PDF - Limba Romana

Am fost şi rămân un om ce nu m-am manifestat niciodată ca o fire înfocată,care se mistuie într-o văpaie. Sunt o fire măsurată, cumpănită, meditând multla fiecare pas făcut în viaţă. Poate de aceea unii m-au apreciat ca persoanănehotărâtă, care nu ştie, chipurile, ce trebuie să întreprindă în cutare sau cutaremoment. De fapt, această nesiguranţă aparentă se explica prin necesitateaunui răgaz în aprecierea situaţiilor prin care mi-a fost dat să trec. […] Nu m-amvăzut un apostol sau diriguitor de conştiinţe în anii marilor răscruci. De celemai multe ori asemenea diriguitori nu rezistă criticii şi, o dată cu schimbareavremurilor, rămân slabe repere onomastice, privite cu indiferenţă, deseori cudispreţ şi chiar cu duşmănie. Am căutat să înţeleg perioada istorică în desfăşurare,cu toate contradicţiile, sfâşierile şi frivolităţile ei. Ca o fiinţă tentaculară,m-am străduit să percep diverse domenii ştiinţifice: de la matematică şi tehnicăla medicină şi biologie, de la arta plastică, muzică şi sport la istorie, literaturăşi filologie, în special, lingvistică.Acad. Nicolae Corlăteanu,din volumul Răspântii, Chişinău, 1995Limba românărevistă de ştiinţă şi culturăeditor: colectivul redacţieiISSN 0235–9111LECTORI: Elena Istrati, Veronica ROTARUProcesare computer: Oxana BEJANCom. nr. 120, Tipografia „Balacron”, mun. Chişinău, Calea Ieşilor 10Revista Limba RomânăContribuţii importante la crearea unui spaţiu al comunicării libere între toţi ceiinteresaţi de limba, istoria şi cultura românilor.Rubrici permanente – Cum vorbim, cum scriem?, Sociolingvistică, Analize şisinteze, Portofoliul profesorului, Poesis, Comunicare şi limbaj, Ştiinţă şi filozofie,Permanenţa clasicilor ş.a. – susţinute de specialişti notorii din Republica Moldova,România, Franţa, Germania, S.U.A. ş.a.Suport didactic pentru procesul de învăţământ, inclusiv pentru examenulnaţional de bacalaureat.Abonaţi-vă la revista Limba RomânăAbonamentele pot fi perfectate la agenţiile „Poşta Moldovei” şi „Moldpresa”. ÎnRomânia – la Rodipet (a se consulta catalogul publicaţiilor din Republica Moldova,poziţia 77075).Orice articol publicat în revista Limba Română reflectă punctul de vedereal semnatarului şi nu coincide neapărat cu cel al redacţiei.

Sumar 3SumarARGUMENTNicolae CORLĂTEANU. Lasvouă moştenire…; 19895Nicolae Corlăteanu– 90Silviu BEREJAN. Un promotorconstant al limbii literare române10Anatol CIOBANU. Vir doctissimuset magister illustrissimus14Nicolae MĂTCAŞ. Eppur, simuove!25Ion MELNICIUC. Irepetabilulsavant28Irina CONDREA. Un dascălal tuturor31Ion EŢCU, Teodor COTEL­NIC. Slujitor fidel al verbului matern35Ion CIOCANU. Exemplu şiîndemn39Vladimir ZAGAEVSCHI. Foneticapentru lingvişti şi lingviştiidespre fonetică42EVOCĂRI. MĂRTURIIMaria COSNICEANU. Îndrumătoral discipolilor50Victor CIRIMPEI. Cine mergeîncet ajunge departe52Mihail Gh. CIBOTARU. Omulcare nu ştie să se frăsuie56Lidia COLESNIC-CODREAN­CA. În căutarea vocaţiei…57„Bucovina e o istorie vie...”Dialog: Nicolae BILEŢCHI – acad.Nicolae CORLĂTEANU60RETROSPECTIVĂ necesară„Atribuirea denumirii de LimbăRomână pentru noţiunea de LimbăLiterară în Republica Moldovanu ştirbeşte nici autoritatea şi nicidemnitatea nimănui”. Dialog: AlexandruBANTOŞ – acad. NicolaeCORLĂTEANU65Nicolae CORLĂTEANU. Românaliterară în Republica Moldova:istorie şi actualitate73ADDENDAŞedinţa lărgită a prezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova pentru discutarea şiaprobarea răspunsului solicitat deParlamentul Republicii Moldova85Răspuns la solicitarea ParlamentuluiRepublicii Moldova privindistoria şi folosirea glotonimului „limbamoldovenească”93AUTORI96

