluri”de monocromie bazate pe anumite vari e -t\]i de ro[u [i pe negru.Pe de alt\ parte, desenul bine definitde linia lapidar\ [i incisiv\, specific, de re -gul\, lui Alexandru Ciucurencu devine înunele lucr\ri ale lui Iacob Laz\r doar o a -paren]\ coborât\ în adâncurile straturilorde culori care definesc ele însele formele.De aceea, dar [i din multe alte motive,în ciuda faptului c\ într-o vreme se manifestao adev\rat\ voluptate a criticilor [icronicarilor de art\ de a face liste înc\ p\ -toare de „ciucurenti[ti” (versus „babi[ti”,desigur!) pe care figurau cu intermiten]\[i cei doi so]i Laz\r, trebuie spus c\ lucru -rile st\teau oarecum altfel [i c\ singurulartist care a dus în mod deliberat mai departesistemul de gândire plastic\ [i stilulciucurentiene, r\mânând el însu[i, a fostMarius Cilievici. Ceilal]i au avut destine di -ferite, unii neputându-se desprinde de peorbita maestrului [i sfâr[ind într-un epigonatprevizibil, al]ii g\sindu-[i f\ga[e propriipe care au mers f\r\ [ov\ieli sau oco -li[uri. Printre ace[tia din urm\ se num\r\,evident, [i Iacob Laz\r, un pictor de marevaloare, a c\rui modestie, cum spuneam,ie[it\ din comun, nu-i poate pune în um -br\ statura artistic\ distinct\ nici atuncicând î[i exprim\ cu mult entuziasm admi -ra]ia necondi]ionat\ pentru geniul lui Ale -xandru Ciucurencu [i nici atunci când de -clar\ despre cea care i-a fost so]ie, regretataRodica Laz\r (1931-2009), c\ îi erapensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\riie[ene39

pensula şi dalta · pensula şi daIacob Laz\r:Trife[tisuperioar\ din punct de vedere al intui]ieiplastice [i c\ îi pare nespus de r\u c\ nui-a spus asta, r\spicat, în timpul vie]ii ei.Imposibila separareAjuns aici, trebuie s\ m\rturisesc faptulc\ inten]ia mea de a scrie un articol exclusivdespre arta lui Iacob Laz\r r\mâne,cumva, o utopie, de vreme ce aceasta nupoate fi desp\r]it\ în mod real de cea aRodic\i Laz\r. Au creat împreun\ înc\ dinanii primelor afirm\ri [i confirm\ri, [i-auales drept crez fundamental dedicarea pro -fesional\ [i respectul pentru lucrul bine f\ -cut, au avut ambi]ia de a p\stra viu, în totce au creat, spiritul marii picturi româ ne[ti,f\r\ a renun]a la conexiunile fire[ti [i foar -te necesare de altfel cu orient\rile stilistice[i conceptuale ale timpului lor [i au reu[its\ se impun\ ca un cuplu de arti[ti redu -ta bil. Personalit\]i puternice [i distincte,evoluând pe coordonate originale cât sepoate de bine individualizate, cei doi au slu -jit pictura în numele unei concep]ii artisticestrâns îngem\nate cu valori etice pere -ne, nenegociabile. O concep]ie convertit\pas cu pas într-o viziune estetic\, dar [i mo -ral\ (dac\ este s\ lu\m în considerare fie[i numai cultul exemplar al profesiei oriautoîndatorarea fa]\ de tradi]ie) materiali -zat\, la rândul ei, în modalit\]i de expri ma -re dificil de încadrat în vreunul dintre sti -lurile consacrate.Poate tocmai de aceea, într-un articolîn care, cu respectul cuvenit, dar [i cu mul -t\ obiectivitate, î[i evoc\ p\rin]ii [i le eva -lueaz\ contribu]ia la dezvoltarea artei plas -tice române[ti contemporane, Ion Laz\r,pictor [i eseist cu totul [i cu totul remarca -bil, a propus introducerea termenului de„ariergard\”, pentru a desemna, prin o po -zi]ie cu cel de „avangard\”, un curent care„rea[az\ pictura pe temeliile începuturil or.”Adic\ exact ceea ce au crezut c\ trebu -ie s\ fac\ ([i au [i f\cut, la nivel de excelen]\!)Rodica [i Iacob Laz\r.Corneliu OSTAHIE40Însemn\riie[ene

Martin Schongauer:Na[terea

Cornel UngureanuMax Blecher sau despreavangard\, altfel1. Max Blecher se na[te la Boto [aniîn 1909, dar din a doua lun\ a vie]ii se vamu ta la Roman. Acesta va fi ora[ul lui. Co -pil\re[te cu S. Hay, viitorul pictor SanduDa rie, care evoc\ începuturile lui literare.La 19 ani este diagnosticat cu Morbul luiPott – tuberculoz\ osoas\ – [i este trimis laBerck, pe malul Atlanticului. Va evoca re -vela]ia bolii [i perioada de la Berck în pri -mele sale romane. De acolo îi trimite luiAr ghezi schi ]ele Herrant [i Don Jazz, pecare acesta le public\ în Bilete de papagal.Prietenia cu Paul Minet (membru în re dac -]ia revistei Le Grand Jeu) îl ajut\ s\ debu -teze în celebra re vist\ Le Surrrealisme auservice de la Re volution unde public\ L Inextricableposition. În 1934 îi apare plachetade versuri Corp transparent, în 1936îi apare volumul Întâmpl\ri din irealitateaimediat\, iar în 1927 Inimi cicatrizate.Moare în 1938, postum îi va apare Vizui -na luminat\, carte la care lucra în ultimeleluni ale vie]ii.Max Blecher a participat nu doar la mo -dernizarea romanului românesc, ci [i la istoriaunei avangarde vii, dinamice, crea toare.El exprim\ „ruptura”, timpul nou al arteinu doar prin [ocul maladiei, prin metamorfoz\(ca s\ folosim o deschidere c\tre Kaf -ka), ci [i prin rela]ii directe cu cei care au unprogram creator articulat. Andre Breton,Sa[a Pan\, Geo Bogza, S. Hay (Sandu Da -rie), Dr. Ygrec (D. Gluckmann), Pierre Mi -net (autor care îi faciliteaz\ rela]ia cu AndreBreton) sunt, pentru crea]ia [i ac]iunea sacultural\, prin programul s\u, repere. Re -la]ia cu Arghezi, debutul la Bilete de papagalconstituie elemente ale unui programÎnsemn\riie[eneliterar ilustrat prin poezie, proz\, coresponden]\.O sec]iune a comunic\rii noastre i -lustreaz\ receptarea, în epoc\ (prin autorica Eugen Ionescu sau Geo Bogza, polii u -nei avangarde literare în anii 30) [i criticiiavangardei actuale, de la Radu G. }eposu laDoris Mironescu.Despre programul lui literar, despre pro -iectele lui exist\ m\rturii atât în romanelesale, cât [i în articolele, eseurile publicate înziarele vremii. „În aceast\ simpl\ trecere amea prin via]\, va scrie în Vizuina lumina -t\, dac\ sensul [i importan]a clipelor îmiscap\, asta este poate [i pentru motivul c\în orice moment le „scap” [i eu lor, eva -Martin Schongauer:dându-m\ într-o lume închis\, secret\ [iproprie în cea mai strict\ intimitate. Poatec\, a[a cum cred, nu este nici o diferen]\ în -tre lumea exterioar\ [i cea a imaginilor min -tale. Mi s-a întâmplat chiar s\ v\d, cu ochiimari deschi[i, lucruri care nu se pot petrecedecât în vis....”; „Este cred acela[i lucru a tr\isau a visa o întâmplare [i via]a real\ cea detoate zilele este tot atât de halucinant\ [istranie ca [i cea a somnului. Dac\ a[ vrea,de exemplu, s\ definesc în mod precis în celume scriu aceste rânduri, mi-ar fi imposibil”.În Lumea româneasc\ din 18 martie1938 va recenza Ioana Maria de Geo Bog -za în termeni care îl apropie de confesiunilec\r]ilor sale: „Cu respira]ia t\iat\ am citit a -ceste poeme de calm\ [i exasperant\ frumu -se]e. Este îns\ acesta Geo Bogza de o di ni -oar\...? Pentru mine nu exist\ nici o e zitare[i dac\, în aparen]\, poemele din Ioa na Ma -ria sunt ]â[nite din sânge viu..., ]in to tu[i deaceea[i zbatere sufleteasc\ [i de aceea[i ne -sfâr[it\ disperare a lui Geo Bog za de totde -una./ Este mai mult chiar, o u l u ire c\ ten -siunea poetic\ a putut fi st\pâ nit\....”De pugna elephantorum et dracorummeseria de a citi · meseria de41

meseria de a citi · meseria deMartin Schongauer:În Vremea, 3 martie 1935 Blecher scrie,ca [i în coresponden]\, rânduri despre „po -sibilit\]ile neexplorate ale poeziei”. „Unadintre ele [i poate cea mai important\ esteaceea care î[i face drum clocotitor în poeziamodern\ [i care exprim\ revolta pur\ a poetuluiîn fa]a injusti]iei, a inegalit\]ilor uma -ne [i a conven]ionalismului stupid”.Un psihanalist mai vioi, Roland Jaccard,îl va cita cu admira]ie pe Groddeck „cel ca -re afirma c\ singurii trei tovar\[i care a com -paniaz\ fiin]a uman\, de la leag\n pân\ lamormânt, sunt sângele, urina [i excre men -tele. Groddeck, a[adar, a v\zut c\ în so ciet\ -Scut cu leu]ile [i ideologiile aseptizate, boala, – r\s tur -narea biologiei aseptice – este calea regal\spre în]elegerea umanului./ De fapt, maimult decât sexualitatea, boala, ast\zi, … esteultima posibilitate a unei crea]ii individuale."Ne afl\m într-o societate în care „r\s tur -narea biologiei aseptice“ poate s\ fie „ulti maposibilitate a unei crea]ii individuale“? Boa -la sau încercarea de a reumaniza specia prinlimitele pe care le presupune maladia îl a[a -z\ pe M. Blecher în interiorul unei avangar -de importante pentru în]elegerea seco luluiXX. {i, probabil, a secolului XXI. {i ne a tra -ge aten]ia asupra unui personaj necesar în -]elegerii fracturilor secolului XX: medicul.Doctorul.O carte a Doctorului Y, Pe urmele în]e -lep]ilor, a atras aten]ia prin referin]ele laSpinoza („Întreaga naturã e un Individuum.,adicã, solidaritatea tuturor – fiin]e, nefiin]e– în sânul aceluia[i Tot.“ Despre în]elep]i scriedr. Ygrec: „În]elept, filosof nu e numai spec -tatorul minunilor universului, ci, mai cu sea -mã, acel care [tie sã suporte cu curaj du re -rile [i nici nu jubileazã când a dat peste ce eace se nume[te fericire”. Dr. Ygrec e su p\rat pespiritualismului lui Bergson, care nu poa teoferi nici o solu]ie pentru suferin]a oameni lor.2. Un interval: Dr. Ygrec [i Ble cher.Iat\ de ce acum, când intr\ în pacea de veci,ne înclin\m cu to]ii în fa]a marei lui memo -rii”, scrie Tudor Teodorescu-Brani[te în Me -dicul nostru”, 10 noiembrie 1938. Doc torulYgrec nu-i doar un extraordinar popula -rizator, e un adev\rat medic care are ochipentru frumos. Cite[te c\r]ile de succes alemomentului, e atent la întâmpl\rile de sea -m\ ale literaturii. Î[i d\ mereu cu p\rereacu un entuziasm [i cu o participare care nefac s\ b\nuim c\ pe undeva ar trebui s\ e -xiste [i ambi]ii de literat. Revista pe care cuonoare o organizeaz\, vegheat de Tudor Te -odorescu-Brani[te, se ocup\ de lumea no -u\ [i de maladiile ei: în primul rând, celesexu ale. Din când în când [i de via]a lite ra -]ilor. Medicul îi cite[te cu entuziasm [i scriecu vi bra]ie despre trecerea lor prin lume.Ca, de pild\, despre Blecher. În ciuda interesuluima nifestat în ultima vreme pentru o -pera lui Blecher, nimeni nu a decupat acestarticol din Medicul nostru:„…Sunt câteva luni de când s-a stinsdin via]\ într-o cas\ modest\ dela periferiaora [ului Roman, M. Blecher, unul dincei mai tineri – mi se pare chiar cel mai tâ -n\r (n-a vea nici 30 de ani) – [i – ne permi -tem a zice – din cei mai talenta]i – dac\ nuchiar cel mai talentat dintre tinerii roman -cieri români.Primul s\u volum, intitulat Întâmpl\riîn irealitatea imediat\, a atras aten]iunea42Însemn\riie[ene

cri ticilor literari români asupra talentuluilui Blecher. Al doilea, intitulat Inimi cicatrizate,am putea zice c\ este un romanautobio gra fic. Autorul î[i descrie via]a-inenorocit\ – dar fantastic\ – petrecut\ învestita localitate francez\ Berck-sur-Mer,de pe ]\rmul Oceanului Atlantic. Berck-sur-Mer e un or\ [el care s-a f\cut vestit printratamentele ce se aplic\ acolo – cu frumoaserezultate –bolnavilor atin[i de tuberculoz\osoas\. Cititorii no[tri cunoscdin articole ap\rute în Medicul Nostru ceeste tuberculoza osoa s\. Nefericitul roman -cier român Blecher a stat [i el în acest o -Martin Schongauer:r\[el, spre a se trata pentru o tuberculo -z\ la coloana vertebral\ de care suferea.Ma rele s\u talent de evocare a realit\]ii, avie]ii, i-a dat impuls spre a a[ terne pe hârtie,astfel cum îi p\rea lui, a ceast\ via]\ înBerck-sur-Mer [i a izbutit s\ ne dea u nuldin cele mai originale romane ale lite ra -turii române[ti.E un roman pasionant în care eroii [ie roinele defileaz\ înaintea noastr\ maito]i cu corpul învelit [i strâns tot în enor -me cara p a ce, bandaje gipsate, ceea ce nu-iîmpie dic\ s\ fie victime ale s\ge]ilor lui Cu -pidon. Idile senine de dragoste care dau înFemeie ]inând o tapi]eriepatimi aprinse ce încearc\ s\ se reali zezeîn trupuri ghipsate! Ce poate fi mai origi -nal, mai ne verosimil, mai fantastic… Al]iiar zice: mai… pervers! A trebuit ma rele ta -lent al acestui tâ n\r romancier ca toate per -sonagiile s\ ne a par\ totu[i vii [i vibrândde o via]\ intens\. N-a[ fi crezut în posibi -litatea realit\]ii unor ase menea idile, pasiuni,[i… romantisme, dac\ întâmplarean-ar fi f\cut s\ cunosc per sonal o tân\r\ românc\,o frumuse]e r\pi toare, o pianist\de talent, care atins\ de o tuberculoz\vertebral\ a stat [i ea la Berck-sur-Mer...“Cine cite[te Medicul nostru este uimitde pragmatismul doctorului Ygrec, dar [i despaima care i-o stârnesc maladiile sexuale,devia]iile erotice, ne[ansele sentimentale.Pagini despre via]a sexual\, altele, la fel denumeroase, despre perversiuni, vicii, pericoleleerotismului dezl\n]uit ni-l arat\ pemedic preocupat de „higiena intim\”. El nupofte[te deliruri ale imaginarului, el cite[te cuochii medicului [i, a[a cum s-a v\zut din recenziala Inimi cicatrizate, compar\. Vreas\ vindece boala autorului. În romanele sa -le, Dr. Y reu[e[te incredibilele vindec\ri,precum în Stafiile dragostei. Romanul celorpatru. „Cei patru“ sunt Alexis Nour, Dr. Y,Alexandru Bilciurescu. Dr. Heraclide, „re -prezentant“ al doctorului Y, reu[e[te s\ în -vie mor]ii. Dar cei învia]i nu au o via]\ spi -ri tual\ fiindc\ „doar dragostea în toat\ com -plexitatea ei psihologic\ [i fiziologic\ reu -[e[ te s\ învie mor]ii“.3. Întâlniri cu Sandu Darie (S.Hay).Stau cu Sandu Darie pe terasa apartamentuluis\u din Vedado, unul dintre cele maifrumoase cartiere ale Havanei. Lâng\ noi,sub noi, zarva unei str\zi pe care trec, [u -voi, ma[inile unui ora[ trepidant; ma[inile,camioanele, autobuzele. Zgomotele – armoniaunei capitale. Îl întreb dac\ mai areprieteni în România – are, cum s\ nu aib\,el [tie tot ce se petrece în România, e la cu -rent cu toate. De altfel, a fost de câteva oriîn România, ultima dat\… recent… câ]ivaani în urm\. Dac\ are prieteni în România?meseria de a citi · meseria deÎnsemn\riie[ene43

meseria de a citi · meseria deMul]i, mul]i. Ei au intrat în cultur\ în grup.În primul rând e Geo Bogza… da, întâi detoate e Geo Bogza. Dac\ [tiu poezia aceeaa lui Geo Bogza, în care spune c\ o s\ moa -r\ la o vârst\ foarte înaintat\… înc\ tân\r,cu o inim\… rebelde. Revolu]ionar. O [tiu:Martin Schongauer:„Iar vârstele obi[nuite ale vie]ii omene[ti/Nu îmi privesc în nici un fel esen]a. //Amavut toat\ via]a [apte mii de ani, /dar tre -când prin vuietul [i tic\lo[ia lumii,/ tot maineîmp\cat [i plin de revolt\/ am s\ mor de[aptesprezece ani”). Are foarte mul]i prie -Schi]eteni în România. Sandu Darie mi-o spunepentru a m\ preveni? pentru a evita o confesiune?Discu]ia noastr\ se deschide, a proa -pe brutal prin aceste versuri, c\tre adev\ ruricare pot fi t\ioase, directe, c\tre o sincerita -te pe care, oricum, mi-o doream. Foar te desîi citesc [i îi recitesc pe Eugen Jebe leanu,pe {tefan Roll, pe Sa[a Pan\. Nu e xista olinie continu\, nimic nu avea o curge re lin\[i uniform\. Exista îns\ o eferves cen]\ fantastic\.M\ întreab\ dac\ l-am citit pe Ble -cher, romancier gigantic. Cel mai de seam\.Se citea mult, se discuta mult. To]i erau lacu rent cu ceea ce se întâmpla în Europa.Vo iam s\ fim cu un pas înaintea Europei.A[a zicea [i Eliade. Era, fire[te, [i destul\neseriozitate. Pentru „neseriozitate” SanduDarie întrebuin]eaz\ un termen ceva maidur. L-am cunoscut pe Teodorescu-Bra ni[te,un om cu totul deosebit, datorit\ lui am colaboratla Cuvântul liber. Pe Ion Vi nea.Are mult\ admira]ie pentru Ion Vinea. În1979, când a fost în România, a primit untelefon de la Miron Grindea. Miron Grin dea,dac\ nu [tiu, se afl\ la Londra, unde scoaterevista Adam. Era noaptea, era frig, pentruel mai ales, un tropical. C\ci, nu-i a[a, el esteun om de la tropice.Spun c\ m-a impresionat în Cuba aten -]ia acordat\ artei monumentale, o anumevivacitate a expresiei, c\utarea unui limbajcare se întoarce la tradi]iile indiene. Cuba -nezii sunt foarte comunicativi, se exprim\ cuo u[urin]\ extraordinar\, sunt exuberan]i,expansivi. Am prezidat, continu\ Sandu Da -rie, un juriu de cerami[ti, care a acordat pre -miul întâi lui Oscar Rodriguez Lasseria: unmare ceramist, specializat în „guije”, eroi aimagiei [i ai mitologiei cubaneze, cu zei careapar la marginea râurilor… un fel de dr\ cu -[ori… („Pe aceast\ direc]ie, îmi propun s\caut o mitologie foarte proprie, s\ inventezo lume…” – îmi spunea Lasseria.)Am v\zut, atât în operele tinerilor plasticienicubanezi, cât [i în [colile de art\ pecare le-am vizitat, frecven]a, unui motiv: co -co[ul. Din mai multe motive, spune SanduDarie. În primul rând, coco[ul reprezint\ vi -44Însemn\riie[ene

ilitatea, vitalitatea, via]a. Pe urm\, în toat\America latin\ erau r\spândite luptele decoco[i. Chiar [i în Cuba înainte de revolu -]ie. {i în afar\ de asta, coco[ul e subiectulunei serii de opere ale unui mare artist cu -banez, Mariano Rodriguez. Pe urm\… Dis -cu]ia nu alunec\ nici la Brâncu[i [i nici lacoco[ii tuturor culturilor arhaice. N-avemtimp. {i Sandu Darie nici m\car nu vrea s\priveasc\ în urm\. El este fiul avangardei.[i, în ceea ce prive[te artele cubaneze, p\ -rinte al avangardei.N-a prea pus accentul pe s\rb\toriri, dar,iat\, cu o lun\ în urm\, când a împlinit 75de ani, i-au f\cut bucuria unui homenaje –a unei festivit\]i omagiale. Îmi întinde suplimentuls\pt\mânal al revistei Revolucion ycultura din 7–13 aprilie 1983, în care, subtitlul 75 de Sandu, ni se vorbe[te despre o -perele Ziua [i noaptea de la spitalul Herma -nos Amejeiras. {i despre felul de a fi [i dea crea al sculptorului Sandu Darie, zice reporterulcare scrie articolul omagial, vorbe[ -te cu el într-o spaniol\ împ\nat\ cu propo -zi]ii franceze, care sun\ monocord ca [i cumar vorbi româna sa matern\… deci, spunereporterul, Sandu Darie trece de la o anecdot\din anii s\i parizieni la câteva proiecte,unele f\r\ îndoial\ utopice, cum ar fi acelade llenar de rosar la torre Eiffel, pe urm\ îivorbe[te ziaristului de La Cartelera (un felde S\pt\mâna artistic\ ilustrat\) despre di -ficult\]ile posesorilor de automobil (mi-a vor -bit [i mie, e mai nou se pare una dintrete -mele preferate ale lui Sandu Darie), desprefaptul c\ V\zduh se alc\tuie[te înlimba ro mân\ din V\z [i Duh. Imagina]iapoetic\ dematerializeaz\ sculptura. Celedou\ murale de 35/9 m, – iat\ cum amîncercat o realizare cosmic\, bazat\ pe dinamism,ima gina]ie, poezie.„Nici una dintre operele mele nu e semnat\,ne spune, ele sunt anonime. Nu am or -goliul semn\turii…“ Pe urm\ m\ invit\ s\ v\dEl arbol rojo – arborele ro[u – a[ezat în fa ]aPalatului central al pionierilor. Dintr-un pliantîn care Sandu Darie î[i explic\ lucra rea(pionierilor!) citez: „Arborele este simbolulMartin Schongauer:vie]ii, expresia for]ei naturalului [i a bu n\t\]iisale, pentru c\ el ne d\ fructe, flori, umbr\[i lemn pur. {i este, de asemenea, simbolulRevolu]iei, un arbore gigant care a dat fructetuturor cubanezilor…“ Arborele de metal [isârm\ al lui Sandu Darie este o me tafor\in tegratoare, a[a cum sunt [i celelalte opereale sale. Imagina]ia noastr\ poate lua avânt,lâng\ operele sale miturile române[ti î[i descoper\,în lumea paradisiac\ a tropi celor– în natura exuberant\ a tropicelor – un solnou. Mergem cu ma[ina s\ vedem u r ia[elemurale de la spitalul Hermanos Amei jeiras.Pe drum, Sandu Darie îmi vorbe[te din noudespre Eugen Ionescu [i despre Ca randino,despre Blecher [i despre al]i mari scriitori~ngerul Sfântului Mateiromâni de la Paris, Londra, de al]ii, afla]i înAustralia sau Canada. Din nou despre M.Blecher, cel mai de seam\ roman cier, prie -tenul lui de odinioar\. Sunt prie te nii tine re -]ilor lui. {i din nou de Bogza, Je beleanu.La spital, privesc panourile ascultând ex -plica]iile toren]iale ale lui Sandu Darie. Suntlec]iile lui Blecher, zice. Ce am putut înv\]ade la el.Îmi dau seama c\ în fiecare dintre ope -rele sale trebuie s\ încap\ Cosmosul întreg,Mi[carea în starea ei pur\, c\ fiecare dintreele încifreaz\ [i descifreaz\ o poveste. BasmulTinere]e f\r\ b\trâne]e [i via]\ f\r\de sfâr[it. E povestea cea mai iubit\ din ti -nere]ea noastr\. (Note din mai, 1983)meseria de a citi · meseria deÎnsemn\riie[ene45

meseria de a citi ∙ meseria de46Simona ModreanuCu moartea pre moartec\lcând: Benjamin FondaneAvea un secret legat de etic\ (Kier ke -ga ard), pentru c\ a tr\i, spunea el, „în-seamn\ a fi adus deja o ofens\ eticii, amanifesta deja un lucru pe care în]elepciuneanu-l suport\…“ (Con[tiin]a nefe ri -cit\). Moartea sa a r\scump\rat orice o -fens\ imaginabil\ [i i-a redat verticalitatea.Acel om nu se gândea pe sine în termenidefinitivi, dep\[ise condi]ia uman\ [i, dealtfel, de-a lungul întregii sale vie]i [i ope -re, a cultivat o form\ de ambivalen]\ [i deambiguitate, de suspendare a judec\]ii, chiar[i a celei etice, dup\ cum st\ m\rturie, în -tre altele, articolul s\u despre piesa L’E -glise/ Biserica de Céline, în care verva an -tisemit\ a marelui scriitor francez era dejaprezent\ (A propos de L'Eglise de Céline,Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933).Asemenea lui {estov, care se str\duias\ frâng\ ancorele ra ]iunii, Benjamin Fondane/ B. Fundoianu dispre]uia r\spunsu -rile [i era aproape imposibil s\-l urmezipân\ în cele mai întunecate ascuzi[uri alesale, acolo unde nu mai existau certitudini,nici cu noa[tere, doar tr\irea subiectului gân -ditor. Existen]ialismul s\u, ca [i cel al maestruluis\u rus, sem\na prea pu]in cu celal lui Ca mus, Sartre sau Malraux, ace[ti „salonarzi“ai gândirii, atât de îndep\rta]i dep\timirile esen]iale ale lui Fondane. Existen]ialismulfrancez e teoretic, nicicând ca -pabil de a se deta[a în între gi me de su prema]ia,sau cel pu]in de o autonomie a ra -]iunii, c\ci Fiin]a (în diferitele sale ac cep -]iuni) trebuie s\ se împace cu finitu di neasa [i cu necesitatea lumii, în vreme ce vo -cea lui Fondane striga dreptul fiin]ei la infinitateaposibilului.Evreu, român, francez, [estovian, cititorasiduu al Bibliei, obsedat de con tra dic ]iadintre tr\ire [i gândire, frem\t\tor [i m\ci -nat, pasional [i lucid, închis-deschis pân\la pierderea suflului... Moartea sa, te ribil\dezmin]ire adus\ logicii lui Sté phane Lu -pas co/ {tefan Lupa[ cu, abia formulat\ pevremea a ceea, dar în ca re Fonda ne nu g\ -sea Fi in]a, afectivul, de[i avusese formi da -bila intui]ie a u nei reflec ]ii despre contra -dictoriu la Lu pasco, nu doar a înlocuirii u -nei logici – cea clasic\, a non-contra dic]iei– printr-o alta, cuantic\, a con tra dic]iei, r\ -mas\ îns\ în poala ra]iu nii.Filosofii (între care [i Lupas co, la înce -put) au avut mereu am bi]ia de a-l eliberape om de chinurile îndoielii, oferindu-i r\spunsurila marile probleme ale vie]ii. Dargânditori ca Fondane sau {estov au încercats\ arate c\ atunci când cunoa[terea lu -mii [i a existen ]ei este orientat\ în senscontrar fa]\ de con[tiin]a a fecti v\, sau pur[i simplu o ig nor\, ea r\ mâne exterioar\fi in]ei [i în a fara miste rului. Din p\cate,Fondane nu a mai tr\it s\ `[i vad\ intui]iaconfirmat\, c\ci la scurt\ vreme du p\moartea sa, Lupasco [i-a dezvoltat teoriatocmai în sensul dorit de prietenul s\u, celal abord\rii cunoa[ te rii por - nind de laafectivitatea luminoas\, dincolo de atotpu -ter ni cia unei [tiin]e concrete.Singur\ printre c\r]i, Cartea crap\sub presiunea unei po sibilit\]i infinite,deschis\ Omului, a unui Absurd gata înori ce clip\ s\ rup\ «seriozitatea» uneiPu teri la care suntem in vita]i s\ parti ci -p\m; doar ea ne reveleaz\ sensul, amploarea[i solu]ia misterului care facedin existent un alienat irezis ti bilîndemnat s\ sucombe magiei ca -re are drept sur s\ Neantul, dreptmotor p\catul [i drept vehiculcunoa[te rea autonom\. (Benja -min Fondane, Le Lundi existentiel,Mo naco, Éditions du Ro cher,1990, p. 57)Fondane stabile[te aceast\ dis -tinc]ie în prima parte din Con[ti -in]a nefericit\, cea între o „gândire filoso -fic\" [i o „gândire e xisten]ial\", între o „gân -dire care se gân de[te [i care se prive[te pri -vind [i tr\ind“ [i o „gândire ca existen]\“,solidar\ cu „e xisten]a individual\ pentru ca -re este în ace la[i timp secre]ie [i principiu depârguire in terioar\“ (Paris, Denoël, 1936,p. 5). Iar a ceast\ pârguire se înso]e[te de oform\ de risipire identitar\ a spa]iului careur m\ re[ te, paradoxal, reconfigurarea unit\ -]ii o rigi na re.R\t\citor într-o lume în metamorfoz\,Fondane resim]ea aceast\ spa]ializare caafectiv\, c\ci orice loc de identitate a unuisubiect este un spa]iu simbolic, oniric, angoasantsau securizant. Nu e vorba de spa -]iul fizicii [i geografiei, dimensional [i m\ -surabil, pe care Gilles Deleuze îl nume[tespa]iu striat (Mille plateaux). Identitateaprofund\ nu este numai [i necesarmentelegat\ de un loc precis sau de o mo[teni re,fie ea [i multimilenar\, ci de un fel de spa -]iu-timp cuantic, care modeleaz\ con[tiin]aindividual\. Pentru a relua taxinomia deleu -zian\, ar fi vorba, în acest caz, de un spa -]iu neted, populat de evenimente, intensiv,nem\surabil [i anorganic, un spa]iude a fecte, neîngr\dit [i nomad.„{i totu[i, nu!/ Nu eram un om la felca voi./ Voi nu v-a]i n\scut pe drumuri(…)“ (B. Fondane, Exodul)Eu vrea s\ se înt\reasc\ în diferen]a safa]\ de ceilal]i [i crede c\ în acest scop trebuies\ lupte pentru recunoa terea sa indi -vidual\. În principiu, Eu nu exist\ f\r\ te -ritoriul apartenen]elor sale, pe care îl reven -dic\ drept al s\u, care îl confirm\ în senti -mentul s\u de identitate. Eu are în mod struc -Însemn\ri ie[ene

