Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

nire a vie]ei ce moare”; sau, în Vara, „po -etul contureaz\ o imagine impresionant\ amuncii ]\ranilor sub ar[i]a cumplit\ a soarelui.În lanurile de grâu, scânteietoare, el ve -de sudoarea iobagilor:„Cl\dind r\coritoarecomori pentru cei tari.../ Pe când în ]ern\plânge un copila[ cu plete”; poezia Vântu -le „exprim\ în ideea romantic\ a invoc\riivântului ca for]\ a naturii, un îndemn la ati -tudine activ\ fa]\ de tabloul mizeriei socia -le:„Vântule, nebunule,/ De ]i-ai rupe stru nele,/C\ tu cân]i de-nmormântare (...) ia maibine dac\ po]i,/ Chinurile de la to]i”; înpoezia Mângâiere „poetul se adreseaz\ u -nui Satan imaginar, b\tut în armat\, conso -lându-l cu propria-i experien]\ în aceast\materie: „Vezi, pesemne-avui noroc:/ Suntbeteag, dar am sc\pat“ Poezia este scri s\în epoca în care mi[carea muncitoreasc\porne[te o sus]inut\ campanie împotrivab\t\ii în armat\”. Etc, etc. Caracterizareageneral\ a acestei poezii, v\zut\ astfel, nuputea s\ fie alta decât tot una care s\ consunecu programul partinic la care scriitorulera rechemat în actualitate: „... în via]\ els-a al\turat luptei clasei muncitoare, în po -ezie Pincio nu a putut s\ treac\ pragul caredesparte revolta individual\ împotriva nedrept\]iisociale, de îndemnul la revolta ma -selor împotriva acestei nedrept\]i”, dar Pin -cio a manifestat „tendin]a c\tre tabloul realistal lumii înconjur\toare, acuzator pentruorânduirea capitalist\”.În realitate, Ion P\un-Pincio este unuldintre acele, atât de numeroase, persona li -t\]i creatoare din literatura noastr\ care s-austins din via]\ mult prea devreme pentru afi putut întregi cu adev\rat o oper\ semnifi -cativ major\, pe m\sura talentului ce se întrevedeaîn crea]iile de tinere]e, r\mânând– în perspectiva istoriei literare – ca o inte -resant\ (cel pu]in) promisiune. El s-a n\scutla 17 august 1868 într-o familie de intelectuali,la Mih\ile[ti – Boto[ani (tat\l subprefectla Dorohoi, mama, în tinere]e ar\tân -du-[i disponibilitatea spre publicistic\, a sem -nat articole în presa local\ sub numele Ma -ria Cozmi]\) [i a p\r\sit pentru totdeauna lu -Însemn\ri­ie[eneMartin Schongauer:mea acesta la numai 26 de ani, din cauzau nei infec]ii provocate stupid (tratând ne co -respunz\tor un abces la buz\, aceasta s-a pre -f\cut în antrax [i a evoluat într-o „me ningit\purulent\”, cum informa Adev\rul, în ne -crologul publicat în num\rul din 1 ia nuarie1895) la 30 decembrie 1894, la Bucure[ti.Urmeaz\ liceul din Pomârla [i Boto[ani.În aceast\ perioad\ debuteaz\ cu versuri înpaginile Familiei (1888), apoi semneaz\ înpublica]ia muncitoreasc\ Drepturile omului,în Ilustra]iunea român\ [i Contemporanul,de atmosfera c\ruia se simte atras [ic\ruia, ideologic, îi va r\mâne fidel. R\masorfan de tat\ la vârsta de 12 ani (tentativa deScuta urma Conservatorul din Ia[i e[ueaz\ lip -sindu-i mijloacele de între]inere), este nevoits\-[i caute de lucru, indiferent ce, a[a încât,la începutul anului 1892 ajunge telegrafistîn Bucure[ti, meserie care nu-i place, sim -]indu-se cu adev\rat chinuit, dar, pentru mo -ment, neavând încotro („Am intrat la tele -graf – îi scrie unui amic – [i atmosfera astam\ îneac\. Cel pu]in deocamdat\ mediulacesta m\ dezgust\. În telegraf e ca [i lacazarm\ /.../ Nu v\d înaintea ochilor decâtmutre cu preten]ii, cari te vor supus. {i drepts\-]i spun, între ei m\ simt ca un idiot. N\ -d\jduiesc îns\ c\ cu vremea o s\-mi treac\[i n\du[elile acestea – m-oi deprinde poateochiul anticarului · ochiul ant77