Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Martin Schongauer:ambii (f\r\ s\ se fi citit unul pe cel\lalt) folosesc aceea[i expresiede limb\ (cu variantele ei), se deduce c\ a fost vorba de un plan,de o vorb\ vorbit\ anterior; de aceea folosesc imperfectul verbuluia fi. Este o concordan]\ mult studiat\ de Dl. Ion Filipciuc întreal]ii (care-l cite[te [i citeaz\ cu respect pe musiu b\[c\lie, m\ mirc\ nu s-a aflat).b. „Dar cum multe sunt ciudate pe lume, a[tept\m ca domnulN.Georgescu s\ prezinte textul telegramei de amenin]are cuÎnsemn\ri ie[eneIsus pe Muntele M\slinilorr\zboi, precum [i declara]iile oficiale ale Vienei privind ruperea re -la]iilor diplomatice cu România, [i, ulterior, refacerea lor. În cazulîn care nu de]ine asemenea documente, cum mul]i i-au preluata ceste informa]ii (vezi paginile Internet [i unele publica]ii), situa]ias-ar complica, deoarece domnia sa va trebui s\ g\seasc\ o moda -litate prin care fie s\ corecteze ceea ce este de corectat, fie s\ pre -cizeze c\ e vorba de supozi]ii lipsite de suport documentar.”Cum s\ de]in eu, persoan\ particular\, asemenea documen -te?! Textul telegramei din partea lui Bismarck, adus\ la I. C.Br\tianu în 26 iunie de baronul Saurma cu sfatul de a o judeca „însecret [i precaut pentru a nu da prilej de iritare”, este redat dec\tre istoricii care s-au ocupat de tema „România [i Tripla A lian -]\”. Nu-l redau nici în german\ nici în român\ – pentru c\ pre -o pinentul „e o]” [i vrea s\ m\ prind\ cu tertipuri avoc\]e[ti de fe lul„ce fel de r\zboi avea în vedere Bismarck”, „cum avea de gând s\treac\ armatele printr-o alt\ ]ar\”, etc.Eu nu sunt istoric, fac literatur\ cu ajutorul [i în sprijinul istoriografiei.Nu am postat textele mele pe vreun site de Internet –[i nu sunt responsabil pentru c\ al]ii fac acest lucru cu ele.Despre ruperea rela]iilor diplomatice dintre România [i Austro-Ungaria,cu toate nuan]ele avoc\]e[ti ce pot interesa, tot lais torici se cuvine a recurge. Relativ recent a ap\rut Carol I. Cores -ponden]a privat\, în traducerea lui Sorin Cristescu (Ed. Tritonic,2005) – din care citez masiv în cartea mea Un an din via]a luiEminescu tocmai pentru c\ este concordant\ cu sursele de pân\acum (chiar confirm\ unele informa]ii aflate într-o singur\ surs\).Pe cine intereseaz\, acolo poate g\si [i reac]ia Regelui Carol I lascrisoarea Îm p\ratului Wilhelm al II-lea al Germaniei care înt\reatelegrama Cancelarului s\u. Tot acolo, alt\ „victim\” a complexu -lui 28 iu nie 1883: generalul belgian Brialmond, aflat în Româniapentru începerea unor fortifica]ii la Gala]i, în Dobrogea [i la Bucure[ti,este acuzat de presa european\ c\ organizeaz\, de fapt,o insurgen]\ în Carpa]i, este obligat s\ p\r\seasc\ ]ara noastr\[i, ajuns la Bruxelles, este destituit din func]ie. (Cazul este urm\rit[i în zia rul Timpul de la sfâr[itul lunii iunie 1883.)Tot acolo, în fine, a firma]ii ca aceasta, din 25 iulie: „Tratatulva fi ratificat în cursul a cestei luni [i vom fi invita]i pur [i simplus\ ne al\tur\m.” Redau pasajul ca s\ mai scap de 2-3 acuze alepreopinentului, care sus ]ine sus [i tare: „Tratatul s-a semnat înzi ua de 18 octom brie, nu 28 iunie”. Sigur c\ da, la noi era 18oc tombrie, iar în Occident era 30 octombrie, numai c\ au fostdis cu]ii [i pertract\ri îndelungi între p\r]i. Carol I credea c\ îniulie a venit momentul semn\rii; sunt indicii c\ evenimentele dedup\ 6 iunie 1883 au f\cut ca in trarea României în Tripla Alian]\s\ devin\ iminent\, urmând s\ se aleag\ doar prilejul. La 26-28iunie pare a fi venit acest prilej (for]at de Germania [i Austro-Un -garia) – îns\ urmeaz\ negocieri le din var\, unde I. C. Br\tianu î[iva impune, în cele din urm\, punctul de vedere cu scoaterea ar-eminescologicale ∙ eminescol57