Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

~ns\ nu e nici pe departe a[a. Si -gur c\ Nenea Ian cu, a bia s\r b\ torit deo ]ar\ `n treag\ cu ocazia `m pli nirii ado u\ zeci [i cinci de ani de activita te li -terar\, avea toa te mo ti vele s\ se sim -t\ lezat `n a mo rul pro priu de artist [is\ cea r\ repa ra]ie `n jus ti ]ie. Sigur c\,pe de alt\ parte, re cur ge rea la o ase -menea cale de solu]ionare a lu cru ri -lor nu va fi fost chiar str\ in\ de repe -tate le sfaturi [i `n dem nuri ale a mi ci lorapro pia]i, care fie con siderau in sul tade ne [ters prin a cor dul p\r]i lor, fie a -bia a[teptau, `n lipsa al tor dis trac]iimonde ne, pro mi ]\torul spec ta col al`n frun t\rii `n in stan ]\.Dar s\-l `n]ele gem [i pe Ca ra gia le,a c\ rui ca rier\ de autor dramatic afost es cor ta t\ de un a lai de [i ca ne,repro[uri [i imput\ri, câ teva drep te,des tu le r\u vo i toa re, `ntre care acu za -]ia de plagi at a be neficiat per ma nentde u nul din primele locuri. Re citireain for ma ]i ilor de is to rie li terar\ pro -beaz\ c\ scan dalul iscat `n jurul N\ -pas tei nu e de cât cul mina]ia u nui lung[ir de scan da luri, i nau gurat la de bu tuldra matur gu lui, din 1879, cu Noapteafur tu noa s\.Nu e mai pu ]in adev\rat c\ r\s -punde rea acestei os ti li t\]i f\r\ pauzenu le revine `n exclusivitate celorlal]i.Ca ra gia le a avut, ca ni meni altul, ta -lentul de a na[te du[ m\ nii [i de a le`n tre]ine, fiind `n stare, pentru un ca -priciu de mo ment ori pentru o vorb\de duh, s\ sacrifice re la ]i i le cu se menii, ori -cât de cordiale ar fi fost pân\ a tunci. Ra -por tu rile cu scriitorii `nsemna]i ai e po cii, dela Alec san dri [i Maiorescu la Emi nes cu [iSlavici, ei `n[i[i ni[te or goli o[i incu rabili,s-au deteri orat [i, `n cele din urm\, s-au ruptmai ales din a ceste pri cini. Unanimi `n a-ire cu noa[ te ta lentul [i a-i spriji ni afirmarea,a ce[ tia e rau unanimi [i `n pri vin ]a de s\ -vâr[itei lipse de ca racter a o mului, pentruca re ori ce da torie moral\ p\ lea `n fa ]a „en -te resului“ propriu. Pâ n\ [i Mace donski, i -Însemn\ri­ie[eneMartin Schongauer:Iisus copil binecuvântândro nizat cu sistem de Ca ra gi a le `n pa gi nileMof tului ro mân, a a vut, la un mo ment dat,pu te rea s\ trea c\ pes te o mene[tile re senti -men te, publicând o scri soa re `n sprijinula ces tuia. Dar Ca ra gi a le – observa {erbanCio cu les cu – „nu a pr imit mâ na ce i se `n -tindea cu acest pri lej“, `n tâmpi nând apa -ri]ia volumului Ex cel si or al lui Ma ce don skiprintr-un scurt ar ti col i ro nic ti p\rit `n Ga -zeta po po rului din 10 no iem brie 1895. A[ti ut, `n schimb, s\ se fo lo seas c\ de toa te„mâi ni le“ dispu se a-i s\ ri `n ajutor, ne sfi in -du-se s\ le s\ ru te, drept re cu no[ -tin ]\, `n v\zul ge ne ral, ca pe ur -m\ s\ scui pe a su pr\-le cu su ve -ran dispre].Inamicii, numero[i [i de celemai di ver se calibre, sunt mareaperforman]\ socia l\ a lui Caragiale.Fire[te c\ e xis ta [i des tu l\`n drept\]ire `n conduita sa. O in -te li gen]\ de o ascu ]i me aproa pediabolic\ nu putea tre ce ne p\ s\ -toa re peste ne num\ ratele prostiice se rosteau `mprejuru-i. {i, demulte ori, prostiile erau z\ mislitede min]i alt min teri dem ne de celmai `nalt res pect. Nu mai c\ o mulCa ra giale `[i ex pri ma dreptatea`ntr-un mod pe cât de ca te goric,pe a tât de definitiv, tur nând `nfra ze destul sarcasm [i, câ te o da -t\, ci nism, `n cât [an sele u nei po -si bi le re conci lieri e rau ex clu sedin ca pul lo cu lui. Dac\ mai a d\ -u g\m fap tul c\ nici m\ car lucias\r\ cie a ar gu men te lor nu-l des -curaja s\ per se ve re ze, prodigi oa -sa-i i ma gi na ]ie fi ind me reu pre g\-tit\ s\-l `nar me ze cu ce le trebui -toa re, `n ]e le gem de ce tre cereatimpu lui nu ate nua a ni mo zi t\ ]i -le, ci re u [ea toc mai s\ le am plifi -ce. Du[ ma nii lui Ca ra gi ale nu aufost, de a ce ea, temporari, ci pevia ]\, ba, `n câ teva ca zuri, [i pen -tru eterni tate.Pentru unul din tre ace[tia,Fré dé ric Da mé, de nun ]at de Ca ra gia le caplagiator cu exact un an `nainte de a-[i fa -ce de bu tul ca dra maturg, premiera Nop -]ii furtunoase a fost o ca zia de a r\zbuna`n tr-un fel grea ua o fen s\. ~n cro ni ca dinRo mâ nul, dup\ ce acuz\ pie sa de „imo -ralitate“ [i „tr\ da re“, el strecoar\ o a lu zie,des tul de str\ ve zie pen tru junele a uto r alCer ce t\ rii cri ti ce a su pra teatrului ro mâ -nesc (un de, du p\ se ria e xem ple lor de i mi -ta]ii [i pla gi eri, R\z van [i Vi dra de Has deuera nu mit\ „o bucat\ «cin sti t\» `n li te ra turacaragialiana · caragialiana · car61