Oricum ar fi, dac\ un fapt se repet\ o da -t\ – el se poate re pe ta [i a doua oar\. Reieseimaginea unui Eminescu foarte revol tat înzilele de 24, 25, 26, 27 [i 28 iunie 1883 –prezent, îns\, [i cu texte în ziarul „Timpul”.În fond, arestarea lui reiese a fi fost o str a -tagem\ a adversarilor. Este vorba de o lupt\aici, cu „lovituri” de o parte [i de alta, un felde r\zboi al lui Hannibal cu Scipio: [i unul [ialtul pun gru pe de solda]i ascun[i dup\ coline,cui îi reu[e[te stratagema, acela câ[tig\.Cum scap\ dintr-o „încercuire”, Eminescu [ialearg\ la zia rul Timpul între]inându-i tonul,stilul. Nu numai cu articole fulminante ([i vomvedea c\ ziarul Timpul este cel mai implicatziar în chestiunile politice din acest moment),dar p\strând atmosfera eminescian\ – [i, maiales, aducând, cum iar\[i vom vedea, cele maiimportante informa]ii despre conflictul diplomaticdintre Ro mânia [i Imperiul Austro-Un -gar, având cea mai ferm\ pozi]ie de sprijinirea ziari[tilor exila]i în aceste zile.Dac\ vorbim de o re]inere cu repeti]ie a sa,ne baz\m, de da ta aceasta, mai ales pe nepo -trivirea descrierii din procesul-verbal [i dinamintirea lui Vintil\ Russu-{irianu. La nepotullui Slavici, poetul este arestat în plin\ zi, pu -]in dup\ prânz, [i strig\ dup\ a jutor când îlintroduc în furgon. El este înc\l]at cu ni[tepantofi largi, iar pantalonii îi atârn\ de p\ -mânt. Doi gardieni de lâng\ fur gon par a secerta între ei.Inventeaz\ acesta? Dac\ gardienii se cear -t\, înseamn\ c\ ei [tiu ceva, de pild\ c\ celarestat va fi din nou eliberat, deci c\ fac treabadegeaba. Nici urm\ de cei 4-5 prieteniai lui Eminescu în contextul acestei arest\ride la prânz. Este limpede alt\ arestare:„Când l-am v\zut pe acel Eminescu, amsim]it c\, într-o sin gu r\ clip\, îmb\trânesccu câ]iva ani. Ce haine pe el? Nu-s ale lui.Mânecile, prea lungi, atârn\ pes te mâini.Pantalonii, prea largi, se târ[ie…St\, f\r\ prezen]\, între doi poli]ai [i doiinfirmieri, care se r\steau unii la al]ii, nupricep din ce cauz\. La câ]iva pa[i, un vehi -cul ciudat, jum\tate caret\, jum\tate dub\…El st\tea tot a[a, docil, f\r\ prezen]\.Martin Schongauer: Maria BuneivestiriM-am aruncat spre el. M-am oprit în fa -]a lui. Cred c\ am împreunat mâinile a ru -g\, c\ci toat\ fiin]a mea era numai o ru -gare, o dezn\d\jduit\ rugare. I-am c\tat înochii mei privirea, am strigat:– Domnule Mihai!Dar n-am aflat nimic. Eminescu nu maiavea privire! M-am izbit, cu groaz\, doar în -tr-un ochi gol. Acel ochi mare, alb, cu des\ -vâr[ire gol de orice via]\, de orice percep ]ie.Cumplit\ minut\!Am mai strigat înc\ o dat\:– Domnule Mihai!...Eu sunt, ciobanul…nu m\ cunoa[te]i?Mut îi era glasul, mut îi era ochiul. Niciun semn.El nu mai era.Mi-am strâns obrajii între palme [i am r\ -mas a[a, stan\ de ghea]\, în c\ldura de ghe -en\. L-au împins spre careta aceea cenu[ie.El p\[ea încet, încurcat în târ[âiala panta lo -nilor. P\rea c\ împline[te, cuminte, indi fe -rent, un însemn. P\rea c\ nu mai sufer\, c\ emut de ori ce cuvânt, c\ nici un gest nu face…Dar eu, cum st\team astfel, cu o ran\ a -dânc\ în piept, în loc de inim\, cum pri veamprin p\iejeni[ul genelor înl\crima te, l-am v\ -zut, parc\ departe, într-o cea]\ rece, supt denisi puri mi[c\toare, înfundându-se în mla[ -tini negre, ridicând bra]ele.{i am auzit glasul s\u, cel adev\rat, stri -gând cu desn\dej dea celui care se îneac\:– Ajutor!..”Am citat mai larg, [i ca s\ se vad\ in ten -]iile artistice ale auto rului. Observ\m, îns\, c\el, care a fost pân\ acum atât de atent s\ alipeasc\toate informa]iile despre aceast\ ulti -m\ zi a lui Emi nescu la Timpul, acum se aba -te în cascad\ de la canon. Poetul nu este în ca -misolul de for]\, are haine (de[i par a nu fi alelui), ziua nu e spre apus, ci tot în toiul c\ldurii,de fa]\ este o caret\, doi gardieni, doi poli]aicare se ceart\ unii cu al]ii (nu [tim cine cu ci -ne [i de ce). Dac\ d\m crezare acestei descri -eri cel pu]in în propor]ie de 15-20% – ne afl\mîn fa]a altei arest\ri decât cele de pân\ acum.Unde este comisarul de poli]ie C. N. Nicoles -cu? – Probabil aceasta este o repeti]ie ne re u -eminescologicale ∙ eminescolÎnsemn\ri ie[ene55
