nire a vie]ei ce moare”; sau, în Vara, „po -etul contureaz\ o imagine impresionant\ amuncii ]\ranilor sub ar[i]a cumplit\ a soarelui.În lanurile de grâu, scânteietoare, el ve -de sudoarea iobagilor:„Cl\dind r\coritoarecomori pentru cei tari.../ Pe când în ]ern\plânge un copila[ cu plete”; poezia Vântu -le „exprim\ în ideea romantic\ a invoc\riivântului ca for]\ a naturii, un îndemn la ati -tudine activ\ fa]\ de tabloul mizeriei socia -le:„Vântule, nebunule,/ De ]i-ai rupe stru nele,/C\ tu cân]i de-nmormântare (...) ia maibine dac\ po]i,/ Chinurile de la to]i”; înpoezia Mângâiere „poetul se adreseaz\ u -nui Satan imaginar, b\tut în armat\, conso -lându-l cu propria-i experien]\ în aceast\materie: „Vezi, pesemne-avui noroc:/ Suntbeteag, dar am sc\pat“ Poezia este scri s\în epoca în care mi[carea muncitoreasc\porne[te o sus]inut\ campanie împotrivab\t\ii în armat\”. Etc, etc. Caracterizareageneral\ a acestei poezii, v\zut\ astfel, nuputea s\ fie alta decât tot una care s\ consunecu programul partinic la care scriitorulera rechemat în actualitate: „... în via]\ els-a al\turat luptei clasei muncitoare, în po -ezie Pincio nu a putut s\ treac\ pragul caredesparte revolta individual\ împotriva nedrept\]iisociale, de îndemnul la revolta ma -selor împotriva acestei nedrept\]i”, dar Pin -cio a manifestat „tendin]a c\tre tabloul realistal lumii înconjur\toare, acuzator pentruorânduirea capitalist\”.În realitate, Ion P\un-Pincio este unuldintre acele, atât de numeroase, persona li -t\]i creatoare din literatura noastr\ care s-austins din via]\ mult prea devreme pentru afi putut întregi cu adev\rat o oper\ semnifi -cativ major\, pe m\sura talentului ce se întrevedeaîn crea]iile de tinere]e, r\mânând– în perspectiva istoriei literare – ca o inte -resant\ (cel pu]in) promisiune. El s-a n\scutla 17 august 1868 într-o familie de intelectuali,la Mih\ile[ti – Boto[ani (tat\l subprefectla Dorohoi, mama, în tinere]e ar\tân -du-[i disponibilitatea spre publicistic\, a sem -nat articole în presa local\ sub numele Ma -ria Cozmi]\) [i a p\r\sit pentru totdeauna lu -Însemn\riie[eneMartin Schongauer:mea acesta la numai 26 de ani, din cauzau nei infec]ii provocate stupid (tratând ne co -respunz\tor un abces la buz\, aceasta s-a pre -f\cut în antrax [i a evoluat într-o „me ningit\purulent\”, cum informa Adev\rul, în ne -crologul publicat în num\rul din 1 ia nuarie1895) la 30 decembrie 1894, la Bucure[ti.Urmeaz\ liceul din Pomârla [i Boto[ani.În aceast\ perioad\ debuteaz\ cu versuri înpaginile Familiei (1888), apoi semneaz\ înpublica]ia muncitoreasc\ Drepturile omului,în Ilustra]iunea român\ [i Contemporanul,de atmosfera c\ruia se simte atras [ic\ruia, ideologic, îi va r\mâne fidel. R\masorfan de tat\ la vârsta de 12 ani (tentativa deScuta urma Conservatorul din Ia[i e[ueaz\ lip -sindu-i mijloacele de între]inere), este nevoits\-[i caute de lucru, indiferent ce, a[a încât,la începutul anului 1892 ajunge telegrafistîn Bucure[ti, meserie care nu-i place, sim -]indu-se cu adev\rat chinuit, dar, pentru mo -ment, neavând încotro („Am intrat la tele -graf – îi scrie unui amic – [i atmosfera astam\ îneac\. Cel pu]in deocamdat\ mediulacesta m\ dezgust\. În telegraf e ca [i lacazarm\ /.../ Nu v\d înaintea ochilor decâtmutre cu preten]ii, cari te vor supus. {i drepts\-]i spun, între ei m\ simt ca un idiot. N\ -d\jduiesc îns\ c\ cu vremea o s\-mi treac\[i n\du[elile acestea – m-oi deprinde poateochiul anticarului · ochiul ant77
