Educatia in mediile dezavantajate.pdf - Centrul Educatia 2000+

EDUCAŢIA ÎN COMUNITĂŢILE DEZAVANTAJATEmasă rotundă organizată de CEDU 2000+Bucureşti, 28 aprilie 2004Egalitatea oportunităţilor educaţionale: concept şi politică şcolară în contextromânescEgalitatea oportunităţilor educaţionale, concept dezvoltat de sociologia educaţiei laînceptul anilor ’70, rămâne unul deosebit de actual şi astăzi atât la niveluldezbaterilor teoretice, cât şi prin implicaţiile pe care le are asupra politiciloreducaţionale. Actualitatea conceptului vine din faptul că, în ciuda consensuluivaloric asupra dezirabilităţii egalităţii de şansă în educaţie, starea de fapt a sistemeloreducaţionale este caracterizată încă de inegalitate. Există deci o presiune firească sprecoerenţă, spre o punere în acord a opţiunilor valorice cu realitatea. Cerinţa pentru omai mare egalitate a oportunităţilor educaţionale nu vine doar dinspre teoreticieniieducaţiei, interesaţi să-şi vadă conceptele şi construcţiile teoretice puse în practică,sau dinspre decidenţii politici interesaţi de mai multă egalitate pentru a-şi realizaprogramele politice, ci chiar dinspre subiecţii egalităţii de şansă, dinspre publicullarg. Creşterea cererii de educaţie pentru nivele din ce în ce mai înalte de şcolaritateşi creşterea preocupărilor părinţilor legate de calitatea educaţiei sunt presiuniconstante care aduc în actualitate conceptul de egalitate a oportunităţiloreducaţionale şi în special căutarea unor modalităţi practice de transpunere a acestuiaîn politici educaţionale. Cel mai adesea politicile şcolare de egalizare aoportunităţilor educaţionale au fost privite de către decidenţii politici sau de cătreunii teoreticieni ai educaţiei ca mijlocul predilect de reducere a inegalităţilor dinsocietate. La fel de adevărat este faptul că o parte a sociologilor educaţiei au afirmatrăspicat că nu există nici o relaţie (sau dacă există este una slabă) între egalitateaoportunităţilor educaţionale şi egalitatea oportunităţilor sociale. Mai mult chiar,sociologii radicali au afirmat că şcoala nu este decât un mijloc de reproducere ainegalităţilor sociale, un mijloc de perpetuare a structurii sociale. Între cele douăpoziţii extreme, poziţia de mijloc ar susţine că şcoala, prin politicile de egalizare aoportunităţilor educaţionale, se poate constitui într-un instrument al reduceriiinegalităţilor sociale doar în măsura în care aceste inegalităţi sunt diminuate la1

ândul lor prin politici sociale şi economice care vizează acest scop. Cu alte cuvinte,reducerea inegalităţilor sociale contribuie la reducerea inegalităţilor şcolare care larândul ei se răsfrânge pozitiv asupra şanselor de viaţă ale indivizilor. Aceastădiscuţie asupra egalităţii oportunităţilor educaţionale este cu atât mai actuală încontext românesc unde după 14 ani de tranziţie, ca urmare a schimbărilor produse,societatea tinde să devină una din ce în ce mai polarizată.Societatea românească a devenit în cei 14 ani de tranziţie postcomunistă din ce în cemai polarizată, o societate în care diferenţele de statut social sunt din ce în ce maivizibile şi mai greu de depăşit. Clivajele manifeste între grupuri şi categorii sociale seobservă în toate domeniile vieţii sociale, iar învăţământul nu face excepţie de laaceastă regulă. Egalitatea oportunităţilor educaţionale, principiu generos al oricăruisistem educaţional, riscă să devină o sintagmă goală de conţinut în condiţiile în carerealitatea de facto a sistemului de învăţământ românesc este confruntată cu situaţii deinegalitate. Chiar şi în accepţiunea restrânsă a conceptului, cea de egalitate de acces,diferenţele manifeste între grupuri sociale şi comunităţi în privinţa şanselor şcolaresunt atât de mari încat putem considera că, din punct de vedere al echităţii, sistemulromânesc de învăţământ are încă probleme serioase.Vom căuta să punem în evidenţă modul în care stratificarea socială îşi puneamprenta asupra şanselor şcolare pentru a produce sau a reproduce, în termenii luiBourdieu, inegalităţile sociale. Nu suntem în nici un fel partizani ai “posibilismului”şi considerăm că şcoala nu poate compensa în totalitate influenţa negativă pe care ostructură socială dezechilibrată, polară o are asupra şanselor educaţionale ale copiilorşi, mai departe, asupra şanselor de viaţă ale adulţilor. Pe de altă parte, nu putem săfim nici în tabăra “pesimiştilor” care consideră că şcoala nu poate şi nu trebuie săfacă nimic pentru crearea unor oportunităţi educaţionale egale. Este rolul şcolii sărealizeze o egalitate de acces iar al societăţii şi al guvernanţilor să urmărească odiminuare a inegalităţilor sociale, o menţinere a lor în limite acceptabile.2

