Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

caragialiana · caragialiana · car62noas tr\“): „Da, am zis [i am scris,c\ Tea trul Na ]io nal tre buie s\ joa -ce, de o cam da t\, pie se ca re facbani. ~n s\, am a d\ u gat, pie se cin -sti te.“ (s.n.). {i, p\ rându-i-se pro -ba bil c\ formularea era prea ob -scur\ pentru ci titori, `n che ie ca -li fi când premie ra drept „mis ti fi -ca rea d-a sea r\“: „D’a ce ia sper c\con fra ]ii no[tri, ca re au pus a -tâ ta zel `n trâm bi]area pie sei [icare s-au f\ cut, f\r\ [ti re ’le, oa -recum com plicii mis ti fi c\ rii d’a -sea r\, se vor u ni cu noi pen trua pro tes ta `n contra u nei pie seca re n’a re ni mic co mun cu artadramatic\, de cât o pre tins\ di vi -siu ne `n sce ne [i `n ac te.“Un altul, Nairol fus de la Te -le graful, c\ ruia pie sa i se p\ ru -se „o im pro vi sa ]iu ne n\s cut\ [ilucrat\ sub influen ]a noii di rec -]iu ni din Ia[i“, sem na lea z\ `ncu prin sul ei „ni[ te a lu si uni po -li ti ce par te pla gi ate, par te pli -ne de spiritul cel mai insi pid“.Punerea `n scen\ a Scri so -rii pierdute genereaz\ [i ea oseam\ de aluzii legate de originalitateaco me diei. Mai `n tâi,e ter nii ina mici a nonimi lan sea -z\ zvonul c\ piesa ar fi fost scri -s\ `n cola bo ra re cu amicul I. Suchianu.Pe ur m\, sunt pre lu a te[i am pli ficate o a pro pi ere i no -cen t\ a lui Ion C. Ba cal ba [a `n -tre Ca]avencu [i Ra ba gas, per sonajul lui Sar dou, [i o pa ralel\, tot nevinovat\,a lui G. Pa nu `ntre Ca ra gia le [i La bi -che, c\ rora li se adaug\ re fe rin ]e de fel m\ -gu li toare la câteva co medii bu le var di e re.Mon ta rea Na]ionalului din Ia[i e anun -]a t\, `n Lup ta ace lu ia[i Pa nu, printr-o no -t\ ge mând de a lu zii, fi re[ te c\ anoni m\,[i prin cronica semnat\ de Dan (pro babilI. N. Ro man) `n Li be ra lul lui Ve rus si, ca re,a mân dou\, de[ teap t\ sup\ ra rea lui Ca ra -gia le, con vertit\ e pis to lar `n de bor dant\ ver -Martin Schongauer:Ioan, evanghelistul din Patmosv\ de ca lam bur giu: „M\ rog ]ie: Care m\ -gar a `n dr\z nit s\ bâr feas c\ `n con tra Scris.pierd. `n Ve ru [i natul pam flet ce, spre o ca -ra prin cipiilor, se fle or ]\ ie[ te, cu o br\z niciau nei pros ti tua te `n tre ]inute, sub pom po sultitlu de «Li be ra lul»? Nu cum va, obo sit [idez gus tat, Bu du[c\ nu mai «Lup ta»? Sc\r -rr n\ via!“Cronicarul de la Liberalul l\sa deopar -te ori ce ur m\ de de li ca te]e („Subiectul Scri -sorii nu e nici nou, nici ma es tru; ac ]iunea`n trea g\, destul de rudimenta r\,a dic\ des vol ta t\ pe o cale cu nos -cu t\ [i a proape ru ginit\.“), adu -nând la olalt\ toa te refe rin]el e,inclusiv la pre cedentele co me -dii cara gia le[ti, `n m\ sur\ s\-ipun\ la `n doia l\ o ri ginali ta tea:„Ca ori gi na li tate, li teratu r\ sauart\ tea tra l\, nu g\ sim de cât ...prea pu]in de tot. Scri soa rea po -se d\ `n tr’`n sa prin ci pa lul motival preumbl\rii scri so rii, din cu -nos cu tul Pa pi niol Candi dat sauA legerile, pie sa re pre sen tat\ dene nu m\ ra te ori pe sce na ie [a -n\; po sed\ ma ni festa ]iile spon -tanee [i so coteala ca lo[ilor oria stea gu ri lor, din De puta]ii `nha lat; po se d\ pe neter mina bi -lul [tiu [i eu, din Re vi zorul ge -neral, transformat `n: ai pu ]in\r\b da re; po se d\ pe nea I pin -gescu din Noaptea fur tu noa s\,bo tezat Ghi ]\ Pris tan da, po li ]ai;po sed\ `n c\ ... dar s’o mai l\ -s\m [i pe alt\ dat\, [i rul lung alpo sesiunilor Scri sorii pier du -te. Ne pa re r\u `n s\ c\ `n [i ra -gul a cestor po sesiuni, d. Ca ra -giali n’a pose dat a bi litatea luiV. Sar dou, care `n pri c\ jita saScri soa re pre um bl\ toa re (Lespat tes de mou che) a a tins culmeais cu sin ]ei pen tru mâ nui -rea unui corp de lict a mo ros.“Nici Hatmanul Baltag, libretulde ope ret\ scris `n co la -bo ra re cu Iacob Ne gruzzi, n-a sc\pat nea -tins de grea ua suspi ciune, ad\ pos ti t\ `nnoti]e anonime, refugiul din tot deauna aljurnali[tilor f\ r\ cu rajul opi niei proprii. Elpa re s\ fi a vut, to tu[i, mai pu]in de suferit,de[i chiar I. Su chi a nu, par tizanul de plineioriginalit\]i a lui Cara giale („n-a `m pru mu -tat de la ni menea un rând [...]; toat\ o pe -ra lui a tât dramatic\ cât [i sa ti ric\ e operalui proprie, f\ r\ nici un fel de haiducii literare,co mise de unii din ` na in ta[ii lui“),Însemn\ri­ie[ene