ochiul anticarului · ochiul ant[i cu mizeriile telegrafiei.”). P\r\se[te Bucu -re[tiul pentru o iluzie de mai bine, într-o co -mun\ din B\r\gan, dar cu salariul de mi zeriepe care îl prime[te nu se poate între ]inecorespunz\tor [i se îmboln\ve[te. Renun]\la post [i pleac\ la Br\ila, unde i se stabiliseîntre timp familia, dar curând revi ne în capi -tal\ [i se angajeaz\ casier la ber\ ria „Gambrinus”a lui Caragiale. Din cauza s\n\t\]ii[ubrezite, trebuie s\ abandoneze îns\ acestserviciu care îl solicita la nop]i nedormite înanturajul mu[teriilor cheflii. În cearc\ s\ tr\ -iasc\ din colabor\ri la Arhiva [tiin]ific\ [iliterar\, Adev\rul, Evenimen tul literar, Li -teratur\ [i [tiin]\ – f\r\ prea bune rezulta -te financiare. Se prezint\ la un concurs pentruocuparea unui post de re dactor la Viea -]a lui Vlahu]\, pe care îl ra teaz\, a[a c\ abiadin 1894, când apare Lu mea nou\, organal partidului social-democrat, dobânde[teun loc sigur de munc\, în redac]ia acestuia.Aici îi cunoa[te [i se a propie de C. Dobrogeanu-Gherea,A. Bacalba[a, C. D. An -ghel, C. Mile [i al]ii, dobândind în rândulmuncitorimii o anume notorietate, luând par -te la formele primare de organizare muncitoreasc\la noi. Între ]inând rela]ii amicalecu D. Anghel [i cu Gheorghe din Moldova,beneficiaz\ de o invita]ie din partea acestorapentru o c\l\ torie în Italia, de unde,cople[it de impresii („Dup\ un ceas petrecutîntr-un muz\u sau aiurea – noteaz\ An -ghel, referitor la companionul s\u, în impre -siile de c\l\torie pe care le scrie – era cune putin]\ s\-l mai ur ne[ti din loc: îi era deajuns pentru ziua a ceea. Se a[eza pe sc\rilecheiului [i, ca mul]i b\trâni ce stau [i se în -c\lzesc la soare, sta [i el [i visa. E drept c\impresiile lui c\p\ ta te erau puternice [...]p\ cat c\ din scrie ri le r\mase de la el nu s-aresfrânt mai aproape nimic din ele”) î[i do -bânde[te [i pse udoni mul, dup\ numele uneigr\dini – pin cio – din Roma.Este o fire contemplativ\, un însingurat(„Nu [tiu ce naiba s\ fac, s\ pot sc\pa odat\de melancolia urâtului”, se confeseaz\ el în -tr-o alt\ coresponden]\ din Bucure[ti), po e -zia sa resim]indu-se de rezonan]e emines -ciene, mai cu seam\ în registrul erotic („Iarcum luna trece-n cale-[i,/ Poleind a tale gea -muri,/ Te-ar\ta a[a frumoas\/ Printre-a arborilorramuri...// [i în farmecul t\cerii,/Prade-i degetelor tale,/ La vreun F\t-Frumosse vede/ Te gândeai cu foc [i jale...//Eu, vr\jit, stam sub fereastr\/ F\r\ ca s\-miprinzi de veste.../ ...{i azi, trist, tot nu [tiu înc\/ Cine-i f\tul din poveste” – ?), dove dind ca -lit\]i de pastelist („În limpede albastru r\sareluna plin\./ E-o lini[te de toam n\... [i-i li -ni[te-n p\dure;/ Pe toate le presar\ o sar -b\d\ lumin\/ {i lene[ cat\ ochii pe.ntinsulapei sure.// Se pare cum c\ moartea, dinlini[tita raz\,/ Un giulgiu alb ar ]ese pentruunimens sicriu;/ [i-n lumea p\r\sitei singu -r\t\]i vegheaz\,/ În tremurul t\cerei, cân -tarea unui râu...” – Noapte, I), dar atmosfe -ra versurilor sale e sumbr\, bacovi an\ avantla lettre („Eram atât de trist [i sin gur,/ Înpreaj ma mea [i înapoi,/ C\deau, în goluldin p\ dure,/ Din s\lcii, galbenele foi.