Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

mişcarea ideilor teologice · mi28ie s\ fie dep\[ite, inclusiv dife ren -]ierea se xual\. Per soana uman\des\vâr[it\ repre zint\ dispari]iaacestei diferen]ieri, a tin gând astfelscopul divin. Într-un pasaj deo rar\ frumuse]e, Ma xim rezu -m\ aceste idei:În sfâr[it, dup\ toate acesteaune[te prin iubire [i firea creat\cu cea necre a t\ (o! minune a iubiriide oameni a lui Dum ne zeufa]\ de noi), ar\tându-se una [ia ceea[i prin posesiunea haruluica putere habitual\. Ajunsa ici, omul se afl\ întreg [i închip integral într-o întrep\ trun -dere cu Dumnezeu întreg, devenittot ce este [i Dumnezeu,afar\ de identitatea dup\ fiin -]\. (1308 B-C)Hristos, Fiul Omului, ultimulAdam, este îns\ cel care a în f\p -tuit aceasta unire a fi in]ei. El estearhetipul st\rii viitoare a între giiomeniri. Despre chestiunea îndiscu]ie, Maxim crede c\ [i dife -ren]ierea sexual\ este [tears\ înHristos, revenindu-se la o starei ni]ial\ în care, crede el, exista oalt\ mo dalitate de înmul]ire:Prin aceasta socotesc c\ aar\tat tot odat\ c\ poate exis -ta [i alt mod pre[tiut de Dumnezeupentru înmul]irea oame -ni lor, dac\ primul om p\zea porunca [inu se cobo ra la animalitate, abuzând depu terile sale. Astfel, a dep\rtat din firede osebi rea [i împ\r]irea în b\rbat [i feme -ie, de care, cum am spus, omul nu ar fia vut poate numaidecât nevoie, c\ci celef\r\ de care era poate cu putin]\ omuluis\ fi existat nu e necesar s\ persiste pururea.(C\ci «în Hristos, spune Aposto -lul, nu e nici b\rbat, nici femeie»). (1309 A-B)Scurt comentariuLa o privire superficial\ (invit pe cei ca -re au competen]e în filosofie [i limbi clasi -Martin Schongauer:Fecioara cu prunculce s\ nuan]eze aceast\ pozi]ie), ceea ce ve -dem la Filon din Alexandria, Grigore deNyssa, Maxim M\rturisitorul [i Ioan ScotusEriugena reprezint\ ni[te erori în lan]. Pen -tru început, Scriptura st\ în opozi]ie (Gri -gore însu[i recunoa[te c\ ceea ce face el senume[te specula]ie): în versetul 1,27 dincartea Genezei nu exist\ niciun indiciu ca rear sugera c\ Dumnezeu a f\cut pe om b\r -bat [i femeie într-un moment ulterior uneipresupuse prime crea]ii a „omului în gene -ral”, a „întregii omeniri cuprinse în pre [ti -in]a lui Dumnezeu”. În versetul urm\tor,Dumnezeu porunce[te celor doi s\ se în -mul]easc\ (precum îngerii?!) [i s\supun\ p\mântul: atât înmul ]i rea,cât [i munca, or ganizarea par a fideja în planul originar al lui Dum -nezeu pentru oameni. La 1:31,Dumnezeu vede c\ tot ce f\cuseera „bun”, o confirmare clar\ c\uniunea dintre b\r bat [i femeie,familia, organizarea social\, mun -c\, întreaga Crea]ie fac parte dinplanul di vin. La 2:15 se vorbe[tedin nou despre porunca de a lu -cra [i p\zi gr\dina Edenului. La2:18, în cea de-a doua versiunea nara]iunii crea]iei, Dumnezeuspune c\ o mul are nevoie de unpartener, de comuniunea cu uncel\lalt pentru a se des\vâr[i. La2:24 se spune: „De aceea va l\ -sa omul pe tat\l s\u [i pe mamasa [i se va alipi de so]ia sa; [i eivor deveni un singur trup.”Aluzia la viitoarea familie, caelement esen]ial al propriei noas -tre umanit\]i, este clar\. La fel declar\ este cea la unirea trupeas -c\ între dou\ fiin]e de aceea[iesen]\, dar diferite la nivel psihic[i fiziologic. Termenul ebraic ba -sar, tra dus prin „trup”, po a te aveao varietate mai mare de sensuri:da, el poate în semna „carne”,„trup”, dar [i „om”, „persoan\”,ba chiar „omenire”. Cu alte cuvinte,nu numai c\ aici se indi c\ faptul c\uniunea dintre b\rbat [i femeie este mij -locit\ prin corporalitate, ba chiar impo si -bil\ f\r\ aceasta, dar se spune [i c\ rezulta tulacestei u niuni este: 1. o conexiu ne indisolubil\ între cei doi, atât de adân c\, încâtscoate la iveal\ esen]a lor comu n\ – „uma -nitatea, basar”, des\vâr[indu-i. De la ex -cla ma]ia din versetul precedent, atunci cândAdam observ\ c\ E va este „car ne din car -nea mea”, deci o alt\ fiin]\ uma n\ de careîl leag\ o identitate trans cendent\, cercul eînchis acum, când omul î[i reg\se[te uma -nitatea, dar într-un mod diferit, prin tr-un focÎnsemn\ri­ie[ene