Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

me de acurate]e a propriilor semnifica]iia tât la provocarea capcanelor sensibi lit\ -]ii, cât [i la aceea a unei analize ra]ionalesobre, glaciale, a[a cum este în ultim\ instan]\crea]ia lui Iacob Laz\r!Armonia ca sobrietate cromatic\Aparent, artistul preia cu acribie unuldintre postulatele centrale implicite ale pic -turii lui Alexandru Ciucurencu, din care sepoate deduce c\ expresivitatea culorilor,capacitatea lor de a comunica cu maxim\elocin]\ vizual\, ca s\ spun a[a, nu sunt dec\utat, [i cu atât mai pu]in de g\sit în diver -sitatea luxuriant\ a nuan]elor [i în intensi -Iacob Laz\r:tatea suprastimulat\ a acestora, ci, dim -potriv\, într-o palet\ cu minimum de componente,savant a[ezate îns\ pe o su pra fa -]\ perfect organizat\, în care forma [i culoareatind s\ se poten]eze reciproc [i s\-[isubstituie o parte din func]ii prin subtiletransferuri de propriet\]i spa]io-senzoriale(aproape = cald/ departe = rece). Prin urmare,contrastul termic (cald – rece) [i celde calitate (accente de culori saturate pe su -prafe]e generoase de culori desaturate) ca -p\t\ prioritate, al\turi de utilizarea culo rilorde valori sensibil egale (ro[u al\ turi deverde, de exemplu). Lucr\ri precum ce le in -titulate „C\lug\r” (2003), „B\rci” (2002),Portret„Orfelinat” (2005), „Ograd\” (2001), „Ar -lechin” (2000), „Ora[” (2000), „Strad\”(2003), „Iarn\” (2000), „Ponton” (2000),dar [i altele, mai vechi, ilustreaz\ elocventastfel de op]iuni cu valoare de principiu,dar este de observat faptul c\, în timp ceaustera sintez\ ciucurentian\ tinde spre oiluminare din ce în ce mai v\dit sesizabil\a suprafe]ei pictate, Iacob Laz\r se îndreap -t\ spre o sobrietate cromatic\ dominat\ deculori închise – verde, albastru plus negru– animate pe alocuri de ro[u [i ocruri. A -ceasta nu este îns\ o regul\ general valabi -l\, unele pânze fiind adev\rate „recitaluri”de monocromie bazate pe anumite vari e -t\]i de ro[u [i pe negru.Pe de alt\ parte, desenul bine definitde linia lapidar\ [i incisiv\, specific, de re -gul\, lui Alexandru Ciucurencu devine înunele lucr\ri ale lui Iacob Laz\r doar o a -paren]\ coborât\ în adâncurile straturilorde culori care definesc ele însele formele.De aceea, dar [i din multe alte motive,în ciuda faptului c\ într-o vreme se manifestao adev\rat\ voluptate a criticilor [icronicarilor de art\ de a face liste înc\ p\ -toare de „ciucurenti[ti” (versus „babi[ti”,desigur!) pe care figurau cu intermiten]\[i cei doi so]i Laz\r, trebuie spus c\ lucru -rile st\teau oarecum altfel [i c\ singurulartist care a dus în mod deliberat mai departesistemul de gândire plastic\ [i stilulciucurentiene, r\mânând el însu[i, a fostMarius Cilievici. Ceilal]i au avut destine di -ferite, unii neputându-se desprinde de peorbita maestrului [i sfâr[ind într-un epigonatprevizibil, al]ii g\sindu-[i f\ga[e propriipe care au mers f\r\ [ov\ieli sau oco -li[uri. Printre ace[tia din urm\ se num\r\,evident, [i Iacob Laz\r, un pictor de marevaloare, a c\rui modestie, cum spuneam,ie[it\ din comun, nu-i poate pune în um -br\ statura artistic\ distinct\ nici atuncicând î[i exprim\ cu mult entuziasm admi -ra]ia necondi]ionat\ pentru geniul lui Ale -xandru Ciucurencu [i nici atunci când de -clar\ despre cea care i-a fost so]ie, regretataRodica Laz\r (1931-2009), c\ îi erapensula şi dalta · pensula şi daÎnsemn\ri­ie[ene39