Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

meridiane şi paralele · meridi66Grete TartlerUn teolog despre iubire:Ibn Hazm al-Andalusi1. Ibn Hazm [i Andaluzia epocii saleÎntâlnirea între cre[tinism [i islam, acu t\ în perioada cruciadelor,a g\sit în Spa nia o punte unde s-au dezvoltat dialoguridintre cele mai rodnice. Când s-a n\scut Ibn Hazm, islamul domneaîn peninsul\ de a proape trei secole, Cordoba fusese condu -s\ din 756 de un prin] omeyad, în timp ce la Bagdad domneaudeja abbasizii. Dac\ înaintarea arabilor spre Occident fusese o-prit\ în 732, între Tours [i Poitiers, în schimb, în Andaluzia (numedat în acele tim puri Spaniei [i Portugaliei laolalt\), domnia acestoraa durat pân\ în 1592 (ultimii „ma uri” fiind alunga]i în 1614), iarînnoirile a duse de ace[tia au cucerit definitiv Apusul.Odat\ cu domnia lui ‘Abd ar-Rahman III, care s-a proclamatcalif, Andaluzia a cu nos cut o perioad\ de înflorire [i prosperitateîn care nego]ul, agricultura, urbanismul, [ti in]ele – dar [i artele [ili teratura – au atins culmi pân\ atunci necu noscute. Pe lâng\matematic\, algebr\, me dicin\, astrono mie, filozofie, febra înnoi -ri- lor a cuprins [i poe zia. Genurile poetice his panoarabe au începutprin a fi scrise într-un amestec de latin\ vernacular\ [i arab\.Dac\ Europa avea s\ mai a[tepte cinci secole pân\ la apari]iapoeziei truba duri lor, în lumea Profetului acest tip de poezie con -sacrat cântecului [i iubirii existase înc\ din preislam. Pe lâng\ autoriide mu‘alla qat 1 (lungi poeme monorimate cu o structur\in variabil\, a c\ror introducere, cuprin zând o bligatoria plângerela urmele tribului iubitei [i lauda virtu]ilor acesteia, a devenit ul -terior poezie de dragoste de sine st\t\ toare), mul]i al]i poe]i au [lefuitcli[eele care aveau s\ fie transmise pân\ în poezia tru ba du rilor:purificarea prin iubire, iubirea v\zut\ ca virtu te [i în]elepciune,ca for]\ ce transform\ ca racterul, iubirea cast\, iubi rea ca su fe -rin]\, boal\, nebunie, iubirea în vis etc.Poemul de tip ghazal (cuvânt arab, dar care a fost p\strat în persan\,turc\ [i ur du, denumind în acela[i timp poezia de dra gos te[i po ezia curteneasc\) s-a definitivat pâ n\ secolul al IX-lea, înepoca ome ya d\. În tre 643-714 un „Ovidiu al arabilor“, ‘Umar ibnAbi Rabi‘a, dezb\tuse împre un\ cu o întreag\ genera]ie de poe]istatornicia, no ble]ea, cur\]ia iubirii. În epoca omeyazilor, mari [idarnici admiratori de poezie, cur ]i le califilor adunau sumedenie depoe]i [i, nu în ultimul rând, chiar ca lifii compuneau poezie (modelde reg\sit [i la prin ]ii-truba duri apuseni). Apoi, da c\ pân\ în momentulrevel\rii Coranului po ve[tile [i poe mele fu -seser\ transmise oral de c\tre rapsozi, o a dev\rat\explozie a culturii scrise a fost stimulat\ de studiilecoranice [i ale fap te lor [i zicerilor Profetului. Cultivarealimbii lite rare, retorica, limbajul clar au deve -nit pentru tot deauna semnul identitar al arabit\]ii 2 .Au proliferat [i a[a numitele C\r]i ale în dr\gos ti -]ilor, dintre care e ruditul ab basid Ibn an-Nadim po -me ne[ te în Cartea Cuprinsului (un fel de indicege neral al ope relor epocii) peste patruzeci de titluri.Poezia hispanoarab\ era deja impregnat\ de noile ei genuri,inspirate din litera tura arabilor (poeme strofice sau qaside mono -rimate). Traduceri se f\ceau masiv, iar scrierile despre iubire – a -bordate nu nu mai de poe]i, ci [i de înv\]a]ii morali[ti, filozofi, ju -ri[ti [i califi – aveau demult în Iberia [i al te surse de inspira]ie de -Martin Schongauer:Fecioar\ nechibzuit\­Însemn\ri­ie[ene