eminescologicale ∙ eminescol56[it\: n-a fost cu comisar, ci doar cu poli]ai [i brancardieri. {i totu[i,este ultima recluziune a poetului, asta atest\ Ion Russu-{i rianu.S\ însemne c\ cea cu proces-verbal semnat de comisar – aceeaa fost anterioar\? Dar aceea este datat\ 28 iunie 1883.Care va fi fost, de fapt, ultima zi a lui Eminescu la Timpul?Martin Schongauer:~ngerul BuneivestiriIat\ care ar fi consecin]ele logice, cum le în]elegem noi, accep -tând c\ acest proces-verbal, datat 24 iunie în edi]ia academic\,transmite impresia subliminal\ a arest\rilor repetate. Sunt, în fond,trei relat\ri despre arestarea lui Eminescu – [i fiecare în parte serefer\ la câte o arestare. Grigore Ventura vorbe[te de o anumit\zi, Russu-{irianu de alta – iar comisarul Câ]\ Niculescu noteaz\a treia dat\. Le une[te doar locul comun: baia.Repet: în momentul document\rii mele, aceste acte nu existausau nu erau publice la Arhivele Statului; nici edi]ia academic\nu le cunoa[te (iar procesul-verbal din 28 iunie este reluat acolodintr-o carte a lui Augustin Z. N. Pop).Pentru c\ observ, deja, cum Maiorescu devine ]int\ simbolic\,vreau s\ amintesc un lucru: Titu Maiorescu nu ac]ioneaz\ singur,„de capul s\u” cum se spune. Imediat noteaz\ în jurnal „am în[ti -in]at înc\ pe Th. Rosetti despre aceasta.” La 18/30 octombrietot el arat\ cine a mai semnat procesul-verbal cu cheltuielile pentrupoet: Th. Rosetti, Sim]ion, Slavici, Nica [i Chibici. La sanato -riul de la Viena îl va vizita pe poet [i Theodor Rosetti. Este vorbade un membru marcant al partidului, recunoscut ca pre[edinte in -formal, om cu mare greutate [i cu imens\ acoperire politic\, chiarcu o oarecare autoritate asupra poetului. {i, repet, Pre[edinteleÎnal tei Cur]i de Casa]ie…Orice s-ar fi întâmplat cu Eminescu – a fost o hot\râre de grupîn privin]a lui, nu a unuia singur, s-a f\cut în mod responsabil ces-a f\cut, nu e vorba de o r\zbunare personal\ a cuiva. Probabilc\ prietenii apropia]i au vrut s\ rezolve singuri problema, dar, ne -reu[ind, au fost nevoi]i s\ apeleze la autoritatea [i rela]iile lui TituMaiorescu. Cel care, vorbind [i scriind atât de mult în chestie, defapt tace…ca un Sfinx.Medita]ia d-lui Theodor Codreanu pe marginea sentimentului devinov\]ie al lui Maiorescu este mult mai fertil\ în aceast\ situa ]ie.Domnul C\lin L. Cern\ianu, îns\, în articolele sale despre Emi -nescu, nu consult\ arhive, nu cite[te studii de istorie – este îndârjitîn t\lm\cirea [i r\st\lm\cirea c\r]ilor mele [i vrea cu tot dinadinsuls\-l fac\ ]ap isp\[itor pentru tot ce a p\]it Eminescu … pe Ti -tu Maiorescu [i numai pe acesta..{i totu[i, nu pot decât s\-i mul]umesc pentru c\, intrând îndi alog for]at cu dânsul, am ajuns la aceste deslu[iri… Vreau, îns\,s\-i atrag aten]ia c\ se în[eal\ prea adesea. Astfel, voi da aici nu -mai câteva r\t\ciri ale sale în ceea ce m\ prive[te.a. „Slavici nu face nic\ieri afirma]ia pe care i-o pune în sea -m\ domnul N. Georgescu. Cuvintele citate (cu diferen]a c\ „era”este „e”) se reg\sesc în jurnalul lui Maiorescu”.Ba, bine c\ nu! Slavici scrie a[a: „Dup\ examene, eu trebuias\ plec f\r\ de întârziere la Viena, ca s\ consult medici, iar de a -co lo la b\ile ce-mi vor fi recomandat, [i vorba era ca Eminescus\ plece [i el în Moldova, ca s\-[i aduc\ fratele bolnav.” Maiores -cu: „Eminescu e vorba s\ plece ast\zi la Boto[ani...” V\zând c\Însemn\ri ie[ene