4limba RomânăOmagiuAcademicianului Nicolae Corlăteanula 90 de ani

6limba RomânăLe doresc învăţăceilor mei, cărora m-am străduit să le menţin treazăconştiinţa de neam şi care muncesc acum în aşezămintele ştiinţifice,de învăţământ, de cultură, în justiţie şi în instituţiile statului, săcontribuie permanent la extinderea şi consolidarea adevărului călimba noastră literară, limba exemplară pe care o folosim şi o vorfolosi şi generaţiile viitoare, limba lucrărilor literare şi ştiinţifice, limbadin documentele administrative etc. este, precum susţine şi Academiade Ştiinţe a Moldovei, una singură şi se numeşte Limba Română,aceeaşi pentru toţi românii (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni,transnistrieni, cei din Banatul sârbesc, din Ungaria, Bulgaria, Ucraina,Rusia, SUA etc.).Sunt la o vârstă înaintată şi mulţumesc Celui de Sus că mă are înpază şi că mă pot bucura de lumina Lui. Sunt recunoscător destinuluică am ajuns a fi contemporanul ideii de integrare europeană aRepublicii Moldova, ţară ai cărei reprezentanţi oficiali beneficiază,în cadrul lucrărilor Consiliului Europei, ale altor foruri internaţionale,de traduceri nu în pretinsa (de art. 13 al Constituţiei) limbă„moldovenească”, ci în limba literară română, limbă aptă să exprimeîn chip civilizat această opţiune strategică, creând premise optime decomunicare dintre diferite naţiuni şi culturi.Cred că în condiţiile actuale se impune, mai mult decât oricândîn istoria Basarabiei, concilierea (inclusiv a partidelor politice) înproblema denumirii limbii. Istoria însăşi reclamă acest obiectiv.Cei din fruntea ţării sunt chemaţi să repare greşelile trecutului, deaceea mă adresez lor: fiţi mai înţelepţi, renunţaţi la vechile precepte,oficializaţi adevărul, faceţi să dispară dintre noi, pentru totdeauna,„mărul discordiei”! Numai astfel vom redobândi demnitatea decetăţeni ai unui stat realmente liber, independent şi suveran. Ţineţiminte! – v-o spun în calitate de încercat drumeţ pe întortocheatelecăi ale basarabenilor – Limba română este numele corect şi adevăratal limbii noastre şi ea trebuie să ne unească, să devină un izvor debucurii pentru contemporani şi pentru cei ce vor veni după noi.Eu cred, cred sincer în izbânda limbii române şi a neamuluiromânesc!Dixi et salvavi animam meam!

Nicolae Corlăteanu – 90 7Chişinău, 1998. Profesorul Eugen Coşeriu, scriitorul Iacob Burghiu, profesorulVasile Botnarciuc şi acad. Nicolae Corlăteanu la Preşedinţia RepubliciiMoldova1996. La 5 ani ai revistei Limba Română

8limba RomânăNicolae CORLĂTEANU1989La sfârşit de deceniu, secol şi mileniu e pe deplin firesc să încercăm astabili ce a însemnat şi ce semnifică în raport cu fiinţarea noastră, a fiecăruiromân basarabean, trecerea de la un regim politic, social, economic, culturalla altul. Una dintre caracteristicile fundamentale ale acestei primeniri credcă trebuie să vizeze presa, rolul ei distinct în răspândirea ideii de libertateîn sensul adevărat al acestui cuvânt care înseamnă: a nu constrânge pecineva să acţioneze contrar dorinţei şi convingerilor sale. Presa nu maieste, nu are dreptul să mai fie, acum un tribunal ce condamnă pe cei cese abat de la normele prestabilite. Am scăpat, se pare, de indicaţiile şi hotărârilecc-ului (moscovit sau chişinăuian). Altfel vorbind, suntem pe calearedobândirii demnităţii de cetăţean, a drepturilor civice şi morale, deşi acestdeceniu nu a făcut să dispară încă teama revenirii (poate sub altă formă)la trecutul nu tocmai îndepărtat.În al doilea rând, în aceşti ani ne-am dat seama că limba pe care ovorbim noi, basarabenii, ca printr-un miracol a reînviat, asemeni păsăriiPhoenix, care a renăscut din propria cenuşă, datorită instinctului firesc desupravieţuire.La sfârşitul secolului al XVII-lea marele om de ştiinţă Dimitrie Cantemira subliniat, inclusiv în limbaj grafic, printr-o compoziţie alegorică, rolulcunoaşterii în aprecierea realităţii, constatând că omul se deosebeşte deanimale prin minte şi înţelepciune. Rolul minţii, al înţelepciunii şi al cugetăriieste specific fiinţei umane ce se remarcă printr-o atitudine raţională acomportamentului său. Neagoe Basarab (domnul Ţării Româneşti în anii1512-1521), în învăţăturile sale către fiul Theodosie, considera că: „Minteaeste cap şi învăţătură dulce. Sfârşitul ei este preamărit. Mintea este un darşi o comoară netrecătoare, care nu are sfârşit niciodată”. Intuiţia critică şidiscernământul sunt indispensabile accesului spre un mod de viaţă plin dedemnitate. Acestea şi alte precepte i-au determinat pe cei de la 1989 săajungă să perceapă şi să realizeze ceea ce au înfăptuit în ziua de 31 august.Fapta lor va rămâne înveşnicită în memoria urmaşilor.Revista Limba Română, nr. 6-8, 1999, p. 22.

