Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Martin Schongauer:Tot dup\ moda vremii, teologul andaluz î[i presar\ textul cumetafore [i compara]ii f\când referire la gramatic\ („sufletul meurefuz\ tr\darea, cum nu vor s\ stea prepozi]iile înaintea verbu -lui”), gramatica fiind considerat\ în lumea arab\ o art\ sine quanon: „{i n-auzisem pân\-acum s\ fie/ doritul, preasupus celuicu dor./ Ce-i asta îns\ decât complementul/ legat de subiectulf\c\tor?“ În aceea[i categorie ar putea fi inclus [i intertextualismul,autorul improvizând, în glum\, „o poezie în care fiecare vers setermina cu un fragment din începutul vestitei mu‘allaqa de Ta -rafa ibn Al-‘Abd, care face deliciul cunosc\torilor de poezie pre i sla -mic\, prin r\spunsurile ironice ([i ca un ecou) date fragmen telorinsertate. De altfel, rolul improviza]iei este deseori pus în eviden -Însemn\ri­ie[eneFecioara cu pruncul]\ de autor („mi-au cerut s\ compun pe aceast\ tem\”, „am impro -vizat urm\torul poem, pe care prietenii nu l-au transcris decât dinmemorie, dup\ ce ne-am desp\r]it”). Improviza]ia cuprin de îns\întotdeauna vechile cli[ee ale poeziei arabe (dar [i cele omeyade,ale civiliza]iei urbanizate – gr\dini, p\s\ri, fântâni, prieteni ale[i,etc.). Este, deci, me[te[ug pe teme date, între care nu lipse[te amintireaunor versuri din vis (comparabile cu iubirea din vis): „Amvisat trei versuri, c\rora le-am ad\ugat al patrulea la trezire”Teologul e con[tient de „r\t\cirile” pe care le poate aducepo ezia [i cere distan]\ ra]ionalizant\ în practicarea ei (omul s\nu pun\ în fapt\ ceea ce scrie fic]ional), invocând chiar cuvintecoranice (din Sura poe]ilor): „Ajunge s\ pomenim cuvintele luiAllah Preaînaltul – [i cine zice mai adev\rat ca el? – desprepoe]i: «Nu vede]i c\ h\l\duiesc prin orice vale [i spun ceea cenu fac?» Iat\ deci c\ Allah, puternicul m\rit, m\rturise[te înfavoarea lor. Dar când cel care compune versuri înf\ptuie[te,îndep\rtându-se de domeniul poeziei, gre[e[te”. Totu[i, nu g\ -se[te o solu]ie mai bun\ pentru exprimarea evlaviei, a amenin -]\ rilor Zilei Judec\]ii sau a îndemnului la înfrâu („Lumea-i o ma m\care nu trebuie-ascultat\/ e[ti un bun fiu abia ie[indu-i din cu -vânt”). De aceea subliniaz\ unele idei repetându-le în rime [i comenteaz\de obicei ironic propriile versuri: „{tiu pe unul care[i-a dezv\luit iubirea recitând versuri de-ale mele, iar dac\ sevede încurajat, continu\.”O parantez\ ludic\ la gravitatea teologului, isprav\ de tinere -]e. Dar, cum bine spune Ibn Hazm, cine nu [tie s\-[i petreac\ bi -ne tinere]ea nu [tie nici cum poate fi ascet.1Cf. Cele [apte mu’allaqat-e, traducere, cuvânt înainte [i note deGrete Tartler, Univers, Bucure[ti, 1978.2Anghelescu, Nadia, Identitatea arab\. Istorie, limb\, cultur\, Po -lirom, Ia[i 2009, p.71.3Cf. Omar A. Faruh, Zahirism, `n A History of Muslim Philosophy,edited and introduced by M. M. Sharif, volume I, Otto Harrassowitz,Wiesbaden, 1963, pp. 274-289.4Cf. Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbi]ei, tratat despre dra -goste [i îndr\gosti]i, traducere, prefa]\ [i note de Grete Tartler, (în cursde apari]ie la) editura Humanitas, 2012.5Muhammad Abu Laylah, In Pursuit of Virtue. The Moral Theologyand Psychology of Ibn Hazm al-Andalusi, m. 1064, with a translationof his book Al-Ahlaq wa-s-Siyar. 1990, TaHa Publishers Ltd. 1, WynneRoad, London SW90BB6{i din care au fost preluate datele de mai sus privind geneza [i ava -tarurile manuscrisului. Cf. Ibn Hazm, Tawq al-hamama fi-l ulfa wa-lullaf(Le Collier du Pigeon ou de l’Amour et des Amants), Texte arabeet Traduction Française avec un Avant-Propos, des Notes et un Indexpar Léon Bercher, docteur ès sciences juridiques, conseiller au ministèrede la justice tunisienne, Éditions Carbonel, Alger, 1949.7Kitab al-ahlaq wa-s-siyar fi mudawati-n-nufus, ed.cit.8Muhammad Abu Laylah, op.cit, p. 101.9Ibn H}azm, Risala Maratibi-l-‘ulum, `n Rasa’il Ibn Hazm al-Andalusi,vol. 4, p. 235, apud Muhammad Abu Laylah, op.cit. p 46.meridiane şi paralele · meridi75