ilitatea, vitalitatea, via]a. Pe urm\, în toat\America latin\ erau r\spândite luptele decoco[i. Chiar [i în Cuba înainte de revolu -]ie. {i în afar\ de asta, coco[ul e subiectulunei serii de opere ale unui mare artist cu -banez, Mariano Rodriguez. Pe urm\… Dis -cu]ia nu alunec\ nici la Brâncu[i [i nici lacoco[ii tuturor culturilor arhaice. N-avemtimp. {i Sandu Darie nici m\car nu vrea s\priveasc\ în urm\. El este fiul avangardei.[i, în ceea ce prive[te artele cubaneze, p\ -rinte al avangardei.N-a prea pus accentul pe s\rb\toriri, dar,iat\, cu o lun\ în urm\, când a împlinit 75de ani, i-au f\cut bucuria unui homenaje –a unei festivit\]i omagiale. Îmi întinde suplimentuls\pt\mânal al revistei Revolucion ycultura din 7–13 aprilie 1983, în care, subtitlul 75 de Sandu, ni se vorbe[te despre o -perele Ziua [i noaptea de la spitalul Herma -nos Amejeiras. {i despre felul de a fi [i dea crea al sculptorului Sandu Darie, zice reporterulcare scrie articolul omagial, vorbe[ -te cu el într-o spaniol\ împ\nat\ cu propo -zi]ii franceze, care sun\ monocord ca [i cumar vorbi româna sa matern\… deci, spunereporterul, Sandu Darie trece de la o anecdot\din anii s\i parizieni la câteva proiecte,unele f\r\ îndoial\ utopice, cum ar fi acelade llenar de rosar la torre Eiffel, pe urm\ îivorbe[te ziaristului de La Cartelera (un felde S\pt\mâna artistic\ ilustrat\) despre di -ficult\]ile posesorilor de automobil (mi-a vor -bit [i mie, e mai nou se pare una dintrete -mele preferate ale lui Sandu Darie), desprefaptul c\ V\zduh se alc\tuie[te înlimba ro mân\ din V\z [i Duh. Imagina]iapoetic\ dematerializeaz\ sculptura. Celedou\ murale de 35/9 m, – iat\ cum amîncercat o realizare cosmic\, bazat\ pe dinamism,ima gina]ie, poezie.„Nici una dintre operele mele nu e semnat\,ne spune, ele sunt anonime. Nu am or -goliul semn\turii…“ Pe urm\ m\ invit\ s\ v\dEl arbol rojo – arborele ro[u – a[ezat în fa ]aPalatului central al pionierilor. Dintr-un pliantîn care Sandu Darie î[i explic\ lucra rea(pionierilor!) citez: „Arborele este simbolulMartin Schongauer:vie]ii, expresia for]ei naturalului [i a bu n\t\]iisale, pentru c\ el ne d\ fructe, flori, umbr\[i lemn pur. {i este, de asemenea, simbolulRevolu]iei, un arbore gigant care a dat fructetuturor cubanezilor…“ Arborele de metal [isârm\ al lui Sandu Darie este o me tafor\in tegratoare, a[a cum sunt [i celelalte opereale sale. Imagina]ia noastr\ poate lua avânt,lâng\ operele sale miturile române[ti î[i descoper\,în lumea paradisiac\ a tropi celor– în natura exuberant\ a tropicelor – un solnou. Mergem cu ma[ina s\ vedem u r ia[elemurale de la spitalul Hermanos Amei jeiras.Pe drum, Sandu Darie îmi vorbe[te din noudespre Eugen Ionescu [i despre Ca randino,despre Blecher [i despre al]i mari scriitori~ngerul Sfântului Mateiromâni de la Paris, Londra, de al]ii, afla]i înAustralia sau Canada. Din nou despre M.Blecher, cel mai de seam\ roman cier, prie -tenul lui de odinioar\. Sunt prie te nii tine re -]ilor lui. {i din nou de Bogza, Je beleanu.La spital, privesc panourile ascultând ex -plica]iile toren]iale ale lui Sandu Darie. Suntlec]iile lui Blecher, zice. Ce am putut înv\]ade la el.Îmi dau seama c\ în fiecare dintre ope -rele sale trebuie s\ încap\ Cosmosul întreg,Mi[carea în starea ei pur\, c\ fiecare dintreele încifreaz\ [i descifreaz\ o poveste. BasmulTinere]e f\r\ b\trâne]e [i via]\ f\r\de sfâr[it. E povestea cea mai iubit\ din ti -nere]ea noastr\. (Note din mai, 1983)meseria de a citi · meseria deÎnsemn\riie[ene45
meseria de a citi ∙ meseria de46Simona ModreanuCu moartea pre moartec\lcând: Benjamin FondaneAvea un secret legat de etic\ (Kier ke -ga ard), pentru c\ a tr\i, spunea el, „în-seamn\ a fi adus deja o ofens\ eticii, amanifesta deja un lucru pe care în]elepciuneanu-l suport\…“ (Con[tiin]a nefe ri -cit\). Moartea sa a r\scump\rat orice o -fens\ imaginabil\ [i i-a redat verticalitatea.Acel om nu se gândea pe sine în termenidefinitivi, dep\[ise condi]ia uman\ [i, dealtfel, de-a lungul întregii sale vie]i [i ope -re, a cultivat o form\ de ambivalen]\ [i deambiguitate, de suspendare a judec\]ii, chiar[i a celei etice, dup\ cum st\ m\rturie, în -tre altele, articolul s\u despre piesa L’E -glise/ Biserica de Céline, în care verva an -tisemit\ a marelui scriitor francez era dejaprezent\ (A propos de L'Eglise de Céline,Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933).Asemenea