Martin Schongauer:Na[tereatural con[tiin]a faptului c\ Cel\lalt, prin de -fini]ie, nu este ca el, [i aceast\ con[tiin]\î[i strig\ singularitatea dureros ireductibil\.Dar la Fondane, „teritoriul“ de la care sereclam\ se traduce prin „drumuri“, singularizarespa]ial\ extrem\, pericol de fractur\intern\ [i de non coinciden]\ cu sine.El însu[i, într-un proiect de antologie, î[idefinise astfel poezia: „Universul poetic allui Fondane este de natur\ tragic\; punctde fug\ pentru om; personajul s\u centraleste emigrantul; fluxul lucrurilor constituiefundalul; inima articuleaz\ toate formele desete ale fiin]ei. Dar acest univers, tocmai fi -indc\ e poetic, este discurs [i limbaj.“În aceste diferite „forme de sete ale fiin -]ei“ se joac\ paradoxul fondanian, salvatprin emigra]ie [i prietenie, pierdut din lo -ia litate fa]\ de cineva drag [i, mai mult de -cât atât, fa]\ de sensul unei c\l\torii spiri -tuale totale. Nu e u[or de conciliat spiritulvagabond al str\mo[ilor cu nelini[titoareaimobilitate moldav\, ambian]a intelectual\a vremii, de sorginte german\, care îndem -na spre medita]ii sfâ[ietoare în jurul „ierniilui Dumnezeu“, cu bovarismul diletant, estetic[i epicureic, în cea mai pur\ tradi]iefrancez\… Acest zbucium fondanian ne a -minte[te cumva de Amin Maalouf, care, înIdentités meurtrières, scria: „Mi se întâm -pl\ uneori s\-mi fac ceea ce a[ numi «exa -menul de identitate», a[a cum al]ii î[i facexamenul de con[tiin]\...“ (Ed. Poche,2003, p.24)Exilul nu este neap\rat sinonim cu via -]a dubl\. E adev\rat c\, la fel ca prietenuls\u Cioran, Fondane a sim]it nevoia s\ a -bandoneze limba român\ pentru cea fran -cez\, în aceea[i modalitate oblic\, primul,în timp ce îl traducea pe Mallarmé în ro -mân\, al doilea, publicând un text în fran -cez\ într-o revist\ româneasc\ (în 1925,Exercice de français, `n Contimpora nul)!{i totu[i, identitatea sa personal\ este deteritorializat\.C\l\toriile sale, fantomeletrecutului, cronicile sale de lizier\ nu maivi zau la fondarea unui teritoriu al Eu-lui,ci l-au determinat s\ creeze identit\]i dias-meseria de a citi ∙ meseria deÎnsemn\ri ie[ene47

meseria de a citi ∙ meseria deMartin Schongauer:~ncoronarea cu spiniporice, compuse dintr-o multitudine de a -partenen]e. {i, mai presus de toate, l-auconfruntat cu caracterul proteiform al stra -niet\]ii sale.Întreaga sa existen]\, gândire [i scriitu -r\ au fost traversate de aceea[i eviden]\,anume c\ paradisul metafizic este acela încare contradic]iile se anuleaz\ [i necesita -tea nu exist\. Nu e greu de imaginat ce l-aapropiat de Stéphane Lupasco sau de Cio -ran – [i ei ni[te meteci tortura]i de „con -[tiin]a nefericit\“ –, sau de disiden]ii su prarealismului,în frunte cu Antonin Artaud,al\turi de care, la fel de vehement, s\rac [imândru, bântuia pe str\zile Parisului, ale -gând s\-[i tr\iasc\ antinomiile pân\ la ca -p\t [i s\-[i ard\ sufletul în flac\ra alb\ a u -nei pasiuni atât de pu]in fran]uze[ti (cu ex -cep]ia lui Baudelaire [i a lui Rimbaud). Revoltasa împotriva diktat-ului ra]iunii l-auf\cut, la rândul s\u, s\ ia în derâdere „luminile“rousseauiste [i slaba capacitate afrancezilor de a integra abisul, întunecimi -le, tulburele, tot ceea ce nu este accesibilunui stil nobil [i unei medita]ii me[te[ugite.De unde [i surprinz\toarea lectur\ a luiRimbaud, în care demonteaz\ imagineade medium suprarealist pe care o impuse -se Breton, afirmând cu putere suferin]a individuluiîncle[tat în propriile contradic]ii,e[ecul metodei vizionare ca tehnic\ poe -tic\ autonom\ [i neputin]a final\ a magieiverbului.Ontologia actului poetic formulat\ deFondane se sprijin\ pe ideea c\ realul nuse afl\ altundeva decât în imperfec]iuneaeului care se define[te prin contradic]ia cusine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard,Dostoievski [i, desigur, {estov, Fondane s-aîndep\rtat de tradi]ia occidental\ a logosuluiplatonician, denun]ând maladia conceptuluidatorat\ unui exces metodic degândire, iluziei adev\rului unic, infailibi lit\ -]ii, argumentului de autoritate, considerândc\ o nemurire provizorie ar trebui s\ nea jung\ [i c\ adev\rata via]\ se afl\ în singular,improbabil, accidental [i periferic.Fiecare din operele sale reprezint\, în felul48Însemn\ri ie[ene

ei, o m\rturie existen]ial\, dar [i o form\de subversiune cultural\. Fondane ne confrunt\cu m\[tile [i alien\rile noastre, revoltasa, deranjant\ pe alocuri, exigent\ înansamblul ei, ne conduce, în ultim\ instan -]\, spre un dincolo de ra]iune, de credin -]\, de moarte.Martin Schongauer:Punerea `n mormântDe fapt, cu excep]ia mor]ii lui Socrate,sau a lui Iisus, probabil c\ nu sunt prea mul -te care, aidoma celei a lui Fondane, s\ fisemnificat în sine un r\spuns. Un r\spunscu atât mai dramatic cu cât se situeaz\ pegrani]a impalpabil\ [i aproape insuportabil\dintre aici [i dincolo. Un r\spuns pentrulume, dar care nu e din lume. În ter -meni de libertate personal\, conjunctura -l\, câ[tigase, prietenii s\i reu[iser\ s\-i ob -]in\ eliberarea, dar atunci s-a aflat în fa]aunei alegeri de o alt\ natur\, ]inând de unalt tip de libertate decât cea privitoare lavia]a sau moartea biologic\. O libertateabsolut\, pur\, izvorât\ dintr-o con[tiin]\care îl dep\[ea ca fiin]\ individul\ [i care]inea tocmai de acel mister adesea evocat.Fie o via]\ salvat\, dar singur, cu remu[ca -rea unui sacrificiu inutil – cel al surorii sale–, fie o fidelitate fa]\ de sine care s\ sfar me„con[tiin]a nefericit\“ pentru a ]â[ni sprealtceva. Ce importan]\ are dac\ g\ sim saunu un termen pentru a defini acest altceva,ce importan]\ are pân\ la urm\ r\spunsulla întrebarea retoric\ a lui Lupasco: ce vo -ia, oare, acest Om? (Sté phane Lupasco,Benjamin Fondane, le philo sophe et l’ami,`n Cahier du Sud, n°282, Marseille, 1947).A în]elege e secundar, dac\ nu chiar cinic,atunci când accesul la mister se pl\te[teprin martiriu. Prezen]a îns\[i a lui Fonda -ne, fiin]area sa în lume a l\sat urme adânci,atât con[tiente, cât [i subliminale, pe carenimeni dintre cei care au avut privilegiulde a-i fi aproape nu le-a negat vreodat\.Ra]iunile inimii au prevalat, afectivitatea,sau sensul unei justi]ii universale au des -chis o bre[\ în regnul cunoa[terii [i al noncontradic]iei,introducând sacrificiul umanconsim]it ca form\ de minunare capabil\s\ îndoaie orice sistem în care ireductibilulsufletului nu-[i are locul.Identitatea sa etnic\ este, poate, discu -tabil\. Dar dac\ e s\ ne gândim la r\d\ ci -nile spirituale care au determinat con cep-]ia sa despre libertate, la acele ecouri în de -p\rtate dintr-o memorie care ne vine de altundeva,atunci nu putem s\ nu ne între b\mdac\ e chiar o întâmplare faptul c\, într-u -nul din miturile noastre constitutive, un omî[i a[teapt\ moartea cu senin\ resem nare,ca pe o nunt\ cosmic\, sau da c\ – într-unsalt peste timp – tinerii aduna]i în Pia]aUniversit\]ii, în 1989, aveau drept sloganprincipal: „Vom muri [i vom fi li beri“?...meseria de a citi ∙ meseria deÎnsemn\ri ie[ene49

controverse ∙ controverse ∙ co50Adrian Dinu RachieruO istorie politic\a literaturii române postbelice„Autorul modern nu se a[az\ la ma -s\ ca s\ spun\ ce a v\zut, ce a ex pe -ri mentat, ce a observat cu meticu lozitate, dezv\luindu-[i apoi cunoa[te reaprin scris – ci cu o problem\ acut\.“Alexandru Ivasiuc:spiritul geometric (1)Când, în 1970, ap\rea romanul P\s\ -rile, N. Manolescu vedea în romanul luiA lexandru Ivasiuc „o carte fundamental\pentru proza contemporan\ româneas -c\”. Peste ani, în Istoria critic\, acela[i ti -tlu, plasat ini]ial în categoria romanului „rezolvativ”(problematic) era – în viziuneaaceluia[i critic – retrogradat, r\mânând doar„onorabil”. Citit îns\ în rama epocii, Al.I vasiuc face, s\ recunoa[tem, figur\ de reformator.Erau anii dezghe]ului, mini-libe -ralizarea ceau[ist\ îng\duia speran]a unuidivor] de re]etarul realismului socialist, p\ -r\sind prostitu]ia literar\ (e drept, copiostarifat\), aruncând la cimitirele literare ma -culatura anilor ’50. B\t\lia pentru romanagita multe spirite. Un N. Breban, cu câte -va schi]e la activ („neconcludente”, m\rtu -risea însu[i prozatorul) flutura proiecte ample,„bombastice”, visând la romane „deviziune”; absen]a „organului ridicolului”(dac\ e s\-l credem) între]inea aceast\ fe -br\ fantasmatic\, tr\it\ intens, cu o încre -dere nesmintit\, în pofida întârzierii de destin.Am propus paralela cu autorul În ge ru -lui de gips, un fanatic al romanului, deoa -rece tân\rul Breban, încercând a ves tejiprejudec\]ile curente, denun]a spaima detez\. Ambii aveau drept miz\ proza pro ble -matic\ [i, în sens larg, reformarea roma -nului românesc. Doar c\ prezen]a cenzurii(uneori pacient\, complice chiar) în tre]i -nea veghea autocenzurii, deformând inten -]iile auctoriale, livrând doar ceea ce puteas\ „treac\”. În plus, în cazul lui Ivasiuc,trezind, prin c\r]ile sale, îndeosebi un inte -res tematic, e vorba de o sfor]are epi c\, deun demers prozastic crispat, centrat pe unconflict „ideologizat”. Metabolismul fic]io -nal, fructificând cli[eele recurente, î[i pro -punea clarificarea trecutului, activând – subcupola politicului – cuplul la[itate / cu raj, în -tr-o cazuistic\ re pe titiv\. Sub semnul între -b\ rii active, o sintagm\ dra g\ prozatoru luimaramure [ean, roma ne le, fragilizate es te tic,cu i ma gina]ie s\r\cu]\, se înf\]i [eaz\ ca va -riante ale unei scheme obsesive [i pro duc ti -ve, ascultând vocea imperativ\ a Necesit\ ]ii.S\ recapitul\m: dac\ în intervalul comunistromanul confiscase interesul mareluipublic iar psihoza romanului încercamulte condeie, aspira]ia spre roman – pre -luat\ din spa]iul literaturii interbelice – ]in -tea, cu deosebire, romanul politic. Reac]iefireasc\, cât\ vreme „presiunea” politicului,dincolo de brutalele ingerin]e ideologi -ce, se r\sfrângea, inevitabil, în literatur\.Alexandru Ivasiuc ilustreaz\, în scurta-icarier\ scriitoriceasc\, destinul romanuluipolitic românesc. În treisprezece ani deactivitate literar\, prozatorul – un gr\bit,cu fric\ de timp, presim]indu-[i parc\ scur -timea vie]ii literare – chestioneaz\ existen]aîn numele unor op]iuni etice fundamentale.Alexandru Ivasiuc e preocupatde locul abstractului în lumea modern\ [ide convertirea lui în nuan]\; dramatismultr\irii unor probleme „existen]iale”, ava lan -[a violen ]ei [i ira]ionalit\]iis\lbatice ser vesc unor de -monstra]ii epice. Via]a mo -ral\ a personajului ilustrea -z\ o sche m\. Romancie -rul, condus de spiritul geo -metric, peda leaz\ pe roma -nescul ideii, caut\ „r\ uta -tea abstractului pur”, se mi[ -c\ lejer ma nevrând teze [idegajând – pe terenul tr\ irilor – semnifica]ii.Pentru Alexandru Ivasiuc actualitateaînseamn\ tot istorie; încât, materia roma -nelor sale, probând o cert\ voca]ie ideolo -gic\, este de fapt o lung\ reflec]ie asupraistoriei, respectând via]a ideii. Sub un anu -mit unghi, Ivasiuc continu\ în proza noas -tr\ pe Camil Petrescu [i Anton Holban:eroii lor sunt ni[te hiperlucizi, cu patimaideilor [i obsesia analizelor infinitesimale.La Camil Petrescu, via]a trebuia s\ confirmeideile „v\zute”; eroii lui se înfruntaucu drama absolutului. Tezele morale supu -se eroziunii fac din personajele lui Ivasiucparticipan]i la spectacolul confrunt\riimentalit\]ilor, epica e zgârcit\, dar tr\ie[teprin febr\ speculativ\. Oricum, intelectua -lismul e slujit de concrete]e romanesc\,salvând multe pagini de usc\ciune tezist\.Negre[it, Ivasiuc nu continu\ linia camil -petrescian\ sub aspect formal. El reorienteaz\,în epoca postbelic\, proza noastr\spre intelectualism (aici e al\turi de G. C\ -linescu) [i rolul s\u, potrivit unor voci, arfi fost cel al „calului troian”. Ivasiuc a în]e -les c\ romanul modern are o natur\ pro -blematic\; încât, departe de a fi sedus destil, el tulbur\ – observa Eugen Simion –schema conflictual\ din proza noastr\, decupând,ca epicentru epic, spa]iul crizei.Ivasiuc debuta cu schi]a Timbrul, tip\ -rit\ în Gazeta literar\ (9 iulie 1964); fa]\de al]i colegi de genera]ie care [i-au f\cutun lung rodaj publicistic, Alexandru Ivasiucintr\ în literatur\ târziu [i f\r\ o prea -labil\ ucenicie, dar ca scriitor deplin for -mat. Ivasiuc are o alt\ experien]\ cultural\[i de via]\, propune r\spicat un programÎnsemn\ri ie[ene

care, observ\m, n-a f\cut prozeli]i. Dincon tr\, mul]i au manifestat opacitate laformula sa romanesc\. Preocupat de unrealism al esen]elor, urm\rind dinamicainterioar\ a ideilor, definind „marile destine”,scriitorul [i-a teoretizat viziunea; easun\ radical [i e aplicat\ întocmai. Prozaeste o întrebare constructiv\ aruncat\ lu -mii, întruparea unor idei. Obsesiile prozatoruluisunt legate de mecanismul puterii.El are gust pentru rigoare, cultiv\ pregnan -]a ideii, urm\re[te for]a ei de penetra]ie.La fel ca Ilie Chindri[, lectorul de istorie dinInterval, el caut\ înd\r\tul faptelor, legea,necesitatea; dar dac\ pentru eroul s\uconteaz\ nu am\nuntul omenesc ci determinareaobiectiv\, cauzalitatea inexorabil\lipsit\ de pulsa]iile umanului, Ivasiuccompleteaz\ [i corecteaz\ viziunea: imperiullibert\]ii absolute este infernul; numai pu]in, lumea necesit\]ii absolute estetot o lume infernal\.Singularitatea lui Ivasiuc nu poate ficontestat\; presupusele lui modele vin dinspa]iul apusean. Ivasiuc dezvolt\ un tip dediscurs romanesc cu dublaj eseistic, carep\streaz\ ceva din pofta comentariului o -ral, dar abia procesul rememor\rii ofer\autenticitate tr\irii. Eroii s\i pleac\ „în c\ -utarea timpului pierdut”; Ivasiuc se înregi -menteaz\ romanului post-proustian, ob sedatde problema destinului, respingândîns\ falimentul moral al omului. Chinul lu -cid al medita]iei pune inteligen]a înainteaafectului, no]iunea în fa]a epitetului. Intros -pec]ia sluje[te ]esutul analitic, plombândadev\rurile vie]ii prin actualitatea [i acuita -tea ideii. La miezul ideatic se ajunge prinexcese teoretizante; actualist (dar în senslarg, istoric), Ivasiuc nu este [i stilist. Amânatadecantare stilistic\ a constructorilorprozei noastre prelunge[te un lung r\zboice tensioneaz\ aventura romanului autoh -ton; dac\ „romanul psihologic nu este unjoc popular francez” (cum nota Al. Proto -popescu), Alexandru Ivasiuc continu\ linia„anali[tilor” (nu întotdeauna inap]i de po -Martin Schongauer:Sfântul Anton ispitit de demonivestire), fiind un teoretician. Ivasiuc vrea unnou roman românesc, vrea s\ r\stoar neoprica noastr\ despre proz\. Viziunea mi -tic\ este insuficient\; prioritatea între b\riiactive suscit\ dezbaterea ancorat\ în pre -zent (ca timp complex [i mereu incomplet),respingând violent literatura meta foric\.Vehemen]a cu care Ivasiuc se opu ne„literaturii cosmicului” angajeaz\ – în de -monstra]ie – un sistem de simetrii. Scriito -rul mizeaz\ pe introspec]ie [i conflict mo -ral, timpul rememorat – tensionat de conflictuldintre impulsul stihinic al indivi dului[i dialectica imanent\ a istoriei – con ducespre o târzie cunoa[tere de sine, în cu rajânddezbaterile [i di lemele individuale.Vestibul, romanul de debut (1967) este oasemenea dezbatere existen ]ial\, dez v\ lu -ind capacitate intros pectiv\: adev\rurilemorale nu sunt imuabile, întreb\rile r\sco -li toare, nesfâr[itele interoga]ii ali men teaz\via]a insului sie[i judec\tor. Ilumi n\ri, prinorgoliosul inflexibil Pa ul Achim, care î[i des -coper\ li mi te le, este tot romanul unei cri -ze indivi dua le. Protagonistul redesco pe r\binele [i memoria; prins în cle[tele u nor ma -nifest\ri de semn opus (ex ploziile su biecti -vi t\]ii [i ne cesitatea ordinii), ero ul lui Iva -siuc are con[ti in]a culpei [i e m\ci nat de îndoial\.Paul Achim r\ mâ ne „un prizonieral marelui mecanism”. Abstrac ]iu nile prindchip, demon stra ]ia lui I vasiuc convinge: prin„cu ra de si ne”, Paul Achim redes cope r\ me -mo ria, opunându-se lui Di noiu, cel pen trucare absen]a me moriei este condi ]ia su pra -vie]uirii. Dar f\r\ me morie nu exist\ mo -ra l\ – iat\ concluzia fer m\ a prozato rului.Nu trebuie s\ se în]eleag\ c\ virtu ozita -tea epic\ i-ar fi str\in\ lui Ale xan dru Ivasiuc.Corn de vân\ toare (1972) este chiaro ca po do pe r\ stilistic\, dezvoltând moti -vul destinului-reflex într-o lume închis\,ritma t\ ciclic. Aproape toat\ produc]ia saro ma nesc\ este o cronic\ a familiei Dun -ca, localizat\ în mi cul ora[ din Ardealul denord; interesul pen tru arborele genealogicera probat [i de o schi]\ genealogic\, pu bli -ca t\ în Steaua dup\ dispari]ia scriitorului.controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene51

controverse ∙ controverse ∙ coDepozitul de fapte al memoriei clanuluiDunca, reînviind un timp „f\r\ reguli”,î[i revendic\ drepturile în Apa (1973), ro -man ce p\r\se[te oarecum proza de idei;interesul lui Ivasiuc de a pl\smui persona -je-idei cedeaz\ unei reconstituiri epice deanvergur\, fixând dramatismul primilor aniai revolu]iei socialiste. Apa este romanulconflictului dintre individ [i istorie, în peri -oada de tranzi]ie, când for]ele distructive a -runc\ micul ora[ nord-transilv\nean într-unvârtej anarhic; epoca lipsei de lege impu -ne o figur\ memorabil\ (ca izbând\ portre -tistic\): Ion Lumei, supranumit Piticu, dicta -torul ocult, un gangster local pentru careputerea e o form\ a compensa]iei. Piticu,„geniul vremurilor noastre tulburi”, afl\ înavocatul Paul Dunca un personaj de leg\ -tur\. Debusolat, duplicitar, incapabil de ase decide, acesta nu poate fi un om de ac -]iune. For ]ele revolu ]io nare vor stri vi ban -da lui Piticu, spiritul malefic al o r\[eluluiprins în capcana tero ris mu lui.Toate c\r]ile lui Ivasiuc pun în mi[ carepersonaje fascinate de putere; ele respir\un soi de fatalism, invocând uria[ul meca -nism, declan[atorul unor for]e superioare,neinfluen]abile. Lu mea e o piramid\ – neasigur\ prozatorul; lâng\ cei cu gustul puteriimi [u- n\ ceilal]i, atin[i de „nebunia ser -vilis mu lui”, dove dind o „perfect\ docili ta -te”. Pentru eroii ivasiucieni, marile pro -ble me ale istoriei devin chestiuni in divi dua -le. Prozatorul lanseaz\ specu la]ii fine, de -ma reaz\ sub auspicii favo rabile, atent [i laexpresivitatea lite rar\. S-a [i spus c\ Ivasiucar fi un „prozator al premi se lor”, acor dândun mai ma re interes vie]ii ideologice decâtcelei psi hologi ce, deservit apoi de precipi -tarea finalurilor, expediate neglijent.Aderen]a la idei se reflect\ în ca pacita -tea dezbaterii. Scriitorul era o inteligen]\vie, apt de teoretiz\ri m\ run]ite cu fine]e.Dar Ivasiuc rezolv\ geometric tensiunile di -alectice. Frea m\tul ideilor se simte la tot pa -sul, ava lan[a întreb\rilor hr\ne[te me di ta]iapoliti c\ [i excesul speculativ. Proza lui Ivasiuceste, ne gre[it, o proz\ de idei; în o chiiuno ra ea apare ca un centa ur dis pro por ]io -nat, cu picioare epice debile (Valeriu Cris -tea). În c\rc\tura cerebral\ îi asigur\ îns\den sita te [i intensitate, de[i scriitorul – iubindconfruntarea la modul apodictic – nustimu la dialogul. Eroii s\i intr\ în a venturacu noa[terii de sine, râvnesc pose siunea a -su pra propriei vie]i. Prin[i în cir cumstan]ee tice, ei traverseaz\ zbateri în gol [i cu -Martin Schongauer:nosc ilumin\ri l\untrice, intr\ în criz\ exa -mi nându-[i de la distan]\ propriul destin.In tros pec ]ia sfâr[e[te în retoric\. DoctorulIlea (Ves tibul) avea credin]a hime ric\ a universuluiconstituit din structuri fi xe. PaulA chim (I lumin\ri) descoper\ c\ unde nue xist\ me morie, nu exist\ mora l\. Ion Marina(Cu noa[tere de noapte), un „solid [i ra -]ional”, un „profesionist al încre derii tota -Oriental cu turban52Însemn\ri ie[ene