Modalităţile prin care sistemul şcolar creează şi menţine inegalitatea de acces în faţaeducaţiei sunt mediate în toate cazurile de calitatea educaţiei oferită elevilor care seinstruiesc în şcolile publice, principala formă de şcolarizare în cazul învăţământuluipreuniversitar. Sistemul de învăţământ românesc este unul dual nu prin design ciprin calitatea diferenţiată a educaţiei oferite de către şcolile publice. Clasificareaneoficială dar reală a şcolilor în şcoli de elită versus şcoli slabe consacră trasee deviaţă diferenţiate ale copiilor şi adolescenţilor: viitori absolvenţi de facultate şi viitorişomeri sau beneficiari ai ajutorului social. Dihotomia societăţii româneşti polarizate(bogaţi vs. săraci) se suprapune dihotomiei tipurilor de şcoli (şcoli de elită vs. şcolislabe) pentru că, aşa cum arată datele de cercetare, şcolile slabe sunt plasate înzone/comunităţi/vecinătăţi sărace iar şcolile de elită în spaţii sociale cu mult maiafluente. Axele inegalităţilor şcolare pot fi măsurate astfel de-a lungul cuplurilorpolare centru-periferie, rural-urban, romi-neromi. Arhitectura săraciei este unacomplexă şi dinamică şi la fel este şi arhitectura inegalităţilor şcolare care o reflectă.Zone până nu demult prospere precum zonele monoindustriale au devenit, prinrestructurarea economică, zone sărace. Ghetourile nu sunt neapărat plasate laperiferia localităţilor deşi e drept că la periferie, la margine întălnim cele mai multeghetouri iar acestea sunt cel mai adesea locuite în comunităţi compacte de către etniciromi. Diviziunea centru - periferie caracterizează şi mediul rural, chiar dacă nuputem vorbi în acest caz de ghetouri. Comunele bogate conţin sate sărace şi satelebogate conţin periferii aflate în starea de săracie.Fenomenul segregării este cel care împarte şcolile în şcoli de elită şi şcoli slabe, şcolicu o calitate ridicată a educaţiei şi şcoli în care calitatea educaţiei se află la standardeinacceptabile. Segregarea şcolară este economică şi etnică deopotrivă. Mecanismelesegregării sunt în unele cazuri subtile şi dificil de surprins şi sancţionat printr-un textde lege. Câteva modalităţi prin care se realizează procesul segregării sunturmătoarele:• abandonarea şcolilor cu mulţi elevi romi sau săraci de către profesorii calificaţi,• refuzul unor şcoli de a înscrie copii romi pe motivul insuficienţei spaţiului,• organizarea unor şcoli pe clase de elită vs. clase slabe,3