lui {estov, care se str\duias\ frâng\ ancorele ra ]iunii, Benjamin Fondane/ B. Fundoianu dispre]uia r\spunsu -rile [i era aproape imposibil s\-l urmezipân\ în cele mai întunecate ascuzi[uri alesale, acolo unde nu mai existau certitudini,nici cu noa[tere, doar tr\irea subiectului gân -ditor. Existen]ialismul s\u, ca [i cel al maestruluis\u rus, sem\na prea pu]in cu celal lui Ca mus, Sartre sau Malraux, ace[ti „salonarzi“ai gândirii, atât de îndep\rta]i dep\timirile esen]iale ale lui Fondane. Existen]ialismulfrancez e teoretic, nicicând ca -pabil de a se deta[a în între gi me de su prema]ia,sau cel pu]in de o autonomie a ra -]iunii, c\ci Fiin]a (în diferitele sale ac cep -]iuni) trebuie s\ se împace cu finitu di neasa [i cu necesitatea lumii, în vreme ce vo -cea lui Fondane striga dreptul fiin]ei la infinitateaposibilului.Evreu, român, francez, [estovian, cititorasiduu al Bibliei, obsedat de con tra dic ]iadintre tr\ire [i gândire, frem\t\tor [i m\ci -nat, pasional [i lucid, închis-deschis pân\la pierderea suflului... Moartea sa, te ribil\dezmin]ire adus\ logicii lui Sté phane Lu -pas co/ {tefan Lupa[ cu, abia formulat\ pevremea a ceea, dar în ca re Fonda ne nu g\ -sea Fi in]a, afectivul, de[i avusese formi da -bila intui]ie a u nei reflec ]ii despre contra -dictoriu la Lu pasco, nu doar a înlocuirii u -nei logici – cea clasic\, a non-contra dic]iei– printr-o alta, cuantic\, a con tra dic]iei, r\ -mas\ îns\ în poala ra]iu nii.Filosofii (între care [i Lupas co, la înce -put) au avut mereu am bi]ia de a-l eliberape om de chinurile îndoielii, oferindu-i r\spunsurila marile probleme ale vie]ii. Dargânditori ca Fondane sau {estov au încercats\ arate c\ atunci când cunoa[terea lu -mii [i a existen ]ei este orientat\ în senscontrar fa]\ de con[tiin]a a fecti v\, sau pur[i simplu o ig nor\, ea r\ mâne exterioar\fi in]ei [i în a fara miste ru- lui. Din p\cate,Fondane nu a mai tr\it s\ `[i vad\ intui]iaconfirmat\, c\ci la scurt\ vreme du p\moartea sa, Lupasco [i-a dezvoltat teoriatocmai în sensul dorit de prietenul s\u, celal abord\rii cunoa[ te rii por - nind de laafectivitatea luminoas\, dincolo de atotpu -ter ni cia unei [tiin]e concrete.Singur\ printre c\r]i, Cartea crap\sub presiunea unei po sibilit\]i infinite,deschis\ Omului, a unui Absurd gata înori ce clip\ s\ rup\ «seriozitatea» uneiPu teri la care suntem in vita]i s\ parti ci -p\m; doar ea ne reveleaz\ sensul, amploarea[i solu]ia misterului care facedin existent un alienat irezis ti bilîndemnat s\ sucombe magiei ca -re are drept sur s\ Neantul, dreptmotor p\catul [i drept vehiculcunoa[te rea autonom\. (Benja -min Fondane, Le Lundi existentiel,Mo naco, Éditions du Ro cher,1990, p. 57)Fondane stabile[te aceast\ dis -tinc]ie în prima parte din Con[ti -in]a nefericit\, cea între o „gândire filoso -fic\" [i o „gândire e xisten]ial\", între o „gân -dire care se gân de[te [i care se prive[te pri -vind [i tr\ind“ [i o „gândire ca existen]\“,solidar\ cu „e xisten]a individual\ pentru ca -re este în ace la[i timp secre]ie [i principiu depârguire in terioar\“ (Paris, Denoël, 1936,p. 5). Iar a ceast\ pârguire se înso]e[te de oform\ de risipire identitar\ a spa]iului careur m\ re[ te, paradoxal, reconfigurarea unit\ -]ii o rigi na re.R\t\citor într-o lume în metamorfoz\,Fondane resim]ea aceast\ spa]ializare caafectiv\, c\ci orice loc de identitate a unuisubiect este un spa]iu simbolic, oniric, angoasantsau securizant. Nu e vorba de spa -]iul fizicii [i geografiei, dimensional [i m\ -surabil, pe care Gilles Deleuze îl nume[tespa]iu striat (Mille plateaux). Identitateaprofund\ nu este numai [i necesarmentelegat\ de un loc precis sau de o mo[teni re,fie ea [i multimilenar\, ci de un fel de spa -]iu-timp cuantic, care modeleaz\ con[tiin]aindividual\. Pentru a relua taxinomia deleu -zian\, ar fi vorba, în acest caz, de un spa -]iu neted, populat de evenimente, intensiv,nem\surabil [i anorganic, un spa]iude a fecte, neîngr\dit [i nomad.„{i totu[i, nu!/ Nu eram un om la felca voi./ Voi nu v-a]i n\scut pe drumuri(…)“ (B. Fondane, Exodul)Eu vrea s\ se înt\reasc\ în diferen]a safa]\ de ceilal]i [i crede c\ în acest scop trebuies\ lupte pentru recunoa terea sa indi -vidual\. În principiu, Eu nu exist\ f\r\ te -ritoriul apartenen]elor sale, pe care îl reven -dic\ drept al s\u, care îl confirm\ în senti -mentul s\u de identitate. Eu are în mod struc -Însemn\ri ie[ene