le” î[i zdruncin\ certitudinile. Con flictul pri -ve[te îns\ divor]ul dintre contemplati vis -mul rigid (Ilie Chindri[) [i angajare (Pe tru).Este, în al]i termeni, conflictul dintre ordi -ne (]esut\ prin proiec]iile gândirii) [i aventur\,colec ]ionând efectele tr\irii. Dez ba tereae ancorat\ în prezent, se dizol v\ în ac -tul imediat. Înfrân]ii lui Ivasiuc sunt perso -naje f\r\ viitor, deoarece – ne previ ne un -deva însu[i scriitorul – doar „victoria în -seamn\ viitor deschis”. Or, încheierile pro -zatorului sunt – cu excep]ii, desigur – ce leale viitorul ba rat. O asemenea excep ]ie esteDumitru Vi nea (P\s\rile); om de ac ]iu ne, elîncepe s\ problematizeze. Înfrânt, el ma ni -fest\ pute rea de a reîncepe. {i pentru Vi -nea, combustionat de o adolescen]\ am bi-]ioas\, or dinea alung\ haosul. Puternic [iautoritar, el iube[te ierarhia; vrea „su pu[iadev\ ra]i”. Este un expert ca re crede întehno cratismul gla cial, ca re cere „oamenif\r\ iluzii”. A bia când, înfrânt, va recu noa[ -te oamenii în spa tele ierarhiei, când recu -pera rea sa devine posibil\ (anun]at\ deacel „trebuie s\ iau totul de la ca p\t”), Vi -nea descoper\ omul. Înfrângerea sa socia -l\ este o victorie mo ral\; Vinea face par tedin familia celor „puternici”. În anti tez\,Liviu Dunca pre zint\ o bio grafie în declin.Trecu t\ prin martiriu, aceast\ exis ten]\ me -di ocr\ se înscri sese pe „o pant\ gre [i t\”.Li viu Dun ca se credea liber, „ie[it din toa -te necesit\]ile”, un ins pentru ca re via ]a aînsemnat un e[ec. Dar P\ s\ rile, ro ma nulcare anun]a schimbarea la fa ]\ a lui Ale -xan dru Ivasiuc, echilibreaz\ – cum observaseN. Cio banu – condi]ia fenomeno lo -gi c\ [i cea meta fizic\. Cu un plus de epici -zare, el r\ mâne, desigur, o de mon stra ]iemoralizatoare, chemând la ramp\ pe a - u -toritarul Vinea [i versatilul Mate es cu, peoportunista Victori]a [i pe exponentul e -nergic al noului, Domide.Disputa care d\ centrul de greutate – nuîn plan fenomenologic, ci ideologic – alromanului pune fa]\ în fa]\ pe Liviu Dun -ca, omul cu biografia spectaculoas\ [i Che -reste[iu, cândva, în haosul începutului, cuMartin Schongauer:„via]\ secret\”, când se impunea „o ordi -ne nou\ [i foarte dinamic\”. Chereste[iueste adeptul integr\rii pasive, suportândistoria. Necesitatea e v\zut\ mecanic, ease motiveaz\ în exterior, fiind neinteligibi -l\. Chereste[iu pledeaz\ pentru normalita -tea suferin]ei, acceptând libertatea impu -s\. În replic\, Liviu Dunca refuz\ acel trebuie,ideea abstract\ a unei necesit\]i istorice,anulând individul, neap\rând con -di]ia eului. Liviu Dunca nu aprob\ rolul deexecutant orb, nu alege solu]ia victimei ne -cesare: „de ce aceast\ înscenare?” – se vaîntreba. El dore[te libertatea în]eleas\, lu -Leul Sfântului Marcuând act de miracolul vie]ii. De fapt, în P\ -s\rile, afl\m dou\ romane, comunicând de -fectuos. Om influent [i puternic, cu mentalitatede st\pân, ra]ionând doar pe axasus-jos, Dumitru Vinea era „confundat cupostul” (director general); uzina i se p\reao unitate militar\, lumea era o piramid\,„un trib cu b\trâni” iar miezul ei era, desi -gur, secretul. „C\derea” lui nu înl\tur\ pu -tin]a de a continua, desigur altfel. Fa]\ deinertul Liviu Dunca, un ratat, un mort viu,pentru care deschiderea unui viitor se pla -sa într-un trecut inaccesibil, înscris [iruluide învin[i, sfâr[ind în „la]ul Istoriei”.controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene53

eminescologicale ∙ eminescol54N. GeorgescuCele trei arest\riale lui Eminescu (2){tim c\ poetul ducea o parte din c\r]i [i manuscrise la ConstantinSim]ion, având de gând s\ se mute definitiv de la DoamnaSlavici: pe fondul acestei mut\ri se deruleaz\ evenimentele. (Prinaugust, Matei Eminoivici va intra în odaia d-nei Szoeke împreun\cu Titu Maiorescu (cel mandatat s\ aib\ grij\ [i de bunurile poetu -lui) [i va lua, din lada poetului de acolo, ceasul de aur – prilej deironii pentru critic, dar într-adev\r un bun de pre]; de aici re]inemc\ lada cu manuscrise a r\mas peste var\ în Strada Pia]a AmzeiNr. 6. Este, pare-se, ultima ie[ire public\ a lui Matei fa]\ cu frateles\u în via]a acestuia: nici la înmormântarea lui nu-l afl\m)Vine, astfel, ziua de 28 iunie, [i la 6 diminea]\ cineva îi aducelui Maiorescu un bilet de la D-na Slavici, iar „curând dup\ aceeaSim]ion la mine, întâia oar\”. Rezult\ c\ acesta [tia ce se petrece,probabil fusese martor la cearta dintre poet [i so]ia lui Slavici – saupoate a fost anun]at tot de ea, tot printr-un bilet. E o]ios s\ am\ -nun]im, dar ne oblig\ textul: „curând dup\ aceea” înseamn\ totfoarte de diminea]\, la un moment nepotrivit pentru o vizit\, decieste vorba de o urgen]\. Sim]ion vine singur, probabil pentru c\Eminescu înc\ mai doarme sau a putut fi lini[tit [i l-a luat somnul.Aceast\ ipotez\ a faptelor repetate poate fi luat\ în discu]ie încondi]iile în care chiar apar actele originale, cum ne anun]a Dl.Spânu – [i cum am constatat [i noi. Nu discut aici dac\ este vorbade recidiva bolii lui Eminescu sau de încerc\rile repetate ale urm\ -ritorilor s\i de a-l prinde „în flagrant”. În procesul-verbal din 28iunie situa]ia prietenilor este aceasta: Oc\[anu [i Siderescu îl informeaz\pe comisar c\ poetul este închis în baie – iar la fa]a lo -cu lui: „Introducându-ne cu mai to]i amicii mai sus preciza]i aici, amg\sit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbr\cat, silindu-se, s\ în -chid\ u[a-i sa [i avea aerul de a fi speriat la vederea noastr\ în nu -m\r de 4-5 persoane, între care [i d-l Constantin Sim]ion.”. Maideparte bolnavul este condus la Institutul Caritatea „cu concursuld-lor: Oc\[anu [i Sim]ion”. Înapoi, la gazda lui Eminescu, vine nu -mai V. Siderescu. Se pare c\ inginerul C. Sim]ion are o pozi]iepri vilegiat\ [i un rol deosebit, fiind mai apropiat de poet. Nu ela anun]at poli]ia – dar a venit cu ceilal]i, sau dup\ ei, la ba ia Mi -tra[ewschi; prezen]a lui îl emo]ioneaz\ pe poet – [i probabil c\el îl convinge s\ accepte drumul la spital.Ce a f\cut el în cealalt\ zi, pe 28 iunie? Titu Maiorescu scriedespre Eminescu: „Potrivit în]elegerii (ce avusesem cu Sim]ion),i-am spus c\ trebuie s\ se duc\ la Sim]ion, pentru societatea Car -pa]i. Mi-a cerut s\-i dau 5 lei pentru tr\sur\ [i a plecat cu tr\suraacolo (la Sim]ion). De acolo e vorba s\ fie dus la dr. {u]u. De s-arface asta f\r\ greutate!”Putem presupune, îns\, [i altceva, anume c\ episodul urm\ -tor, Cap[a-Ventura, este separat, s-a petrecut alt\ dat\, nu se lea -g\ de plecarea lui Eminescu din casa lui Maiorescu, deci de ziuade 28 iunie. Poate a fost cu o zi înainte, poate cu dou\ – tot laaceea[i baie, poli]ia fiind anun]at\, acum, de Grigore Ventura, nude amicii poetului.O posibilitate de datare a episodului Ventura ar fi aceasta: Re -gele se afla la Sinaia de dou\ zile, deci din 26 iunie. Probabil plecasepe 26 iunie diminea]a din Bucure[ti, urmând s\ se dea co -municatul plec\rii sale în aceast\ zi, deci ziarele (Ventura, Emines -cu etc.) nu aflaser\ înc\, îl [tiau la Cotroceni.Martin Schongauer:B\trân cu turbanÎnsemn\ri ie[ene

Oricum ar fi, dac\ un fapt se repet\ o da -t\ – el se poate re pe ta [i a doua oar\. Reieseimaginea unui Eminescu foarte revol tat înzilele de 24, 25, 26, 27 [i 28 iunie 1883 –prezent, îns\, [i cu texte în ziarul „Timpul”.În fond, arestarea lui reiese a fi fost o str a -tagem\ a adversarilor. Este vorba de o lupt\aici, cu „lovituri” de o parte [i de alta, un felde r\zboi al lui Hannibal cu Scipio: [i unul [ialtul pun gru pe de solda]i ascun[i dup\ coline,cui îi reu[e[te stratagema, acela câ[tig\.Cum scap\ dintr-o „încercuire”, Eminescu [ialearg\ la zia rul Timpul între]inându-i tonul,stilul. Nu numai cu articole fulminante ([i vomvedea c\ ziarul Timpul este cel mai implicatziar în chestiunile politice din acest moment),dar p\strând atmosfera eminescian\ – [i, maiales, aducând, cum iar\[i vom vedea, cele maiimportante informa]ii despre conflictul diplomaticdintre Ro mânia [i Imperiul Austro-Un -gar, având cea mai ferm\ pozi]ie de sprijinirea ziari[tilor exila]i în aceste zile.Dac\ vorbim de o re]inere cu repeti]ie a sa,ne baz\m, de da ta aceasta, mai ales pe nepo -trivirea descrierii din procesul-verbal [i dinamintirea lui Vintil\ Russu-{irianu. La nepotullui Slavici, poetul este arestat în plin\ zi, pu -]in dup\ prânz, [i strig\ dup\ a jutor când îlintroduc în furgon. El este înc\l]at cu ni[tepantofi largi, iar pantalonii îi atârn\ de p\ -mânt. Doi gardieni de lâng\ fur gon par a secerta între ei.Inventeaz\ acesta? Dac\ gardienii se cear -t\, înseamn\ c\ ei [tiu ceva, de pild\ c\ celarestat va fi din nou eliberat, deci c\ fac treabadegeaba. Nici urm\ de cei 4-5 prieteniai lui Eminescu în contextul acestei arest\ride la prânz. Este limpede alt\ arestare:„Când l-am v\zut pe acel Eminescu, amsim]it c\, într-o sin gu r\ clip\, îmb\trânesccu câ]iva ani. Ce haine pe el? Nu-s ale lui.Mânecile, prea lungi, atârn\ pes te mâini.Pantalonii, prea largi, se târ[ie…St\, f\r\ prezen]\, între doi poli]ai [i doiinfirmieri, care se r\steau unii la al]ii, nupricep din ce cauz\. La câ]iva pa[i, un vehi -cul ciudat, jum\tate caret\, jum\tate dub\…El st\tea tot a[a, docil, f\r\ prezen]\.Martin Schongauer: Maria BuneivestiriM-am aruncat spre el. M-am oprit în fa -]a lui. Cred c\ am împreunat mâinile a ru -g\, c\ci toat\ fiin]a mea era numai o ru -gare, o dezn\d\jduit\ rugare. I-am c\tat înochii mei privirea, am strigat:– Domnule Mihai!Dar n-am aflat nimic. Eminescu nu maiavea privire! M-am izbit, cu groaz\, doar în -tr-un ochi gol. Acel ochi mare, alb, cu des\ -vâr[ire gol de orice via]\, de orice percep ]ie.Cumplit\ minut\!Am mai strigat înc\ o dat\:– Domnule Mihai!...Eu sunt, ciobanul…nu m\ cunoa[te]i?Mut îi era glasul, mut îi era ochiul. Niciun semn.El nu mai era.Mi-am strâns obrajii între palme [i am r\ -mas a[a, stan\ de ghea]\, în c\ldura de ghe -en\. L-au împins spre careta aceea cenu[ie.El p\[ea încet, încurcat în târ[âiala panta lo -nilor. P\rea c\ împline[te, cuminte, indi fe -rent, un însemn. P\rea c\ nu mai sufer\, c\ emut de ori ce cuvânt, c\ nici un gest nu face…Dar eu, cum st\team astfel, cu o ran\ a -dânc\ în piept, în loc de inim\, cum pri veamprin p\iejeni[ul genelor înl\crima te, l-am v\ -zut, parc\ departe, într-o cea]\ rece, supt denisi puri mi[c\toare, înfundându-se în mla[ -tini negre, ridicând bra]ele.{i am auzit glasul s\u, cel adev\rat, stri -gând cu desn\dej dea celui care se îneac\:– Ajutor!..”Am citat mai larg, [i ca s\ se vad\ in ten -]iile artistice ale auto rului. Observ\m, îns\, c\el, care a fost pân\ acum atât de atent s\ alipeasc\toate informa]iile despre aceast\ ulti -m\ zi a lui Emi nescu la Timpul, acum se aba -te în cascad\ de la canon. Poetul nu este în ca -misolul de for]\, are haine (de[i par a nu fi alelui), ziua nu e spre apus, ci tot în toiul c\ldurii,de fa]\ este o caret\, doi gardieni, doi poli]aicare se ceart\ unii cu al]ii (nu [tim cine cu ci -ne [i de ce). Dac\ d\m crezare acestei descri -eri cel pu]in în propor]ie de 15-20% – ne afl\mîn fa]a altei arest\ri decât cele de pân\ acum.Unde este comisarul de poli]ie C. N. Nicoles -cu? – Probabil aceasta este o repeti]ie ne re u -eminescologicale ∙ eminescolÎnsemn\ri ie[ene55

eminescologicale ∙ eminescol56[it\: n-a fost cu comisar, ci doar cu poli]ai [i brancardieri. {i totu[i,este ultima recluziune a poetului, asta atest\ Ion Russu-{i rianu.S\ însemne c\ cea cu proces-verbal semnat de comisar – aceeaa fost anterioar\? Dar aceea este datat\ 28 iunie 1883.Care va fi fost, de fapt, ultima zi a lui Eminescu la Timpul?Martin Schongauer:~ngerul BuneivestiriIat\ care ar fi consecin]ele logice, cum le în]elegem noi, accep -tând c\ acest proces-verbal, datat 24 iunie în edi]ia academic\,transmite impresia subliminal\ a arest\rilor repetate. Sunt, în fond,trei relat\ri despre arestarea lui Eminescu – [i fiecare în parte serefer\ la câte o arestare. Grigore Ventura vorbe[te de o anumit\zi, Russu-{irianu de alta – iar comisarul Câ]\ Niculescu noteaz\a treia dat\. Le une[te doar locul comun: baia.Repet: în momentul document\rii mele, aceste acte nu existausau nu erau publice la Arhivele Statului; nici edi]ia academic\nu le cunoa[te (iar procesul-verbal din 28 iunie este reluat acolodintr-o carte a lui Augustin Z. N. Pop).Pentru c\ observ, deja, cum Maiorescu devine ]int\ simbolic\,vreau s\ amintesc un lucru: Titu Maiorescu nu ac]ioneaz\ singur,„de capul s\u” cum se spune. Imediat noteaz\ în jurnal „am în[ti -in]at înc\ pe Th. Rosetti despre aceasta.” La 18/30 octombrietot el arat\ cine a mai semnat procesul-verbal cu cheltuielile pentrupoet: Th. Rosetti, Sim]ion, Slavici, Nica [i Chibici. La sanato -riul de la Viena îl va vizita pe poet [i Theodor Rosetti. Este vorbade un membru marcant al partidului, recunoscut ca pre[edinte in -formal, om cu mare greutate [i cu imens\ acoperire politic\, chiarcu o oarecare autoritate asupra poetului. {i, repet, Pre[edinteleÎnal tei Cur]i de Casa]ie…Orice s-ar fi întâmplat cu Eminescu – a fost o hot\râre de grupîn privin]a lui, nu a unuia singur, s-a f\cut în mod responsabil ces-a f\cut, nu e vorba de o r\zbunare personal\ a cuiva. Probabilc\ prietenii apropia]i au vrut s\ rezolve singuri problema, dar, ne -reu[ind, au fost nevoi]i s\ apeleze la autoritatea [i rela]iile lui TituMaiorescu. Cel care, vorbind [i scriind atât de mult în chestie, defapt tace…ca un Sfinx.Medita]ia d-lui Theodor Codreanu pe marginea sentimentului devinov\]ie al lui Maiorescu este mult mai fertil\ în aceast\ situa ]ie.Domnul C\lin L. Cern\ianu, îns\, în articolele sale despre Emi -nescu, nu consult\ arhive, nu cite[te studii de istorie – este îndârjitîn t\lm\cirea [i r\st\lm\cirea c\r]ilor mele [i vrea cu tot dinadinsuls\-l fac\ ]ap isp\[itor pentru tot ce a p\]it Eminescu … pe Ti -tu Maiorescu [i numai pe acesta..{i totu[i, nu pot decât s\-i mul]umesc pentru c\, intrând îndi alog for]at cu dânsul, am ajuns la aceste deslu[iri… Vreau, îns\,s\-i atrag aten]ia c\ se în[eal\ prea adesea. Astfel, voi da aici nu -mai câteva r\t\ciri ale sale în ceea ce m\ prive[te.a. „Slavici nu face nic\ieri afirma]ia pe care i-o pune în sea -m\ domnul N. Georgescu. Cuvintele citate (cu diferen]a c\ „era”este „e”) se reg\sesc în jurnalul lui Maiorescu”.Ba, bine c\ nu! Slavici scrie a[a: „Dup\ examene, eu trebuias\ plec f\r\ de întârziere la Viena, ca s\ consult medici, iar de a -co lo la b\ile ce-mi vor fi recomandat, [i vorba era ca Eminescus\ plece [i el în Moldova, ca s\-[i aduc\ fratele bolnav.” Maiores -cu: „Eminescu e vorba s\ plece ast\zi la Boto[ani...” V\zând c\Însemn\ri ie[ene

Martin Schongauer:ambii (f\r\ s\ se fi citit unul pe cel\lalt) folosesc aceea[i expresiede limb\ (cu variantele ei), se deduce c\ a fost vorba de un plan,de o vorb\ vorbit\ anterior; de aceea folosesc imperfectul verbuluia fi. Este o concordan]\ mult studiat\ de Dl. Ion Filipciuc întreal]ii (care-l cite[te [i citeaz\ cu respect pe musiu b\[c\lie, m\ mirc\ nu s-a aflat).b. „Dar cum multe sunt ciudate pe lume, a[tept\m ca domnulN.Georgescu s\ prezinte textul telegramei de amenin]are cuÎnsemn\ri ie[eneIsus pe Muntele M\slinilorr\zboi, precum [i declara]iile oficiale ale Vienei privind ruperea re -la]iilor diplomatice cu România, [i, ulterior, refacerea lor. În cazulîn care nu de]ine asemenea documente, cum mul]i i-au preluata ceste informa]ii (vezi paginile Internet [i unele publica]ii), situa]ias-ar complica, deoarece domnia sa va trebui s\ g\seasc\ o moda -litate prin care fie s\ corecteze ceea ce este de corectat, fie s\ pre -cizeze c\ e vorba de supozi]ii lipsite de suport documentar.”Cum s\ de]in eu, persoan\ particular\, asemenea documen -te?! Textul telegramei din partea lui Bismarck, adus\ la I. C.Br\tianu în 26 iunie de baronul Saurma cu sfatul de a o judeca „însecret [i precaut pentru a nu da prilej de iritare”, este redat dec\tre istoricii care s-au ocupat de tema „România [i Tripla A lian -]\”. Nu-l redau nici în german\ nici în român\ – pentru c\ pre -o pinentul „e o]” [i vrea s\ m\ prind\ cu tertipuri avoc\]e[ti de fe lul„ce fel de r\zboi avea în vedere Bismarck”, „cum avea de gând s\treac\ armatele printr-o alt\ ]ar\”, etc.Eu nu sunt istoric, fac literatur\ cu ajutorul [i în sprijinul istoriografiei.Nu am postat textele mele pe vreun site de Internet –[i nu sunt responsabil pentru c\ al]ii fac acest lucru cu ele.Despre ruperea rela]iilor diplomatice dintre România [i Austro-Ungaria,cu toate nuan]ele avoc\]e[ti ce pot interesa, tot lais torici se cuvine a recurge. Relativ recent a ap\rut Carol I. Cores -ponden]a privat\, în traducerea lui Sorin Cristescu (Ed. Tritonic,2005) – din care citez masiv în cartea mea Un an din via]a luiEminescu tocmai pentru c\ este concordant\ cu sursele de pân\acum (chiar confirm\ unele informa]ii aflate într-o singur\ surs\).Pe cine intereseaz\, acolo poate g\si [i reac]ia Regelui Carol I lascrisoarea Îm p\ratului Wilhelm al II-lea al Germaniei care înt\reatelegrama Cancelarului s\u. Tot acolo, alt\ „victim\” a complexu -lui 28 iu nie 1883: generalul belgian Brialmond, aflat în Româniapentru începerea unor fortifica]ii la Gala]i, în Dobrogea [i la Bucure[ti,este acuzat de presa european\ c\ organizeaz\, de fapt,o insurgen]\ în Carpa]i, este obligat s\ p\r\seasc\ ]ara noastr\[i, ajuns la Bruxelles, este destituit din func]ie. (Cazul este urm\rit[i în zia rul Timpul de la sfâr[itul lunii iunie 1883.)Tot acolo, în fine, a firma]ii ca aceasta, din 25 iulie: „Tratatulva fi ratificat în cursul a cestei luni [i vom fi invita]i pur [i simplus\ ne al\tur\m.” Redau pasajul ca s\ mai scap de 2-3 acuze alepreopinentului, care sus ]ine sus [i tare: „Tratatul s-a semnat înzi ua de 18 octom brie, nu 28 iunie”. Sigur c\ da, la noi era 18oc tombrie, iar în Occident era 30 octombrie, numai c\ au fostdis cu]ii [i pertract\ri îndelungi între p\r]i. Carol I credea c\ îniulie a venit momentul semn\rii; sunt indicii c\ evenimentele dedup\ 6 iunie 1883 au f\cut ca in trarea României în Tripla Alian]\s\ devin\ iminent\, urmând s\ se aleag\ doar prilejul. La 26-28iunie pare a fi venit acest prilej (for]at de Germania [i Austro-Un -garia) – îns\ urmeaz\ negocieri le din var\, unde I. C. Br\tianu î[iva impune, în cele din urm\, punctul de vedere cu scoaterea ar-eminescologicale ∙ eminescol57

eminescologicale ∙ eminescol58ticolului din tratat prin care Ro mânia era obligat\ s\ fac\poli]ie politic\ la ea acas\ (îm piedicând orice revendicarepublic\ a Ar dealului).c. „Întrucât n-am reu[it s\ g\sesc anun]ul bolii poetuluiîn Ro mânul din 28 iunie, îl rog pe autor s\ îl prezinte înfacsimil sau m\car s\-l transcrie. Pân\ una-alta, m\ folosescde num\rul din 1 iulie al acestei publica]ii...”; „Dac\ N. Geor -gescu nu inventeaz\, anun]ul invocat de domnia sa poateavea însemn\tate crucial\.”Aici, preopinentul se vrea ironic. În cele aproape 2.000de pa gini pe care le-a tip\rit despre „cazul Eminescu”, a ci -tit [i a citat din cartea mea A doua via]\ a lui Eminescu,cu [i f\r\ ghilimele, pân\ mi s-a f\cut [i mie lehamite tot re -v\zându-m\ reluat. {i-a f\ cut chiar o impresie despre acestelucruri – iar acum, în ultimul timp, de când eu revin cu unelepreciz\ri, intr\ în panic\ oarecum c\ nu-[i mai g\se[te citatelecu care se obi[nuise. Este un bricolaj convenabil, întradev\r,pentru beneficiar...dar uneori se mai schim b\ juc\riile,piesele de puzzle nu mai intr\ fix în creneluri. Pe scurt, acolo,în carte, fac rela]ia temporal\ exact\: anun]ul bolii se d\ maiîntâi în Românul, la 1 iulie 1883, [i abia apoi în Timpul,la 3 iulie 1883. Dau în facsimil, dup\ dorin]a de azi, ambeleanun ]uri – tot acolo. Dânsul m\ citeaz\, îns\, într-o reluare,unde explic c\ Eminescu a mai fost bolnav în iarna [i pri -m\vara lui 1883, chiar internat în spital, pentru afec]iuni fiziceprobabil, dar nu s-a f\cut public\ niciuna dintre acesteintern\ri sau perioade de boal\ – pe când: „Acum îns\, la28 iunie, anun]ul bolii poetului este publicat...” În context,prin „acum” se în]elege „în aceste împrejur\ri”, „acum, cândcu 28 iunie”. Eu scriu literatur\, nu s.f. teh nic, [i am proprietateatermenilor în române[te. Dânsul discut\ un metatextal meu, unde m\ intereseaz\ mai mult rela]iile decâtpunctele fixe, [i scoate, apoi, un enun] din context – g\sindinad verten]e, contradic]ii, chiar falsuri. Îl ajut\ cu ceva asta,dup\ ce m-a citat de zeci de ori cu textul ini]ial, cel din car -tea amintit\?! Înseamn\ c\-i place s\ se ocupe cu chi]i bu [\ -rii în loc s\-l citeasc\ pe Slavici, c\r]ile de istorie necesare, etc.d. „Cât prive[te tr\darea lui Dimitrie Lecca, nenu m\ -rate sur se, de la Eminescu pân\ la contemporani, infor -mea z\ c\ Al. I. Cuza a fost detronat pe 11, nu pe 12 fe -bruarie, cum în mod re petat afirm\ domnul N. Georgescu.”Ei da, iat\ o gre[eal\... întip\rit\ în memoria mea, dar dânsulmi-o sanc]ioneaz\ (redând pân\ [i actul de abdicare al lui Cuza)pentru c\ mi-a citit cartea „Recife” unde m\ ocup pe aproape100 de pagini de Sindromul 11 Februarie la români. Pe vremealui Caragiale, unele ora[e de provincie aveau o pia]\ numit\ „Pia -]a 11 Februarie”, data era pus\ în calendar, se ]inea minte maibine... Ce s\ zic?! Quandoque dormitat et bonus Homerus.Martin Schongauer:Isus ducându-[i cruceaMai sus, îns\, îmi atrage aten]ia c\ Eminescu a scris un text de -spre D. Lecca „la 18, nu la 14 martie 1881”. Mersi, dar eu m\refeream la editorialul din Timpul, 14 martie 1881, neeminescian,unde era pus\ în parantez\, dup\ numele lui D. Lecca, o cruce[i data 11 februarie 1866. Acest semn de pagina I (am dat în fac -simil textul, tot în cartea mea) a iscat numeroase polemici – iarEminescu intervine, la 18 martie, cu textul (pe care-l parafrazam)unde vorbea de D. Lecca „moralice[te mort”.Însemn\ri ie[ene

