Din paginile de coresponden]\ recupe -rate se relev\ memorialistul de bun\ calita -Martin Schongauer:te, remarcabile fiind cele din episodul întâl -nirii lui Eminescu: „Într-o zi frumoas\ de pri -Iisus pe crucem\var\, pe când pomii prind s\ înfloreas c\,se r\spândise în Boto[ani vestea c\ po e tulEminescu s-a întors de la monastirea Neam -]ului [i c\ e pe deplin s\n\tos. / Fie ca re segr\bea s\-l vad\. L-am v\zut [i eu pentruîntâia oar\ într-un col] de strad\, strângândcu mult\ c\ldur\ mâna lui Scipione B\des -cu./ Era voinic [i vioi. F\r\ bar b\, f\r\ mus -t\]i, p\rea foarte tân\r [i parc\ nu-mi veneaa crede c\ acesta e omul, c\ acesta e poetulcare a suferit atâta./ R\s pun dea zâmbind[i fuma cu mult\ poft\ un cap\t de ]igar\./Purta îmbr\c\minte de om nevoia[: straiegroase de [iac – de[i era cald – în cap o p\ -l\rie nalt\, neagr\ [i veche./ Po etul râdea!..Era s\n\tos, vesel, mul]\mit. Câteodat\ seplimba pe strad\, întov\r\[it de biata lui so -r\, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnav\de picioare [i megea foar te anevoie,sprijinindu-se de el (...) Uneori îl st\pâneao adânc\ melancolie. C\lca în cet [i rar, cucapul mereu l\sat în jos./ Îi pl\cea s\ r\t\ -ceasc\ prin locuri p\r\site, s\ nu-l înso]eas -c\ nimeni. Se furi[a în singu r\ tatea aleelor dingr\dina Vârnav. Se oprea în loc [i ascul tacântecul paserilor... apoi se pleca de cu le geac\r\bu[i, îi punea în pal m\ [i st\tea cu mâ -na-ntins\, pân\ ce ei î[i luau zborul, în vre -me ce deasupra lui tremurau lini[tit florile al -be, pe cari el atât de mult le iubise, [i c\ deaumolcom peste dânsul, c\deau la crimile pri -m\verii.../ Într-o zi plo ioas\ de toamn\, po -etul – îmbr\cat într-un palton terfelit [i cuaceea[i p\l\rie în cap, cu care venise de lamonastirea Neam]ului – se învârtea de jurîmprejurul casei de eco nomie. Era foartenelini[tit. Trebuia s\ intre înl\un tru pentrua primi, pare-mi-se, oarecare su m\ de bani./ A stat mult în ploaie. De câte va ori a dats\ intre... De câteva ori s-a întors de la u[\.../ Nu mult dup\ aceea auzii c\ poetul a plecatla Bucure[ti, de un de nu s-a mai întors.”Ion P\un-Pincio, oricum am lua-o, e unscriitor minor, pe care critica literar\ de partiddin anii proletcultului, l-a supradimensionat,mai ales datorit\ biografiei sale detân\r socialist la finele veacului al XIX-leaîn România.ochiul anticarului · ochiul antÎnsemn\riie[ene79
foişorul de ascultat ploaia · foiş80Constantin RomanescuO via]\ tr\it\ invers (1)Exist\ o vârst\, determinat\ nu direct decronologie, cât de calitatea [i cantitatea experien]elor,`n care amintirile devin tot maiconcrete, ca [i prezentul. Poate c\ este u<strong>nr</strong>efugiu, o `ntoarcere `ntr-o unic\ direc]ie po -sibil\, `napoi, când cealalt\, `nainte, e foarteredus\ `n dimensiuni. Poate c\ a da `n min -tea copiilor bu-i doar o derizorie degradare,ci, dimpotriv\, o rezolvare `n confruntarea cutimpul, acomodându-l la dimensiunea preamic\ a viitorului (dilatând trecutul). Oricum,consumarea timpului constituie unul din ele -mentele fundamentale ale b\trânului, care,`n fa]a trecerii timpului, reac]ioneaz\ cu a -parent\ indolen]\, dar [i cu precipitare, cândacest timp cap\t\ forme concrete; b\trâniisunt grote[ti când au de f\cut ceva anume;ei se prezint\ la gar\ cu mult `nainte, `[i pla -nific\ riguros treburile, intrând `n panic\. E -xist\, deci, o etap\ a vie]ii, `n care amintiriledevin atât de consistente, `ncât se prefac `nsentimente, care, departe de a fi deteriora -te sau atenuate, cum ar fi firesc, sunt – dimpotriv\– puternic readuse `n con[tiin]\. Tre -cerea timpului, unicul fenomen care ar trebuis\ ne obsedeze, cap\t\ la aceast\ vârst\alte valori, iar amintirile devin [i ele fapte„vii“. Poate c\ este un preludiu al `mb\trâ -ni rii, care devine astfel un sentiment supor -tabil prin micul spectacol comemorativ pecare [i-l organizeaz\, care este totdeaunafoarte grijuliu cu sine `nsu[i, ascunzându-secu str\[nicie de singura certitudine – moar -tea. Nu [tiu cum se acomodeaz\ un animalcu aceast\ imagine (b\nuiesc [i la acest ni -vel al vie]ii o mare dram\, dac\ m\ gândescla spaima animalului fa]\ de moarte),dar, `n ce-l prive[te pe om, chiar cel mai `n -]elept recurge la [iretlicuri pentru a uita u -nicul fapt imposibil de omis.Pentru a uita, organiz\m deci o invaziede amintiri – o via]\ tr\it\ invers.Nu am nevoie s\ recurg la aceast\ stra -tagem\ psihic\, deoarece copil\ria, ca fondde amintiri [i sentimente, mi-a fost nu doaru[or de evocat, dar a r\mas tot timpul vie -]ii mele o prezen]\ atât de re -a l\, `ncât nu am putut nici odat\s\ m\ desprind realmen te dinacest spa]iu. Aceastâ ca litate(sau defect) nu m-a indru matspre psihiatrie; dar cu si gu ran -]\ c\ mi-a u[urat `n]ele gereaoamenilor, neputându-m\ situa,`n mod real, „`n afara ce lui lalt“.Nu cred `n copil\rie ca dimensiuneabsolut fericit\ a e -xisten]ei, dar copil\ria a r\ mas`n mine o realitate vie, cu totceea ce implic\ aceasta: spai -ma, bucuria dincolo de moti -ve ra]ionale; triste]i obscure,sensibilit\]i inaccesibile maturit\]ii[i, mai cu seam\, o struc -tur\ particular\ a ra]ionamentului,`n care, dincolo de logi -ca formal\, func]ioneaz\ o al -ta, `n care asocia]iile se creea -z\ prolix, condi]ionate de resorturiarhetipale, de supersti -]ii, de impresii [i intui]ii. Co piluldispune, dup\ p\rerea mea,de o experien]\ incon[ti en t\,care ìi permite o inser]ie special\,proprie vârstei lui. (Nu[tiu `n ce m\sur\ aceast\ struc -tur\ psihologic\ este fericit\;cred c\ este fericit\, dar, `n a -cela[i timp, poate fi [i foarteMartin Schongauer:nefericit\). ~n s\ aceast\ alc\tuire mi-a ]i nuttreaz inte resul pentru via]\. Poate m-a f\ -cut s\ `n ]eleg mai nuan]at [i oamenii, [ivia]a. Astfel c\, un ipotetic autoportret alpsihiatrului care sunt nu poate fi desprinsde reve riile care m\ `ntorc spre trecut, debeati tu- dinea, dar [i melancolia unui timppe care `l tot tr\iesc. Un autoportret mi l-a[face cu o floare de m\ce[ la piept, floareefemer\ [i tulbur\toare, numit\ frumos [imodest `n [tiin]a botanic\: rosa canina.M\ reg\ sesc `n pictura lui Monet, cu o femeie[i un copil, `ntr-un lan de flori, `ntr-ozi de pri m\var\ blând\, rede[teptându-mio amin tire destul de neclar\, dar care nu aCap de b\trânÎnsemn\ri ie[ene