Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

ocole[ti trei: prostul, care vrând s\ te ajute î]i face r\u, nesta -tornicul, care te p\r\se[te când ai cea mai mare încredere, du -p\ o leg\tur\ îndelungat\, [i mincinosul, care-]i va face r\uchiar dac\ te fere[ti, [i asta într-un fel pe care nu-l b\nuie[ti.”Orice îndr\gostit e bine s\ aib\ un prieten, care-l aduce cu pi -cioarele pe p\mânt, care s\ fie „devotat din fire, blând în ros ti -re... pu]in contrazic\tor, s\ vin\ în ajutor, r\bdând întreru perea,pl\cându-i s\ se-n]eleag\” etc. Dar, se întreab\ retoric autorul,unde s\ g\se[ti asemenea prieten? El este, evident, un i de -al cli[eizat, o codificare, a[a cum sunt [i alte personaje precumpaznicul, supraveghetorul, clevetitorul, def\im\torul (Ibn Hazmci teaz\ întocmai din Coran, sura 104: ,„Vai clevetitorului – bârfi -torului”.) Aceste tipuri codificate aveau s\ p\trund\ în poezia tru -badurilor odat\ cu schimbarea concep]iei despre iubire, în careMartin Schongauer:Însemn\ri­ie[eneCununa de floriapusenii începeau s\ vad\ o for]\ înobilatoare, de îngrijit [i culti vat.A[a cum în poezia curteneasc\ esen]ial\ e dep\rtarea nostal -gic\ (în spa]iu [i timp), crea]ia imaginar\, [i la Ibn Hazm desp\r -]irea e un r\u cumplit, dar clarificator (semantica desp\r]irii, înarab\, inlcuzând [i sensul de limpezire) [i inspirator. „De aceeaunii poe]i chiar doreau desp\r]irea [i cântau ziua îndep\r t\ -rii, dar nu e în asta nici frumuse]e, nici dreptate, nici în]elepciune,c\ci nu îndestuleaz\ bucuria unui singur ceas triste]eamultelor ore”. Desp\r]irea prin moarte e cea mai cumplit\ în -cercare: „Aici limbile amu]esc, nu exist\ îndreptare [i nici alt\mângâiere decât în r\bdare”. Desigur, nu e ocolit cli[eul beduinal plângerii urmelor („Desp\r]irea a f\cut mul]i poe]i s\ plâng\locul p\r\sit”) care era obligatoriu la începutul fiec\rui poem;dar el este adaptat la realitatea andaluz\, la momentele de revol -t\ [i r\zboaie interne care îl alungaser\ pe autor în exil:„Mi-a po vestit unul din c\l\torii veni]i din Cordoba,pe care îl întrebasem ce ve[ti, c\ ne-a v\zut fostele casedin gr\dinile din par tea de apus a ora[ului; urmele fuse -ser\ [terse, semnele disp\ ru se r\, locurile de întâlnireerau de neg\sit; numai r\m\[i]e de nerecunoscut, de -[ert dup\ locuri înfloritoare [...] Castelele îm podobitestr\lucind ca soarele, a c\ror frumuse]e alunga sum bre -le gânduri, acum c\zute în paragin\ [i d\râmate, cani[te guri deschise de leu, aminteau c\ lumea e trec\ -toare, ar\tau ce se întâmpl\ cu oamenii [i ce soart\ îia[teapt\ pe cei din lu mea de jos, stârnind dorul de ap\r\si lumea, când alt\ da t\ îi c\utau bucuriile”.Gr\dinile Andaluziei, oglindind raiul musulman pep\mânt, prilejuiesc descrieri memorabile, din care nu lip -se[te muzica (autorul fiind, în enciclopedica sa cultur\, [iun muzician rafinat, autorul unui tratat despre muzic\):„Ne-am întins pe o paji[te [...] între izvoare care cur -geau ca ni[te ibrice de argint, unde p\s\ rile ciripeaumelodii care te-ar fi f\cut s\ dispre]uie[ti cânt\ re]i pre -cum Ma‘bad [i Al-Gharid, iar fructele se aplecau sprenoi spre a fi mai la îndemân\, unde ne ad\posteau um -brare prin care ne privea soarele alc\tuind sub ochiino[tri p\trate ca de pe tabla de [ah sau de pe ]es\turilealese; apele nedomo lite ne d\deau adev\ratul gust alvie]ii [...] iar înc\ [i mai presus de toate acestea eraucalit\]ile celor care ne înso]eau.” A cest paradis al iubirii(în care nu lipse[te imaginea tablei de [ah, simbol orientalal împletirii destinului [i ra]iunii) e populat de vedeniidin vis, fluturi unindu-se cu lumânarea (motiv sufit: „deatâtea ori m-am tot rotit în jurul / iubirii, c\-s drept flutu -re luat”), narcise (simbolul omeyazilor, a c\ror culoare eraalbul) [i alte sim boluri amintind sim]urile, dar [i vanitateacelor terestre.meridiane şi paralele · meridi73