Cine vrea s\ fac\ diferen]ele între „moarte civil\”, „moartemoral\”, „moarte civic\” etc. – trebuie s\ mearg\ la texte publi -ce, adic\ s\ parcurg\ polemicile de pres\ din perioada eminescian\.Grigore Ventura, de pild\, îl declar\ pe Al. Macedonski„moralmente mort”, dar iat\ contextul: „Exist\ fapte care-l ucidpe cel care le comite. Pentru mine, d. Macedonski este un om mo -ralmente mort, [i n-am s\ imit conduita sa fa]\ de Eminescu, lo -vindu-l când e la p\mânt. Requiescat in pace!”. Al. Macedonschir\spunde printr-o epigram\ inspirat\: „V. Proclam\ prin ziaremoralmente c-am murit, / Dar asupr\-i avantajul ce-mi r\mânetot e mare, / Din momentul ce se-afirm\ [i se [tie de ori-care /Cum c\ V. nici o secund\ moralmente n-a tr\it.” Dup\ cum ve -dem, e complicat, nu te aju]i cu „DEX-ul” nostru actual, cum cre -de oarecine, trebuie s\ cobori în lecturi – iar eu nu mi-am propusacest lucru, spunând ce „însemneaz\” moartea civil\ în epoc\ –nu ce „desemneaz\” ea. {i ziarul Românul are o interpretare laacest 13 martie 1881 al Timpului, chiar interesant\ pentru c\se dezvolt\ într-o expresie: „Pronun]ându-[i astfel ea îns\[i /partitaconservatoare/ sentin]a de moarte politic\ [i moral\, ne ple -c\m fruntea cu durere [i l\s\m ca mor]ii s\-[i îngroape mor]ii”.Domnul b\[c\lie pamfletizeaz\ pe dou\ pagini de revist\ împotrivacelor care cred, ca mine, c\ Eminescu era membru al„So ciet\]ii Carpa]ii” – dânsul fiind convins c\ nu era. Vrea acte,dovezi, documente, nu crede în rapoartele secrete etc. Ferici]i ceicare nu cred, c\ci pentru ei înc\ nu s-au n\scut îndoielile!Ciudat este cum întâlne[te dânsul cu totul neinten]ionat ade -v\rul, adic\ informa]ia. Nu-i vine s\ cread\, de pild\, c\ în acela[itren fulger din 28 iunie 1883 se puteau afla [i Titu Maiorescu, [iPetre Gr\di[eanu, [i Émile Galli etc.: „Fulger ca fulger, dar cât devesel ar fi fost un asemenea tren imaginar!” Nu [tiu dac\ chiar to]i,nici ce cupeu avea fiecare, dar ziarul L’Indépendence roumaineface un asemenea comentariu, preluat [i în Timpul: „D. P. Gr\ -di[ teanu nu ne rezerv\ nici o surprindere. Pleac\ pur [i simplune gustore[te cu trenul de azi în str\in\tate. Pleac\ cu acela[i trencare duce pe D. Galli. – Cauza [i efectul. Ciudat\ apropiere. A -mândoi sunt jertfe. Guvernul a conspuat pe unul [i a expulzat pecel\lalt...” (în francez\, conspuer înseamn\ a face de ru[ine înpublic, a huidui; termenul nu s-a încet\]enit la noi).Pe alte dou\ pagini vrea s\ demonstreze c\ aduc evenimentedin 1881 [i le plasez în 1883. Îl prive[te dac\ face istorie invers\.Pentru c\ am observat c\ este mai tem\tor de imagini decât decuvinte scrise, îi sugerez s\ admire, ca dovad\ c\ Petre Gr\di[ -tea nu cu D. A. Sturza [i Eugen St\tescu au mers la Împ\ratul cuscuze, o carica tur\ din ziarul Ciulinul, iulie 1883, cu acest subiect.Poate a[a va reu[i s\ câ[tige unele îndoieli...Acolo, `mp\ratul st\ în pat, bolnav, iar pe coroana sa scrieTRANSILVANIA BUCOVINA TEMISIANA – aluzie la discursul ire -dentist de la Ia[i al lui Petre Gr\di[teanu. Acesta se afl\ chiar subÎnsemn\ri ie[enepatul Împ\ratului. Al\turi st\ Bismarck, iar în spatele lui, cu ca pe -tele plecate în evantai, îngenunchiaz\ I. C. Br\tianu, D. A. Sturza[i Eugen St\tescu. Sunt [i versuri: „Privi]i [i vede]i halul în care m\g\sesc / De când b\ui din Dun\re wasser românesc./ Am vrut[i eu pe broasc\ acum a imita / [i, imitând-o, ’mi pare, ca dânsa voicr\pa.” – se plânge Împ\ratul. Bismarck, al\turi, declar\ c\ nu-imai d\ nici un ajutor pentru c\ nu s-a înv\]at minte. În fundal,trei personaje alegorice: TRANSILVANIA, BUCOVINA [i TEMI -SIANA, recit\: „Ci cr\pi, plesne[te-odat\, c\ci z\u nu te vomplânge...”Martin Schongauer:R\stignireaeminescologicale ∙ eminescol59

caragialiana · caragialiana · car60Alexandru DobrescuNenea Iancu fa]\ cu pla gi a tulDespre scandalul de plagiat al c\ -rui potagonist a fost Ca ra gia le se[tie a proape totul. Istoricii li te -rari au avut gri j\ s\ ex tra g\ din zia rele tim -pu lui [i de prin arhive m\r tu riile [i do cu -men tele `n sta re a contribui la mai dreap ta`n ]e le ge re a lu cru ri lor. Au fost `ntoar se petoa te fe]ele tex tele in vo cate drept pro be alefra udei, ca s\ se do ve de as c\ a fi doar m\s -lu i rile u nor min]i st\pânite de o nea gr\ u -moa re; au fost a na li za te `n de ta liu bio gra -fii le a cu za to ri lor, spre a se i den ti fica re sor -tu ri le psi ho lo gi ce ale ac ]iunii lor, ca [i exis -ten ]a co ti di an\ a scri i torului, pen tru a sede ter mi na `m prejur\rile ca pa bile s\ ali men -teze o a se me nea os ti li ta te. Ma e[ trii de alal -t\ieri [i de ieri ai ba ro ului s-au a ple cat asu -pra des f\ [ur\ rii pro ce su lui, sem na lând, pedea supra [i `n pofida incon tes ta bi lului ta -lent o ra toric al a p\ r\ to ri lor, a bor da rea nutoc mai pro fe sio nist\ a ca zu lui de c\ tre a -ce[ tia, in e xac ti t\ ]ile pro ce du ra le [i in e chi -ta tea sen tin ]ei, in flu en ]at\ de o su me de niede bi ne cal cu late inte re se, ce `n t\ resc b\ -nu ia la c\ re pre zen ta rea Jus ti ]iei cu o leg\ -tur\ de con dam nat la moar te pe ochi nu ealt ceva de cât re fle xul plastic al f\râ mei deu to pie ce se `n c\ p\]â neaz\ a su pra vie ]ui `no me ni re. {i, fi ind c\ de ci zia in stan ]ei a fostre sim ]i t\ ca un a front la a dre sa spiritului cre -ator, scri ito rii au so co tit de da to ria lor s\ re -des chid\ dosa rul Ca ra giale-Ca ion [i s\-lre ju de ce, du p\ [ap te zeci de ani, `n tr-un soide tribunal al li te ra tu rii, f\ când s\ aib\ câ[ -tig de ca uz\, de aceast\ dat\, ar gu men te -le ra ]iunii [i a le bu nu lui sim] a su pra pro ceduri lor ju di ciare, ce ea ce `n tri bu na le le a -de v\rate nu se prea `n tâm pl\.Cine vrea s\ refac\ pe cont propriumeandrele „a fa ce rii“, are la `nde mâ n\ ma -teriale pe cât de bogate, pe a tât de e dificatoare,din a c\ror punere cap la cap s\ `n -noa de un fir su fici ent de lung [i de rezistent.Iar cei de prin[i s\ se lase purta]i demân\, n-au de cât s\ ci teasc\ mai ve cheabi o grafie a lui {erban Cio cu les cu sau a ce -ea mai no u\, de a proa pe o mie de pa gini,a lui Marin Bu cur.~ntâmplarea al c\rei protagonist a fosta u to rul N\ pas tei ar in tra, ca [i istoria paternit\]iiCânt\rii Româ ni ei, plim ba t\ deun se col `ntre B\lcescu [i Russo, `n cate -go ria „mis ti fi c\ ri lor“ literare (in ven tariate`n Fran]a de Au gus tin Thi erry), de nun ]a teMartin Schongauer:din ca pul lo cului da to rit\ fla gran tei pu -erilit\]i a pro be lor. Te [i prinde mi -ra rea cât de pros te[ te a fost pus\ lacale aceast\ „ca bal\“, de cât\ lip s\de in te li gen ]\ [i `n de mâ nare au datdo va d\ [i ini]ia to rii, dar [i e xecu tan -]ii ei, `n frun te cu ne ferici tul C. A. Io -nes cu, cât de jal nice e rau, teh nic vor -bind, plas to gra fi ile me n i te a-l `n cri mina peCa ragiale. Re lu ând mul ]i mea pie selor do -sa ru lui, e[ti frapat de imensul ridi cul ce sede gaj\ din pr\ fu i tele lui fi le [i principala di -ficultate de lectur\ vi ne din in con for tabi -lul sentiment, ce se `nc\ p\ ]â nea z\ a nu-]ida pa ce, c\ `n treaga poveste a plagiatuluinu era altceva de cât o biat\ far s\ pu s\ lacale de ni[ te copii. Fiindc\ doar ni[ te co piipu teau s\ a runce cu a tâta u[u rin ]\ a cu za]iide o a se me nea gra vita te [i tot nu mai ni[ -te ne vârst nici pu teau s\ fa bri ce, strân[i cuu [a, probe de o `ncro pea l\ ce sa re `n ochide la o po[t\.Elefant cu st\pânul s\uÎnsemn\riie[ene

~ns\ nu e nici pe departe a[a. Si -gur c\ Nenea Ian cu, a bia s\r b\ torit deo ]ar\ `n treag\ cu ocazia `m pli nirii ado u\ zeci [i cinci de ani de activita te li -terar\, avea toa te mo ti vele s\ se sim -t\ lezat `n a mo rul pro priu de artist [is\ cea r\ repa ra]ie `n jus ti ]ie. Sigur c\,pe de alt\ parte, re cur ge rea la o ase -menea cale de solu]ionare a lu cru ri -lor nu va fi fost chiar str\ in\ de repe -tate le sfaturi [i `n dem nuri ale a mi ci lorapro pia]i, care fie con siderau in sul tade ne [ters prin a cor dul p\r]i lor, fie a -bia a[teptau, `n lipsa al tor dis trac]iimonde ne, pro mi ]\torul spec ta col al`n frun t\rii `n in stan ]\.Dar s\-l `n]ele gem [i pe Ca ra gia le,a c\ rui ca rier\ de autor dramatic afost es cor ta t\ de un a lai de [i ca ne,repro[uri [i imput\ri, câ teva drep te,des tu le r\u vo i toa re, `ntre care acu za -]ia de plagi at a be neficiat per ma nentde u nul din primele locuri. Re citireain for ma ]i ilor de is to rie li terar\ pro -beaz\ c\ scan dalul iscat `n jurul N\ -pas tei nu e de cât cul mina]ia u nui lung[ir de scan da luri, i nau gurat la de bu tuldra matur gu lui, din 1879, cu Noapteafur tu noa s\.Nu e mai pu ]in adev\rat c\ r\s -punde rea acestei os ti li t\]i f\r\ pauzenu le revine `n exclusivitate celorlal]i.Ca ra gia le a avut, ca ni meni altul, ta -lentul de a na[te du[ m\ nii [i de a le`n tre]ine, fiind `n stare, pentru un ca -priciu de mo ment ori pentru o vorb\de duh, s\ sacrifice re la ]i i le cu se menii, ori -cât de cordiale ar fi fost pân\ a tunci. Ra -por tu rile cu scriitorii `nsemna]i ai e po cii, dela Alec san dri [i Maiorescu la Emi nes cu [iSlavici, ei `n[i[i ni[te or goli o[i incu rabili,s-au deteri orat [i, `n cele din urm\, s-au ruptmai ales din a ceste pri cini. Unanimi `n a-ire cu noa[ te ta lentul [i a-i spriji ni afirmarea,a ce[ tia e rau unanimi [i `n pri vin ]a de s\ -vâr[itei lipse de ca racter a o mului, pentruca re ori ce da torie moral\ p\ lea `n fa ]a „en -te resului“ propriu. Pâ n\ [i Mace donski, i -Însemn\riie[eneMartin Schongauer:Iisus copil binecuvântândro nizat cu sistem de Ca ra gi a le `n pa gi nileMof tului ro mân, a a vut, la un mo ment dat,pu te rea s\ trea c\ pes te o mene[tile re senti -men te, publicând o scri soa re `n sprijinula ces tuia. Dar Ca ra gi a le – observa {erbanCio cu les cu – „nu a pr imit mâ na ce i se `n -tindea cu acest pri lej“, `n tâmpi nând apa -ri]ia volumului Ex cel si or al lui Ma ce don skiprintr-un scurt ar ti col i ro nic ti p\rit `n Ga -zeta po po rului din 10 no iem brie 1895. A[ti ut, `n schimb, s\ se fo lo seas c\ de toa te„mâi ni le“ dispu se a-i s\ ri `n ajutor, ne sfi in -du-se s\ le s\ ru te, drept re cu no[ -tin ]\, `n v\zul ge ne ral, ca pe ur -m\ s\ scui pe a su pr\-le cu su ve -ran dispre].Inamicii, numero[i [i de celemai di ver se calibre, sunt mareaperforman]\ socia l\ a lui Caragiale.Fire[te c\ e xis ta [i des tu l\`n drept\]ire `n conduita sa. O in -te li gen]\ de o ascu ]i me aproa pediabolic\ nu putea tre ce ne p\ s\ -toa re peste ne num\ ratele prostiice se rosteau `mprejuru-i. {i, demulte ori, prostiile erau z\ mislitede min]i alt min teri dem ne de celmai `nalt res pect. Nu mai c\ o mulCa ra giale `[i ex pri ma dreptatea`ntr-un mod pe cât de ca te goric,pe a tât de definitiv, tur nând `nfra ze destul sarcasm [i, câ te o da -t\, ci nism, `n cât [an sele u nei po -si bi le re conci lieri e rau ex clu sedin ca pul lo cu lui. Dac\ mai a d\ -u g\m fap tul c\ nici m\ car lucias\r\ cie a ar gu men te lor nu-l des -curaja s\ per se ve re ze, prodigi oa -sa-i i ma gi na ]ie fi ind me reu pre g\-tit\ s\-l `nar me ze cu ce le trebui -toa re, `n ]e le gem de ce tre cereatimpu lui nu ate nua a ni mo zi t\ ]i -le, ci re u [ea toc mai s\ le am plifi -ce. Du[ ma nii lui Ca ra gi ale nu aufost, de a ce ea, temporari, ci pevia ]\, ba, `n câ teva ca zuri, [i pen -tru eterni tate.Pentru unul din tre ace[tia,Fré dé ric Da mé, de nun ]at de Ca ra gia le caplagiator cu exact un an `nainte de a-[i fa -ce de bu tul ca dra maturg, premiera Nop -]ii furtunoase a fost o ca zia de a r\zbuna`n tr-un fel grea ua o fen s\. ~n cro ni ca dinRo mâ nul, dup\ ce acuz\ pie sa de „imo -ralitate“ [i „tr\ da re“, el strecoar\ o a lu zie,des tul de str\ ve zie pen tru junele a uto r alCer ce t\ rii cri ti ce a su pra teatrului ro mâ -nesc (un de, du p\ se ria e xem ple lor de i mi -ta]ii [i pla gi eri, R\z van [i Vi dra de Has deuera nu mit\ „o bucat\ «cin sti t\» `n li te ra turacaragialiana · caragialiana · car61

caragialiana · caragialiana · car62noas tr\“): „Da, am zis [i am scris,c\ Tea trul Na ]io nal tre buie s\ joa -ce, de o cam da t\, pie se ca re facbani. ~n s\, am a d\ u gat, pie se cin -sti te.“ (s.n.). {i, p\ rându-i-se pro -ba bil c\ formularea era prea ob -scur\ pentru ci titori, `n che ie ca -li fi când premie ra drept „mis ti fi -ca rea d-a sea r\“: „D’a ce ia sper c\con fra ]ii no[tri, ca re au pus a -tâ ta zel `n trâm bi]area pie sei [icare s-au f\ cut, f\r\ [ti re ’le, oa -recum com plicii mis ti fi c\ rii d’a -sea r\, se vor u ni cu noi pen trua pro tes ta `n contra u nei pie seca re n’a re ni mic co mun cu artadramatic\, de cât o pre tins\ di vi -siu ne `n sce ne [i `n ac te.“Un altul, Nairol fus de la Te -le graful, c\ ruia pie sa i se p\ ru -se „o im pro vi sa ]iu ne n\s cut\ [ilucrat\ sub influen ]a noii di rec -]iu ni din Ia[i“, sem na lea z\ `ncu prin sul ei „ni[ te a lu si uni po -li ti ce par te pla gi ate, par te pli -ne de spiritul cel mai insi pid“.Punerea `n scen\ a Scri so -rii pierdute genereaz\ [i ea oseam\ de aluzii legate de originalitateaco me diei. Mai `n tâi,e ter nii ina mici a nonimi lan sea -z\ zvonul c\ piesa ar fi fost scri -s\ `n cola bo ra re cu amicul I. Suchianu.Pe ur m\, sunt pre lu a te[i am pli ficate o a pro pi ere i no -cen t\ a lui Ion C. Ba cal ba [a `n -tre Ca]avencu [i Ra ba gas, per sonajul lui Sar dou, [i o pa ralel\, tot nevinovat\,a lui G. Pa nu `ntre Ca ra gia le [i La bi -che, c\ rora li se adaug\ re fe rin ]e de fel m\ -gu li toare la câteva co medii bu le var di e re.Mon ta rea Na]ionalului din Ia[i e anun -]a t\, `n Lup ta ace lu ia[i Pa nu, printr-o no -t\ ge mând de a lu zii, fi re[ te c\ anoni m\,[i prin cronica semnat\ de Dan (pro babilI. N. Ro man) `n Li be ra lul lui Ve rus si, ca re,a mân dou\, de[ teap t\ sup\ ra rea lui Ca ra -gia le, con vertit\ e pis to lar `n de bor dant\ ver -Martin Schongauer:Ioan, evanghelistul din Patmosv\ de ca lam bur giu: „M\ rog ]ie: Care m\ -gar a `n dr\z nit s\ bâr feas c\ `n con tra Scris.pierd. `n Ve ru [i natul pam flet ce, spre o ca -ra prin cipiilor, se fle or ]\ ie[ te, cu o br\z niciau nei pros ti tua te `n tre ]inute, sub pom po sultitlu de «Li be ra lul»? Nu cum va, obo sit [idez gus tat, Bu du[c\ nu mai «Lup ta»? Sc\r -rr n\ via!“Cronicarul de la Liberalul l\sa deopar -te ori ce ur m\ de de li ca te]e („Subiectul Scri -sorii nu e nici nou, nici ma es tru; ac ]iunea`n trea g\, destul de rudimenta r\,a dic\ des vol ta t\ pe o cale cu nos -cu t\ [i a proape ru ginit\.“), adu -nând la olalt\ toa te refe rin]el e,inclusiv la pre cedentele co me -dii cara gia le[ti, `n m\ sur\ s\-ipun\ la `n doia l\ o ri ginali ta tea:„Ca ori gi na li tate, li teratu r\ sauart\ tea tra l\, nu g\ sim de cât ...prea pu]in de tot. Scri soa rea po -se d\ `n tr’`n sa prin ci pa lul motival preumbl\rii scri so rii, din cu -nos cu tul Pa pi niol Candi dat sauA legerile, pie sa re pre sen tat\ dene nu m\ ra te ori pe sce na ie [a -n\; po sed\ ma ni festa ]iile spon -tanee [i so coteala ca lo[ilor oria stea gu ri lor, din De puta]ii `nha lat; po se d\ pe neter mina bi -lul [tiu [i eu, din Re vi zorul ge -neral, transformat `n: ai pu ]in\r\b da re; po se d\ pe nea I pin -gescu din Noaptea fur tu noa s\,bo tezat Ghi ]\ Pris tan da, po li ]ai;po sed\ `n c\ ... dar s’o mai l\ -s\m [i pe alt\ dat\, [i rul lung alpo sesiunilor Scri sorii pier du -te. Ne pa re r\u `n s\ c\ `n [i ra -gul a cestor po sesiuni, d. Ca ra -giali n’a pose dat a bi litatea luiV. Sar dou, care `n pri c\ jita saScri soa re pre um bl\ toa re (Lespat tes de mou che) a a tins culmeais cu sin ]ei pen tru mâ nui -rea unui corp de lict a mo ros.“Nici Hatmanul Baltag, libretulde ope ret\ scris `n co la -bo ra re cu Iacob Ne gruzzi, n-a sc\pat nea -tins de grea ua suspi ciune, ad\ pos ti t\ `nnoti]e anonime, refugiul din tot deauna aljurnali[tilor f\ r\ cu rajul opi niei proprii. Elpa re s\ fi a vut, to tu[i, mai pu]in de suferit,de[i chiar I. Su chi a nu, par tizanul de plineioriginalit\]i a lui Cara giale („n-a `m pru mu -tat de la ni menea un rând [...]; toat\ o pe -ra lui a tât dramatic\ cât [i sa ti ric\ e operalui proprie, f\ r\ nici un fel de haiducii literare,co mise de unii din ` na in ta[ii lui“),Însemn\riie[ene

Însemn\riie[enead mite c\ abia aici ar fi s\ vâr [it „câteva i mi -ta]ii (...) din La Belle Hélène a lui Of fen -bach“. ~ns\ mu zica lui Eduard Ca udella,care `ncân ta se publi cul, a trebuit s\ supor -te [i ce ea ce destui ar fi do rit s\ trea c\ `ncon tul textierilor: „re mi niscen ]e“, „i mita -]i u ni“ [i, mai cu seam\, „co pi eri“ din Gou -nod, Le cocq, Jo nas [.a.A[a c\, pân\ la un punct, primi rea decare va avea par te N\ pas ta e ra oarecumprevizibil\, intrând `n fi rea lu cru rilor. Demi rare ar fi fost, dimpotriv\, ca stator niciii na mici ai scriitorului s\ o trateze cu alt\m\ su r\. La sfâr[itul anului 1889, Româ -nul `[i informa ci ti to rii c\ dra ma turgul tocmaia terminat „o nou\ pies\ tea tra l\, in titulat\N\ pas ta“. Drama era `ntr-adev\rgata, ti p\ rindu-se `n fruntea primului nu -m\r pe 1890 al Con vor bi rilor li te ra re, iarpremiera de la Tea trul Na]ional areloc la 3/15 fe bru a rie cu o distribu]iede zile mari: A ris tizza Ro ma nes cu `nrolul Anc\i, Ion in ter pre tat de C. I.No tarra [i Dra go mir de Gri go re Ma -nolescu.A fost un e[ec sau – cum se expri -m\ Maiorescu – à peu près. La a treiare pre zen ta ]ie, sa la era aproape goa -l\, iar a pa tra avea s\ fie [i ulti ma. Ro -mâ nul, e a dev\rat, o sus ]i ne, l\ u dând,prin pana lui Gion, [i textul („o per\ de`nalt\ va loare“), [i jo cul ac to rilor (No-ta ra e „splendid [i `ngrozi tor“), mer -gând chiar pân\ la a-i imputa pu bli culuilip sa de re cep ti vitate. ~ns\ al te ga -ze te a runc\ obiec ]ii gre le. Zia rul luiDa mé, La Li ber té Rou mai ne, g\ se[tec\ pie sa „pro du it un effet pé ni ble surle spec tate ur“; L’In dé pen dan ce Rou -mai ne, un de e cro ni car Al. G. Flores -cu, ju ne le publi cist cu `nc\ ne m\rturi -site veleit\]i de drama turg, in sist\ asupralipsei de via ]\ a per so na je lor, care„a vaient un cô té par trop antina tu rel,par trop con ven tionnel pour ne pasblesser les senti ments des spectateurs“.Mai aproape de tema noastr\ sunt,`n a ceast\ din ur m\ pu bli ca]ie, considera]iileprivi toa re la tol stoismul pie sei („Lare cher che du tols to ïsme dont l’au teur de laScri soa rea pierdu t\ para`t abu ser dans cedrame, ne nous sem ble nullement de natu -re à justifier les e xa géra ti ons de ca ractè redont sont em preints ces personna ges. Tol -stoi fait grand et sobre, M. Ca ragiale fait di -for me et com pli qué.“), flagrante `n opiniacro ni ca rului, [i la tot flagranta a se m\ na rea li ni ei dra matice principa le din N\ pastacu a ce ea din Fédora lui Vic to rien Sar dou[i Dra me de la Rue de la Paix de A dol pheBe lot.C\ci a[a `n cepe, de fapt, istoria acu za -]iei de pla giat: cu sem na larea acestor ana -logii, pre luate imediat [i am pli ficate de al -te ga ze te. Emil de la Na ]iunea (dup\ toa -te pro babi lit\ ]i le – Const. Mille) `l remarc\pe Ion („rol [i tip cu de s\vâr [ire drama tic“),Martin Schongauer:plasând ce le lalte per so na je sub eti che ta „ti -puri ruse[ti“. ~n Timpul, un ne i den ti fi cat `n -c\ Ges. pre tinde [i el c\ „su biec tul e a celaal Fé dorei lui Sardou, dar des br\ cat de toa -te `mpre ju r\ rile ca re ’l f\ ceau a co lo ve risi -mil [sic!] [i ad misibil“, iar per so na je le „suntle ite ca acelea ce ni le `n f\ ]i[ea z\ unii a u -tori ru[i, sco[i de cu rând la mod\“, su ge -rând, peste po sibila in flu en ]\, o pre lu are `ntoat\ le gea: „d. Ca ra geali a fost cel pu ]insub in flu en]a lor, când [i-a scris dra ma sa,da c\ a ceast\ dram\ n-o fi chiar vreo sce -n\ lua t\ pe d-in tre gul“ (s.n.).Alt neidenti ficat, Gros-René de la Bu -ca rest, cel din tâi ca re fo lo se[te cuvântul pla -giat `n co men ta riile la N\ pas ta, si mu lea z\a nu fi de acord cu preceden]ii cro ni cari,nu mai ca s\ in troduc\ `n dis cu]ie `n c\ unposibil mo del: „De parte de noi gân dul dea c\uta o a propiere de nu [tiu caredra m\ a lui Tols toi sau cu pie sa german\Erbsün de, P\catul ori gi nar, pecare am a u zit’o la lectu r\, ca s\ g\ -sim te meiul u nei `n vi nuiri de pla gi at.Re sis t\m chiar do rin]ei de a ar\ ta, prin -tr’o scurt\ a naliz\ a Dra mei din Ruede la Paix, de A dol phe Belot, cum a -ce ea[i idee a unei fe mei d\ruindu’se,ca s\’[i r\s bu ne so ]ul asasinat, u nuib\r bat, b\nuit a fi u ci ga [ul, poa te fi f\ -cut\ admi sibil\ [i des voltat\ `ntr’un feltot o da t\ drama tic [i ac cep tabil. Departede a ’l `nvinui pe d. Ca ra giale de a ’[ifi lu at ideea de un de va – `n teatru nue xist\ idee no u\, nu sunt de cât si tua -]ii de `n chi puit – `l ]i nem de r\u toc maipentru c\ a `m pins grija ori gi na lit\]ii`n a fa ce ab strac ]ie de ceea ce jus ti fi -ca a ceea[i te m\ `n al te pie se.“A de v\ rul nu r\mâne deo par te, com -pi lând, sub pse u do ni mul A rut nev, a -precieri din Ro mâ nul („Din punc tulde ve dere li te rar, N\ pas ta este o o pe -r\ de va loare“), din Tim pul („An ca nue o ]\ ranc\ ro mân\, fe reas c\ Dum ne -zeu!“ este o reminiscen]\ din cronicalui Ges.: „Nu sunt ro mâni ]\ ra nii d-luiCa ra gea li, doamne fere[te; sunt mus-~ngercaragialiana · caragialiana · car63

