Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

le” î[i zdruncin\ certitudinile. Con flictul pri -ve[te îns\ divor]ul dintre contemplati vis -mul rigid (Ilie Chindri[) [i angajare (Pe tru).Este, în al]i termeni, conflictul dintre ordi -ne (]esut\ prin proiec]iile gândirii) [i aventur\,colec ]ionând efectele tr\irii. Dez ba tereae ancorat\ în prezent, se dizol v\ în ac -tul imediat. Înfrân]ii lui Ivasiuc sunt perso -naje f\r\ viitor, deoarece – ne previ ne un -deva însu[i scriitorul – doar „victoria în -seamn\ viitor deschis”. Or, încheierile pro -zatorului sunt – cu excep]ii, desigur – ce leale viitorul ba rat. O asemenea excep ]ie esteDumitru Vi nea (P\s\rile); om de ac ]iu ne, elîncepe s\ problematizeze. Înfrânt, el ma ni -fest\ pute rea de a reîncepe. {i pentru Vi -nea, combustionat de o adolescen]\ am bi-]ioas\, or dinea alung\ haosul. Puternic [iautoritar, el iube[te ierarhia; vrea „su pu[iadev\ ra]i”. Este un expert ca re crede întehno cratismul gla cial, ca re cere „oamenif\r\ iluzii”. A bia când, înfrânt, va recu noa[ -te oamenii în spa tele ierarhiei, când recu -pera rea sa devine posibil\ (anun]at\ deacel „trebuie s\ iau totul de la ca p\t”), Vi -nea descoper\ omul. Înfrângerea sa socia -l\ este o victorie mo ral\; Vinea face par tedin familia celor „puternici”. În anti tez\,Liviu Dunca pre zint\ o bio grafie în declin.Trecu t\ prin martiriu, aceast\ exis ten]\ me -di ocr\ se înscri sese pe „o pant\ gre [i t\”.Li viu Dun ca se credea liber, „ie[it din toa -te necesit\]ile”, un ins pentru ca re via ]a aînsemnat un e[ec. Dar P\ s\ rile, ro ma nulcare anun]a schimbarea la fa ]\ a lui Ale -xan dru Ivasiuc, echilibreaz\ – cum observaseN. Cio banu – condi]ia fenomeno lo -gi c\ [i cea meta fizic\. Cu un plus de epici -zare, el r\ mâne, desigur, o de mon stra ]iemoralizatoare, chemând la ramp\ pe a - u -toritarul Vinea [i versatilul Mate es cu, peoportunista Victori]a [i pe exponentul e -nergic al noului, Domide.Disputa care d\ centrul de greutate – nuîn plan fenomenologic, ci ideologic – alromanului pune fa]\ în fa]\ pe Liviu Dun -ca, omul cu biografia spectaculoas\ [i Che -reste[iu, cândva, în haosul începutului, cuMartin Schongauer:„via]\ secret\”, când se impunea „o ordi -ne nou\ [i foarte dinamic\”. Chereste[iueste adeptul integr\rii pasive, suportândistoria. Necesitatea e v\zut\ mecanic, ease motiveaz\ în exterior, fiind neinteligibi -l\. Chereste[iu pledeaz\ pentru normalita -tea suferin]ei, acceptând libertatea impu -s\. În replic\, Liviu Dunca refuz\ acel trebuie,ideea abstract\ a unei necesit\]i istorice,anulând individul, neap\rând con -di]ia eului. Liviu Dunca nu aprob\ rolul deexecutant orb, nu alege solu]ia victimei ne -cesare: „de ce aceast\ înscenare?” – se vaîntreba. El dore[te libertatea în]eleas\, lu -Leul Sfântului Marcuând act de miracolul vie]ii. De fapt, în P\ -s\rile, afl\m dou\ romane, comunicând de -fectuos. Om influent [i puternic, cu mentalitatede st\pân, ra]ionând doar pe axasus-jos, Dumitru Vinea era „confundat cupostul” (director general); uzina i se p\reao unitate militar\, lumea era o piramid\,„un trib cu b\trâni” iar miezul ei era, desi -gur, secretul. „C\derea” lui nu înl\tur\ pu -tin]a de a continua, desigur altfel. Fa]\ deinertul Liviu Dunca, un ratat, un mort viu,pentru care deschiderea unui viitor se pla -sa într-un trecut inaccesibil, înscris [iruluide învin[i, sfâr[ind în „la]ul Istoriei”.controverse ∙ controverse ∙ coÎnsemn\ri ie[ene53