Nicolae Corlăteanu – 90 9Casa Limbii Române, 2000. Nicolae Corlăteanu vorbeşte la festivitateadedicată aniversării a 85 de ani de la naştere1996. Ion Ungureanu, Nicolae Mătcaş şi Nicolae Corlăteanu la revistaLimba Română

10Silviu BEREJANUN PROMOTORCONSTANTAL LIMBII LITERAREROMÂNEÎn nr. 4 din 1988 al revistei Nistrua apărut binecunoscutul articolVeşmântul fiinţei noastre semnat deValentin Mândâcanu, în care acad.N. Corlăteanu era blamat ca unulce a promovat „teoria” celor douălimbi romanice orientale – românaşi „moldoveneasca”. Mai târziu,spre onoarea autorului, el „a găsitcuraj – după cum menţionează N.Mătcaş – să-şi ceară scuze publicîn faţa dlui Corlăteanu pentru tonulcam ofensator al articolului” (veziL.R., nr. 3, 1995).În luna mai 1990, la cea de a75-a aniversare a academicianului,Revista de Lingvistică şi ŞtiinţăLiterară (nr. 4) a inserat la rubrica„Aniversări” un material omagialsub semnătura Colegiului de redacţie,unde dă explicaţiile de rigoare,absolvindu-l pe colegul nostru maiîn vârstă de acuzele ce i s-au adusîn presă, care se refereau, de fapt,la toţi lingviştii din republică.Iată ce se spunea în acelmaterial:„Deşi ştia mai bine decât toţică e vorba de aceeaşi limbă literarăpe care o folosesc şi dincolo delimba RomânăPrut, sub acţiunea împrejurărilorvitrege N. Corlăteanu, ca şi mulţialţii, cu toată împotrivirea interioară,a acordat – în teorie – sprijinpoliticii oficiale de preconizare adouă limbi, în practică însă contribuindla promovarea (sau celpuţin neîmpotrivindu-se promovării)faptelor de limbă ce veneau încontradicţie flagrantă cu aşa-zisa„teorie”. El n-a încercat să exercitepresiuni asupra colegilor şisubalternilor în vederea orientăriicercetărilor în făgaşul denaturăriirealităţii sau al măsluirii materialuluide limbă întru susţinereaideilor teoretic-eronate. Tocmaiprin aceasta se şi explică în bunămăsură faptul că astăzi, cândgândirea lingvistică s-a eliberat, însfârşit, din încorsetarea ideologicăşi politică de până nu demult, sepoate constata cu satisfacţie că,în afară de un număr restrâns dearticole şi broşuri de circumstanţă,aproape toate celelalte lucrărilingvistice de sinteză, precum şistudiile concrete de aprofundarerealizate în ultimele două-trei deceniiîn republică, demonstreazăcu prisosinţă identitatea gloticămoldo-română, căci materialulcercetat în ele, deşi numit moldovenesc,este – la scară generală– singurul care putea fi: cel unicromânesc. Drept incontestabilădovadă în acest sens pot servinumeroasele recenzii şi ecouri,apărute mai ales în străinătate,în care aceste lucrări sunt tratate

Nicolae Corlăteanu – 90 11ca investigaţii în domeniul limbiiromâne, ceea ce corespunde,evident, realităţii...” (p. 66).Aceste explicaţii şi aceastăsusţinere, venite din partea unuigrup foarte autoritar de filologi,membri pe atunci ai Colegiului deredacţie al revistei (S. Berejan,N. Bileţchi, A. Borş, E. Botezatu,I. Ciornâi, H. Corbu, M. Cosniceanu,M. Dolgan, A. Eremia, I. Eţcu, M.Gabinschi, V. Gaţac, E. Junghietu,N. Onea, V. Pâslaru, V. Pohilă,C. Popovici, S. Semcinschi,R. Udler), şi-au făcut efectul!În anii următori, până prin1995, în publicaţiile din republicăapar mai multe articole, interviuri,recenzii şi aprecieri, în care se revalorificăopera ştiinţifică a savantului,demonstrând cu argumente denecontestat că lingvistul N. Corlăteanus-a ocupat toată viaţa delimba română şi a adus contribuţiide valoare la studierea aprofundatăşi competentă a acesteia.De acum la cea de a 80-aaniversare a profesorului nostru,al tuturor, Revista de Lingvistică şiŞtiinţă Literară dedică în întregimeun număr (nr. 3, 1995) acestui evenimentcultural-ştiinţific, iar revistaLimba Română (nr. 3 din 1995)propune la rubrica Aniversări ungrupaj de materiale, în care, prin articolelecolegilor şi foştilor discipoliN. Mătcaş, I. Melniciuc, V. Melnic şiA. Ciobanu, academicianul NicolaeCorlăteanu este repus la loc decinste în lingvistica din RepublicaMoldova.Astfel N. Mătcaş scrie că„profesorul Corlăteanu s-a aflatdintotdeauna la catedra creşteriispirituale a neamului românescoropsit, pe care l-a vrut dezrobit întâide toate prin lumina cărţii” (p. 76).Şi mai departe: „Nicolae Corlăteanueste patriarh al lingvisticii româneştidin această margine de Ţară nu numaiîn sensul venerabilei vârste pecare o rotunjeşte zilele acestea, cişi în acela de domn, unanim şi meritoriurecunoscut, al limbii românedin Basarabia”.Prof. A. Ciobanu, tot înaceastă rubrică, subliniază că,„trăind sub un regim totalitarist...un savant de talia profesoruluiN. Corlăteanu... trebuia să seacomodeze la absurda situaţiepolitico-socială. Dar ce însemnaatunci „a te acomoda”? Aceastaînsemna a fi duplicitar, ipocrit,făţarnic, a vorbi oficial una, dara crede, a fi convins personalde alta, a te arăta în lume altfelde cum eşti în viaţă etc. Foartemulţi oameni de bună-credinţă...au procedat anume aşa doardin dorinţa de a supravieţui” (p.88-89).În acelaşi număr 3 din 1995,regretatul acum prof. V. Melnicsubliniază un moment esenţial ce-lcaracterizează pe acad. N. Corlăteanu,anume faptul că el „ne-aînvăţat şi pe noi, miile de discipoli,să păstrăm acea sfântă legăturăintimă ce există între limbă şi Ţară,