caragialiana · caragialiana · carcali.“), din Na ]iu nea („o eroare li te ra r\ au nui au tor ta len tat“, scri se se aco lo E mil, iarVentura `l `ngâ n\: „N\ pas ta este o e roaredra matic\ a u nui a utor ta len tat“), ba pân\ [idin proas p\ tul Bu ca rest, de un de cap\ t\ cu -Martin Schongauer:rajul de a repeta, fie [i pen tru a-l respin ge,cu vân tul plagi at, [i tu peul de a mi ma o pi -nia se parat\: „Su bi ec tul piesei nu e toc mainou. Dar eu nu sunt din tr’a cei cri tici cari mi -roa se [sic!] totdea una pla gi a te. A u to rul dra -matic are drep tul net\ g\ du it de a lua i de eamu m\ a o pe rei sale ori de un de cre de de cu -viin ]\. Astfel au f\ cut chiar ge niuri mari; dece dar s\ im pu t\m D-lui Ca ra gea li c\ ideeafun da men tal\ a Napas tei se re g\ se[ te `n cu -ta re a utor fran cez, ger man sau rus. Ces tiu -nea nu este de un de a lu at i de ea, dar ce a~ncoronarea fecioareif\ cut din tr’`nsa. Scha k s pe a re [sic!] a f\ cut o -pe re ge ni ale [i nemu ritoa re cu ni[ te su biec -te trase din nu ve lete i ta li e ne. Des tul este capie sa s\ fie bine scri s\ [i bi ne ]e su t\ ...“Dincolo de gravitatea cres când\ prinrepeti]ie a a cu ze lor, a ta curile parc\ tra se laindigo `m po triva piesei a veau [i par tea lorde co mic, `ndeajuns de con sisten t\ pen trua nu fi trecut\ cu vederea de u mo ri[ti. Astfelc\ Bi bli oteca Fa mi li ei ti p\ re[ te, la doarcâteva zi le de la pre mi e r\, o croni c\ pa ro -di c\, sem nat\ Bran [i a tri bu it\ lui Pa ul Gus -ty, al c\rei centru de gre utate cade toc maipe con tro versa ta ches tiune a o rigi na li t\ ]iipiesei:„E. – (...) S\ ne `n toar cem la pie sa luiCa ra gia le. Orice s-a zice `n s\ ... are un me ritma re: e o ri gi na l\ ... res pir\, pe ici, pe co -lo, dosto iev s ki cism ... dar e o ri ginal\.I. – S\-mi dai voie s\ te con tra zic ... nu`n pri vin ]a o rigina li t\ ]ii, ci `n pri vin ]a respi -ra ]iunii piesei ... A[ pu tea a firma cu siguran]\– da c\ a[ cu noa[ te li te ra tura ru seasc\– c\ res pi r\ tolstoism. A mi cul meu C.m-a asigurat c\ a ci tit de Tol s toi o nu ve l\,da c\ n-o fi fost ro man sau pies\ cum va, `nfelul N\ pastei; `ns\ nu stau un mo ment la`n do ial\ de a a firma c\ singurul nos tru a -utor dra ma tic o ri ginal e Ca ra giale!“Cam tot ce se va scrie de a cum `naintedespre N\ pas ta va a tin ge, `ntr-un fel saualtul, te ma pla gi atului. Cu im pe tu o sul radi -ca lism al tinere]ii, p\strat intact [i la matu -ritate, Ior ga va nega, `nchi pu in du-[i c\-i fa ceun servi ciu dramaturgului, ori ce in flu en ]\ alite ra tu rii ru se, adu când e xem ple din scrierilece lor doi Tol stoi, Lev [i Ale xei. A vând depar tea sa a van tajul bu nei cu noa[ terii a li -te ra turii ru se, Gherea va scrie un `n treg stu -diu spre a o sus]ine.Adev\rul e c\, la vremea e la bo r\ rii dra -mei, scri i to rul nu e ra str\ in de cursul pro -zei ru se[ti, de care se a pro pia se pro ba bilprin in ter me diul lui Mel chior de Vogüé, a -u torul r\ su n\ to ru lui `n epoc\ Le ro manrusse. Se [tie, din cores pon den ]a cu Za ri -fo pol, c\ `l pre ]u ia pe Turgheniev [i, cuma fir m\ {er ban Cio cu les cu `n no te le e di ]ieide O pe re, ci tise câ te ce va din Tol stoi [iDos to iev ski. Ce [i cât a nu me, e greu de pre -ci zat, dar at mos fera N\pas tei, al c\ tu i reaper so na jului fe minin [i, nu `n ul timul rând,te ma `n s\[i a pie sei o blig\ la a pro pieri dePu terea `n tu ne ri cului [i Cri m\ [i pe deap s\.Ori cât s-ar a mu za pe sea ma „a bi salului Ca -64Însemn\riie[ene

a gia le“ spi ri te le `n cre me nite `n chih limba -rul tra di ]io na lei for mu le a sa ti ricu lui pâ n\`n vârful un ghi i lor, textele stau m\r turie de -spre exis ten ]a lui [i ni mic nu ne d\ drep -tul a le ig no ra ori a le tra ta ca pe ni[ te sim -ple ac ci den te a le cre a ]i ei. Mai a les c\ a cestCara gia le, fas ci nat de son da rea h\ u rilor psi -ho logiei o me ne[ti, nu este, `n po fida a pa -ren tei in com pati bi li t\]i cu u na nim admi ratula u tor al co me di ilor, al schi ]e lor [i mo -men te lor, de cât fa]a grav\ a a ce luia. Cro -ni carii de la 1890 a veau toa te mo ti ve le s\fie de ru ta]i de un Ca ra giale care-[i schim -b\ fun da men tal re gis trul [i formula li tera -r\ ce-l con sacra se r\, `n cer cân du-[i pu te ri le`n tr-o direc ]ie ce pre su pu nea nu doar ob -ser va rea for me lor `n mi[ ca re, inteligen]\[i ver v\ sa ti ri c\, ci recla ma an te ne sensibilela im palpabile le mi[ c\ri a le su fle tu lui.Dup\ cum e rau `n drep t\]i]i s\ ia act de a -fi li e rea scri i to rului nostru la no ua orientarea li te ra tu rii, des chi s\ de pleia da ro man cie -rilor ru[i. C\ci, din c o lo de exa ge r\ri le cres -cu te din super fi ciali ta te ori rea-vo in ]\, as tasu ge rea z\, f\ r\ s\ vrea, evantaiul cro nicilorla repre zenta ]ia N\ pas tei: ap ti t u di nea luiCa ra gia le de a-[i po trivi pa sul cu spi ri tulmo dern al vea cu lui.~ns\ acelea[i cronici mai spun [i altce -va: c\, la 1890, mai toa te elementele ce vorfigura, peste un de ceniu, `n cu prin sul binecunoscutului dosar de plagiat e rau la `n de -mân\. Lipsea numai Istvan Ke me ny, dra -ma tur gul de fic ]iu ne in vo cat `n tr-o prim\ instan]\. Dar tri mi terile la li te ra tu ra ru s\, laTol s toi `n spe]\, [i la Sardou, fuseser\ pu se`n cir cu la ]ie, r\ mânând s\ se g\seasc\ per -soa na dispus\ a le strân ge laolalt\ [i a letrans forma `n capete de a cuzare.Iar `n tâm pla rea, ca re lea g\ [i dezleag\atâtea, a f\ cut ca per soa na ce a consim]its\-[i a sume un asemenea rol s\ fie un tâ n\rpu blicist de abia 21 de ani, ambi]ios [i ne -lipsit de oarecare talent, pe nu mele s\u a -de v\ rat Con stan tin Al. Ionescu, cu nos cutde a tunci `n coa ce mai a les prin tr-u nul dinnume roa sele-i pse u donime, Ca ion, ajunssi no nim al de tractorului de profesie. Martin Schongauer: Hristos `n LimbÎnsemn\riie[enecaragialiana · caragialiana · car65

meridiane şi paralele · meridi66Grete TartlerUn teolog despre iubire:Ibn Hazm al-Andalusi1. Ibn Hazm [i Andaluzia epocii saleÎntâlnirea între cre[tinism [i islam, acu t\ în perioada cruciadelor,a g\sit în Spa nia o punte unde s-au dezvoltat dialoguridintre cele mai rodnice. Când s-a n\scut Ibn Hazm, islamul domneaîn peninsul\ de a proape trei secole, Cordoba fusese condu -s\ din 756 de un prin] omeyad, în timp ce la Bagdad domneaudeja abbasizii. Dac\ înaintarea arabilor spre Occident fusese o-prit\ în 732, între Tours [i Poitiers, în schimb, în Andaluzia (numedat în acele tim puri Spaniei [i Portugaliei laolalt\), domnia acestoraa durat pân\ în 1592 (ultimii „ma uri” fiind alunga]i în 1614), iarînnoirile a duse de ace[tia au cucerit definitiv Apusul.Odat\ cu domnia lui ‘Abd ar-Rahman III, care s-a proclamatcalif, Andaluzia a cu nos cut o perioad\ de înflorire [i prosperitateîn care nego]ul, agricultura, urbanismul, [ti in]ele – dar [i artele [ili teratura – au atins culmi pân\ atunci necu noscute. Pe lâng\matematic\, algebr\, me dicin\, astrono mie, filozofie, febra înnoi -rilor a cuprins [i poe zia. Genurile poetice his panoarabe au începutprin a fi scrise într-un amestec de latin\ vernacular\ [i arab\.Dac\ Europa avea s\ mai a[tepte cinci secole pân\ la apari]iapoeziei truba duri lor, în lumea Profetului acest tip de poezie con -sacrat cântecului [i iubirii existase înc\ din preislam. Pe lâng\ autoriide mu‘alla qat 1 (lungi poeme monorimate cu o structur\in variabil\, a c\ror introducere, cuprin zând o bligatoria plângerela urmele tribului iubitei [i lauda virtu]ilor acesteia, a devenit ul -terior poezie de dragoste de sine st\t\ toare), mul]i al]i poe]i au [lefuitcli[eele care aveau s\ fie transmise pân\ în poezia tru ba du rilor:purificarea prin iubire, iubirea v\zut\ ca virtu te [i în]elepciune,ca for]\ ce transform\ ca racterul, iubirea cast\, iubi rea ca su fe -rin]\, boal\, nebunie, iubirea în vis etc.Poemul de tip ghazal (cuvânt arab, dar care a fost p\strat în persan\,turc\ [i ur du, denumind în acela[i timp poezia de dra gos te[i po ezia curteneasc\) s-a definitivat pâ n\ secolul al IX-lea, înepoca ome ya d\. În tre 643-714 un „Ovidiu al arabilor“, ‘Umar ibnAbi Rabi‘a, dezb\tuse împre un\ cu o întreag\ genera]ie de poe]istatornicia, no ble]ea, cur\]ia iubirii. În epoca omeyazilor, mari [idarnici admiratori de poezie, cur ]i le califilor adunau sumedenie depoe]i [i, nu în ultimul rând, chiar ca lifii compuneau poezie (modelde reg\sit [i la prin ]ii-truba duri apuseni). Apoi, da c\ pân\ în momentulrevel\rii Coranului po ve[tile [i poe mele fu -seser\ transmise oral de c\tre rapsozi, o a dev\rat\explozie a culturii scrise a fost stimulat\ de studiilecoranice [i ale fap te lor [i zicerilor Profetului. Cultivarealimbii lite rare, retorica, limbajul clar au deve -nit pentru tot deauna semnul identitar al arabit\]ii 2 .Au proliferat [i a[a numitele C\r]i ale în dr\gos ti -]ilor, dintre care e ruditul ab basid Ibn an-Nadim po -me ne[ te în Cartea Cuprinsului (un fel de indicege neral al ope relor epocii) peste patruzeci de titluri.Poezia hispanoarab\ era deja impregnat\ de noile ei genuri,inspirate din litera tura arabilor (poeme strofice sau qaside mono -rimate). Traduceri se f\ceau masiv, iar scrierile despre iubire – a -bordate nu nu mai de poe]i, ci [i de înv\]a]ii morali[ti, filozofi, ju -ri[ti [i califi – aveau demult în Iberia [i al te surse de inspira]ie de -Martin Schongauer:Fecioar\ nechibzuit\Însemn\riie[ene

cât Ars Amandi (Ovidiu) sau De amore (Andreas Capella nus).Dintre genurile literare, traducerile tratatelor despre iubire ocupauun loc de frunte, admirat [i asumat de toate stratu ri le societ\]ii, dela robi la regi. Erau, de a semenea, cunoscute epistolele înv\]a -]i lor grupa]i în mi[carea „Fra]ilor Purit\]ii” (sau „Fra]i întru cur\]ie[i credin]\), care numeau iubirea o virtute specific\ omului, tr\s\ -tu r\ aleas\ de caracter [i în]elepciune, cale de purificare [i ridica -re de la cele materia le la cele spirituale [i ra]ionale. Iubirea nu erav\zut\ acum ca ascez\, ci [lefuire în cortezia: creatoare de virtu]ifolositoare oa menilor, o art\ de cultivat. Se studia mo dul de a pri -vi, adresarea, arta de a vorbi, de a v\di sau ascunde sentimente -le, de a gr\bi spre cel drag [i a-i c\uta apropierea, de a alunga tul -burarea [i sfio[ia, de a gr\bi îm p\carea dup\ ceart\, etc. Ceea ceIbn Hazm avea s\ „clasifice” într-un mod ine galabil fusese dejaabordat [i în alte scrieri despre iubire: modul de a compune scri -sori de dra goste, de a st\pâni impulsurile necontrola te [i temerile,descrierea iubirii ca atribut [i accident, justificarea prin relatareaunei his toriola adev\rate, cu scene din via]a real\.Însemn\ri ie[eneMartin Schongauer:A cincea fecioar\ nechibzuit\2. Via]a [i opera lui Ibn HazmIbn Hazm (994-1064), cu numele întreg Abu Muhammad ’Aliibn Ahmad ibn Sa’id ibn Hazm, urmat uneori de epitetele „Andaluzul”(Al-Andalusi) sau „Zahiritul” (du p\ curentul teologic zahiritpe care l-a dus la apogeu) este unul dintre cei mai importan]ifilozofi, teologi, istorici [i juri[ti ai lumii a rabe. A scris peste patrusute de lucr\ri, din care s-au p\strat patruzeci, pe teme dintre ce -le mai diverse, de la dreptul islamic la ge nealogie, etic\, epistemo -logie, religie com parat\, teologie, fiind primul care a dat curen tu -lui zahirit substan]\ filozofic\ 3 . Al trei lea fiu dintr-o familie de lâng\Sevilla, î[i a tribuia el însu[i origini vechi islamice, dar unii istoricispun c\ avea un str\mo[ cre[ tin – de aici interesul s\u pentrudi alogul cu cre[tin\tatea andaluz\. Tat\l s\u, înv\ ]at remarcabil[i vizir la curtea califului ome-yad Hisham II, s-a îngrijit s\ aib\ partede o educa]ie aleas\, dup\ ce – a[a cum m\rtu rise[te chiar IbnHazm în Colierul po rum bi ]ei 4 – î[i petrecuse copil\ria in mediuldoam nelor, care l-au înv\]at Coranul, caligrafia, poezia [i alte limbidecât araba: „Am cerce tat femeile [i am aflat din tainele lor ceeace altcineva nu va va putea [ti vreodat\; c\ci am crescut pe genunchiilor... între b\rba]i am ajuns abia când îmi d\dur\ tuleiele.Ele m-au înv\]at Coranul, mi-au trecut în me morie numeroase po -ezii [i mi-au ar\tat cum se scrie.” Nu e de mirare a[adar c\ le-a cu -noscut foarte bine firea (ceea ce nu l-a fe rit de accente misogine,de pild\ de p\rerea c\ trebuie s\ li se dea mereu ceva de f\cut,m\car s\ toarc\ lân\, fiindc\ „se spu ne c\ femeia, dac\ nu are trea -b\, nu face decât s\ suspine dup\ b\rba]i, dorind cu pa tim\ împreunarea”).Faptul c\ nu pome ne[ te nimic concret despre mama sa]ine de psihologia musulmanului, filozoful ]inân du-se literal de sen -sul textelor religioase con sa crate acestui punct. Altminteri, memoriasa era impresionant\; dintr-o declara]ie de ne p\sare fa]\ de in -cendierea unor c\r]i ale sale în vremea califului al-Mu’tamid ibn’Abbad la Sevilla – („au r\mas în lada de comori a memoriei”) –se presupune c\ î[i [tia propriile opere pe dinafar\ 5 .Bun\starea familiei a durat pân\ ce cla nul califului a fost în -de p\rtat de la putere, tat\l autorului fiind condamnat, în 1012,la exil. Via]a lui Ibn Hazm a intrat sub sem nul perigrin\rilor, autorulpetrecând astfel la rândul s\u un num\r de ani la Almeria[i Aznalcazar, cu o [edere mai îndelungat\ în insula Majorca, pâ -n\ ce, ajuns la Valencia, califul ’Abd ar-Rahman IV al-Murtada,care tocmai luase puterea, l-a numit vizir. Ibn Hazm l-a sprijinit,i-a condus o[tile spre Granada, dar [i acesta a pierdut domnia. Du -p\ un timp petrecut în închisoare, Ibn Hazm s-a întors la Cordo -ba, de unde lipsi se [ase ani, [i cum în decembrie 1023 o me yaziimeridiane şi paralele · meridi67

meridiane şi paralele · meridi68ve niser\ din nou la putere, Ibn Hazm a ajuns din nou vizir lacurtea lui ’Abd ar-Rahman V. {i acesta a fost asasinat dup\ nu -mai câteva s\pt\mâni de domnie, vizi rul filozof ajungând din noula închisoare. De altfel, perioada dintre 1009-1031 e cu noscut\în istoria Andaluziei ca o succesiu ne de momente anarhice, în ca -re luptele între rivalii pretenden]i la tron au dus la abolirea [i des -tr\marea califatului.În 1027, Ibn Hazm se afla liber la Jati va, unde compuseseTawq al-hamama (Co lierul porumbi]ei), singura carte de litera -tu r\ a acestui autor interesat în principal de teologie [i drept. Pân\la sfâr[itul zilelor, s-a consacrat scrisului, mai degrab\ ca ra ]io na -list [i teolog. Ca polemist, a fost pri mul care a atras aten]ia, înscrierile sale te ologice [i de drept religios, asupra episto lelor juri -dice ale cre[tinilor. S-a opus her me neuticii alegorice, preferândinterpretarea literal\ a Coranului, dup\ metoda te ologic\ zahi -ri t\; se spune c\ a dat o direc ]ie distinct\ acestui curent, întrucâtmulte din aser]iunile sale difer\ de ale predeceso rilor. Zahiri]ii auap\rut ca sus]in\tori ai nevoii de explicit, insistând pe în]elegereaCoranului [i a faptelor [i zicerilor Profetului ca singur\ surs\ autorizat\[i respin gând orice compara]ie, orice p\rere personal\.Între scrierile mai importante ale lui Ibn Hazm se num\r\ tra -tatul de moral\ Despre tr\s\turile de caracter [i felurile purt\ri -lor în lecuirea sufletelor, enciclopedia de religii comparate [i deistoria religiilor nu mit\ Cartea împ\r]irii în religii [i secte, careexist\ în mai multe variante, volume consacrate istoriei omeya -zilor în Spania, comentarii teologice, precum epistola L\ murireaadev\ratului sens al credin]ei, c\r]i despre diferitele [tiin]e,precum Epistola despre categoriile [tiin]elor, despre gene al o -giile arabilor, despre tradi]iile pri vind via]a Profetului, despredreptul musul man [i despre logic\.{apte ar fi, dup\ Ibn Hazm, motivele pentru a scrie o carte:ceva original de spus, de completat ceva neîntregit, de îndreptatceva gre[it, de clarificat un lucru misterios [i complicat, o scriereprea lung\ [i stufoa s\ de esen]ializat, de strâns informa]ii dindiferite surse, de adunat „perle” risipite, în tregind iar [iragul. Faptulc\ a scris un singur volum de literatur\ dovede[te c\ el în su[iî[i plasa scrisul mai degrab\ în catego riile clarific\rii, esen]ializ\rii[i întregirii. De altfel, era con[tient de „abaterea” pe care o re pre -zenta, în seriosul s\u drum teologic, Colierul („[tiu c\ unii din adversariimei m\ vor blama c\ am scris asemenea carte [i vor spu nec\ am p\r\sit metoda [i am r\t\cit calea; dar s\ nu gândeasc\ ni -meni altceva decât ce am avut în gând”). Ce avusese el de fapt îngând? S\ scrie mai „popular” tot o carte de moral\, culminândîn lauda ascezei [i a virtu]ilor înfrâului.Prefera, în spiritul filozofilor elenizan]i, disciplinele utile, practice,dar, totodat\, sub perpetua dominan]\ teologic\ a islamului,nu credea c\ [tiin]ele ar putea fi desp\r]ite de religie, sau c\ ramurilecunoa[terii ar supravie]ui separate. Colierul porumbi]eiMartin Schongauer:A cincea fecioar\ chibzuit\r\mâne o excep]ie în opera lui Ibn Hazm; dar, [i aici, referin]eleteologice, problema moralit\]ii [i a cunoa[terii, istoria [i politicasunt mereu prezente.3. Colierul Porumbi]ei, genez\, manuscrisÎn tradi]ia arab\, porumbi]a apare în poeme ca simbol al iubirii,iar colierul ca simbol al m\iestriei stilistice, elocven]a fiinddeseori comparat\ cu un [irag de m\rg\ritare; colierul împo do -be[te porumbi]a a[a cum Ibn Hazm a urm\rit „me[te[ugirea” mo -dului de a în]elege iubirea. Dac\ ]inem seama de semnifica]ia ero -tic\ a colierului (leg\tura între cea care îl poart\ [i cel care l-a oferit– în acest caz, Allah) precum [i de sensul cosmic al acestui simbol(reducerea multiplului la unu, tendin]a de a pune în ordine diver -si tatea haotic\) putem b\nui c\ teologul nu a preluat doar o me -Însemn\riie[ene

tafor\ comun\ [i altor poe]i arabi (frecvent\, de exemplu, la contemporanuls\u Abu-l ‘Ala’ Al-Ma‘arri), ci [i c\ a avut în minte uni -citatea lui Allah, principala tez\ islamic\, [i c\ a vrut s\ rezume înacest titlu, deopotriv\, sugestia iubirii p\mânte[ti [i a celei divine.Cartea, scris\ la tinere]e, are o prospe]ime care îl înf\]i[eaz\pe autor cu toate virtu]ile [i defectele unui om obi[nuit, care nuocole[te – sau n-a ocolit o vreme – bucuriile [i încerc\rile lumii(„Împrosp\ta]i-v\ sufletele cu câte ceva din cele trec\toare, cas\ v\ fie de ajutor întru deslu[irea adev\rului.”).Textul s-a p\strat într-un manuscris, datat Ragab 738, adic\februarie 1338, anume o copie f\cut\ în Egipt sau Siria dup\ unoriginal pierdut. În ce m\sur\ este aceast\ copie fidel\, nu se poa -te [ti – cert este c\ însu[i autorul însu[i era con[tient de rolul pecare-l poate juca un copist, fiindc\ declar\ într-un vers: „Prieteniaai schimbat-o-n ur\,/ cum manuscrise de c\tre copi[ti schimbate-s.”Manuscrisul a fost cump\rat de la Istanbul, în secolul al 17-lea,de c\tre ambasadorul olandez la Sublima Poart\, Levinus War -ner (1619-1665), fiind p\strat la biblioteca din Leyden [i studiatprima oar\ de Reinhart Pieter Anne Dozy (1820 –1883), specia -list în istoria hispanoarab\. În 1914. textul a fost publicat de D.K. Petrof, fiind preluat ca atare de edi]ia Damasc 1931, cea studiat\de orientali[ti precum Goldziher, Brockelmann, Marçais [iNykl. În acela[i an, Alois Nykl a publicat prima traducere la Pa -ris, în 1941 a publicat [i Max Weisweiler o versiune în german\,în 1949, Francesco Gabrieli în italian\ [i tot în 1949 Léon Ber -cher a scos în Alger edi]ia revizuit\ a textului, dup\ care a fost f\ -cut\ [i traducerea de fa]\ 6 . În 1952 a ap\rut traducerea spani ol\semnat\ de García Gomez, ca [i cea a lui Arberry, care, du p\ cumafirm\ în prefa]\, a folosit toate interpret\rile.Este evident c\ aceast\ lucrare ar trebui plasat\ deopotriv\în categoria de „adab instructiv”, specific\ prozei omeyade, maiales lui Ibn Al-Muqaffa‘, cât în cea de „adab distractiv”, care începuse,în aceea[i perioad\, s\ domine cultura abbasid\3. Morala, psihologia, teologia lui Ibn Hazm.Despre iubire.Îndat\ ce a terminat Colierul porumbi]ei, Ibn Hazm a înce -put s\ scrie tratatul s\u despre tr\s\turile de caracter [i purt\ri 7 .Evident c\, preocupat de moravurile [i societatea vremii, autorulsim]ise nevoia s\ comenteze din nou cele spuse deja sub form\anecdotic\ în Colierul porumbi]ei. Îns\ dac\ în Tratatul despremoravuri [i purt\ri atât indivizii cât [i societatea erau îndemna]is\ se îndrepte, autorul recomandând anumite „leacuri” (de obicei,practicarea unei virtu]i care e chiar opusul defectului respectiv),în Colier lucrurile sunt înf\]i[ate tale quale, f\r\ preten]ie demodificare a situa]iei. Se pare c\ ambele tratate ar fi fost alc\ tu i -te din dou\ volume [i c\ din amândou\ s-au pierdut p\r]i întregi 8 .Oricum, ele pot fi asociate într-o dubl\ privire ra]ional/ emo -Însemn\riie[ene]ional\, nu str\in\ de cunoa[terea scrierilor lui Platon [i Plotin,asupra diferitelor feluri de iubire, de prietenie, de frumuse]e („Pri -cina din care iubirea cade aproape întotdeauna asupra unei for -me frumoase e c\ sufletul e el însu[i frumos, aprinzându-se de totce e frumos [i având înclina]ie spre formele des\vâr[ite, de care,când vede vreuna, se leag\”). În plus, ambele scrieri dezv\luie a -m\nunte despre firea autorului, despre preferin]ele [i convinge -rile sale, despre epoca în care tr\ia, despre prietenii [i m\rimilevremii, totul îns\ mereu bine echilibrat de versete coranice [i zi -ceri ale Profetului. Afl\m astfel c\ lui Ibn Hazm îi pl\ceau b\la -iele, „cu p\rul ca soarele”, c\ era din fire statornic, dar [i foartemândru, etc. {i desigur nu min]ea spunând c\ e în stare de înfrâuMartin Schongauer:Prima fecioar\ nechibzuit\meridiane şi paralele · meridi69

meridiane şi paralele · meridi70[i ascez\: „Allah [tie, iar [tiin]a lui îmi e de ajuns, c\ sunt moralmentes\n\tos, curat, nep\tat, cu moravuri de nemustrat. I-amjurat lui Allah c\ niciodat\ nu-mi voi desface centura pentru desfrânare[i ceea ce nu e îng\duit, [i el îmi poate cere oricând socoteal\asupra p\catelor c\rora s-ar fi putut deda m\dularul meu,din ziua când am dobândit ra]iune [i pân\ ast\zi”.În Tratatul despre moravuri [i purt\ri, Ibn Hazm constat\c\ numai iubirea pentru Allah e perfect\, celelalte forme fiind,dup\ felurile dorin]elor, diferite, [i vorbe[te despre cinci stadii încre[terea iubirii: împrietenirea, când cineva gânde[te despre alt -cineva c\ e pl\cut, sau e vr\jit de caracterul s\u; admira]ia, cânddorin]a de a fi aproape de o persoan\ e foarte puternic\; priete -Martin Schongauer:A doua fecioar\ chibzuit\nia strâns\, când absen]a celuilalt e resim]it\; „robia iubirii”, cândgândul la cel drag devine obsesie, iar pe ultima treapt\, cel ce sim -te pasiunea nu mai poate dormi, mânca sau bea, ceea ce poateduce la boal\, nebunie sau moarte. {i în Colierul porum bi]ei a -par, metaforic, toate aceste trepte: „Iubirea – înt\reasc\-te Al -lah! – e o boal\ cople[itoare [i leacul e pe m\sura atingerii sa le;un bete[ug de mare dulcea]\, un chin dorit, de care nimeni nuvrea s\ fie vindecat; [i cine sufer\ de el nu vrea s\ fie eliberat.Împodobe[te vederii ceea ce înainte p\rea s\ fie demn de dispre],face s\ fie u[or ceea ce p\rea înainte greu; ajunge chiars\ schimbe naturi, [i înn\scut-z\mislitele tr\s\turi.”Idealismul se afl\ într-un perfect echilibru cu cel mai ra]ionalrealism, c\ci dac\ dragostea din vis sau din descriere poate fi ac -ceptat\ – nici raiul n-a fost cunoscut altfel decât din descriere! –în schimb, autorul e convins c\ a[a ceva nu poate s\ dureze: „As -cultând cântecul unei femei din spatele zidurilor se poate iscaiubirea, mintea se las\ furat\ [...] Eu, îns\, cred c\ asemeneazidire se va pr\bu[i, f\r\ temelii, fiindc\ acela care î[i pierdemin]ile din patim\ pentru cineva niciodat\ z\rit î[i închipuiedesigur fantasme [i pl\smuiri ale sufletului [i nu-[i va repre -zenta vreodat\ altceva decât ce i-a alc\tuit imagina]ia.”Nu lipse[te o doz\ de ironie, precum în comentariul: „însu -r\ toarea cu o vedenie nu stric\ iubirea, în timp ce aceea real\o stric\”. Dar nu lipse[te nici patetismul, de exemplu în evoca -rea castit\]ii îndr\gostitului dup\ moartea iubitei sale – totul sus -]inut, evident, cu argumente teologice: „Tradi]ia transmite aceas -t\ zicere a Profetului: Cel care, îndr\gostit, r\mâne cast [i moa -re, e un martir.”Aceast\ atitudine ambivalent\ este exprimat\ [i stilistic, volumulpornind, în descrierea iubirii, de la sugestii sfioase, mascateîn context auster, [i ajungând la aluzii pentru care epitetul „inde -cent” pare palid. Un fel de sf\to[enie frust\, în limbajul cel mai„verde”, stârne[te zâmbetul celui ce caut\ în Colierul porumbi]eisarea [i piperul: „Trebuie ocolite ademenirile, amestecul în treburileoamenilor în general, [ezutul prin case, [i de fapt mo -ravurile bune ar fi cel mai bine p\strate dac\ b\rbatul ar fi cas -trat, nedorind femeile [i neavând m\dularul prin care s\ se iade ele. S-a zis din vechime: Cine se fere[te de tr\nc\neal\, bol -b\ial\ [i flenc\neal\, se fere[te de r\ul lumii. Adic\ partea ca -re tr\nc\ne e lim ba, cea care bolb\ie e burta, iar cea careflen c\ne e m\dularul.” Sau: „Profetul (pacea [i binecuvântarealui Allah asupr\-i!) a spus într-o istorie trasmis\: Cel pe careAl lah îl fere[te de dou\ lucruri va intra în rai. Întrebat care suntacelea, ar fi r\s puns: Ceea ce se afl\ între f\lci [i ceea ce se a -fl\ între picioare.”Citarea „tradi]iilor” Profetului [i m\r tu riile lan]urilor de ga ran]i,care încadreaz\ cuget\rile celui retras de bun\voie din lu me, suntîn parametri teologici, al\turi de versete coranice în]elese în sen-Însemn\riie[ene

