Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Martin Schongauer:care nu a tr\it decât în iubirea pen tru Dumnezeu,Cel care a purtat o coroa n\ cu multmai grea [i mai dureroas\ îna intând spremoarte. A[a c\ duce [i s\r ma nul de el a -ceast\ coroan\ de hârtie, care e cu multOriental\mai u[oar\, în ap\rarea numelui Lui [i aa dev\rului Lui. A fost îndemnat în repe ta -te rânduri s\ se lepede de convinge rile pecare le sus]inuse, ca s\ fie iertat, chiar [i du -p\ ce sentin]a fusese dat\. În vreme ce-lîncoronau cu def\im\toarea coroan\, înci mitirul bisericii din Constence îi ar deauc\r]ile. V\zând Jan Hus rugul ce ardea c\r -]ile lui, a zâmbit. În schimb, se ruga fier bin -te pe cei care-l înso]eau [i-i sf\tuia s\ nucread\ c\ va muri pentru acuzele false cei se aduc, ci pentru credin]a lui în Dumne -zeu [i în adev\rul lui Dumnezeu, singurulîn care crede. Când a ajuns la locul execu -]iei, a îngenunchiat [i, împreunându-[i mâi -nile, a început s\ cânte psalmii, probabil rug\ciunilede mântuire din mâna vr\jma [i -lor sau rug\ciunea unui prigonit pe nedreptdin Psalmul 59 ori Psalmul 62, de l\sareîn voia lui Dumnezeu. Înso]itorii afla]i în a -propierea condamnatului, care l-au auzit [iv\zut de aproape cum cânta Psalmii, aupovestit c\ Jan Hus se ruga [i cânta cu vo -io[ie, cu bucurie versetele, având pe chipo expresie fericit\. Locul unde urma s\ fiears pe rug era lâng\ gr\dini, pe o paji[tece d\dea spre fort\rea]a Gottlieben, partedin castelul Epicopului de Constence. Eraîntre por]ile fort\re]ei [i [an]urile cu ap\de ap\rare. Era în miez de iulie, când totulmuste[te de verde [i flori în partea aceeade nord a Elve]iei, într-o suburbie a ora[u lui.Lumea adunat\ care vedea [i auzea ce le cese întâmpl\ a început s\ comenteze, spu -nând c\ nu [tie ce a vorbit [i a f\cut preotulce urma s\ moar\, dar c\ tot ce spune[i face acum [i felul în care se roag\ e plinde sfin]enie [i credin]\. {i în timp ce JanHus se ruga [i cânta versetele Psalmilor,coroana aceea de hârtie ofensatoare i-a c\ -zut de pe cap. B\gând de seam\ acestea,Jan Hus a zâmbit. Vigilen]i, solda]i din escort\s-au gr\bit s\ i-o pun\ pe cap din nou,înso]indu-[i excesul de zel cu îndemnul dea arde împreun\ cu ereticul [i dracii, carei-au fost mentori pe p\mânt. Atunci, JanHus s-a ridicat de pe locul unde îngenun -chease în rug\ciune, c\ci primise ordin s\se ridice, de la cei ce urmau s\ execute sen -tin]a. In\l]at în picioare, cel condamnat [i-arostit cu voce tare [i limpede dorin]a de ase purta demn [i smerit, [i lini[tit în fa]a a -cestei mor]i însp\imânt\toare, degradan -broasca şi barza · broasca şiÎnsemn\ri ie[ene3