12pentru că, cine nu are ţara în inimă,zadarnic o caută pe hartă.Academicianul Corlăteanua avut şi are în inima sa şi Ţara,şi limba, şi istoria neamului românesc”,încheie Vasile Melnic (p. 97).Ion Melniciuc atrage atenţiaasupra faptului că acad. N. Corlăteanumanifestă un deosebit interesşi faţă de manuale, participând îndecursul anilor la editarea multoradintre ele, dar păstrând „o pasiunepermanentă faţă de cele de lexicologie”.El a editat în trei rânduri (în1969, în 1982 şi în 1992 în colaborare)un manual de lexicologiece „a servit drept carte de căpătâipentru multe generaţii de studenţifilologi de la noi şi chiar din afararepublicii...” (p. 93). „Anume acestmanual, continuă I. Melniciuc, îi caracterizeazăplenar opţiunile saleştiinţifice. Lexicologia este operade vârf a savantului N. Corlăteanu,care, întors totalmente cu faţa spreadevărul ştiinţific, e gata să înfruntecele mai năprasnice furtuni...” (totacolo).Cu aceeaşi ocazie, adică totla aniversarea de 80 de ani, U.S.M.publică o culegere de studii, intitulatăOmagiu academicianului NicolaeCorlăteanu, la care participămajoritatea filologilor din republică.Pe data de 20-21 iulie a aceluiaşian „în incinta Parlamentuluişi-a desfăşurat lucrările Conferinţaştiinţifică «Limba română estenumele corect al limbii noastre»cu participarea unor romanişti delimba Românărenume din Sankt Petersburg, Kiev,Chişinău, în sală fiind prezentăaproape toată intelectualitatea decreaţie din republică (oameni deştiinţă, cadre didactice, scriitori,parlamentari, ziarişti). Referatul debază, prezentat de acad. NicolaeCorlăteanu, Româna literară înRepublica Moldova (istorie şi actualitate),ca şi celelalte comunicărişi dezbaterile care au urmat, a fosttransmis în direct la radio şi expusîn editorialul cotidianului guvernamentalMoldova suverană din 22iulie.Semnatarul materialului intitulatMuntele a venit la Mahomed,dar Mahomed nu era acasă, I. Stici,menţionează printre altele: „Am fostimpresionat, înţelegând că magulde la Caracui s-a scuturat de zgură,a trecut prin purgatoriul conştiinţei şini s-a arătat mare şi tare, a devenitiar un stejar. Raportul profesoruluiCorlăteanu rămâne fragment deistorie...” (p. 1).În 2000, la 85 de ani ai academicianului,iese de sub tipar carteaAşa am trecut până acum prinviaţă. Schiţă bibliografică, elaboratătot la U.S.M., în care, ca într-unveritabil letopiseţ, sunt fixate toateevenimentele filologice semnificative,toate publicaţiile profesorului,toate numele celor ce au trecut prinşcoala corlăteniană în decursul apeste şapte decenii de activitateneîntreruptă.Probabil, datele din aceastăcarte nu mai pot fi găsite toate nici în