Atmosfera şcolară în aceste clase este mai degrabă rigidă şi centrată pedisciplină. Aşteptările profesorilor sunt adesea biasate iar mediul şcolar nuîncurajeaza performanţa.Cu câteva excepţii notabile pe care acest colocviu îşi propune sa le trateze politicileşcolare de egalizare a oportunităţilor educaţionale lipsesc din peisajul reformeieducaţionale întreprinse în ultimii ani. Dimpotrivă, cultura şcolara încurajeazăelitismul, centrarea exclusivă pe elevii cu abilităţi deosebite, capabili de performanţeolimpice în detrimentul valorificării potenţialului celor mai mulţi.Intervenţii ale participanţilor la dezbatereEducaţia:un drept al tuturor copiilor; o obligaţie a noastră!Pierre Poupard, reprezentanţa UNICEF RomâniaDirecţiile strategice propuse de ONU în domeniul educaţiei, în cadrul declaraţiei “OLume Demnă pentru Copii” cu ocazia Sesiunii Speciale pentru Copii din 2002,vizează obiective strategice precum: o şcolarizare accesibilă tuturor copiilor şiadolescenţilor, reinserţia şcolară a copiilor care au abandonat, a copiilor cu nevoispeciale şi a celor cu dizabilităţi şi asigurarea succesului şcolar al acestora, creareaunui mediu de învăţare prietenos. Ca urmare a acestor obiective asumate prioritateaUNICEF în România o constituie educaţia în comunităţile dezavantajate şi maiprecis, asigurarea unui acces egal şi echitabil la o educaţie de calitate. Printreiniţiativele UNICEF pentru realizarea acestor obiective strategice se numără: proiectecare adresează educaţia timpurie şi preşcolară, educaţia pentru cetăţeniedemocratică, înfinţarea Zonelor de Educaţie Prioritară, formarea cadrelor didacticerome şi nerome, stimularea creării unor şcoli prietenoase în mediul rural, înfiinţareacentrelor educaţionale în comunităţile rurale şi urbane cele mai defavorizate,producerea de materiale educaţionale pentru elevii români sau romi, dezvoltarea5

Programul s-a confruntat iniţial cu dificultatea stabilirii precise a grupului ţintăcăruia programul îi este dedicat şi anume elevii romi. Deoarece singurul mod moralacceptabil de a identifica etnia este autodeclararea, din dorinţa de a evita etichetarea,comitetul de sprijin al acestui program a decis utilizarea unor criterii auxiliare dar cu ocapacitate ridicată de incluziune a comunităţilor de romi dezavantajate. Astfel, aufost utilizate precum criterii de identificare a grupurilor ţintă următoarele:• Numărul mare de membri în familie, care se asociază cu săracie acentuată• Comunităţile sărace în care copiii nu frecventează şcoala pentru a munci sau arealiza diverse activităţi• Şcolile cu rezultate şcolare foarte scăzute, care se află în comunităţi izolate,unde infrastructura nu este dezvoltată, în care există sărăcie, izolare culturalăşi socială• Lipsa de librării, de biblioteci, de posibilităţi de comunicare, lipsa de ziare• Existenţa unui număr foarte mare de profesori necalificaţiProgramul are trei obiective principale:• asigurarea învăţămîntului preşcolar pentru copiii care provin din comunităţilecu romi• prevenirea abandonului şcolar prin derularea unor programe suplimentare deremediere şcolară, de ajutor suplimentar de după-amiază, dar şi prin cursuride formare în multimple domenii pentru profesorii din şcolile cu un procentridicat de elevi romi• educaţia remedială prin organizarea şcolii de şansa a doua pentru pentruelevii care au finalizat învăţământul primar dar nu şi pe cel gimnazialAcest al treilea obiectiv reprezintă continuarea unui proiect inovator al CEDU 2000+,proiect care îşi propune să ofere elevilor cuprinşi în programele de şansa a doua odiplomă de sfârşit de învăţământ obligatoriu, o certificare profesională de nivel decalificare I corespunzătoare şcolii de ucenici într-o perioadă relativ scurtă (trei ani şijumătate).7