Martin Schongauer:sul lor lite ral, de referiri la vechii poe]i arabi [i la as ce]ii musul mani,sau de aluzii la surse persa ne, ebraice, parabole din Vechiul [iNoul Testament. Nu lipsesc îns\ nici referin]ele la filozofii greci,fapt care-l situeaz\ pe au tor pe o cale de mijloc între gândireate olo gic\ musulman\ dominant\ [i filozofia e - lenizant\. Este evident\cunoa[terea Ban chetului, chiar [i numai prin intermediar:„Eu cred c\ e o leg\ tur\ între p\r]ile de suflet r\s pânditeprin diferite f\pturi – le g\tur\ care se face în ele men tul lor o -rigi nar cel mai înalt; nu dup\ cum transmitea Mu ham mad ibnDa wu – ierte-l Allah! – de la anumi]i filozofi, c\ sufletele ar fisfe re împ\r]ite...”; „Fi ecare form\ î[i caut\ pere chea-form\,cei asem\n\tori fiind atra[i unii de al]ii. Asem\ narea are o sen -Însemn\riie[eneFecioar\ chibzuit\ [i nechibzuit\sibil\ înrâurire [i las\ urme; cât\ vreme con trariile se resping”.Sunt pomeni]i explicit Hipocrate [i Ptolemeu, dar [i un doctorevreu foarte priceput în ghicirea dup\ fi zionomie, Isma‘il ibn Yu -nus („Fiul Grecului”).Omul e înclinat din fire atât spre a p\c\tui cât [i spre a-l ascultape Dumnezeu, fericitul fiind cel din fire doritor de bine [i vir -tute. În privin]a c\derii în p\cat, Ibn Hazm nu face deosebire în -tre b\rba]i [i femei [i nu pierde nici un prilej de a moraliza: „Mul]iî[i urmeaz\ sufletele [i nu-[i ascult\ min]ile, se iau dup\ pa -tim\, î[i las\ religia, alung\ tot ceea ce a binesf\tuit Allah prea -înaltul când a s\dit în inimile s\n\toase castitatea, re]inereade la p\cat, desp\r]irea de pasiune. Se pun astfel împotriva voiilui Allah, Domnul lor, în]elegându-se cu Iblis, diavolul, l\sân -du-se în voia poftelor nepotolite; [i astfel p\c\tuiesc. {tim c\Allah, puternicul m\rit, a s\dit în om dou\ firi opuse; una sf\ -tuind binele [i îmbun\t\]ind, neîng\duind decât ce se cuvine,[i aceasta e ra]iunea care are drept c\l\uz\ dreptatea, iar cea -lalt\, dimpotriv\, îmboldind la pofte ca re duc în pierzanie”.„Cele dou\ firi sunt în om doi poli, dou\ for]e ale corpului, ca redup\ îndemnul lor f\ptuie[te, dou\ câm puri unde se între ta ierazele acestor do u\ esen]e minunate, alese [i înalte.” (A -ceas -t\ metafor\ a polilor opu[i apare [i în alte opere ale lui Ibn Hazm;de exemplu e folosit\ pentru a ilustra amplitudinea emo ]iilor înEpistola despre categoriile [tiin ]elor 9 , unde firea omului e descris\ca un glob în care liniile î[i pot întâlni opusurile la poli: ast -fel, un om poate fi atât de fericit încât s\ plâng\, iar dra gostea ex -trem\ se poate transforma în ur\ extrem\.)Dar, pe de alt\ parte, pentru c\ „p\r]i le sensibile ale trupu -rilor noastre sunt c\i c\tre suflete [i ne c\l\uzesc într-acolo” nulipsesc indica]iile despre cum se face amor („pe cât îmi ridic pieptul,pe atât îmi cobor coapsele”... etc.), {i nu lipsesc nici ga zelurilepentru efebi, aduse la mod\ mai a les de poetul Abu Nu was. Dinacest ultim punct de vedere, al aplec\rii, respectiv ap\ r\rii de „pof -tele nedomolite” pentru autor femeile [i b\rba]ii sunt la fel: „Nuexist\ b\rbat pe care o feme ie frumoas\ s\-l fi îndemnat la dra gos -te vreme mai lung\, f\ r\ vreo opreli[te, care s\ nu cad\ în pla -sa diavolului, aprins de p\cate, st\pânit de pofte; [i nu exis t\ fe -meie c\reia un b\rbat s\-i cear\ acela[i lucru în acelea[i împrejur\ri,care s\ nu i se dea; e o nevoie ab solut\, un drept de ne împo -trivit, f\r\ sc\pare.” „B\r batul [i fe meia cu virtute sunt pre cumjarul mocnind sub cen u [\, care, dac\ nu e a]â]at, nu ar de pe cinese apropie; în timp ce stricatul [i stricata sunt ca v\ paia care ardetot. Femeia l\ sându-se în voia ei [i b\rbatul ca re caut\ s\ p\c\ -tuiasc\ vor fi pierdu]i, s-a zis cu ei. De aceea îi e oprit oric\ ruimusulman s\ se în cânte de vocea armonioas\ a unei femei str\ -ine. De ace ea se [i spune c\ prima privire lucrea z\ pentru ti ne, ado ua – împo triva ta”. Totu[i, conchide autorul ironic, „nu mi se pa -re im po sibil ca virtutea s\ existe atât la b\r ba]i, cât [i la fe mei”.meridiane şi paralele · meridi71

meridiane şi paralele · meridi72Martin Schongauer:Prima fecioar\ chibzuit\Accentul moralistului avertizeaz\ în primul rând asupra p\ca -telor capitale, „grele”, condamnate de Coran: „Desigur înv\]a]iiau p\reri diferite despre ce poate fi în]eles prin p\cate grele.Dar sigur e c\ to]i consider\ preacurvia printre cele dintâimari p\cate. Allah, puternicul m\rit, n-a amenin]at în carteasa cu focul iadului decât [apte p\cate, în afara p\gânismului,[i acestea sunt cele [apte p\cate grele. Preacurvia este unuldintre ele, ca [i minciuna de a învinui neadev\rat de desfrâu...”Cele mai primejdioase sunt socotite cele enumerate de Profet:„Al\turarea unui alt zeu lui Allah, vr\jitoria, uciderea unui su -flet al lui Allah, dac\ nu dintr-un motiv legitim, cam\ta cu do -bând\, folosirea averii orfanilor, fuga în ziua atacului, învi -nuirea mincinoas\ de desfrâu”. Juristul evoc\ pedepsele gravedate pentru asemenea p\cate, biciuirea, lapidarea, dar o anumi -t\ toleran]\ îl împiedic\ s\ pun\ prea mult accent pe acestea:„Desigur, prea mult zel în ce prive[te dreptul religios nu intr\ învederile mele.” Filozoful dubleaz\ juristul, [tiind c\ „în aceast\lume de jos sufletul e acoperit de un v\l, înv\luit de acciden -te, asaltat”. Iar literatul ascuns sub toate aceste straturi pune înprim plan minciuna („p\zi]i-v\ de minciun\, care duce la necre -din]\, iar aceasta în iad!”), considerat\ mai rea decât desfrâ na -rea, {i citeaz\ în sprijinul convingerilor sale savuroase texte dinTradi]ii, de pild\ povestioara în care un tân\r a venit la Profet [ii-a zis: „– O, trimis al lui Allah! De trei lucruri nu m\ pot l\sa:s\ beau, s\ f... [i s\ mint. Spune-mi de l\sarea c\ruia s\ m\str\du iesc mai tare. – Las\ minciuna, a r\spuns Profetul. O -mul plec\ [i voi s\ se desfrâneze, dar, amintindu-[i ce i s-a spus,cuget\: «Voi merge la Profetul lui Allah [i m\ va întreba dac\am f...; da c\ spun da, îmi va da pdeapsa dup\ lege; dac\ spunnu, în seamn\ c\ nu-mi ]in f\g\duiala». A[a c\ se ab]inu de ladesfrânare, [i tot a[a cu vinul. Întorcându-se la Profet, pacea[i binecuvântarea lui Allah asupr\-i, îl vesti: – O, Profet al luiAllah, m-am l\sat de toate! – Într-adev\r, minciuna e r\d\cinatuturor stric\ciunilor, în ea se afl\ toate relele [i atrage mânialui Allah, puternicul m\rit.”Tratatul despre dragoste [i îndr\gosti]i v\de[te la fiecare pas,vorbind de felul în care se poart\ [i viseaz\ îndr\gosti]ii, fie ei robisau prin]i, s\raci sau boga]i, musulmani sau de alte religii, nu nu -mai teologul, ci [i psihologul. Rangul sau starea social\ a îndr\ -gostitului nu conteaz\, fiindc\ pentru Ibn Hazm „iubirea e înfi rea omului” [i, prin urmare, nimeni nu scap\. Fiind o calitateînn\scut\, nici nu poate fi dirijat\, asemenea unei calit\]i dobândite.E ca un magnet (metafor\ frecvent\ [i în poezia truba du ri -lor): „Sufletul celui care iube[te e cur\]at (de accidente), e bi -ne [tiutor de locul în care se afl\ perechea menit\, spre caretânje[te, pe care o ]inte[te [i o caut\, dorind arz\tor s\ o întâlneasc\[i s\ o atrag\ precum magnetul o bucat\ de fier.”Totu[i poate fi încercat\ vindecarea, de pild\ printr-o mustrareprieteneasc\, „în asemenea caz, mai bun\ decât acordul al -tora”, fiindc\ asemenea mustrare „e frâu pentru suflet, leac pen truboala acestuia, remediu pentru cel cople[it de dorin]\. Maiales când mustr\torul o face în vorbe bune, priceput a se faceîn]eles, [tiind s\ g\seasc\ momentul potrivit pentru a da gre -utate spu selor sale, [tiind când e potrivit s\ interzic\ [i cândnu, dup\ cum vede c\ îndr\gostitul poate fi sau nu vindecat”.Prietenia, în schimb, e o calitate dobândit\ [i e de dorit culti -varea ei. Autorul îi laud\ echilibrul în proz\ rimat\ [i ritmat\, înstilul lui Ibn al-Muqaffa’ [i Al-Gahiz, [i evident recurge ca de obiceila citate din Tradi]iile Profetului [i la sf\to[enii în stilul celorfolosite pentru educarea prin]ilor: „Fii prieten cu cine vrei, dar s\Însemn\riie[ene

ocole[ti trei: prostul, care vrând s\ te ajute î]i face r\u, nesta -tornicul, care te p\r\se[te când ai cea mai mare încredere, du -p\ o leg\tur\ îndelungat\, [i mincinosul, care-]i va face r\uchiar dac\ te fere[ti, [i asta într-un fel pe care nu-l b\nuie[ti.”Orice îndr\gostit e bine s\ aib\ un prieten, care-l aduce cu pi -cioarele pe p\mânt, care s\ fie „devotat din fire, blând în ros ti -re... pu]in contrazic\tor, s\ vin\ în ajutor, r\bdând întreru perea,pl\cându-i s\ se-n]eleag\” etc. Dar, se întreab\ retoric autorul,unde s\ g\se[ti asemenea prieten? El este, evident, un i de -al cli[eizat, o codificare, a[a cum sunt [i alte personaje precumpaznicul, supraveghetorul, clevetitorul, def\im\torul (Ibn Hazmci teaz\ întocmai din Coran, sura 104: ,„Vai clevetitorului – bârfi -torului”.) Aceste tipuri codificate aveau s\ p\trund\ în poezia tru -badurilor odat\ cu schimbarea concep]iei despre iubire, în careMartin Schongauer:Însemn\riie[eneCununa de floriapusenii începeau s\ vad\ o for]\ înobilatoare, de îngrijit [i culti vat.A[a cum în poezia curteneasc\ esen]ial\ e dep\rtarea nostal -gic\ (în spa]iu [i timp), crea]ia imaginar\, [i la Ibn Hazm desp\r -]irea e un r\u cumplit, dar clarificator (semantica desp\r]irii, înarab\, inlcuzând [i sensul de limpezire) [i inspirator. „De aceeaunii poe]i chiar doreau desp\r]irea [i cântau ziua îndep\r t\ -rii, dar nu e în asta nici frumuse]e, nici dreptate, nici în]elepciune,c\ci nu îndestuleaz\ bucuria unui singur ceas triste]eamultelor ore”. Desp\r]irea prin moarte e cea mai cumplit\ în -cercare: „Aici limbile amu]esc, nu exist\ îndreptare [i nici alt\mângâiere decât în r\bdare”. Desigur, nu e ocolit cli[eul beduinal plângerii urmelor („Desp\r]irea a f\cut mul]i poe]i s\ plâng\locul p\r\sit”) care era obligatoriu la începutul fiec\rui poem;dar el este adaptat la realitatea andaluz\, la momentele de revol -t\ [i r\zboaie interne care îl alungaser\ pe autor în exil:„Mi-a po vestit unul din c\l\torii veni]i din Cordoba,pe care îl întrebasem ce ve[ti, c\ ne-a v\zut fostele casedin gr\dinile din par tea de apus a ora[ului; urmele fuse -ser\ [terse, semnele disp\ ru se r\, locurile de întâlnireerau de neg\sit; numai r\m\[i]e de nerecunoscut, de -[ert dup\ locuri înfloritoare [...] Castelele îm podobitestr\lucind ca soarele, a c\ror frumuse]e alunga sum bre -le gânduri, acum c\zute în paragin\ [i d\râmate, cani[te guri deschise de leu, aminteau c\ lumea e trec\ -toare, ar\tau ce se întâmpl\ cu oamenii [i ce soart\ îia[teapt\ pe cei din lu mea de jos, stârnind dorul de ap\r\si lumea, când alt\ da t\ îi c\utau bucuriile”.Gr\dinile Andaluziei, oglindind raiul musulman pep\mânt, prilejuiesc descrieri memorabile, din care nu lip -se[te muzica (autorul fiind, în enciclopedica sa cultur\, [iun muzician rafinat, autorul unui tratat despre muzic\):„Ne-am întins pe o paji[te [...] între izvoare care cur -geau ca ni[te ibrice de argint, unde p\s\ rile ciripeaumelodii care te-ar fi f\cut s\ dispre]uie[ti cânt\ re]i pre -cum Ma‘bad [i Al-Gharid, iar fructele se aplecau sprenoi spre a fi mai la îndemân\, unde ne ad\posteau um -brare prin care ne privea soarele alc\tuind sub ochiino[tri p\trate ca de pe tabla de [ah sau de pe ]es\turilealese; apele nedomo lite ne d\deau adev\ratul gust alvie]ii [...] iar înc\ [i mai presus de toate acestea eraucalit\]ile celor care ne înso]eau.” A cest paradis al iubirii(în care nu lipse[te imaginea tablei de [ah, simbol orientalal împletirii destinului [i ra]iunii) e populat de vedeniidin vis, fluturi unindu-se cu lumânarea (motiv sufit: „deatâtea ori m-am tot rotit în jurul / iubirii, c\-s drept flutu -re luat”), narcise (simbolul omeyazilor, a c\ror culoare eraalbul) [i alte sim boluri amintind sim]urile, dar [i vanitateacelor terestre.meridiane şi paralele · meridi73

meridiane şi paralele · meridi74De altfel, unul din poemele cele mai citate de comentatorii luiIbn Hazm (evocat mai ales pentru numirea slujbei cre[tinilor,semn al toleran]ei celui considerat îndeob[te un mare polemist peteme religioase) e o aglomerare de asemenea simboluri (semilu na,clopotele, curcubeul, p\unul), v\dind [i cunoa[terea poeziei persane,sau, în orice caz, a poeziei rafinate scrise în epoc\ la Bag -dad: „Ai venit: semiluna din cer ne privea,/ înainte s\ bat\cre[tinii clopote, jos;/ semiluna p\rea sprânceana unui b\ trân,/jum\tate albit\; sau talp\-n arc gra]ios;/ [i deodat\-a ie[it curcu -beu-n culori,/ cum, rotind, evantaiul p\unul [i-a scos.“Anii petrecu]i ca dreg\tor la cur]ile califilor l-au ajutat s\ în]e -leag\ felul de a fi al conduc\torilor, uneori exemplificând tocmaicu portretul unui prin] tr\inicia [i statornicia prieteniei (versuri„compuse pentru fiul emirului credincio[ilor An-Nasir, care îmiera prieten: «Te îndr\gesc cu-o f\r’ de-apus prietenie / când al -tele-s miraje doar, se [tie.»“). Con[tient de rolul istoriei, pe careo vede ca arhiv\ de studiat pentru evitarea gre[elilor, vorbe[tecu am\r\ciune (din experien]\ proprie) de r\zboaie interne, revolte,ucideri, crucific\ri, jafuri. „A venit valul r\zboirii, armate -le berbere ne-au pr\dat palatul din partea de r\s\rit a Cor dobei,[i s-au instalat acolo. Necazurile s-au îngr\m\dit asupra-mi[i a trebuit s\ plec din Cordoba pentru a locui la Almeria.”Asemenea evoc\ri dramatice sunt contragreutatea „exage -r\rilor poeziei”, de care autorul e con[tient, chiar ironizându-leîn final, spre a ne asigura din nou c\ „în epistola mea eu m-am]inut de adev\ruri cunoscute, în afara c\rora nimic nu este, [im-am mul]umit s\ amintesc cele ce pot fi de ajuns, spre a nurupe cu metoda [i obiceiurile poe]ilor”.5. Stilul lui Ibn HazmProza teologului e foarte elegant\, echilibrat\, cu fragmentedin propriile poezii (uneori prea lungi, dar autorul e con[tient deasta), neocolind artificiile retorice [i considera]iile despre arta po -etic\: „Poe]ii vorbesc... ar\tându-[i talentul de a g\si idei [i gân -duri adânci, fiecare dup\ puterea [i firea sa. Îns\ e o price pereverbal\, o întors\tur\ a limbajului, un exces de elocven]\,sunt afirma]ii frumoase, dar neîntemeiate. Unul se arat\ mul -]umit c\ acela[i cer îl acoper\ [i pe el [i pe iubita sa, altul c\p\mântul îi poart\ pe amândoi. Unul se mul]ume[te c\ ziua[i noaptea îi înv\luie în alternan]a lor [i tot a[a, a[ putea s\ daumulte pilde, fiecare poet str\duindu-se s\ ajung\ primul la oculme a c\ut\rii [i s\ dobândeasc\ întâietatea subtilit\]ii.”Dup\ moda autolaudei din poezia arab\ (fahr), Ibn Hazm î[iafirm\ uneori propria m\iestrie, de pild\, când descrie iubirea caapropiere în dep\rtare: „În acest sens am compus versuri de ne -înlocuit, c\ci nu se poate scrie ceva în urma lor în aceast\ li -nie, fiindc\ l\muresc apropierea în dep\rtare: «Mi-au spus: ]i-edeparte iubitul. R\spund: Îmi ajunge/ c\ e cu mine-n aceea[iepoc\, din care nu scap\./ Soarele trece deasupra mea [i a lui,/[i din nou în fiece zi o ia de la cap\t./ Po]i s\ spui c\-i departede mine, când între noi/ nu-i altceva de trecut decât ziua-e ta -p\?/ Împreun\-n cunoa[terea lui Allah [i-a crea]iei:/ apropie -rea aceasta îmi e de-ajuns s\ ne-ncap\.“Dar asemenea momente sunt rare, Ibn Hazm pledând în ge -neral pentru modestie [i concizie, pe cea de-a doua incluzând-oîntre virtu]ile stilistice recomandate de Coran (a vorbi mult ducela nonsens [i minciun\, islamul nu apreciaz\ vorbele goale, niciipocrizia; a vorbi prea mult îl face pe om s\ simt\ c\ a realizatceva [i c\ nu mai are nevoie s\ pun\ vorbele în fapt\). Astfel,sunt frecvente afirma]iile gnomice, de genul „când leul doarme,lumea nu-l ia în seam\”.Martin Schongauer:IisusÎnsemn\riie[ene

