Insemnari iesene, nr 2 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

meridiane şi paralele · meridi74De altfel, unul din poemele cele mai citate de comentatorii luiIbn Hazm (evocat mai ales pentru numirea slujbei cre[tinilor,semn al toleran]ei celui considerat îndeob[te un mare polemist peteme religioase) e o aglomerare de asemenea simboluri (semilu na,clopotele, curcubeul, p\unul), v\dind [i cunoa[terea poeziei persane,sau, în orice caz, a poeziei rafinate scrise în epoc\ la Bag -dad: „Ai venit: semiluna din cer ne privea,/ înainte s\ bat\cre[tinii clopote, jos;/ semiluna p\rea sprânceana unui b\ trân,/jum\tate albit\; sau talp\-n arc gra]ios;/ [i deodat\-a ie[it curcu -beu-n culori,/ cum, rotind, evantaiul p\unul [i-a scos.“Anii petrecu]i ca dreg\tor la cur]ile califilor l-au ajutat s\ în]e -leag\ felul de a fi al conduc\torilor, uneori exemplificând tocmaicu portretul unui prin] tr\inicia [i statornicia prieteniei (versuri„compuse pentru fiul emirului credincio[ilor An-Nasir, care îmiera prieten: «Te îndr\gesc cu-o f\r’ de-apus prietenie / când al -tele-s miraje doar, se [tie.»“). Con[tient de rolul istoriei, pe careo vede ca arhiv\ de studiat pentru evitarea gre[elilor, vorbe[tecu am\r\ciune (din experien]\ proprie) de r\zboaie interne, revolte,ucideri, crucific\ri, jafuri. „A venit valul r\zboirii, armate -le berbere ne-au pr\dat palatul din partea de r\s\rit a Cor dobei,[i s-au instalat acolo. Necazurile s-au îngr\m\dit asupra-mi[i a trebuit s\ plec din Cordoba pentru a locui la Almeria.”Asemenea evoc\ri dramatice sunt contragreutatea „exage -r\rilor poeziei”, de care autorul e con[tient, chiar ironizându-leîn final, spre a ne asigura din nou c\ „în epistola mea eu m-am]inut de adev\ruri cunoscute, în afara c\rora nimic nu este, [im-am mul]umit s\ amintesc cele ce pot fi de ajuns, spre a nurupe cu metoda [i obiceiurile poe]ilor”.5. Stilul lui Ibn HazmProza teologului e foarte elegant\, echilibrat\, cu fragmentedin propriile poezii (uneori prea lungi, dar autorul e con[tient deasta), neocolind artificiile retorice [i considera]iile despre arta po -etic\: „Poe]ii vorbesc... ar\tându-[i talentul de a g\si idei [i gân -duri adânci, fiecare dup\ puterea [i firea sa. Îns\ e o price pereverbal\, o întors\tur\ a limbajului, un exces de elocven]\,sunt afirma]ii frumoase, dar neîntemeiate. Unul se arat\ mul -]umit c\ acela[i cer îl acoper\ [i pe el [i pe iubita sa, altul c\p\mântul îi poart\ pe amândoi. Unul se mul]ume[te c\ ziua[i noaptea îi înv\luie în alternan]a lor [i tot a[a, a[ putea s\ daumulte pilde, fiecare poet str\duindu-se s\ ajung\ primul la oculme a c\ut\rii [i s\ dobândeasc\ întâietatea subtilit\]ii.”Dup\ moda autolaudei din poezia arab\ (fahr), Ibn Hazm î[iafirm\ uneori propria m\iestrie, de pild\, când descrie iubirea caapropiere în dep\rtare: „În acest sens am compus versuri de ne -înlocuit, c\ci nu se poate scrie ceva în urma lor în aceast\ li -nie, fiindc\ l\muresc apropierea în dep\rtare: «Mi-au spus: ]i-edeparte iubitul. R\spund: Îmi ajunge/ c\ e cu mine-n aceea[iepoc\, din care nu scap\./ Soarele trece deasupra mea [i a lui,/[i din nou în fiece zi o ia de la cap\t./ Po]i s\ spui c\-i departede mine, când între noi/ nu-i altceva de trecut decât ziua-e ta -p\?/ Împreun\-n cunoa[terea lui Allah [i-a crea]iei:/ apropie -rea aceasta îmi e de-ajuns s\ ne-ncap\.“Dar asemenea momente sunt rare, Ibn Hazm pledând în ge -neral pentru modestie [i concizie, pe cea de-a doua incluzând-oîntre virtu]ile stilistice recomandate de Coran (a vorbi mult ducela nonsens [i minciun\, islamul nu apreciaz\ vorbele goale, niciipocrizia; a vorbi prea mult îl face pe om s\ simt\ c\ a realizatceva [i c\ nu mai are nevoie s\ pun\ vorbele în fapt\). Astfel,sunt frecvente afirma]iile gnomice, de genul „când leul doarme,lumea nu-l ia în seam\”.Martin Schongauer:IisusÎnsemn\ri­ie[ene