Programul Phare Accesul la educaţie al grupurilor defavorizate cu focalizare pe romi a fostconceput în ideea unei şcolii şi a unei educaţii incluzive care să îi cuprinde şi pe romi.În această idee programul şi-a propus să corecteze unele situaţii de excludere care îiafectează pe romi şi anume segregarea acestora în clase sau şcoli separate, care celmai adesea prezintă o calitate mult mai scăzută a educaţiei comparativ cu celelalteşcoli din sistem. În acest sens MEC a trimis inspectoratelor şcolare judeţene onotificare prin care se cere acestora să analizeze situaţiile de segregare existente şi săconceapă planuri de desegregare în şcolile în care acest fenomen este prezent.Educaţia în medii defavorizate – consideraţii generaleLigia Sarivan, Cercetător, Institutul de Ştiinţe ale EducaţieiCalitatea educaţiei în mediile defavorizate se poate realiza prin creşterea locului pecare curricuculumul la decizia şcolii (CDŞ) îl ocupă în prezent. Oferirea unoralternative în ceea priveşte oferta de învăţare poate conduce la o creştere a calităţiieducaţiei. Un CDŞ flexibil şi consistent ar putea rezolva o serie de probleme pe carecurriculumul naţional trunchi comun nu le poate soluţiona şi anume: problemele deadaptare şcolară care presupun diferenţierea şi chiar individualizarea oferteieducaţionale, îmbunătăţirea legăturilor cu comunitatea şi responzabilizarea acesteiavis-a-vis de educaţie prin intermediul proiectelor comunitare, depăşireasegmentărilor academice artificiale şi a specializărilor înguste prin crearea zonelor deintegrare curriculară şi oferirea de cunoştiinte utile elevilor pentru confruntarea cuviaţa reală.O altă linie de dezvoltare dintr-un curriculum flexibil iniţierea şi extinderea oferteirecuperatorii, altfel spus existenţa de programe, planuri, programe de învăţământ înregim şansa a doua pentrut acei copii care au abandonat şcoala la un anumit momental parcursului şcolar oferirea posibilităţii de completare a studiilor, apreprofesionalizării şi profesionalizării.Portretul ideal al profesorului ar include în această perspectivă viziuneatransdisciplinară, capacităţi crescute de relaţionare, spirit inovativ, originalitate,abilitatea utlilizării eficiente a unor resurse didactice limitate.8

O educaţie de calitate în mediile defavorizate mai presupune şi existenţa serviciilorde orientare şcolară şi consiliere, materiale educaţionale adecvate, formarea iniţială şicontinuă a cadrelor didactice.Provocări ale mediului industrial (în declin) asupra educaţieiMaria Liţă, Psihopedagog, Şcoala nr. 22, TimişoaraEducaţia din zonele industriale aflate acum în declin economic se confruntă cu maimulte provocări. Dincolo de deprivările materiale care afecteză familiile din acestezone, şcolile sunt lipsite de alternative educaţionale, de oferte şcolare care să permitădiferenţierea şi individualizarea, descentralizarea şi focalizarea pe comunitate. O altăproblemă a şcolilor situate în medii industriale în declin economic este migraţiapersonalului şi a elevilor din aceste şcoli către şcoli mai incluzive care oferă oeducaţie mai de calitate care au programe de sprijin, programe de recuperare,asistenţă psihopedagogică. În acest sens, se manifestă în prezent o tendinţă a zonelorurbane periferice de a invada centrul. În fine, o altă problemă este cea a cadrelordidactice, nu atât din punct de vedere al competenţei profesionale cât din punct devedere al atitudinilor, valorilor şi practicilor care dau naştere la diverse tipuri desegregare.Educaţia copiilor aparţinând etniei romeMihai Surdu, Cercetător, Institutul de Cercetare a Calităţii VieţiiSociologia educaţiei priveşte inegalitatea oportunităţilor educaţionale din mai multeperspective. O scurtă trecere în revistă a acestora ne poate facilita înţelegerea unoradin problemele cu care se confruntă elevii romi în sistemul de educaţie. Perspectivafuncţionalistă prin intermediul conceptului de merit pe care îl avansează considerăca inegalităţile educaţionale sunt într-o mare măsură o reflectare a inegalităţilornaturale care există între indivizi. Cu toate acestea, cercetările sociologice desfăşurateîn deceniile 7 şi 8, dar şi mai recent, arată că poziţia socială de destinaţie a indiviziloreste strâns legată de poziţia lor de plecare, de mediul social, indiferent de meritulacestora cuantificat ca şi coeficient de inteligenţă sau nivel de şcolaritate absolvit.9