Nicolae Corlăteanu – 90 11arhivele Universităţii, nici în cele aleAcademiei, nici în bibliotecile personale.Fiind adunate în volum, eledevin acum patrimoniu inalienabil alfilologiei româneşti din Basarabia.Tot în anul 2000 hebdomaderulSăptămâna inserează la rubrica„Limba moldovenească monumentde limbă literară românească”, subsemnificativul titlu Limba moldoveneascăa fost limba lui Arghezivorbită în R.S.S. Moldovenească,un articol semnat de redactorulsăptămânalului Viorel Mihail în careacad. N. Corlăteanu este reabilitatpe deplin, de această dată nu numaide discipolii şi colegii săi, operaDomniei sale fiind apreciată la justaei valoare. „Citiţi, scrie autorul, Lexicologialui N. Corlăteanu…, găsiţiîn ea ceva care nu e în spiritul limbiiromâne? Nu veţi găsi, domnii mei”.Şi la p. 9 a Săptămânii îi publicăfotografia împreună cu doi din primiisăi discipoli, ce nu l-au părăsit şi nul-au lăsat singur niciodată. (Vezi maisus cele spuse de ucenicii săi înrevista L.R. nr. 3 din 1995.)Aşadar, N. Corlăteanu a organizatprocesul de studiere a limbii,literaturii şi folclorului românescatunci, când, în condiţiile spaţiuluidintre Prut şi Nistru, acest lucruera extrem de dificil, orice acţiuneîntreprinsă în direcţia dată fiind pemuchie de cuţit, căci riscai să intri înconflict fie cu forurile diriguitoare, fiecu adevărul istoric. Academicianulşi-a asumat acest risc, dar nu fărăa plăti tribut regimului.Se poate spune de aceea, cutoată convingerea, că, chiar şi subdenumirea de „moldovenească”,patriarhul filologiei basarabene apromovat întotdeauna limba literarăromână, ducând după sine şi întreagacohortă de continuatori, multmai descătuşaţi azi în noile condiţii(ceea ce e vădit mai uşor, desigur!).Aşa l-am cunoscut noi, discipolii,şi aşa va rămâne el în istoriaştiinţei noastre despre limbă, pecare o vor scrie tot ucenicii săi.

14Anatol CIOBANUVIR DOCTISSIMUSET MAGISTERILLUSTRISSIMUSDecanul de vârstă al filologilordin Republica Moldova, doctorhabilitat, profesor universitar, academicianal A.Ş.M. Nicolae Corlăteanus-a născut la 14 mai 1915într-o familie de ţărani din satulCaracui. În anul 1934 a absolvitliceul „Al. Donici” din Chişinău,iar în 1939, 1940 facultăţile delitere şi filozofie şi cea de dreptale Universităţii din Cernăuţi. Între1940-1941 a fost învăţător într-oşcoală medie din orăşelul Ocniţa.Pe timpul războiului munceşte la ouzină militară din Rusia, iar din 1943e angajat la Institutul Moldovenescde Cercetări Ştiinţifice, evacuat laBuguruslan, regiunea Orenburg.După război revine la Chişinău,susţine în 1949, la Kiev, tezade candidat în ştiinţe filologice,devine şef de secţie, apoi director(1961-1969) la Institutul de Limbăşi Literatură al Filialei Moldoveneştia A.Ş. din U.R.S.S. (din 1961 – alA.Ş.M.). În 1965 susţine la Moscovateza de doctor habilitat în ştiinţefilologice. Din 1961 este membrucorespondent, iar din 1965 academicianal A.Ş.M. Din 1946 şi până în1988 a muncit fără întrerupere, princumul, şi la Universitatea de Statdin Chişinău în calitate de lector,limba Românălector superior, docent, profesoruniversitar.Acad. N. Corlăteanu a fostprimul şef al catedrei de limbă şiliteratură la U.S.M., fondată în anul1946. A condus catedra 3 ani (pânăîn 1949).Pe parcursul lungii salecariere ştiinţifice şi pedagogice(de mai mult de 60 de ani),acad. N. Corlăteanu a publicatcirca 800 de denumiri de lucrări(monografii, studii, manuale,programe, crestomaţii, articole,recenzii, tablete, rezumate, noteetc.). A fost decorat cu câtevaordine şi medalii. Este „Eminental Învăţământului din U.R.S.S.”şi „Eminent al Învăţământuluidin Republica Moldova”, Laureatal premiului de Stat al Moldoveiîn domeniul Ştiinţei şi Tehnicii,Om Emerit în Ştiinţă şi Tehnicădin Republica Moldova, membrual Uniunii Scriitorilor, Cavaler alOrdinului Republicii.Direcţiile de investigare şitematica abordată de acad. N.Corlăteanu sunt extrem de largi,ele fiind acoperite de lucrări valoroaseşi înalt apreciate. Vom numidoar unele din aceste direcţii şicele mai cunoscute lucrări ale autorului.Conform analizei noastre,am putea delimita, în mod convenţional,10 direcţii în activitatea decercetare:1. Latina vulgară ca bază alimbilor neoromanice şi romanistica.E cazul să amintim aicimonografia „Issledovanie narodnoilatâni i eio otnoşenii s romanskimiiazâkami” (editată la Moscova în

