Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

meseria de a citi ∙ meseria de46Simona ModreanuCu moartea pre moartec\lcând: Benjamin FondaneAvea un secret legat de etic\ (Kier ke -ga ard), pentru c\ a tr\i, spunea el, „în-seamn\ a fi adus deja o ofens\ eticii, amanifesta deja un lucru pe care în]elepciuneanu-l suport\…“ (Con[tiin]a nefe ri -cit\). Moartea sa a r\scump\rat orice o -fens\ imaginabil\ [i i-a redat verticalitatea.Acel om nu se gândea pe sine în termenidefinitivi, dep\[ise condi]ia uman\ [i, dealtfel, de-a lungul întregii sale vie]i [i ope -re, a cultivat o form\ de ambivalen]\ [i deambiguitate, de suspendare a judec\]ii, chiar[i a celei etice, dup\ cum st\ m\rturie, în -tre altele, articolul s\u despre piesa L’E -glise/ Biserica de Céline, în care verva an -tisemit\ a marelui scriitor francez era dejaprezent\ (A propos de L'Eglise de Céline,Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933).Asemenea lui {estov, care se str\duias\ frâng\ ancorele ra ]iunii, Benjamin Fondane/ B. Fundoianu dispre]uia r\spunsu -rile [i era aproape imposibil s\-l urmezipân\ în cele mai întunecate ascuzi[uri alesale, acolo unde nu mai existau certitudini,nici cu noa[tere, doar tr\irea subiectului gân -ditor. Existen]ialismul s\u, ca [i cel al maestruluis\u rus, sem\na prea pu]in cu celal lui Ca mus, Sartre sau Malraux, ace[ti „salonarzi“ai gândirii, atât de îndep\rta]i dep\timirile esen]iale ale lui Fondane. Existen]ialismulfrancez e teoretic, nicicând ca -pabil de a se deta[a în între gi me de su prema]ia,sau cel pu]in de o autonomie a ra -]iunii, c\ci Fiin]a (în diferitele sale ac cep -]iuni) trebuie s\ se împace cu finitu di neasa [i cu necesitatea lumii, în vreme ce vo -cea lui Fondane striga dreptul fiin]ei la infinitateaposibilului.Evreu, român, francez, [estovian, cititorasiduu al Bibliei, obsedat de con tra dic ]iadintre tr\ire [i gândire, frem\t\tor [i m\ci -nat, pasional [i lucid, închis-deschis pân\la pierderea suflului... Moartea sa, te ribil\dezmin]ire adus\ logicii lui Sté phane Lu -pas co/ {tefan Lupa[ cu, abia formulat\ pevremea a ceea, dar în ca re Fonda ne nu g\ -sea Fi in]a, afectivul, de[i avusese formi da -bila intui]ie a u nei reflec ]ii despre contra -dictoriu la Lu pasco, nu doar a înlocuirii u -nei logici – cea clasic\, a non-contra dic]iei– printr-o alta, cuantic\, a con tra dic]iei, r\ -mas\ îns\ în poala ra]iu nii.Filosofii (între care [i Lupas co, la înce -put) au avut mereu am bi]ia de a-l eliberape om de chinurile îndoielii, oferindu-i r\spunsurila marile probleme ale vie]ii. Dargânditori ca Fondane sau {estov au încercats\ arate c\ atunci când cunoa[terea lu -mii [i a existen ]ei este orientat\ în senscontrar fa]\ de con[tiin]a a fecti v\, sau pur[i simplu o ig nor\, ea r\ mâne exterioar\fi in]ei [i în a fara miste ru- lui. Din p\cate,Fondane nu a mai tr\it s\ `[i vad\ intui]iaconfirmat\, c\ci la scurt\ vreme du p\moartea sa, Lupasco [i-a dezvoltat teoriatocmai în sensul dorit de prietenul s\u, celal abord\rii cunoa[ te rii por - nind de laafectivitatea luminoas\, dincolo de atotpu -ter ni cia unei [tiin]e concrete.Singur\ printre c\r]i, Cartea crap\sub presiunea unei po sibilit\]i infinite,deschis\ Omului, a unui Absurd gata înori ce clip\ s\ rup\ «seriozitatea» uneiPu teri la care suntem in vita]i s\ parti ci -p\m; doar ea ne reveleaz\ sensul, amploarea[i solu]ia misterului care facedin existent un alienat irezis ti bilîndemnat s\ sucombe magiei ca -re are drept sur s\ Neantul, dreptmotor p\catul [i drept vehiculcunoa[te rea autonom\. (Benja -min Fondane, Le Lundi existentiel,Mo naco, Éditions du Ro cher,1990, p. 57)Fondane stabile[te aceast\ dis -tinc]ie în prima parte din Con[ti -in]a nefericit\, cea între o „gândire filoso -fic\" [i o „gândire e xisten]ial\", între o „gân -dire care se gân de[te [i care se prive[te pri -vind [i tr\ind“ [i o „gândire ca existen]\“,solidar\ cu „e xisten]a individual\ pentru ca -re este în ace la[i timp secre]ie [i principiu depârguire in terioar\“ (Paris, Denoël, 1936,p. 5). Iar a ceast\ pârguire se înso]e[te de oform\ de risipire identitar\ a spa]iului careur m\ re[ te, paradoxal, reconfigurarea unit\ -]ii o rigi na re.R\t\citor într-o lume în metamorfoz\,Fondane resim]ea aceast\ spa]ializare caafectiv\, c\ci orice loc de identitate a unuisubiect este un spa]iu simbolic, oniric, angoasantsau securizant. Nu e vorba de spa -]iul fizicii [i geografiei, dimensional [i m\ -surabil, pe care Gilles Deleuze îl nume[tespa]iu striat (Mille plateaux). Identitateaprofund\ nu este numai [i necesarmentelegat\ de un loc precis sau de o mo[teni re,fie ea [i multimilenar\, ci de un fel de spa -]iu-timp cuantic, care modeleaz\ con[tiin]aindividual\. Pentru a relua taxinomia deleu -zian\, ar fi vorba, în acest caz, de un spa -]iu neted, populat de evenimente, intensiv,nem\surabil [i anorganic, un spa]iude a fecte, neîngr\dit [i nomad.„{i totu[i, nu!/ Nu eram un om la felca voi./ Voi nu v-a]i n\scut pe drumuri(…)“ (B. Fondane, Exodul)Eu vrea s\ se înt\reasc\ în diferen]a safa]\ de ceilal]i [i crede c\ în acest scop trebuies\ lupte pentru recunoa terea sa indi -vidual\. În principiu, Eu nu exist\ f\r\ te -ritoriul apartenen]elor sale, pe care îl reven -dic\ drept al s\u, care îl confirm\ în senti -mentul s\u de identitate. Eu are în mod struc -Însemn\ri ie[ene