Perspectiva opusă, cea conflictualistă, arată că, dimpotrivă, educaţia este în modesenţial o cultură de status şi o luptă între diverse grupuri sociale pentru a-şiconserva poziţiile sociale şi privilegiile asociate acestora.În cazul teoriei alegerii raţionale accentul se pune pe principalii actori educaţionali şianume parinţii şi copii. Educaţia este o investiţie iar valoarea investiţiei nu esteidentic percepută de o famile care are un venit de 1000E, spre exemplu, şi de ofamilie care are un venit de 100E. În aceste situaţii, familiile dezavantajate economictind să evite eşecurile şi îşi plafonează aspiraţiile şcolare în concordanţă cu nivelulresurselor.În fine, din perspectivă interacţionist simbolică important este procesul de negocieresimbolică desfăşurat în mod cotidian în cadrul clasei de elevi. Experimentelesociologice au arătat că procesele de etichetare şi gruparea omogenă a elevilor înfuncţie de abilităţi au influenţe din cele mai importante asupra succesului şi eşeculuişcolar al copiilor.Toate aceste perspective teoretice ne ajută să înţelegem din unghiuri diferite situaţiaeducaţiei copiilor romi. Plafonarea aspiraţiilor şcolare ale familiilor de romi aflate însituaţia de dezavantaj economic, poziţia de grup social marginal, exclus pe care oocupă romii în societatea românească, gruparea elevilor romi în clase omogene şiprocesele de clasificare şi etichetare la care sunt supuşi sunt perspective diferite şicomplementare care explică eşecul şcolar al romilor. Fenomenul segregării romilor îneducaţie este important deoarece se manifestă în interiorul sistemului de învăţământşi poate fi corectat cu resurse din interiorul acestuia. Segregarea romilor în educaţieconduce la o calitate scăzută a educaţiei în şcolile în care romii predomină.Cercetările sociologice au arătat că în aceste şcoli dotarile materiale, resursele umane,aşteptările profesorilor şi rezultatele şcolare ale elevilor sunt mult mai scăzutecomparativ cu celelalte şcoli din sistem. Recenta decizie MEC de a cereinspectoratelor judeţene să conceapă planuri de desegragare a acestor şcolireprezintă o recunoaştere a importanţei acestei probleme şi reflectă dorinţa rezolvăriiei. Pentru reuşita acestor planuri este necesară nu doar schimbarea clădirii şcolii ci înprimul rând a atitudinii pe care profesorii o au faţă de elevii romi.10

Intervenţia UNICEF în educaţia pentru comunităţi dezavantajateEugen Crai, Coordonatorul Programului de Educaţie, UNICEFObiectivul general al programelor educaţionale UNICEF vizează îmbunătăţireaaccesului la educaţie în zonele dezavantajate, în comunităţile vulnerabile şicomunităţile de romi. O trecere în revistă a proiectelor UNICEF, pe nivele deeducaţie ar include următoarele:• Proiectul “Creşa - un serviciu centrat pe copil”, în pareneriat cu Step by Stepcentru de educaţie şi dezvoltare profesională, a vizat introducerea uneidimensiuni educative în cadrul serviciilor oferite de creşă. A fost dezvoltată oprogramă şcolară, un curriculum adaptat pentru vârsta copiilor, a fost formatăo echipa multidisciplinară pentru a oferi un servicu integrat.• Anul acesta se lansează în parteneriat cu Step by Step un proiect referitor lacentrele metodologice zonale, centre care urmează să ofere asistenţă unuinumăr de creşe dintr-o anumită zonă.• Proiectul “Un bun început pentru şcoală” a fost derulat în parteneriat cuInstitutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Romani Criss şi MEC şi a urmăritrecuperarea într-un sistem intensiv de educaţie preşcolară a copiilor romi carenu participaseră anterior la aceast tip de educaţie.• Proiectul ”Copiii noştrii, viitorul nostru”, a fost implementat de Agenţia deDezvoltare Comunitară Împreună şi a valorificat o serie de proiecte dedezvoltare comunitară, în cadrul cărora s-a realizat înfiinţarea unor grădiniţe.• Proiectul “Copiii romi la grădiniţă” realizat în parteneriat cu Step by Step, s-aadresat atât copiilor din zonele rurale cât şi celor din zonele pre-urbane sidezavantajate, copiilor romi care au fost cuprinşi în alternativa educaţionalăStep by Step. Proiectul s-a desfăşurat în 5 grădiniţe si 2 şcoli şi a avut şi ocomponentă de protecţie socială concretizată în oferirea unui suplimentnutriţional.• Proiectele “Educaţia parentală – o modalitate de a îmbunătăţi educaţiacopilului în familie” şi “Consilidarea familiilor prin dezvoltarea abilităţilorparentale”, au vizat formarea formatorilor locali şi formare profesională a11