Nicolae Corlăteanu – 90 151974 şi recunoscută în fosta UniuneSovietică şi în străinătate ca una dincele mai reuşite sinteze în domeniulromanisticii). Acad. N. Corlăteanuchiar în anul jubiliar (2005) a revizuitaceastă operă, a tradus-o în limbaromână acompaniat de fosta sa studentăLidia Colesnic, actualmentedoctor conferenţiar la Catedra deFilologie Clasică a U.S.M. Manuscrisula fost predat la editură. Unstudiu important este şi Romanizareaşi reromanizarea (1999).2. Istoria limbii române.De fapt, ar trebui să precizăm căaproape în toate scrierile acad. N.Corlăteanu e prezent elementuldiacronic. Din lucrările cu tematicăistorică menţionăm: Începuturilescrisului în limba moldovenească(1947), Originea fondului lexical debază (1955); În jurul unei controversefilologice (Raporturile dintre„Codicele Voroneţean” şi „Lucrulsfinţilor apostoli” al lui Coresi (1960,1963); Scrisul românesc: începuturilelui (2000) etc.3. Istoria limbii literare – odirecţie preferenţiată a cercetătorului.La această temă menţionămcercetările: Capitole din istoria limbiiliterare (1971) şi Schiţe de istorie alimbii moldoveneşti literare (1980) –ambele scrise în colaborare; Românaliterară în Republica Moldova:istorie şi actualitate (1995) etc.4. Probleme de fonetică şifonologie au fost abordate în douăvolume de sinteză: Fonetica limbiimoldoveneşti literare contemporane(1978) şi Fonetica (1993) în colaborarecu V. Zagaevschi; o seriede articole ştiinţifice.5. Lexicologia şi lexicografiaau constituit pasiunea (şi „slăbiciunea”)dintotdeauna a maestrului. Nuvom exagera afirmând că mai multde jumătate din opera sărbătorituluise referă la cercetarea lexicului şifrazeologiei sub diverse aspecte.În intervalul de timp dintre apariţiamanualului pentru universităţi Cursde limbă moldovenească literarăcontemporană, vol. I (1956), undelexicul cuprinde vreo 150 de pagini,şi volumele Lexicologia (1969),(1982) şi Lexicologia (1992) încolaborare cu prof. Ion Melniciuc,domnul profesor a inserat în diferitereviste şi culegeri zeci de articoleprivind sinonimia, omonimia,frazeologia, neologismele, lexiculsub aspect etimologic, lexicul terminologicetc. Un larg ecou (10recenzii) a avut cartea Cuvântul învâltoarea vieţii (1980). E valoroasăşi monografia Încadrarea lingvisticăîn realităţile europene (2001), în paginilecăreia sunt tratate problemeactuale de vocabular „european”, înprincipiu terminologic. Originală subaspect conceptual şi ca mod de interpretareeste recenta monografieNeologismul în opera eminesciană:Creaţia poetică. Proza literară. Eminescu– jurnalistul (2004).Cât priveşte lexicografia, N.Corlăteanu a elaborat nu numai ceamai consistentă schiţă de istorie alexicografiei româneşti, inclusiv a celeidin Basarabia secolului al XIX-lea,ci şi, în colaborare cu mult regretatulsău coleg şi prieten EugeniuRussev, un apreciat Dicţionar rusromân(circa 60.000 de cuvinte),publicat la Moscova (ed. I, 1954,

16ed. II, 1967).6. Probleme de gramatică, înspecial cele de morfologie, cum arfi Categoria gramaticală a cazului lasubstantive (1955), Problema studieriisubstantivelor din „Poveştile” luiI. Creangă (1959), Perfectul simplula Ion Creangă (1965), Valoareamorfologică a alternanţei fonetice(1978), Derivatologia (1997) etc.7. Scriitorul şi limba lui;contribuţia scriitorilor clasicişi contemporani la dezvoltarealimbii literare. Familiarizat încădin anii de liceu cu creaţia marilorclasici, N. Corlăteanu a propagatopera acestora întreaga sa viaţă,analizând moştenirea literară alui Al. Russo, V. Alecsandri, M.Eminescu, I. Creangă ş.a., ultimulrămânând o adevărată pasiune acercetătorului. Acad. N. Corlăteanui-a consacrat zeci de articole, inclusivmonografia, devenită şi tezăde doctor habilitat, Studiu asuprasistemului lexical moldovenescdin anii 1870-1890 (Contribuţia luiIon Creangă şi a altor scriitori lavalorificarea stilistică a vocabularuluicontemporan) (1964). În cele500 de pagini ale cercetării autorulabordează, cu lux de amănunte,probleme generale de metodologie,cum ar fi: conceptul de limbă literară;formarea limbii literare române(controverse); principalele ei etapede dezvoltare; căile de îmbogăţirea lexicului; problema dezvoltăriistilurilor limbii literare; coraportuldintre limba comună naţională,limba literară, limba literaturii artisticeşi limba scriitorului; contribuţiascriitorilor clasici la dezvoltarealimba Românălimbii literare; particularităţile lexicofrazeologiceşi stilistice ale părţilorde vorbire (substantivul, adjectivul,verbul, articolul, conjuncţia, particula,interjecţia şi onomatopeele)în opera lui I. Creangă.Monografia impresioneazăprin profunzimea tratării problemelorabordate, prin cunoştinţeleautorului în domeniul istorieiliteraturii române şi a celei universale,prin caracterul ei instructiv,înscriindu-se în istoria filologieiromanice ca o contribuţie importantăla măreaţa şi nobila operăde valorificare a moştenirii clasice.Despre alţi scriitori: Alecsandri(1968), Farmecul cuvântului – Al.Russo (1969), Problema limbii înconcepţia lui Alecu Russo (1975), V.Alecsandri şi limba literară (1978),D. Cantemir şi limba literară (1981),Despre limba operei lui Andrei Lupan(1982), Scriitorul în faţa limbiiliterare (1985), Creaţia scriitorilormoldoveni în şcoală (1985), PoetaMagda Isanos (1991).8. Cultivarea limbii. Un meritincontestabil al acad. N. Corlăteanurezidă în faptul că la începutul anilor’60, când poluarea limbii noastreera în toi, practic, funcţiile ei socialese reduseseră la minimum(ele fiind preluate de limba „frateluimai mare”), apar concomitentdouă articole Cultivarea limbii şiproblemele ei actuale şi Ce estecultivarea limbii? – ambele în 1961.N. Corlăteanu, pe de o parte, a datalarma, arătând că am ajuns pemalul prăpastiei, iar, pe de altă parte,a îndemnat pe tinerii cercetători(savanţi, pedagogi, ziarişti, artişti,