// E -ram eu singura via ]\ - / {i-n lini[tea din giurulmeu, / În trista m\re]ie-a mor]ei,/ P\reac\ m\ cufund [i eu...” – Vae soli...). {i, desi -gur, totul e într-o ap\sare mohorât\ a unorpicturi rurale ale s\r\ciei din satele nevoia[e(„Sub învechi tele stre[ini de pa ie,/ Atârn\tre murând paianjeni uzi” – Toam na; „Senal]-o jale de t\mâie-n urm\;// Un cimitire parc\ întrea ga ta via]\” – Sonet. [.a.), darîn lirica a ceasta e greu [i, desigur, abuziv s\vezi o re volt\ social\. Singura po ezie ce poa -te fi gura îns\, sub bune auspicii, într-o antologiede literatur\ socialist\, e În tâi mai,dar nici aceasta nu are sonorit\]ile de manifest,a[a cum ar dori Ion Vitner („e xist\ înpoezia lui muguri ai unei lirici a viitorului,semnele al\tur\rii lui de mi[carea muncito -reasc\, urmele pe care combativita tea claseimuncitoare a reu[it s\ le lase în aceast\ dez -n\d\j duit\ lir\”): „Întinerit\-i fi rea sub cer depri m\var\./ Pe drum se-n[ir-o oaste – e oas -tea proletar\./ Nici zâng\niri de arme, nicisar b\da famfar\.../ Ci ochii veseli cat\: c\-nal be slove-i scris/ Pe flamurile ro[ii luminaunui vis...// Se duc cântând pe strad\ [i-nmintea tuturor,/ E-o dul ce-nfl\c\rare degând mântuitor./ {i tot mai blând r\sun\cânt\ri molcomitoare:/ Un vis ce î[i revars\iubirea în popoare – / Iar pri m\vara cerneun colb m\runt de floare...”Mult mai robust\ e pu]ina sa proz\ lite -rar\ – câteva schi]e [i articole – în care se re -flect\, într-adev\r, lumea celor ce muncesc,cu problematica lor existen]ial\, dramatic\.Nostalgic [i descriptiv, Ion P\un-Pincioevoc\ imaginea satului tradi]ional în termenireali[ti, aproape reporterice[ti („Ce albe îscasele toate – pân\ [i cea din fund, ce par -c\ st\ s\ pice sub greutatea acoperi[ului gal -ben... Ferestrele mici, unele din ele numaidintr-un geam, iar de jur-împrejurul lor [i aprispei, a tras gospodina casei brâie albastre[i ro[ii, s\ înveseleasc\ ochii, s-alunge par -c\ din gând, m\car pentru o clip\, s\r\ cia [igrija omului nevoia[... Bie]ii s\teni, toat\ va -ra la munc\, în ar[i]\... Toat\ vara fac um br\lanurilor înfierbântate de soare, mun cind cât]ine ziua de mare pentru un pumn de f\ in\,care de multe ori se nemere[te a prins\ [ia mar\...” {.a.m.d. – La ]ar\). Alteori, confesiv,se refer\ la propria-i via]\, la propriuldestin, ce se confund\ cu acela al semenilorr\ma[i la ]ar\ („{i anii trec, se scurge vremeapic cu pic, iar tu ispr\ve[ti [coala, tefaci mare, e[ti om serios acum, numai ceasulluptei întârzie s\ sune... Nu-i vorb\, a -cum nici nu te prea gr\be[ti. Iar via ]a e tota[a de dureroas\ pe<strong>nr</strong>tru cei ce su fer. {i n\ -ruiesc la vânt, acelea[i bocete în sa tele înde -p\rtate. Pe acolo [i acum, în nici un col], nulic\re[te zâmbetul bucuriei. Ace ea[i s\ r\ciela ]ar\, aceea[i jale [i foame pretutindeni” Etc.– Anii cumin]esc...). Scurtele schi ]e – epicapropriu-zis\ – fixeaz\ biogra fii de- terioratesocial (Sub [opron), destine e[u ate social(Bietul Gheorghe), portrete de mi litan]i sociali[ti(Jean Volders) sau idile cu fi nal trist(Dragoste). Uneori e moralist [i fi losofeaz\în articole polemice (Sentimentul religios înart\) ori satirice în ordine politic\ (Parazit;O. Carp [i Gh. Din Moldova). E o literatur\de rezonan]\ scurt\, de joas\ altitudine, pecare autorul n-a avut [ansa s-o de s\vâr [eas -c\ într-o oper\ artistic\ de amplitudine.78Însemn\riie[ene