Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

mişcarea ideilor · mişcarea idzar c\ este un num\r prim sau, mai grav,când auzim c\ nimicul se plimb\ nestin -ghe rit [i senin prin fa]a casei noastre.S\ ne amintim îns\ de acela care, a -proape întreaga sa via]\, a tot urm\rit cumnimicul, impozantul nihilum, cutreier\ istorianoastr\ în lung [i în lat. Îndr\zne[techiar s\ spun\ c\ fenomenul sub care seextinde constituie îns\[i logica acestei istorii.Îl vede la un moment dat asemeni u -nui oaspete, ciudat [i impetuos, venit de nuse [tie unde, dar în stare s\ nelini[teasc\pe oricine. „Nihilismul st\ la u[\: de undene vine acest oaspete, cel mai straniu cuputin]\?” (Friedrich Nietzsche, Voin]a deputere, § 1). În fa]a u[ii nu mai a[teapt\acum o instan]\ glorioas\, fiin]a ca atare,nici ceea ce ar fi mai presus de fiin]\. Înprim\ instan]\ [i cel mai adesea vei întâlnitocmai nimicul, semnele sale prin ceea ceMartin Schongauer:omul însu[i vrea s\ instituie definitiv în istorie.Îns\ Carnap nu vede a[a ceva cândprive[te afar\, nu aude nimic atunci cândse vorbe[te despre nimic.A[ remarca, la limit\, un efect nespe -rat al considera]iilor lui Carnap. Anume,f\r\ s\ inten]ioneze a[a ceva, descoper\distan]a inevitabil\ dintre gândirea meta fi -zic\ [i cea proprie [tiin]elor naturii. O des -coper\ prin chiar gestul s\u de a „reducela absurd” orice discurs metafizic. A tuncicând o asemenea distan]\ este ui tat\, cumse [i întâmpl\ în analiza lui Carnap, celedou\ sunt judecate dup\ acelea[i criterii.În acest caz, gândirea metafizic\ poate s\apar\ lipsit\ de sens prin oricare din „pro -pozi]iile” ei. Orice ar spune un metafi zi -cian, fie acesta Platon, Augustin sau Scho -penhauer, spusele sale apar lipsite de senscelui care caut\ sensul doar dup\ criteriiSfântul Gheorghe ucigând balaurulempirice. Mai mult, spusele sale pot s\ a -par\ de-a dreptul absurde. Este acesta unefect nea[teptat al paginilor lui Carnap,s\ ne arate c\ discursul metafizicii, v\zutîntr-o manier\ auster logic\, ]ine de zonacelor „absurde”. Întrucât nu se supune u -nor criterii strict empirice sau formale, ]i -ne de zona celor pe care Carnap singur ledelimiteaz\ ca absurde.În ce fel s-ar putea în]elege acest faptstraniu? Într-adev\r, metafizica nu are în ve -dere doar ceea ce se poate verifica empi -ric sau tehnic. Prin urmare, când doar cri -teriul empiric import\, metafizica apare i -relevant\. Nu-[i propune s\ furnizeze la ori -ce pas „condi]ii empirice de adev\r”, în -cât, trecând dincolo de acestea, spusele eiapar absurde. Nu-[i determin\ strict logicfiecare enun] în parte, încât afirma]iile eiapar lipsite de sens. Numai c\ aceste spu -se „lipsite de sens” se pot dovedi, cum bi -ne observ\ Wittgenstein, profund semni ficative.Ele pot s\ aduc\ un alt gen de reflec]ie,mult mai liber, pot s\ deschid\ încele din urm\ c\tre o viziune proprie. Arputea s\ ofere, a[adar, un în]eles nea[teptatîn ceea ce prive[te modul omenesc devia]\ [i percep]ia sa de sine.Situa]ia metafizicii, a[a cum o în]elegeCarnap, ne aminte[te de felul în care ea afost privit\ mereu de ochiul pur tehnic (Au -guste Comte fiind cel mai cunoscut în a -ceast\ privin]\). Cum singur scrie, metafi -zica s-ar na[te în prelungirea târzie a uneivechi atitudini, animiste [i mitice. Este vor -ba, înainte de toate, de o raportare afecti -v\ a omului la lume, nevoia sa de a expri -ma sentimentul vie]ii. Aceast\ nevoie ar fisesizabil\ chiar [i în cazul unui copil: aces -ta, cum [tim, se sup\r\ pe masa de cares-a lovit, încât o va socoti „rea” sau „du[ -m\noas\”. Omul ajunge u[or la personificareaunor fenomene ale naturii. Se na[teastfel mitul, atitudinea mitic\, iar din aceas -ta, mai târziu, poezia, pe de o parte, [i te -ologia, pe de alt\ parte. În cele din urm\,apare gândirea metafizic\. Aceasta, nespune Carnap, vine exact în prelungirea20Însemn\ri ie[ene