Nicolae Corlăteanu – 90 15crainici, editori etc.) să participe lasalvarea şi salvgardarea graiuluinostru. Învăţatul publică articolede cultivare a limbii, ia cuvântul laradio şi televiziune, abordând aceleaşiprobleme, fondează seria debroşuri Cultivarea limbii, din care auapărut vreo 10 fascicole, susţine, înmod sistematic, în revista FemeiaMoldovei, rubrica „Limba noastră”(1975-1982) şi „Ca o vatră – limbanoastră” (1982-1995), organizeazăcâteva conferinţe teoretico-practicecu tema „Cultura limbii noastre”în oraşele Chişinău, Bălţi, Cahul,Soroca, Orhei, Călăraşi ş.a. Corectitudinealimbii sub variatele eiaspecte a fost tratată în: Normeleliterare şi chestiunile de cultivarea limbii (1962), Cultivarea limbii laetapa actuală (1963), Să cultivămlimba literară (1963), O problemăarzătoare – cultivarea limbii (1963),Cultivarea limbii şi şcoală (1966),Şi vorbirea orală trebuie cultivată(1970), Limba presei periodice(1971), Cuvântul şi arta fotograficăîntr-un sprijin reciproc (1999), Ecologialimbajului (1992), Vorbirea vieşi ortografia (1991) etc.Exemplul personal al acad.N. Corlăteanu privind grija faţăde corectitudinea limbii româneeste urmat de mulţi discipoli, foştistudenţi ai Domniei sale, precumşi de toţi acei cărora nu le esteindiferentă soarta graiului matern.9. Sociolingvistica şi interferenţalimbilor. Trăind şi activând înfosta Uniune Sovietică, într-un mediulingvistic extrem de complicat,unde majoritatea limbilor naţionale(130 la număr) erau înlăturate dinuzul oficial, unde factorii socialişi extralingvistici erau consideraţica forţa motrice în „dezvoltarea”limbilor naţionale sub influenţalimbii ruse, nici un lingvist de bunăcredinţă nu putea rămâne impasibilfaţă de unele momente principialeprivind aşa-zisul bilingvism naţional-rus,interferenţa lingvisticăla diferite nivele ale limbii, soartalimbilor mici, limba de comunicareinteretnică etc.Deşi constrâns de regimultotalitar să exprime punctul de vedereoficial asupra acestui cerc deprobleme, acad. Corlăteanu strecurasistematic în lucrările de sociolingvisticăşi gânduri sănătoase cureferire la importanţa limbii materneîn dezvoltarea individului şi a culturiinaţionale, la necesitatea de a cultivasimţul limbii, de a însuşi normaliterară, de a se feri de influenţelenefaste ce veneau în urma invazieifizice şi spirituale ruseşti, de a păstraşi dezvolta tradiţia lingvistică,deoarece, sublinia savantul, „nusuntem o limbă neografă”.Vom numi câteva publicaţii aleautorului pe teme sociolingvistice:Rolul factorilor sociali în dezvoltarealimbii (1968), Sur l’interactionlinguistique romano-slave (1968),Naţionalul şi internaţionalul înliteratură, limbă şi folclor (1969),Dezvoltarea diferenţială a nivelelorlimbii şi raportarea lor la condiţionareasocială (1970), Bilingvismulşi polilingvismul (1972), Problemainteracţiunii limbilor (1974), Rolultradiţiilor culturale în procesul corelaţieişi dezvoltării limbilor (1976),Pentru păstrarea şi cultivarea con-

