ei, o m\rturie existen]ial\, dar [i o form\de subversiune cultural\. Fondane ne confrunt\cu m\[tile [i alien\rile noastre, revoltasa, deranjant\ pe alocuri, exigent\ înansamblul ei, ne conduce, în ultim\ instan -]\, spre un dincolo de ra]iune, de credin -]\, de moarte.Martin Schongauer:Punerea `n mormântDe fapt, cu excep]ia mor]ii lui Socrate,sau a lui Iisus, probabil c\ nu sunt prea mul -te care, aidoma celei a lui Fondane, s\ fisemnificat în sine un r\spuns. Un r\spunscu atât mai dramatic cu cât se situeaz\ pegrani]a impalpabil\ [i aproape insuportabil\dintre aici [i dincolo. Un r\spuns pentrulume, dar care nu e din lume. În ter -meni de libertate personal\, conjunctura -l\, câ[tigase, prietenii s\i reu[iser\ s\-i ob -]in\ eliberarea, dar atunci s-a aflat în fa]aunei alegeri de o alt\ natur\, ]inând de unalt tip de libertate decât cea privitoare lavia]a sau moartea biologic\. O libertateabsolut\, pur\, izvorât\ dintr-o con[tiin]\care îl dep\[ea ca fiin]\ individul\ [i care]inea tocmai de acel mister adesea evocat.Fie o via]\ salvat\, dar singur, cu remu[ca -rea unui sacrificiu inutil – cel al surorii sale–, fie o fidelitate fa]\ de sine care s\ sfar me„con[tiin]a nefericit\“ pentru a ]â[ni sprealtceva. Ce importan]\ are dac\ g\ sim saunu un termen pentru a defini acest altceva,ce importan]\ are pân\ la urm\ r\spunsulla întrebarea retoric\ a lui Lupasco: ce vo -ia, oare, acest Om? (Sté phane Lupasco,Benjamin Fondane, le philo sophe et l’ami,`n Cahier du Sud, n°282, Marseille, 1947).A în]elege e secundar, dac\ nu chiar cinic,atunci când accesul la mister se pl\te[teprin martiriu. Prezen]a îns\[i a lui Fonda -ne, fiin]area sa în lume a l\sat urme adânci,atât con[tiente, cât [i subliminale, pe carenimeni dintre cei care au avut privilegiulde a-i fi aproape nu le-a negat vreodat\.Ra]iunile inimii au prevalat, afectivitatea,sau sensul unei justi]ii universale au des -chis o bre[\ în regnul cunoa[terii [i al noncontradic]iei,introducând sacrificiul umanconsim]it ca form\ de minunare capabil\s\ îndoaie orice sistem în care ireductibilulsufletului nu-[i are locul.Identitatea sa etnic\ este, poate, discu -tabil\. Dar dac\ e s\ ne gândim la r\d\ ci -nile spirituale care au determinat con cep-]ia sa despre libertate, la acele ecouri în de -p\rtate dintr-o memorie care ne vine de altundeva,atunci nu putem s\ nu ne între b\mdac\ e chiar o întâmplare faptul c\, într-u -nul din miturile noastre constitutive, un omî[i a[teapt\ moartea cu senin\ resem nare,ca pe o nunt\ cosmic\, sau da c\ – într-unsalt peste timp – tinerii aduna]i în Pia]aUniversit\]ii, în 1989, aveau drept sloganprincipal: „Vom muri [i vom fi li beri“?...meseria de a citi ∙ meseria deÎnsemn\ri ie[ene49
controverse ∙ controverse ∙ co50Adrian Dinu RachieruO istorie politic\a literaturii române postbelice„Autorul modern nu se a[az\ la ma -s\ ca s\ spun\ ce a v\zut, ce a ex pe -ri mentat, ce a observat cu meticu lozitate, dezv\luindu-[i apoi cunoa[te reaprin scris – ci cu o problem\ acut\.“Alexandru Ivasiuc:spiritul geometric (1)Când, în 1970, ap\rea romanul P\s\ -rile, N. Manolescu vedea în romanul luiA lexandru Ivasiuc „o carte fundamental\pentru proza contemporan\ româneas -c\”. Peste ani, în Istoria critic\, acela[i ti -tlu, plasat ini]ial în categoria romanului „rezolvativ”(problematic) era – în viziuneaaceluia[i critic – retrogradat, r\mânând doar„onorabil”. Citit îns\ în rama epocii, Al.I vasiuc face, s\ recunoa[tem, figur\ de reformator.Erau anii dezghe]ului, mini-libe -ralizarea ceau[ist\ îng\duia speran]a unuidivor] de re]etarul realismului socialist, p\ -r\sind prostitu]ia literar\ (e drept, copiostarifat\), aruncând la cimitirele literare ma -culatura anilor ’50. B\t\lia pentru romanagita multe spirite. Un N. Breban, cu câte -va schi]e la activ („neconcludente”, m\rtu -risea însu[i prozatorul) flutura proiecte ample,„bombastice”, visând la romane „deviziune”; absen]a „organului ridicolului”(dac\ e s\-l credem) între]inea