PDF - Limba Romana

150 ROMÂNĂcrescut în consecinţă de la 8% înainte de cel de-al Doilea Război Mondial pânăla 30% în 2000. În acest context, Uve Poom conchide că identitatea colectivăinfluenţează atât relaţiile interetnice la nivel social, cât şi purtătorul de identitatela nivel personal, constatând că reuşita unei politici identitare ar putea figarantată numai prin abandonarea identităţii din trecutul sovietic. Ca soluţie deviitor pentru cazul Estoniei, autorul sugerează favorizarea contactelor directedintre reprezentanţii comunităţilor etnice şi orientarea acestora spre identificareavalorilor comune ce i-ar putea apropia (p. 78-84).În studiul cercetătorului Aigi Rahi-Tamm, Cu privire la investigarea represiunilorsovietice în Estonia, sunt descrise condiţiile în care a început discutarea însocietatea estoniană a subiectului deportărilor şi arestărilor, dar şi acţiunileîntreprinse în această direcţie de la aşa-numita perioadă judiciară, în timpulcăreia represiunile au fost evaluate din punctul de vedere al crimelor împotrivaumanităţii, la cea a publicării memoriilor şi până la etapa cercetărilorştiinţifice propriu-zise. Aceste demersuri au fost posibile graţie accesului nestingheritla arhive după anularea interdicţiei pentru fondurile speciale dedocumente din perioada Republicii Estonia şi după deschiderea treptată, dintoamna anului 1991, a fondurilor arhivei Partidului Comunist al Estoniei.Interesul societăţii estoniene pentru trecut şi pentru cunoaşterea victimelorocupaţiei – atât sovietice, cât şi germane – a adus la crearea unui şir de centrede cercetare şi comisii pentru investigarea politicilor represive, printre carecomisia instituită în 1990 de către Academia de Ştiinţe a Estoniei, Comisiade Stat a Estoniei cu privire la examinarea politicilor de represiune, creatăîn 1993 de către Parlament, Centrul de cercetare a perioadei sovietice, constituitîn 1996 pe lângă Arhivele Statului, Muzeul Ocupaţiilor de la Tallinn,deschis în 2003 cu sprijinul fundaţiei Kistler-Ritso, creată în SUA în scopulpromovării cercetării istoriei contemporane estoniene, Comisia Internaţionalăpentru investigarea crimelor împotriva umanităţii, convocată în 1998 decătre preşedintele statului etc. (p. 52-57). Activităţii acesteia din urmă îi estededicat şi studiul cercetătorilor Meelis Maripuu şi Meelis Saueauk, intitulatComisia Internaţională din Estonia pentru investigarea crimelor împotriva umanităţii(1998-2008) şi noi perspective (p. 70-77). Autorii consemnează condiţiileîn care s-a creat comisia şi componenţa acesteia, accentuând asupramisiunii comisiei de a stabili în termeni clari instituţiile şi numele celor careau comis crime împotriva umanităţii în Estonia (p. 72-76).Un alt grupaj de articole reflectă experienţa comunistă a fostei Cehoslovaciişi constituie rezultatul cercetărilor unor specialişti din Cehia şi Slovacia. Primeledouă articole, semnate de Matej Medvecky şi, respectiv, Pavel Navratil,aduc în prim-plan activitatea forţelor de securitate şi importanţa studierii ar-