Martin Schongauer:Tot dup\ moda vremii, teologul andaluz î[i presar\ textul cumetafore [i compara]ii f\când referire la gramatic\ („sufletul meurefuz\ tr\darea, cum nu vor s\ stea prepozi]iile înaintea verbu -lui”), gramatica fiind considerat\ în lumea arab\ o art\ sine quanon: „{i n-auzisem pân\-acum s\ fie/ doritul, preasupus celuicu dor./ Ce-i asta îns\ decât complementul/ legat de subiectulf\c\tor?“ În aceea[i categorie ar putea fi inclus [i intertextualismul,autorul improvizând, în glum\, „o poezie în care fiecare vers setermina cu un fragment din începutul vestitei mu‘allaqa de Ta -rafa ibn Al-‘Abd, care face deliciul cunosc\torilor de poezie pre i sla -mic\, prin r\spunsurile ironice ([i ca un ecou) date fragmen telorinsertate. De altfel, rolul improviza]iei este deseori pus în eviden -Însemn\riie[eneFecioara cu pruncul]\ de autor („mi-au cerut s\ compun pe aceast\ tem\”, „am impro -vizat urm\torul poem, pe care prietenii nu l-au transcris decât dinmemorie, dup\ ce ne-am desp\r]it”). Improviza]ia cuprin de îns\întotdeauna vechile cli[ee ale poeziei arabe (dar [i cele omeyade,ale civiliza]iei urbanizate – gr\dini, p\s\ri, fântâni, prieteni ale[i,etc.). Este, deci, me[te[ug pe teme date, între care nu lipse[te amintireaunor versuri din vis (comparabile cu iubirea din vis): „Amvisat trei versuri, c\rora le-am ad\ugat al patrulea la trezire”Teologul e con[tient de „r\t\cirile” pe care le poate aducepo ezia [i cere distan]\ ra]ionalizant\ în practicarea ei (omul s\nu pun\ în fapt\ ceea ce scrie fic]ional), invocând chiar cuvintecoranice (din Sura poe]ilor): „Ajunge s\ pomenim cuvintele luiAllah Preaînaltul – [i cine zice mai adev\rat ca el? – desprepoe]i: «Nu vede]i c\ h\l\duiesc prin orice vale [i spun ceea cenu fac?» Iat\ deci c\ Allah, puternicul m\rit, m\rturise[te înfavoarea lor. Dar când cel care compune versuri înf\ptuie[te,îndep\rtându-se de domeniul poeziei, gre[e[te”. Totu[i, nu g\ -se[te o solu]ie mai bun\ pentru exprimarea evlaviei, a amenin -]\ rilor Zilei Judec\]ii sau a îndemnului la înfrâu („Lumea-i o ma m\care nu trebuie-ascultat\/ e[ti un bun fiu abia ie[indu-i din cu -vânt”). De aceea subliniaz\ unele idei repetându-le în rime [i comenteaz\de obicei ironic propriile versuri: „{tiu pe unul care[i-a dezv\luit iubirea recitând versuri de-ale mele, iar dac\ sevede încurajat, continu\.”O parantez\ ludic\ la gravitatea teologului, isprav\ de tinere -]e. Dar, cum bine spune Ibn Hazm, cine nu [tie s\-[i petreac\ bi -ne tinere]ea nu [tie nici cum poate fi ascet.1Cf. Cele [apte mu’allaqat-e, traducere, cuvânt înainte [i note deGrete Tartler, Univers, Bucure[ti, 1978.2Anghelescu, Nadia, Identitatea arab\. Istorie, limb\, cultur\, Po -lirom, Ia[i 2009, p.71.3Cf. Omar A. Faruh, Zahirism, `n A History of Muslim Philosophy,edited and introduced by M. M. Sharif, volume I, Otto Harrassowitz,Wiesbaden, 1963, pp. 274-289.4Cf. Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbi]ei, tratat despre dra -goste [i îndr\gosti]i, traducere, prefa]\ [i note de Grete Tartler, (în cursde apari]ie la) editura Humanitas, 2012.5Muhammad Abu Laylah, In Pursuit of Virtue. The Moral Theologyand Psychology of Ibn Hazm al-Andalusi, m. 1064, with a translationof his book Al-Ahlaq wa-s-Siyar. 1990, TaHa Publishers Ltd. 1, WynneRoad, London SW90BB6{i din care au fost preluate datele de mai sus privind geneza [i ava -tarurile manuscrisului. Cf. Ibn Hazm, Tawq al-hamama fi-l ulfa wa-lullaf(Le Collier du Pigeon ou de l’Amour et des Amants), Texte arabeet Traduction Française avec un Avant-Propos, des Notes et un Indexpar Léon Bercher, docteur ès sciences juridiques, conseiller au ministèrede la justice tunisienne, Éditions Carbonel, Alger, 1949.7Kitab al-ahlaq wa-s-siyar fi mudawati-n-nufus, ed.cit.8Muhammad Abu Laylah, op.cit, p. 101.9Ibn H}azm, Risala Maratibi-l-‘ulum, `n Rasa’il Ibn Hazm al-Andalusi,vol. 4, p. 235, apud Muhammad Abu Laylah, op.cit. p 46.meridiane şi paralele · meridi75

ochiul anticarului · ochiul ant76Constantin Cuble[anUn socialist romantic:I. P\un-PincioÎn râvna cu care activi[tii cultu rali /literari din anii primului deceniu dedup\ r\zboi, antrena]i în lupta pen -tru construirea unei societ\]i române[tilipsit\ de exploatare, au adus în prim-plancreatori de odinioar\ proveni]i din rândurilesimpatizan]ilor [i combatan]ilor mi[c\rii mun -citore[ti, nu putea s\ fie neglijat Ion P\un-Pincio, „un înainta[ al str\lucitei falange decreatori de la sfâr[itul secolului al XIX-lea [iînceputul veacului al XX-lea – dup\ apre -cie rea autoritar\ a lui Ion Vitner – exprim\în versurile lor – sub influen]a luptelor purta -te de clasa muncitoare a ]\rii noastre – su -ferin]a maselor populare”. Aceasta pentruc\ – era un deziderat – „clasa muncitoarevictorioas\ nu-i uit\ pe aceia care au contri -buit cu sinceritate la lupta ei”. A[a se face c\edi]ia din 1911, de Versuri. Proz\. Scrieri,cu o prefa]\ de G. Diamandi, având [i ea labaz\ edi]ia princeps, de Versuri [i proz\ din1896, este reeditat\ în câteva rânduri (defi ecare dat\ mai ad\ugându-i-se câteva pa -gini inedite): în 1946 – Versuri, cu prefa]\[i bibliografie de N. Ionescu-Lazu; în 1948– o edi]ie ce cuprinde articolul lui Barbu L\ -z\reanu: Ion P\un (Opere [i vie]i nedrep -t\ ]ite); în 1950 – Poezii, proz\, scrisori cuun studiu introductiv de Ion Vitner; în 1952– Poezii, în cadrul colec]iei „Biblioteca [colarului”,pentru ca în 1955 s\ apar\ volumulPoezii, proz\, scrisori. Cu o prefa]\ deIon Vitner. Edi]ie îngrijit\ [i note bibliogra -fice de A. Rusu. Editura de Stat Pentru Li -teratur\ [i Art\, Bucure[ti, Colec]ia Biblio te caPentru To]i. Între timp, scriitorului i s-a a -cordat titlul de academician post-mortem,devenind astfel membru al Academiei Po -pulare Române. Era un act de dreptate ceMartin Schonfauer:i se f\cea acestuia, dup\ cum consider\ a -cela[i Ion Vitner, pentru c\ asupra-i se l\sa -se umbra uit\rii: „Poetul a fost atât de a dâncîngropat sub t\cerea criticii [i istoriei literareburgheze, încât punerea lui în valoa re arecaracterul aproape al unei deshum\ri sau alunei investiga]ii arheologice”. Astfel se scoa -te la iveal\ „una din comorile de pre] ale li -te raturii noastre” întrucât ea „face par te dinpatrimoniul progresist al culturii noas tre”.Prezentarea (evaluarea) critic\ a vie]ii [ioperei lui Ion P\un-Pincio se face, cu totul,din perspectiva angajamentului politic al mo -mentului, obiectivitatea lui Ion Vitner constândîn faptul de a fi afirmat c\ „opera luiPincio” este „expresie a marilor calit\]i ca[i a lipsurilor de care d\ dovad\ lupta claseimuncitoare din acel timp”. El este „un socialistromantic pentru c\ [i în ideologiami[c\rii muncitore[ti din ]ara noastr\ intraatunci o bun\ doz\ de romantism învechit [iutopic, pentru înl\turarea c\rora socialismul[tiin]ific a dat o grea [i îndelungat\ lup -t\ (...) Imaginea global\ pe care o las\ liricalui Ion P\un-Pincio este aceea a unei remar -cabile sensibilit\]i poetice, exprimat\ pringlasul unei con[tiin]e nefericite, legat\ strânsînc\ de sensibilitatea [i mentalitatea romantic\(...) aderarea sa la lupta proletariatuluinu a fost formal\. În cadrul mi[c\rii muncitore[tiel a c\utat s\ ofere un contur concretidealului s\u de via]\, care prin fondu-iumanist era din aceea[i substan]\ cu al maselor muncitoare”. Întreg acest comentariueste tributar unei optici [i unui limbaj pur pro -pagandistic, aprecierea critic\, estetic\ aversurilor [i prozei scriitorului f\cându-se cutenden]iozitatea înc\p\]ân\rii de a descopriîn paginile lui Ion P\un-Pincio acele elemen -te care s\ confirme angajamentul s\u proletar.A[a, bun\oar\, poezia Toamn\ – „Pastelullui Pincio este un col] de natur\ v\zut\în perspectiva cenu[ie a exploatatului: „[itot mai l\murit, mai viu însamn\,/ În plânsulsingur\t\]ei de toamn\,/ Adânca mâh-Familie de porciÎnsemn\riie[ene

nire a vie]ei ce moare”; sau, în Vara, „po -etul contureaz\ o imagine impresionant\ amuncii ]\ranilor sub ar[i]a cumplit\ a soarelui.În lanurile de grâu, scânteietoare, el ve -de sudoarea iobagilor:„Cl\dind r\coritoarecomori pentru cei tari.../ Pe când în ]ern\plânge un copila[ cu plete”; poezia Vântu -le „exprim\ în ideea romantic\ a invoc\riivântului ca for]\ a naturii, un îndemn la ati -tudine activ\ fa]\ de tabloul mizeriei socia -le:„Vântule, nebunule,/ De ]i-ai rupe stru nele,/C\ tu cân]i de-nmormântare (...) ia maibine dac\ po]i,/ Chinurile de la to]i”; înpoezia Mângâiere „poetul se adreseaz\ u -nui Satan imaginar, b\tut în armat\, conso -lându-l cu propria-i experien]\ în aceast\materie: „Vezi, pesemne-avui noroc:/ Suntbeteag, dar am sc\pat“ Poezia este scri s\în epoca în care mi[carea muncitoreasc\porne[te o sus]inut\ campanie împotrivab\t\ii în armat\”. Etc, etc. Caracterizareageneral\ a acestei poezii, v\zut\ astfel, nuputea s\ fie alta decât tot una care s\ consunecu programul partinic la care scriitorulera rechemat în actualitate: „... în via]\ els-a al\turat luptei clasei muncitoare, în po -ezie Pincio nu a putut s\ treac\ pragul caredesparte revolta individual\ împotriva nedrept\]iisociale, de îndemnul la revolta ma -selor împotriva acestei nedrept\]i”, dar Pin -cio a manifestat „tendin]a c\tre tabloul realistal lumii înconjur\toare, acuzator pentruorânduirea capitalist\”.În realitate, Ion P\un-Pincio este unuldintre acele, atât de numeroase, persona li -t\]i creatoare din literatura noastr\ care s-austins din via]\ mult prea devreme pentru afi putut întregi cu adev\rat o oper\ semnifi -cativ major\, pe m\sura talentului ce se întrevedeaîn crea]iile de tinere]e, r\mânând– în perspectiva istoriei literare – ca o inte -resant\ (cel pu]in) promisiune. El s-a n\scutla 17 august 1868 într-o familie de intelectuali,la Mih\ile[ti – Boto[ani (tat\l subprefectla Dorohoi, mama, în tinere]e ar\tân -du-[i disponibilitatea spre publicistic\, a sem -nat articole în presa local\ sub numele Ma -ria Cozmi]\) [i a p\r\sit pentru totdeauna lu -Însemn\riie[eneMartin Schongauer:mea acesta la numai 26 de ani, din cauzau nei infec]ii provocate stupid (tratând ne co -respunz\tor un abces la buz\, aceasta s-a pre -f\cut în antrax [i a evoluat într-o „me ningit\purulent\”, cum informa Adev\rul, în ne -crologul publicat în num\rul din 1 ia nuarie1895) la 30 decembrie 1894, la Bucure[ti.Urmeaz\ liceul din Pomârla [i Boto[ani.În aceast\ perioad\ debuteaz\ cu versuri înpaginile Familiei (1888), apoi semneaz\ înpublica]ia muncitoreasc\ Drepturile omului,în Ilustra]iunea român\ [i Contemporanul,de atmosfera c\ruia se simte atras [ic\ruia, ideologic, îi va r\mâne fidel. R\masorfan de tat\ la vârsta de 12 ani (tentativa deScuta urma Conservatorul din Ia[i e[ueaz\ lip -sindu-i mijloacele de între]inere), este nevoits\-[i caute de lucru, indiferent ce, a[a încât,la începutul anului 1892 ajunge telegrafistîn Bucure[ti, meserie care nu-i place, sim -]indu-se cu adev\rat chinuit, dar, pentru mo -ment, neavând încotro („Am intrat la tele -graf – îi scrie unui amic – [i atmosfera astam\ îneac\. Cel pu]in deocamdat\ mediulacesta m\ dezgust\. În telegraf e ca [i lacazarm\ /.../ Nu v\d înaintea ochilor decâtmutre cu preten]ii, cari te vor supus. {i drepts\-]i spun, între ei m\ simt ca un idiot. N\ -d\jduiesc îns\ c\ cu vremea o s\-mi treac\[i n\du[elile acestea – m-oi deprinde poateochiul anticarului · ochiul ant77

ochiul anticarului · ochiul ant[i cu mizeriile telegrafiei.”). P\r\se[te Bucu -re[tiul pentru o iluzie de mai bine, într-o co -mun\ din B\r\gan, dar cu salariul de mi zeriepe care îl prime[te nu se poate între ]inecorespunz\tor [i se îmboln\ve[te. Renun]\la post [i pleac\ la Br\ila, unde i se stabiliseîntre timp familia, dar curând revi ne în capi -tal\ [i se angajeaz\ casier la ber\ ria „Gambrinus”a lui Caragiale. Din cauza s\n\t\]ii[ubrezite, trebuie s\ abandoneze îns\ acestserviciu care îl solicita la nop]i nedormite înanturajul mu[teriilor cheflii. În cearc\ s\ tr\ -iasc\ din colabor\ri la Arhiva [tiin]ific\ [iliterar\, Adev\rul, Evenimen tul literar, Li -teratur\ [i [tiin]\ – f\r\ prea bune rezulta -te financiare. Se prezint\ la un concurs pentruocuparea unui post de re dactor la Viea -]a lui Vlahu]\, pe care îl ra teaz\, a[a c\ abiadin 1894, când apare Lu mea nou\, organal partidului social-democrat, dobânde[teun loc sigur de munc\, în redac]ia acestuia.Aici îi cunoa[te [i se a propie de C. Dobrogeanu-Gherea,A. Bacalba[a, C. D. An -ghel, C. Mile [i al]ii, dobândind în rândulmuncitorimii o anume notorietate, luând par -te la formele primare de organizare muncitoreasc\la noi. Între ]inând rela]ii amicalecu D. Anghel [i cu Gheorghe din Moldova,beneficiaz\ de o invita]ie din partea acestorapentru o c\l\ torie în Italia, de unde,cople[it de impresii („Dup\ un ceas petrecutîntr-un muz\u sau aiurea – noteaz\ An -ghel, referitor la companionul s\u, în impre -siile de c\l\torie pe care le scrie – era cune putin]\ s\-l mai ur ne[ti din loc: îi era deajuns pentru ziua a ceea. Se a[eza pe sc\rilecheiului [i, ca mul]i b\trâni ce stau [i se în -c\lzesc la soare, sta [i el [i visa. E drept c\impresiile lui c\p\ ta te erau puternice [...]p\ cat c\ din scrie ri le r\mase de la el nu s-aresfrânt mai aproape nimic din ele”) î[i do -bânde[te [i pse udoni mul, dup\ numele uneigr\dini – pin cio – din Roma.Este o fire contemplativ\, un însingurat(„Nu [tiu ce naiba s\ fac, s\ pot sc\pa odat\de melancolia urâtului”, se confeseaz\ el în -tr-o alt\ coresponden]\ din Bucure[ti), po e -zia sa resim]indu-se de rezonan]e emines -ciene, mai cu seam\ în registrul erotic („Iarcum luna trece-n cale-[i,/ Poleind a tale gea -muri,/ Te-ar\ta a[a frumoas\/ Printre-a arborilorramuri...// [i în farmecul t\cerii,/Prade-i degetelor tale,/ La vreun F\t-Frumosse vede/ Te gândeai cu foc [i jale...//Eu, vr\jit, stam sub fereastr\/ F\r\ ca s\-miprinzi de veste.../ ...{i azi, trist, tot nu [tiu înc\/ Cine-i f\tul din poveste” – ?), dove dind ca -lit\]i de pastelist („În limpede albastru r\sareluna plin\./ E-o lini[te de toam n\... [i-i li -ni[te-n p\dure;/ Pe toate le presar\ o sar -b\d\ lumin\/ {i lene[ cat\ ochii pe.ntinsulapei sure.// Se pare cum c\ moartea, dinlini[tita raz\,/ Un giulgiu alb ar ]ese pentruunimens sicriu;/ [i-n lumea p\r\sitei singu -r\t\]i vegheaz\,/ În tremurul t\cerei, cân -tarea unui râu...” – Noapte, I), dar atmosfe -ra versurilor sale e sumbr\, bacovi an\ avantla lettre („Eram atât de trist [i sin gur,/ Înpreaj ma mea [i înapoi,/ C\deau, în goluldin p\ dure,/ Din s\lcii, galbenele foi.// E -ram eu singura via ]\ - / {i-n lini[tea din giurulmeu, / În trista m\re]ie-a mor]ei,/ P\reac\ m\ cufund [i eu...” – Vae soli...). {i, desi -gur, totul e într-o ap\sare mohorât\ a unorpicturi rurale ale s\r\ciei din satele nevoia[e(„Sub învechi tele stre[ini de pa ie,/ Atârn\tre murând paianjeni uzi” – Toam na; „Senal]-o jale de t\mâie-n urm\;// Un cimitire parc\ întrea ga ta via]\” – Sonet. [.a.), darîn lirica a ceasta e greu [i, desigur, abuziv s\vezi o re volt\ social\. Singura po ezie ce poa -te fi gura îns\, sub bune auspicii, într-o antologiede literatur\ socialist\, e În tâi mai,dar nici aceasta nu are sonorit\]ile de manifest,a[a cum ar dori Ion Vitner („e xist\ înpoezia lui muguri ai unei lirici a viitorului,semnele al\tur\rii lui de mi[carea muncito -reasc\, urmele pe care combativita tea claseimuncitoare a reu[it s\ le lase în aceast\ dez -n\d\j duit\ lir\”): „Întinerit\-i fi rea sub cer depri m\var\./ Pe drum se-n[ir-o oaste – e oas -tea proletar\./ Nici zâng\niri de arme, nicisar b\da famfar\.../ Ci ochii veseli cat\: c\-nal be slove-i scris/ Pe flamurile ro[ii luminaunui vis...// Se duc cântând pe strad\ [i-nmintea tuturor,/ E-o dul ce-nfl\c\rare degând mântuitor./ {i tot mai blând r\sun\cânt\ri molcomitoare:/ Un vis ce î[i revars\iubirea în popoare – / Iar pri m\vara cerneun colb m\runt de floare...”Mult mai robust\ e pu]ina sa proz\ lite -rar\ – câteva schi]e [i articole – în care se re -flect\, într-adev\r, lumea celor ce muncesc,cu problematica lor existen]ial\, dramatic\.Nostalgic [i descriptiv, Ion P\un-Pincioevoc\ imaginea satului tradi]ional în termenireali[ti, aproape reporterice[ti („Ce albe îscasele toate – pân\ [i cea din fund, ce par -c\ st\ s\ pice sub greutatea acoperi[ului gal -ben... Ferestrele mici, unele din ele numaidintr-un geam, iar de jur-împrejurul lor [i aprispei, a tras gospodina casei brâie albastre[i ro[ii, s\ înveseleasc\ ochii, s-alunge par -c\ din gând, m\car pentru o clip\, s\r\ cia [igrija omului nevoia[... Bie]ii s\teni, toat\ va -ra la munc\, în ar[i]\... Toat\ vara fac um br\lanurilor înfierbântate de soare, mun cind cât]ine ziua de mare pentru un pumn de f\ in\,care de multe ori se nemere[te a prins\ [ia mar\...” {.a.m.d. – La ]ar\). Alteori, confesiv,se refer\ la propria-i via]\, la propriuldestin, ce se confund\ cu acela al semenilorr\ma[i la ]ar\ („{i anii trec, se scurge vremeapic cu pic, iar tu ispr\ve[ti [coala, tefaci mare, e[ti om serios acum, numai ceasulluptei întârzie s\ sune... Nu-i vorb\, a -cum nici nu te prea gr\be[ti. Iar via ]a e tota[a de dureroas\ penrtru cei ce su fer. {i n\ -ruiesc la vânt, acelea[i bocete în sa tele înde -p\rtate. Pe acolo [i acum, în nici un col], nulic\re[te zâmbetul bucuriei. Ace ea[i s\ r\ciela ]ar\, aceea[i jale [i foame pretutindeni” Etc.– Anii cumin]esc...). Scurtele schi ]e – epicapropriu-zis\ – fixeaz\ biogra fii de- terioratesocial (Sub [opron), destine e[u ate social(Bietul Gheorghe), portrete de mi litan]i sociali[ti(Jean Volders) sau idile cu fi nal trist(Dragoste). Uneori e moralist [i fi losofeaz\în articole polemice (Sentimentul religios înart\) ori satirice în ordine politic\ (Parazit;O. Carp [i Gh. Din Moldova). E o literatur\de rezonan]\ scurt\, de joas\ altitudine, pecare autorul n-a avut [ansa s-o de s\vâr [eas -c\ într-o oper\ artistic\ de amplitudine.78Însemn\riie[ene

Din paginile de coresponden]\ recupe -rate se relev\ memorialistul de bun\ calita -Martin Schongauer:te, remarcabile fiind cele din episodul întâl -nirii lui Eminescu: „Într-o zi frumoas\ de pri -Iisus pe crucem\var\, pe când pomii prind s\ înfloreas c\,se r\spândise în Boto[ani vestea c\ po e tulEminescu s-a întors de la monastirea Neam -]ului [i c\ e pe deplin s\n\tos. / Fie ca re segr\bea s\-l vad\. L-am v\zut [i eu pentruîntâia oar\ într-un col] de strad\, strângândcu mult\ c\ldur\ mâna lui Scipione B\des -cu./ Era voinic [i vioi. F\r\ bar b\, f\r\ mus -t\]i, p\rea foarte tân\r [i parc\ nu-mi veneaa crede c\ acesta e omul, c\ acesta e poetulcare a suferit atâta./ R\s pun dea zâmbind[i fuma cu mult\ poft\ un cap\t de ]igar\./Purta îmbr\c\minte de om nevoia[: straiegroase de [iac – de[i era cald – în cap o p\ -l\rie nalt\, neagr\ [i veche./ Po etul râdea!..Era s\n\tos, vesel, mul]\mit. Câteodat\ seplimba pe strad\, întov\r\[it de biata lui so -r\, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnav\de picioare [i megea foar te anevoie,sprijinindu-se de el (...) Uneori îl st\pâneao adânc\ melancolie. C\lca în cet [i rar, cucapul mereu l\sat în jos./ Îi pl\cea s\ r\t\ -ceasc\ prin locuri p\r\site, s\ nu-l înso]eas -c\ nimeni. Se furi[a în singu r\ tatea aleelor dingr\dina Vârnav. Se oprea în loc [i ascul tacântecul paserilor... apoi se pleca de cu le geac\r\bu[i, îi punea în pal m\ [i st\tea cu mâ -na-ntins\, pân\ ce ei î[i luau zborul, în vre -me ce deasupra lui tremurau lini[tit florile al -be, pe cari el atât de mult le iubise, [i c\ deaumolcom peste dânsul, c\deau la crimile pri -m\verii.../ Într-o zi plo ioas\ de toamn\, po -etul – îmbr\cat într-un palton terfelit [i cuaceea[i p\l\rie în cap, cu care venise de lamonastirea Neam]ului – se învârtea de jurîmprejurul casei de eco nomie. Era foartenelini[tit. Trebuia s\ intre înl\un tru pentrua primi, pare-mi-se, oarecare su m\ de bani./ A stat mult în ploaie. De câte va ori a dats\ intre... De câteva ori s-a întors de la u[\.../ Nu mult dup\ aceea auzii c\ poetul a plecatla Bucure[ti, de un de nu s-a mai întors.”Ion P\un-Pincio, oricum am lua-o, e unscriitor minor, pe care critica literar\ de partiddin anii proletcultului, l-a supradimensionat,mai ales datorit\ biografiei sale detân\r socialist la finele veacului al XIX-leaîn România.ochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\riie[ene79

foişorul de ascultat ploaia · foiş80Constantin RomanescuO via]\ tr\it\ invers (1)Exist\ o vârst\, determinat\ nu direct decronologie, cât de calitatea [i cantitatea experien]elor,`n care amintirile devin tot maiconcrete, ca [i prezentul. Poate c\ este unrefugiu, o `ntoarcere `ntr-o unic\ direc]ie po -sibil\, `napoi, când cealalt\, `nainte, e foarteredus\ `n dimensiuni. Poate c\ a da `n min -tea copiilor bu-i doar o derizorie degradare,ci, dimpotriv\, o rezolvare `n confruntarea cutimpul, acomodându-l la dimensiunea preamic\ a viitorului (dilatând trecutul). Oricum,consumarea timpului constituie unul din ele -mentele fundamentale ale b\trânului, care,`n fa]a trecerii timpului, reac]ioneaz\ cu a -parent\ indolen]\, dar [i cu precipitare, cândacest timp cap\t\ forme concrete; b\trâniisunt grote[ti când au de f\cut ceva anume;ei se prezint\ la gar\ cu mult `nainte, `[i pla -nific\ riguros treburile, intrând `n panic\. E -xist\, deci, o etap\ a vie]ii, `n care amintiriledevin atât de consistente, `ncât se prefac `nsentimente, care, departe de a fi deteriora -te sau atenuate, cum ar fi firesc, sunt – dimpotriv\– puternic readuse `n con[tiin]\. Tre -cerea timpului, unicul fenomen care ar trebuis\ ne obsedeze, cap\t\ la aceast\ vârst\alte valori, iar amintirile devin [i ele fapte„vii“. Poate c\ este un preludiu al `mb\trâ -ni rii, care devine astfel un sentiment supor -tabil prin micul spectacol comemorativ pecare [i-l organizeaz\, care este totdeaunafoarte grijuliu cu sine `nsu[i, ascunzându-secu str\[nicie de singura certitudine – moar -tea. Nu [tiu cum se acomodeaz\ un animalcu aceast\ imagine (b\nuiesc [i la acest ni -vel al vie]ii o mare dram\, dac\ m\ gândescla spaima animalului fa]\ de moarte),dar, `n ce-l prive[te pe om, chiar cel mai `n -]elept recurge la [iretlicuri pentru a uita u -nicul fapt imposibil de omis.Pentru a uita, organiz\m deci o invaziede amintiri – o via]\ tr\it\ invers.Nu am nevoie s\ recurg la aceast\ stra -tagem\ psihic\, deoarece copil\ria, ca fondde amintiri [i sentimente, mi-a fost nu doaru[or de evocat, dar a r\mas tot timpul vie -]ii mele o prezen]\ atât de re -a l\, `ncât nu am putut nici odat\s\ m\ desprind realmen te dinacest spa]iu. Aceastâ ca litate(sau defect) nu m-a indru matspre psihiatrie; dar cu si gu ran -]\ c\ mi-a u[urat `n]ele gereaoamenilor, neputându-m\ situa,`n mod real, „`n afara ce lui lalt“.Nu cred `n copil\rie ca dimensiuneabsolut fericit\ a e -xisten]ei, dar copil\ria a r\ mas`n mine o realitate vie, cu totceea ce implic\ aceasta: spai -ma, bucuria dincolo de moti -ve ra]ionale; triste]i obscure,sensibilit\]i inaccesibile maturit\]ii[i, mai cu seam\, o struc -tur\ particular\ a ra]ionamentului,`n care, dincolo de logi -ca formal\, func]ioneaz\ o al -ta, `n care asocia]iile se creea -z\ prolix, condi]ionate de resorturiarhetipale, de supersti -]ii, de impresii [i intui]ii. Co piluldispune, dup\ p\rerea mea,de o experien]\ incon[ti en t\,care ìi permite o inser]ie special\,proprie vârstei lui. (Nu[tiu `n ce m\sur\ aceast\ struc -tur\ psihologic\ este fericit\;cred c\ este fericit\, dar, `n a -cela[i timp, poate fi [i foarteMartin Schongauer:nefericit\). ~n s\ aceast\ alc\tuire mi-a ]i nuttreaz inte resul pentru via]\. Poate m-a f\ -cut s\ `n ]eleg mai nuan]at [i oamenii, [ivia]a. Astfel c\, un ipotetic autoportret alpsihiatrului care sunt nu poate fi desprinsde reve riile care m\ `ntorc spre trecut, debeati tu- dinea, dar [i melancolia unui timppe care `l tot tr\iesc. Un autoportret mi l-a[face cu o floare de m\ce[ la piept, floareefemer\ [i tulbur\toare, numit\ frumos [imodest `n [tiin]a botanic\: rosa canina.M\ reg\ sesc `n pictura lui Monet, cu o femeie[i un copil, `ntr-un lan de flori, `ntr-ozi de pri m\var\ blând\, rede[teptându-mio amin tire destul de neclar\, dar care nu aCap de b\trânÎnsemn\ri ie[ene

