LUCRAREA NR. 6 POINTERI

More documents

Recommendations

Info

# include void main (void) {int x;int *p1,*p2; /* pointeri la intregi */p1 = &x; /* p1 indica spre x */p2 = p1 /* p2 indica tot spre x */printf ("p1 = %p p2 = %p", p1, p2); }/* Se afiseaza valoarea hexa a adresei lui x, nu valoarea lui x */Se observă că în funcţia printf() tipărirea se face cu formatul %p care specifică faptul că variabileledin listă vor fi afişate ca adrese pointer.• Operaţii aritmetice efectuate asupra pointeriloro Utilizarea operatorilor de incrementare şi decrementareFie secvenţa:int *p1; /* pointer la intreg */p1++;De fiecare dată când se incrementează p1, acesta va indica spre următorul întreg. Astfel, dacă p1 = 2000,după efectuarea instrucţiunii p1++, acesta va fi p1 = 2004 (va indica spre următorul întreg).‣ După fiecare incrementare a unui pointer, acesta va indica spre următorul element al tipului său debază.‣ După fiecare decrementare a unui pointer, acesta va indica spre elementul anterior.Valoarea pointerilor va fi crescută sau micşorată în concordanţă cu lungimea tipului datelor spre careaceştia indică, aşa cum se poate vedea în exemplul următor:Cum valoarea indirectată de un pointer este o l-valoare, ea poate fi asignată şi incrementată ca oricealtă variabilă. O l-valoare (left value) este un operand care poate fi plasat în stânga unei operaţii deatribuire. Verificaţi utilizarea pointerilor din programul următor:# include void main(void) {short *pi, *pj, t;long *pl; double *pd;short i, j;i=1; j=2; t=3;printf("i= %d, j= %d\n", i, j);pi=&i; pj=&j;printf("pi= %p, pj= %p\n", pi, pj);*pj /= *pi+1;printf("*pi= %d *pj= %d\n", *pi, *pj);*pj /= *pi+2;printf("*pi= %d *pj= %d\n", *pi, *pj);printf("++pj= %p, ++*pj= %d\n",++pj,++*pj); }o Utilizarea operatorilor de adunare şi de scădereLa sau dintr-un pointer, se pot aduna sau scădea valori de tip întreg. Rezultatul este un pointer deacelaşi tip cu cel iniţial, indicând spre un alt element din tablou. De exemplu,p1 = p1 + 9;face ca p1 să indice spre al 9-lea element având tipul lui p1, considerând că elementul curent este indicatde p1. Evident că valoarea pointerului se va modifica corespunzător lungimii tipului datei indicată prinpointer.Exemplu:int *p1; /* Pointer la intreg */p1 = p1 + 9;Dacă valoarea p1 = 3000, atunci p1 + 9 va avea valoarea:(valoarea lui p1)+9*sizeof(int)=3000+9*4=3036Aceleaşi considerente sunt valabile în cazul în care un întreg este scăzut dintr-un pointer. Dacă doipointeri de acelaşi tip sunt scăzuţi, rezultatul este un număr întreg cu semn care reprezintă deplasamentuldintre cei doi pointeri (pointerii la obiecte vecine diferă cu 1).În cazul tablourilor, dacă pointerul rezultat indică în afara tabloului, rezultatul este nedefinit.Dacă p indică spre ultimul membru dintr-un tablou, atunci (p+1) are valoare nedeterminată.Observaţii :• Nu se pot aduna sau scădea valori de tip float sau double la/sau dintr-un pointer.2
• Nu se pot efectua operaţii de înmulţire şi împărţire cu pointeri.Exemplu: Scăderea a doi pointeri este exemplificată în programul:# include void main(){int i=4, j;float x[] = {1,2,3,4,5,6,7,8,9}, *px;j = &x[i]-&x[i-2];px = &x[4]+i;printf("%d %f %p %p\n",j,*px,&x[4],px); }o Compararea pointerilorDoi pointeri de acelaşi tip se pot compara printr-o expresie relaţională, astfel: dacă p şi q sunt doipointeri, atunci instrucţiunile:if (p < q)printf (“ p indica spre o adresa mai mica decit q \n “);sunt corecte.Compararea pointerilor se utilizează când doi sau mai mulţi pointeri indică spre acelaşi obiectcomun.Exemplu: Un exemplu interesant de utilizare a pointerilor constă în examinarea conţinutului locaţiilor dememorie ale calculatorului./*Programul afiseaza continutul locatiilor de memorie dela o adresa specificata*/# include # include dump (start);void main (void) {unsigned long int start; /* start = adresa de inceput */printf (“Introduceti adresa de start: “);scanf (“ %lu “, &start);dump (start); } /* Se apeleaza functia dump () */dump (start) /* Se defineste functia dump() */unsigned long int start;{ char far *p;int t;p = (char far *) start; /*Conversie la un pointer*/for (t = 0; ; t++, p++) {if (!(t%16)) printf ("/n");printf ("%2X ", *p); /*Afiseaza in hexazecimal continutul locatieide memorie adresata cu *p*/if (kbhit()) return;} } /* Stop cand se apasa orice tasta */o Utilizarea pointerilor ca parametri formali ai funcţiilorÎn exemplele de până acum, s-au folosit funcţii C care atunci când erau apelate, parametrii acestorfuncţii erau (întotdeauna) actualizaţi prin pasarea valorii fiecărui argument. Acest fapt ne îndreptăţeşte sănumim C-ul ca un limbaj de apel prin valoare. Există totuşi o excepţie de la această regulă atunci cândargumentul este un tablou. Această excepţie este explicată, pe scurt, prin faptul că valoarea unui nume alunui tablou (vector, matrice etc.) neindexate este adresa primului său element.Folosind variabile pointer se pot pasa adrese pentru orice tip de date. Spre exemplu, funcţia scanf()acceptă un parametru de tip pointer (adresă): scanf(“%f“,&x);Ceea ce este important de evidenţiat este cum anume se poate scrie o funcţie care să accepte caparametri formali sau ca argumente pointeri ?.Funcţia care recepţionează o adresă ca argument va trebui să declare acest parametru ca ovariabilă pointer. De exemplu, funcţia swap() care va interschimba valorile a doi întregi poate fi declaratăastfel:# include void swap(); /*Prototipul functiei swap()*/void main(void){ int i,j; i=1; j=2;printf("i= %d j= %d\n", i, j);swap(&i,&j); /* Apelul functiei */printf("i= %d j= %d\n", i, j); }void swap(int *pi, int *pj){ int t;t = *pi; *pi = *pj; *pj = t; }3
Page 1: LUCRAREA NR. 6POINTERIUn pointer es
Page 5 and 6: Utilizarea constantelor şir în lo
Page 7 and 8: Funcţiile malloc() şi free()Acest

LUCRAREA NR. 6 POINTERI

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?