cadrelor didactice din învăţământul preşcolar astfel încât aceştia să poatăsusţine o educaţie parentală. Proiectul a fost sprijinit de programul MATRA.• “Împreună pentru o comunitate mai bună” este un proiect în parteneriat cuCEDU 2000+, care se derulează în 7 şcoli din mediul rural, cu populaţie romade peste 50%, proiect care vizează şi formarea cadrelor didactice,îmbunătăţirea relaţiei cu comunitatea prin încorporarea mediatorilor şcolari.Şanse egale prin educaţie – proiecte ale Centrului Educaţia 2000+Anca Nedelcu, Şef Departament, Centrul Educaţia 2000+Educaţia pentru grupurile dezavantajate constituie o prioritate a politiciloreducaţionale şi a proiectelor dezvoltate de CEDU 2000+. Un principiu de bază pecare CEDU 2000+ l-a promovat în proiectele adresate grupurilor sau comunităţilordezavantajate a fost cel al parteneriatului dintre şcoală şi comunitate în ideea căşcoala aparţine comunităţii şi aceasta trebuie implicată în demersul educativ.Strategiile de intervenţie în cadrul acestor proiecte au fost complexe şi au inclus:stagii de formare ale cadrelor didactice în teme precum managementul clasei,educaţia interculturală şi educaţia remedială, intervenţii curriculare, adaptareaofertei şcolare prin dezvoltarea de materiale educaţionale.Un astfel de proiect care a vizat strategii de intervenţie multiple a fost “Şanse Egalepentru Copiii Romi prin Programe de Dezvoltare Şcolară şi Implicarea Părinţilor”.Programul a fost finanţat de către FSD şi programul MATRA şi s-a desfăşurat în 52de unităţi şcolare din 12 judeţe ale ţării. Programul a reuşit să creeze o atmosferăprietenoasă în şcolile participante, a introdus metode noi de învăţare prin cooperare,a dezvoltat materiale educaţionale adaptate culturii şi istoriei romilor, a formatprofesorii din acester şcoli şi, poate cel mai important, a creat o relaţie de parteneriatîntre şcoală şi comunitate şi un model de bună practică.Eugen Palade, Şef Departament, Centrul Educaţia 2000+12

Proiectul “Start pentru Succes” care se află în derulare îşi propune oferirea de serviciieducaţionale şi sociale în scopul diminuării riscului de abandon şcolar. Proiectul aconceput două mecanisme de intervenţie în acest scop. Un prim mecanism serealizează prin intermediul Centrelor judeţene de asistenţă psihopedagogică carelucrează cu şcolile, cu asistenţii sociali din primării, cu membrii unor ONG-uri. Celde-al doilea mecanism îşi propune crearea unei reţele de tutori care să lucreze cucopiii care prezintă riscul de abandon şcolar. În cadrul proiectului există doua tipuride tutori: profesori sau învăţători care îi ajută pe copii să-şi facă temele sau sărecupereze ceea ce au pierdut printr-o absenţă îndelungată şi colegi din clasele maimari ai elevilor cu risc de abndon. Deşi proiectul se află abia la jumătatea perioadeide derulare şi este prematur pentru concluzii clare se pare că ambele tipuri deintervenţii sunt de succes.Monica Dvorski, Director de Programe, Centrul Educaţia 2000+Şcoala este o instituţie care stratifică într-o măsură mai mare decât societatea.Principala problemă este una de valori, de etică profesională şi de profesionalism îneducaţie. În cazurile de segregare ordonanţa MEC nu poate rezolva foarte multe înabsenţa existenţei unor cadre didactice care să manifeste profesionism.13