aceast\ fe -br\ fantasmatic\, tr\it\ intens, cu o încre -dere nesmintit\, în pofida întârzierii de destin.Am propus paralela cu autorul În ge ru -lui de gips, un fanatic al romanului, deoa -rece tân\rul Breban, încercând a ves tejiprejudec\]ile curente, denun]a spaima detez\. Ambii aveau drept miz\ proza pro ble -matic\ [i, în sens larg, reformarea roma -nului românesc. Doar c\ prezen]a cenzurii(uneori pacient\, complice chiar) în tre]i -nea veghea autocenzurii, deformând inten -]iile auctoriale, livrând doar ceea ce puteas\ „treac\”. În plus, în cazul lui Ivasiuc,trezind, prin c\r]ile sale, îndeosebi un inte -res tematic, e vorba de o sfor]are epi c\, deun demers prozastic crispat, centrat pe unconflict „ideologizat”. Metabolismul fic]io -nal, fructificând cli[eele recurente, î[i pro -punea clarificarea trecutului, activând – subcupola politicului – cuplul la[itate / cu raj, în -tr-o cazuistic\ re pe titiv\. Sub semnul între -b\ rii active, o sintagm\ dra g\ prozatoru luimaramure [ean, roma ne le, fragilizate es te tic,cu i ma gina]ie s\r\cu]\, se înf\]i [eaz\ ca va -riante ale unei scheme obsesive [i pro duc ti -ve, ascultând vocea imperativ\ a Necesit\ ]ii.S\ recapitul\m: dac\ în intervalul comunistromanul confiscase interesul mareluipublic iar psihoza romanului încercamulte condeie, aspira]ia spre roman – pre -luat\ din spa]iul literaturii interbelice – ]in -tea, cu deosebire, romanul politic. Reac]iefireasc\, cât\ vreme „presiunea” politicului,dincolo de brutalele ingerin]e ideologi -ce, se r\sfrângea, inevitabil, în literatur\.Alexandru Ivasiuc ilustreaz\, în scurta-icarier\ scriitoriceasc\, destinul romanuluipolitic românesc. În treisprezece ani deactivitate literar\, prozatorul – un gr\bit,cu fric\ de timp, presim]indu-[i parc\ scur -timea vie]ii literare – chestioneaz\ existen]aîn numele unor op]iuni etice fundamentale.Alexandru Ivasiuc e preocupatde locul abstractului în lumea modern\ [ide convertirea lui în nuan]\; dramatismultr\irii unor probleme „existen]iale”, ava lan -[a violen ]ei [i ira]ionalit\]iis\lbatice ser vesc unor de -monstra]ii epice. Via]a mo -ral\ a personajului ilustrea -z\ o sche m\. Romancie -rul, condus de spiritul geo -metric, peda leaz\ pe roma -nescul ideii, caut\ „r\ uta -tea abstractului pur”, se mi[ -c\ lejer ma nevrând teze [idegajând – pe terenul tr\ irilor – semnifica]ii.Pentru Alexandru Ivasiuc actualitateaînseamn\ tot istorie; încât, materia roma -nelor sale, probând o cert\ voca]ie ideolo -gic\, este de fapt o lung\ reflec]ie asupraistoriei, respectând via]a ideii. Sub un anu -mit unghi, Ivasiuc continu\ în proza noas -tr\ pe Camil Petrescu [i Anton Holban:eroii lor sunt ni[te hiperlucizi, cu patimaideilor [i obsesia analizelor infinitesimale.La Camil Petrescu, via]a trebuia s\ confirmeideile „v\zute”; eroii lui se înfruntaucu drama absolutului. Tezele morale supu -se eroziunii fac din personajele lui Ivasiucparticipan]i la spectacolul confrunt\riimentalit\]ilor, epica e zgârcit\, dar tr\ie[teprin febr\ speculativ\. Oricum, intelectua -lismul e slujit de concrete]e romanesc\,salvând multe pagini de usc\ciune tezist\.Negre[it, Ivasiuc nu continu\ linia camil -petrescian\ sub aspect formal. El reorienteaz\,în epoca postbelic\, proza noastr\spre intelectualism (aici e al\turi de G. C\ -linescu) [i rolul s\u, potrivit unor voci, arfi fost cel al „calului troian”. Ivasiuc a în]e -les c\ romanul modern are o natur\ pro -blematic\; încât, departe de a fi sedus destil, el tulbur\ – observa Eugen Simion –schema conflictual\ din proza noastr\, decupând,ca epicentru epic, spa]iul crizei.Ivasiuc debuta cu schi]a Timbrul, tip\ -rit\ în Gazeta literar\ (9 iulie 1964); fa]\de al]i colegi de genera]ie care [i-au f\cutun lung rodaj publicistic, Alexandru Ivasiucintr\ în literatur\ târziu [i f\r\ o prea -labil\ ucenicie, dar ca scriitor deplin for -mat. Ivasiuc are o alt\ experien]\ cultural\[i de via]\, propune r\spicat un programÎnsemn\ri ie[ene