Însemn\ri ie[ene`ncetat niciodat\ s\ m\ st\pâ neas c\. Desi -gur, nu doar roze, ci [i parfum de fân, frun -ze colorate [i oameni, pe care, `ntr-o vre -me, ì iu beam `n ne[tire, sunt vii `n sufletulmeu. Ast\zi nu-i iubesc ca odini oar\, daram p\strat intact interesul pentruoameni, pe care sunt `n stare s\-icontemplu, ori cum ar fi, nepu tân -du-mi dezlipi privirea de spectaco -lul `n care aceste persona je se pe -rind\, nesfâr[it. Recunosc `n mine,din co pil\rie, nostalgii foar te u[orde evocat. Sunt convins c\, `n psihiatrie,am convertit aceste nostalgii.Poate din acest motiv, a m\ a -fla printre bolnavi, a-i asculta [i,dac\ este posibil, a-i `n]elege, constituiepentru mine o bucurie aproa -pe f\r\ egal.~n mod ciudat, din aceast\ co -pil\rie a mea lipsesc cu des\vâr[i -re mon[trii [i personajele pove[ tilorcare pe al]i copii ì fascineaz\.Nu `n]eleg nici ast\zi de ce, `n co -pil\rie, nu mi-au pl\cut pove[tile cubalauri [i cu fe]i-frumo[i sau urâ]i.Nu [tiu decât Harap Alb, [i aceas -ta foarte aproximativ. Dar m-au im -presionat pân\ la lacrimi pove[tileomene[ti (ale lui Andersen, `n special)[i, de asemenea, tot ceea ceci team (am fost toat\ via]a un cititor`mp\timit). M\ descop\r `ns\,cu o bucurie proasp\t\, `n lumea re -vistei Universul copiilor, cu dese -ne de copii [i c\]ei. Tot de atunci,incapacitatea de a reac]iona la ce -ea ce denumim ast\zi SF, cu ex -cep]ia aventurilor lui Jules Verne,care m-au fascinat prin ac]iunea lor romantic\[i aproape deloc prin specula]iile[tiin]ifice.Am p\strat `ns\ o sensibilitate exage ra -t\, dac\ nu chiar morbid\, fa]\ de peisaj.M-am n\scut [i mi-am petrecut primii ani`ntr-un loc foarte pitoresc, plin de farmec,la Soroca, la vreo sut\ de metri de Nistru.Apa, care atunci era transparent\ [i argintie,dealurile de structur\ calcaroas\ [i ne -sfâr[ita câmpie rus\ fac parte din structurasufletului meu. Acest peisaj m\ fermeca,`mi stimula reverii vagabonde [i, deseori,privind lumea care m\ `nconjura, plângeamMartin Schongauer:de o nel\murit\ fericire. Atât de `nserat `nrealitatea cu oameni [i animale, opac la ce -ea ce aflam despre fiin]e `nfrico[\toare, cusolzi [i din]i fioro[i, lumea arhetipurilor me -le a fost redus\ la rela]ii mai pu]in metafizi -ce. Cele transmise prin povestiri [i obice -iuri nu s-au integrat fiin]ei mele (de altfel,nu am visat niciodat\ fiin]e fantastice). Religia(tr\iam mai mult `n mediul bunicilor)Fuga `n Egipta constituit micul meu tezaur de credin]e [itradi]ii, dar pe acestea le interpretam, ia -r\[i, omene[te, `ntr-o factur\ obi[nuit\, lip -sit\ de fast. Bunicii mei erau evlavio[i. Astfelc\, de mic, nel\murit asupra tainei fi in -]ei care guverneaz\ universul, darpreocupat de aceast\ enigmatic\for]\, mi-am imaginat-o `n mai mul -te feluri, ba sub forma unui un che[pe biciclet\, care b\tea la porti]\ `nfiecare miercuri [i aducea dintr-unloc misterios (de unde? m\ `ntrebam`n sinea mea) Universul copiilor,mirosind frumos a cerneal\ de ti par[i plin de minunate pove[ti de spreTudoric\ [i Andrei [i c\]elul lor Gri -vei. Unche[ul era pentru mi ne, ne -m\rturisit desigur, `nsu[i Dumnezeu.El era, pentru c\ – `mi spuneam –nimeni nu ar fi putut [ti numele meu,care figura dactilografiat pe man[e -ta fiec\rui num\r. Indirect, datori -t\ acestui zeu am `nv\]at s\ citescfoarte timpuriu, pe la 4 ani. Mai e -rau [i alte ocazii pentru a `nv\]a a -cest me[te[ug: primeam c\r]i cu po -ve[ti, dar (iar\[i) zmeii, zânele, ba -laurii, t\râmurile de dincolo de lu mem\ `nfrico[au, erau str\ine firii me -le. De altfel, nu-mi amintesc s\ mi sefi povestit, seara, cum se obi[ nu ie[ -te, nici un fel de pove[ti „clasice“.Dar forma concret\ `n care amrecunoscut fiin]a suprem\, care –cum am spus – m\ obseda, a fostun motor, un uria[ compresor, care`mpr\[tia un fum negru, târându-selini[tit pe o strad\ situat\ `n apro pie -rea casei. Auzeam teribilul motor`nc\ de când m\ trezeam [i, dând fuga lageam, `l urm\ream cu venera]ie, cum se tâ -ra, teribil, glorios, f\cându-[i treaba cu lene[i imperial\ nep\sare. F\ceam tot fel de le -g\turi `ntre acest compresor, uria[\ alc\tu -ire care `mpr\[tia fum (comparat cu t\mâiadin biseric\, unde eram dus `n fiecare dumi -nic\, mi se p\rea un parfum mult mai pegustul meu) [i persoana mea.foişorul de ascultat ploaia · foiş81

arhiva „Însemnari ieşene“ ∙ ar-82Gr. T. PopaStarea trecut\[i actual\ a Ia[ului (1)1. ROSTUL UNUI ORA{A[ez\rile omene[ti nu se fac la voia `ntâmpl\rii, ci exist\ un de -terminism al cre\rii unui ora[, cum exist\ un determinism al ori -c\rui fenomen. Primii popositori pe o vale `nchis\, de-a lungulunui râu, pe o coast\ de deal sau pe un golf de mare, au fost a -tra[i s\-[i aleag\ locul fix\rii lor, de anumite `nlesniri. Dac\-i a -dev\rat\ vorba lui Anatole France, c\ via]a e un fel de mucegaial planetei, concentrarea acestui mucegai `n anumite puncte trebuies\ corespund\ legilor care-i asigur\ cea mai bun\ vegeta]ie.{i condi]iile bune, ca [i cele rele, nu sunt eterne, ci se schimb\mereu de-a lungul vremilor, a[a c\ prosperitatea unei aglomer\riu mane dintr-o epoc\ se poate s\ fie cl\dit\ pe o cauz\ de ruin\la o alt\ epoc\. De aceea ora[e apar, ajung la `nflorire [i dispar`ntocmai ca ni[te fiin]e vii `n evolu]ie (Cartagina, Babilon, Troia,Siracuza etc.).~n general, motivele oamenilor pentru a alege un loc ori altuldrept a[ezare nu sunt nenum\rate. Posibilit\]ile de ap\rare, u -[u rin]a de comunicare, bog\]ia natural\ sau frumuse]a `mpreju -rimilor sunt printre motivele cele mai obi[nuite. Dar, afar\ defrumuse]a locurilor, nici o condi]ie nu e permanent\. Acolo undes-a g\sit cândva un punct inexpugnabil pentru metodele de atacale unei vremi, se poate s\ nu mai fie deloc `nt\ritur\ pentru alteforme de atac. Acolo unde s-a g\sit odat\ un drum important deleg\tur\ `ntre diverse bog\]ii, se poate s\ nu mai fie peste câtevasecole [i bog\]ia ea `ns\[i se poate sec\tui. ~n sfâr[it, rostul unuiora[ se poate schimba [i dup\ modific\rile politice `n continu\transformare.Privind astfel lucrurile, distingem `n trecutul Ia[ului `ntâi unrost comercial important. El se afla a[ezat pe o cale lung\ de le -g\tur\ `ntre Orient [i centrul Europei. Iat\ ce spune N. A. Bogdan`n monografia sa Ora[ul Ia[i, ed. II, 1913-1914 (p. 239): „E si -gur `ns\ c\ din cea mai adânc\ vechime cunoscut\ a Ia[ului, armeniis-au g\sit stabili]i aici, ca negustori [i industria[i, `n ora[ulcare servea de punct de `ntâlnire a mai multe drumuri comercia -le dintre Asia [i «centrul Europei».“Un drum comercial mai important `ns\ pentru dezvoltarea Ia -[ului a fost leg\tura `ntre Polonia [i }arigrad; drumul nord-sud b\ -t\torit deopotriv\ de negustori, ca [i de o[tiri. Moldova `ntreag\La 29 noiembrie 1931, profesorul Gr. T. Popa a]inut, `n Aula Universit\]ii ie[e ne, conferin]a inti tu la -t\ Starea trecut\ [i actua l\ a Ia [ului. ~ntrucât am soco -tit c\, dup\ opt zeci de ani, considera]iile vorbi toruluip\s treaz\ nu doar o `nsemn\tate pur isto ric\, cipot consti tui un consistent subiect de re flec]ie pentrucititorul contemporan, am g\sit de cuviin]\ s\ reproducemtextul conferin]ei (tip\rit `n Revista cri ti -c\, an 6, nr. 2-3, aprilie-septembrie 1932, pp. 81-121)`n paginile revistei noas tre. (~NSEMN|RI IE{ENE)a fost mai multe secole bulevardul umblat adesea de le[i, ru[i [iturci, [i la aceast\ r\scruce de na]ionalit\]i era firesc s\ se g\seas -c\ puncte de popas. Ia[ul a fost unul din ele.~n vremea mai veche `ns\, centrele comerciale erau totodat\[i centre de rezisten]\. Comer] neap\rat `nsemna comer] ruinat.{i astfel, mai peste tot, cele dou\ motive de creare [i prospera -re a unui ora[ (loc a[ezat pe marile c\i de comunica]ie comercia -l\ [i loc `nt\rit pentru ap\rare) mergeau `mpreun\. Pentru vre -mea veche, Ia[ul era un minunat centru de ap\rare, o adev\rat\fort\rea]\ natural\, la care s-au mai ad\ugat cu vremea diferite`nt\rituri artificiale.„Având o a[ezare pe o vale nu prea r\pede, cu p\duri dinspremiaz\noapte, cu iazuri `ntinse dinspre miaz\zi [i apus, se prezin -t\ ocrotit bine de vânturi [i puhoaie, având [i folosin]a vânatului[i a pesc\ritului, iar pentru ap\rare `n contra du[manilor cotropitoriavând un centru, sub form\ de insul\, la care cu greu seputea r\zbate prin mla[tini [i stuh chiar cu b\rcile; poseda darcele mai mari bunuri la care puteau n\zui str\mo[ii no[tri [i careputeau atrage [i favoriza a[ezarea [i dezvoltarea unui centru maimult sau mai pu]in populat.“ (N. A. Bogdan, loc. cit., p. 4).Acest rol de centru de ap\rare al Ia[ului este `nc\ mai am\ -nun]it descris mai departe: „Ia[ul a fost punctul strategic cel maibine situat [i cel mai important din `ntreaga Moldov\, inclusiv Bu -covina [i Basarabia. Ia[ul, pe lâng\ ridic\turile dealurilor ce-l `n -conjoar\, [i care constituiau cele mai bune mijloace de ap\rarenatural\, era `nconjurat [i `ncins, mai bine decât de ziduri de ceta -te, de mla[tinile stufoase, prin care, pe vremurile acelea, nu seputea r\zbate nici pe jos, nici c\lare, nici chiar cu luntrile, decâtcu mare greutate.“A[adar, timp de mai multe secole, noroaiele de pe valea Ba -hluiului, cu stuf\ri[urile [i b\l]ile mâloase de la piciorul colinelorpe care e a[ezat Ia[ul, au fost o adev\rat\ pav\z\ a ie[enilor [iprincipalul motiv de prosperitate a ora[ului. Dezavantajele de or -din igienic, care pustiau la intervale m\h\l\lile [i suburbiile Ia[ului,nu erau atât de sever judecate ca azi, [i treceau `n urma nevoii deap\rare constra n\v\lirilor str\ine.A[adar, rostul comercial [i rostul strategic al Ia[ului au concu -rat la men]inerea [i relativa dezvoltare a sa din timpurile cele maiÎnsemn\ri ie[ene

vechi. El a devenit din aceast\ pricin\ un centru organizator de]inut. De la 1552-1561, din timpul lui Alexandru L\pu[neanu,el a devenit capitala Moldovei [i a r\mas astfel timp de aproapeMartin Schongauer:trei secole, pân\ la 1859. ~n tot acest timp, Ia[ul a fost pentru ro -mâni un centru politic de primul rang [i a fost ini]iator `n istorianoastr\ na]ional\. ~nchegarea neamului românesc, trezirea con -[tiin]ei lui na]ionale, `nfiriparea culturii sale – oricât de redus\ arfi ea – toate aceste manifest\ri au avut drept baz\ Ia[ul.Însemn\ri ie[eneSfântul MihailDar toate acestea sunt ale trecutului. Drumurile comerciale vechicare treceau prin Ia[i s-au schimbat.Armele de lupt\ care d\deauora[ului acesta o importan]\ strategic\ s-au transformat cu des\ -vâr[ire. Azi, piscurile Cet\]uii [i R\pedei nu se mai cheam\ protec]ienatural\, iar zona inundabil\ a Bahluiului este doar un sim -plu incubator de febr\ tifoid\ [i malarie. Drumul spre Polonia o -cole[te Ia[ul la oarecare distan]\ [i, când un drum mai direct valega Chi[in\ul de Bucure[ti, Ia[ul va fi redus la un fel de popaspe linie de garaj. Rostul lui politic de asemeni e `n gr\bit declin.~n momentul schimb\rii capitalei, dup\ unire, Ia[ul a `nceput s\moar\ politice[te [i agonia lui s-a `ntre]inut lung\ vreme printr-oexpresie goal\, care-i da titlul de „a doua capital\“ a ]\rii. Centralismulnes\n\tos pe care s-a organizat România timp de [ep -tezeci de ani a exagerat [i mai mult dec\derea politic\ a Ia[ului.Dup\ unirea cea mare de la 1918, vechiul ora[ al tuturor mi[c\rilorna]ionale risc\ s\ se confunde cu marea mas\ a capitalelor dedistricte, f\r\ discriminare.Un singur rol p\rea c\ mai r\mâne Ia[ului, rol legat de mul]i -mea [colilor [i de prezen]a celei mai vechi Universit\]i române[ti:rolul cultural.Trebuie s\ m\rturisim c\, ast\zi, Ia[ul, nemaifiind capital\, numai are vechea atragere a treburilor publice, a nego]ului sau industriei,ce de obicei se aglomereaz\ `n centrul politic al unei ]\ri.Dar, `ntre elementele ce fac ca acest ora[ s\ nu cad\ cu totul `nrândul provinciilor de al 2-lea sau al 3-lea ordin, cel mai de sea -m\ este negre[it complexul a[ez\mintelor culturale [i `n special[colile, de diferite grade.Vom vedea `n capitolele urm\toare c\ [i acest rost, cel mai no -bil dintre toate, este pe cale s\ treac\ `n domeniul trecutului, ca[i celelalte rosturi pomenite (comercial, strategic [i politic). Va r\ -mânea `ns\ Ia[ului pentru totdeauna faima pe care i-a l\sat-o tre -cutul; via]a lui de odinioar\ nu mai poate fi schimbat\ [i urmelelui se vor ceti `ntotdeauna `n istorie. Rostul istoric al Ia[ului va fietern, atât cât eternitatea poate fi legat\ de oameni, [i vorbele luiIon I. C. Br\tianu vor avea oricând actualitate: „Pe aceste zidurib\trâne e scris\ toat\ istoria neamului românesc.“2. DECADEN}AOamenii analizeaz\ greu procesele pe care le tr\iesc, fiindc\o fac subiectiv. {i când mersul acelor procese este `ndelung, a[ac\ trece peste limita de existen]\ individual\, analiza se reduce laopinii conduse de dorin]i. Ceea ce ar dori omul s\ existe, creea -z\ `n imagina]ia lui, [i ceea ce nu place, `nl\tur\ cu `nd\r\tnicie.De aceea sunt `nc\ ie[eni care nu v\d c\ ora[ul lor decade. Pu -]ini, e adev\rat, dar `nc\ sunt. Ei tr\iesc `n farmecul poeziei trecutului[i pentru ei prezentul `nc\ nu-i destul de clar. Marea ma -joritate a concet\]enilor no[tri `ns\ au b\bat de seam\ c\ Ia[ulnu mai este ce a fost [i simt cu to]ii vag c\ se preg\te[te s\ nuarhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar83

arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar84Martin Schongauer:Ispitirea Sfântului Anton (detaliu)mai fie nici m\car ce `nc\ este. De aici pornesc lament\rile, a celelament\ri pasive [i orientale a[a de caracteristice moldovenilor`n genere. Eu nu am de gând s\ fac bocete duioase pe tema dispari]ieiunei fiin]e scumpe, nici voi c\uta fraze patetice cu cares\ plâng un ora[ ce se `ngroap\. Voi ar\ta numai o stare de fapt,care fixeaz\ raporturi [i perspective.Pe vremea când Ia[ul era capitala unei ]\ri, el era, prin firealucrurilor, un centru politic cârmuitor. Acest rol a disp\rut; n-avemce s\ mai discut\m asupra lui. Tot pe acea vreme, Ia[ul avea un`nsemnat rol comercial [i financiar. Azi, importan]a financiar\a lui se poate ceti `n urm\torul tablou de cifre din Almanah Ar -gus 1930, pag. 128-188:B\nci [i institu]ii de credit se g\seau `n 1928:~n jude]ul Ia[i 22 cu un capital de 246.302.508 lei;„ „ Dolj 44 „ „ „ „ 295.614.000 „;„ „ Arad 27 „ „ „ „ 374.749.300 „;„ „ Sibiu 20 „ „ „ „ 302.757.200 „;„ „ Torontal 94 „ „ „ „ 386.532.401 „;Din punct de vedere al mi[c\rii financiare, al posibilit\]ilor de`njghebat `ntreprinderi, Ia[ul nu se mai g\se[te nici m\car `n rândulal 2-lea, ci `n rândul al [eselea. Sco]ând capitala din compa -ra]iile noastre, g\sim patru jude]e `naintea Ia[ului, cu institu]ii decredit care num\r\ capitaluri mai mari ca el [i, deci, posibilit\]ide activitate economic\ mai `ntinse. ~n privin]a comer]ului, la fel,Almanah Argus 1930, pag. 246-267:Societ\]i comerciale erau `n 1928:~n jude]ul Ia[i 12 cu un capital de 30.800.000 lei;„ „ Br\ila 13 „ „ „ „ 83.114.059 „;„ „ Covurlui 16 „ „ „ „ 76.500.000 „;„ „ Bihor 22 „ „ „ „ 63.057.750 „;„ „ Torontal 31 „ „ „ „ 111.446.470 „;Ia[ul se g\se[te [i `n privin]a comer]ului `n rândul al [eselea.Cu privire la industrie, raportul este [i mai defavorabil, Alma -nah Argus, pag. 192-243:Societ\]i industriale erau `n 1928:~n jude]ul Ia[i 32 cu un capital de 207.456.030 lei;„ „ Prahova 29 „ „ „ „ 979.320.820 „;„ „ Arad 39 „ „ „ „ 427.765.800 „;„ „ Bihor 51 „ „ „ „ 275.678.800 „;„ „ Bra[ov 42 „ „ „ „ 730.403.300 „;„ „ Sibiu 20 „ „ „ „ 230.297.500 „;„ „ Torontal 95 „ „ „ „ 593.062.300 „;Dup\ cum vedem, `n industrie Ia[ul se g\se[te `n al optulealoc. Nu ne trebuiesc multe fraze [i demonstra]ii `ntortocheate.Statistica ne arat\ c\ Ia[ul nu mai are `n ansamblul ora[elor Ro -mâniei nici o importan]\ deosebit\ comercial\, nici valoare finan -ciar\ [i nici dezvoltare industrial\. Din aceste puncte de vedere,Ia[ul r\mâne din ce `n ce mai `n umbr\. Nu [tim cât\ vreme, dare sigur c\ pentru un timp factorii `nsufle]itori ai vie]ii economi -ce vor lipsi Ia[ului. Numai redeschiderea pe baze mai largi a uneilinii mari de comunica]ie `ntre Polonia [i Marea Neagr\, linie ca -re s\ treac\ `n apropierea Ia[ului, ar pune acest ora[ pe primulplan comercial. De asemeni, numai realizarea vechiului plan deleg\tur\ a Siretului cu Prutul prin Bahlui [i Jijia ar putea dezvoltao via]\ industrial\ important\ `n ora[ul nostru. Cum aceste pla-Însemn\ri ie[ene

nuri deocamdat\ apar ca simple specula]ii de vis\tori, putem, pen -tru vremea noastr\, considera Ia[ul ca simplu ora[ cultural, ora[de [coli [i de tradi]ie c\rtur\reasc\.3. RUINADar Ia[ul este ceva mai mult decât dec\zut: e ruinat. El este nunumai plin de ruine m\re]e, resturi de ale istoriei zbuciumate, dareste chiar ruina concretizat\. Totul `n cuprinsul s\u prezint\ `n -f\]i[are de p\r\sire, de neglijen]\ [i nep\sare. Str\zile sunt pli nede noroaie pân\ `n centru. Nu scap\ de mâzga glodului `ntins `nMartin Schongauer:Însemn\ri ie[eneTân\r\ aprinzând foculp\tur\ fin\ nici str. L\pu[neanu (bulevardul select al celei de-a 2-acapitale), nici str. {tefan cel Mare, care `[i `ntinde necur\]e nia pâ n\sub palatul domnesc, azi sediul autorit\]ilor supreme ale ora [u lui.De jur-`mprejurul ora[ului se `ntind [osele pline de hârtoape,prin care e un chin s\ treci. O bun\ parte din ora[ `nc\ nu arecanal. Cartiere `ntregi periferice au case cu closete-gropi. Pân\`n plin centru se g\sesc locuri de acumulare a noroaielor, carestagneaz\ luni de zile, r\spândind un miros greoi, [i prim\vara,la dezghe], duhne[te trotuarul a necur\]enie. Nu exist\ vespasie -ne, a[a c\ publicul `nc\ urineaz\ pe p\re]ii caselor, cum fac cânii.C\su]e mici [i co[covite se g\sesc pân\ `n inima ora[ului. Case`n cepute [i neterminate cu zecile de ani stau ca o podoab\ dene vrednicie, rânjindu-[i c\r\mizile f\ino[ate la trec\tori. ~n jurulcl\dirilor mari neispr\vite stau adesea magherni]e puturoase, stri -când orice estetic\ [i orice urm\ de igien\. Trec\torul poate prividintr-o ochire Palatul Administrativ [i Facultatea de Medicin\ [iva g\si c\ termenii mei de expresie sunt prea slabi. ~n fa]a cl\diriiunde se `nva]\ regulile de igien\ se adun\ porcii mahalalelor s\râme `n gunoaiele aruncate pe strad\, [i st\ un zid ruinat ce e -xa l\ miros din urina comun\ a unui cartier `ntreg. Peste tot, aiimpresia c\ se va prinde mu[chi de copac `mb\trânit [i c\ chif -te[ te igrasia prin p\re]ii poro[i ai caselor stropite cu glodul str\ -zilor. Nici o aliniere cum trebuie, nici o mi[care constructiv\. Po -pula]ia `[i strâmb\ gâtul, privind cu mirare cum se `nal]\ la raridecenii câte o cl\dire cum este aceea a Funda]iei Ferdinand. Un -de se stric\ ceva, nimeni nu are pornirea s\ repare, ca [i cumfi ecare cr\p\tur\ de p\rete ar fi oper\ de art\ intangibil\. De a-ceea, nu-i de mirare c\, atunci când `ncep c\ldurile anului, pornescpe str\zi `n furii amoroase tineri imberbi, cete de câini ne -stingherite de hoheri [i broa[te umede, care fac [i ele trotuarul.Fiecare piatr\ de pavaj [i fiecare tencuial\ de s\la[ omenesc de -monstreaz\, oricui are urechi [i nas, c\ a doua capital\ a Româ -niei este o trist\ ruin\.4. SUGESTIA D|UN|TOARECu toate c\ impresia de ruin\ a Ia[ului o are mai tot c\l\torulintrat `n Ia[i, ie[anul de ba[tin\ are o altfel de idee despre târgullui. La drept vorbind, ie[enii autentici au o psihologie curioas\.Ei sunt oameni plâng\re]i, dispu[i s\ se caine mereu, s\ se j\lu -iasc\ pretutindeni, dar totodat\ au [i o mândrie deosebit\, un felde fudulie `nn\scut\. Ei to]i tr\iesc `nsufle]i]i de un sim] al superio -rit\]ii lor, `nv\lui]i de credin]a c\ ora[ul lor e frumos, st\ `n frunteaciviliza]iei ]\rii [i este esen]ial `n evolu]ia poporului românesc.Acest sim]\mânt, nobil altminteri, ì `mpiedic\ s\ vad\ [i ì o pre[ -te de la reflec]ie. Fiecare ie[an habotnic are, `n privin]a Ia[ului,judec\]i definitive [i nu admite revizuiri de p\reri `n aceast\ pri -vin]\. Din pricina asta, totul se scufund\ `ncet, pe nesim]ite, f\r\reac]ie [i f\r\ convulsii.arhiva „Însemnari-ieşene“ ∙ ar85

pinalty · pinalty · pinalty · pinalt86I-am invidiat dintotdeauna pe cei careau apucat s\ vad\ pe viu marea echip\ defotbal a Ungariei din anii cincizeci (cu Hi -degkuti, Puskas, Kocsis, Csibor, Grosicsetc.), cea care, dup\ ce-i zvântase pe nem ]iivestici în grup\ cu un sec 8-3, avea s\ piar -d\ dramatic, cu 2-3, finala Campio na tuluiMondial din 1954, din Elve]ia, în fa]a ace -lora[i nem]i, pr\bu[ind o întreag\ na ]iuneîn plâns [i jale; sau echipa celest\ a Rea lu -lui Madrid din deceniu [apte, cu imperialulDi Stefano [i cu acela[i Puskas, re fugiat în -tre timp în Occident; sau na]io nala Bra zi -liei câ[tigând titlul suprem în 1958, cu unPele tân\r, trecând printre funda[ii ad ver[ica TGV-ul Paris-Marsilia pe lâng\ un târ -gu[or din Midi. Noi n-am mo[tenit din ace -le partide decât frânturi de pelicule alb-ne -Martin Schongauer:O victorie istoric\gru, din care, cu toat\ bun\voin]a, e greu s\percepi [i s\ retr\ie[ti farmecul pe care l-autr\it atunci, „live”, sute de mii de specta tori.{i totu[i, azi, în secolul XXI, avem oconsolare pentru ce-am ratat la mijloculsecolului trecut: meciurile F.C.Barcelona– Real Madrid. Dom’le, la meciurile asteate ui]i ca la un film de art\ de la Cine ma -tec\ sau ca la concertul de Anul Nou de laOpera din Viena. Fa]\ de spectacolele depe „Bernabeu” sau de pe „Camp Nou”,derby-urile din prima lig\ englez\ sau dincampionatul italian sunt de-a dreptul anos -te. Juc\torii Realului [i ai Barcelonei joac\altceva, par da]i pe micul ecran cu accele -ratorul sau personajele unui „play-station”genial. Sigur c\ trebuie s\ existe un singurcâ[tig\tor, c\ ambele forma]ii mai pot su -feri, din an în Pa[te, câte-o înfrângere, c\de-aia sunt formate din, totu[i, fiin]e u ma -ne; îns\ impresia fundamental\ pe care olas\ aceste înfrunt\ri este c\ asist\m dejala fotbalului viitorului, dac\ vor mai existapeste ani fotbal [i chiar viitor. Iar poatefaptul cel mai semnificativ este c\, în fond,nu conteaz\ cine învinge, dup\ cum nu eimportant, s\ zicem, care film e mai bun,Ghepardul lui Visconti sau Amarcord-ullui Fellini. Bine c\ exist\ amândou\.Ioan GRO{ANP.S. Aoleu, era s\ uit de ce am dat a -cestui text titlul de mai sus! P\i da: Ro -mânia a învins zilele trecute Turkme ni -stanul cu 4-0. Dar nu din cauza asta vic -toria e istoric\, ci fiindc\ niciodat\ pri -ma reprezentativ\ a ]\rii noastre n-a ju -cat un meci de fotbal pe terenul nr. 3 alunui hotel de mâna a doua din Anta lya,Turcia. E prima oar\ în istoria noas tr\ cândse întâmpl\ a[a ceva. Asta da premier\!Familie de mistre]i (schi]\)Însemn\ri ie[ene

Num\r ilustrat cu reproduceri dup\ desene [i gravuri aleartistului german MARTIN SCHONGAUER (1447-1491).COPERTA I: Vizit\.COPERTA IV: Portret de tân\r\.

LEI 10ISSN: 1221-3241

Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?