Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Din paginile de coresponden]\ recupe -rate se relev\ memorialistul de bun\ calita -Martin Schongauer:te, remarcabile fiind cele din episodul întâl -nirii lui Eminescu: „Într-o zi frumoas\ de pri -Iisus pe crucem\var\, pe când pomii prind s\ înfloreas c\,se r\spândise în Boto[ani vestea c\ po e tulEminescu s-a întors de la monastirea Neam -]ului [i c\ e pe deplin s\n\tos. / Fie ca re segr\bea s\-l vad\. L-am v\zut [i eu pentruîntâia oar\ într-un col] de strad\, strângândcu mult\ c\ldur\ mâna lui Scipione B\des -cu./ Era voinic [i vioi. F\r\ bar b\, f\r\ mus -t\]i, p\rea foarte tân\r [i parc\ nu-mi veneaa crede c\ acesta e omul, c\ acesta e poetulcare a suferit atâta./ R\s pun dea zâmbind[i fuma cu mult\ poft\ un cap\t de ]igar\./Purta îmbr\c\minte de om nevoia[: straiegroase de [iac – de[i era cald – în cap o p\ -l\rie nalt\, neagr\ [i veche./ Po etul râdea!..Era s\n\tos, vesel, mul]\mit. Câteodat\ seplimba pe strad\, întov\r\[it de biata lui so -r\, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnav\de picioare [i megea foar te anevoie,sprijinindu-se de el (...) Uneori îl st\pâneao adânc\ melancolie. C\lca în cet [i rar, cucapul mereu l\sat în jos./ Îi pl\cea s\ r\t\ -ceasc\ prin locuri p\r\site, s\ nu-l înso]eas -c\ nimeni. Se furi[a în singu r\ tatea aleelor dingr\dina Vârnav. Se oprea în loc [i ascul tacântecul paserilor... apoi se pleca de cu le geac\r\bu[i, îi punea în pal m\ [i st\tea cu mâ -na-ntins\, pân\ ce ei î[i luau zborul, în vre -me ce deasupra lui tremurau lini[tit florile al -be, pe cari el atât de mult le iubise, [i c\ deaumolcom peste dânsul, c\deau la crimile pri -m\verii.../ Într-o zi plo ioas\ de toamn\, po -etul – îmbr\cat într-un palton terfelit [i cuaceea[i p\l\rie în cap, cu care venise de lamonastirea Neam]ului – se învârtea de jurîmprejurul casei de eco nomie. Era foartenelini[tit. Trebuia s\ intre înl\un tru pentrua primi, pare-mi-se, oarecare su m\ de bani./ A stat mult în ploaie. De câte va ori a dats\ intre... De câteva ori s-a întors de la u[\.../ Nu mult dup\ aceea auzii c\ poetul a plecatla Bucure[ti, de un de nu s-a mai întors.”Ion P\un-Pincio, oricum am lua-o, e unscriitor minor, pe care critica literar\ de partiddin anii proletcultului, l-a supradimensionat,mai ales datorit\ biografiei sale detân\r socialist la finele veacului al XIX-leaîn România.ochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\ri­ie[ene79