18ştiinţei naţionale (1990) etc.10. Istoria filologiei. Cunoscândbine savanţii lingvişti din trecutşi pe cei contemporani, acad. Corlăteanua găsit timp şi bunăvoinţăsă scrie despre unii dintre ei, să leanalizeze opera, arătând contribuţiaconcretă pe care au adus-o ladezvoltarea ştiinţei despre limbă.De sub pana maestrului au ieşitaprecieri obiective despre MihailLomonosov (1961), despre lexicografaC. Marţişevskaia (1987),despre slavistul moscovit Filip Filin(1982), despre lingvistul ucraineanIvan Belodid (1976) – cu ultimiidoi (demult decedaţi) a colaboratîndeaproape.A întreţinut relaţii de lucru cumulţi romanişti din fosta Uniune,dintre care îl menţionăm pe savantuldin Sankt Petersburg, autorulstudiului Limbile romanice din sudestulEuropei şi limba naţională aR.S.S. Moldoveneşti (trad. din rus.,Chişinău, 1960) Vladimir Şişmariov(1973), pe moscovitul de origineromână Dimitrie Mihalcea, devenitMihalci – profesor de romanisticăşi bun prieten al nostru (1980) ş.a.Deosebit de apropiaţi sufletuluiîi sunt înaintaşii neamului românesc,filologii care „au cârpăcit lahaina limbii noastre”, dezvoltând-o,normând-o, aliniind-o la celelaltelimbi-surori ale gintei latine. Prof.N. Corlăteanu s-a aplecat cu pietateasupra moştenirii lăsate de IonHeliade-Rădulescu (1992), de profesoriisăi de la Universitatea dinCernăuţi Grigore Nandriş (1992)şi Leca Morariu (1993). A mai scrisdespre valorosul istoric Eugeniulimba RomânăRussev, colegul său de liceu, devenitapoi şi coleg de Academie,coautor şi prieten de familie (1986),despre folcloristul Gheorghe V.Madan (1993), despre marele patriotNicolae Testemiţeanu (1992),despre astronomul basarabeanNicolae Donici (1994), despre prof.D. E. Mihalci (2000), despre unuldintre cei mai fideli discipoli ai săiVasile Melnic (1994), despre profesorulEugen Coşeriu ş.a.Deşi foarte ocupat cu cercetărileproprii, acad. N. Corlăteanugăseşte timp să recenzeze unelelucrări de mare valoare. Vom aminticâteva din ele: Dicţionarul românrusde B. Adrianova şi D. Mihalci(1953), Dicţionarul limbii româneliterare contemporane în 4 volume(1958), Recueil d’études romanespublié à l’occasion du IX congrésinternational de linguistique romane,Paris, 1959 (1961); Boriba ideii napravlenii v iazâcoznanii naşegovremeni de R. Budagov (1979).Săritor la nevoie, gata să-iajute pe foştii săi studenţi, dintrecare mulţi sunt cercetători ştiinţifici,acad. N. Corlăteanu a redactat zecide lucrări colective şi individuale.Vom indica numai câteva nume deautori care au avut fericirea de afi îndrumaţi de savant: S. Berejan,I. Melniciuc, M. Cosniceanu, V.Melnic, V. Zagaevschi, A. Eremia,T. Cotelnic, I. Ciornâi ş.a.* * *Omagiatul nostru face partedin acea cohortă de oameni de ştiinţăcare reuşesc să cumuleze, în modfericit, activitatea de cercetare cu cea

Nicolae Corlăteanu – 90 15de instruire a tinerilor setoşi de carte.Din 1946 – anul fondării Universităţiide Stat din Moldova – şi până înanul 1988 N. Corlăteanu a muncitla Catedră, urcând încet, dar sigur,toate treptele ierarhiei universitare:lector – lector superior – docent –profesor. A ţinut permanent două dincele mai prestigioase cursuri: „Limbamoldovenească contemporană” (cutoate compartimentele ei) şi „Limbalatină populară”, de asemenea cursurişi seminare speciale.Prelegerile lui captivau pe studenţiprin profunzimea gândurilorexpuse, prin varietatea materialuluifaptic, prin logica demonstrărilor şispiritul inovator al interpretărilor,prin atitudinea personală, deseoricu totul originală faţă de multeprobleme dificile şi, desigur, prinexpresivitatea formei de expunere.Zeci de studenţi care au devenitprofesori de limba şi literatura română,ziarişti, cercetători ştiinţifici,scriitori, redactori, editori etc. auaudiat cu mult folos cursurile maestrului,familiarizându-se cu multipleprobleme de lingvistică şi de filologie,în general, şi, în primul rând,dezvoltându-şi ceea ce se cheamă„simţul limbii” materne, atât de necesarfiecărui om de cultură. Poatetocmai de aceea toţi foştii studenţicare au frecventat prelegerile profesoruluiuniversitar N. Corlăteanuîşi amintesc de ele cu mândrie şirecunoştinţă.Savantul fără şcoală ştiinţificăe ca pomul fără roadă. N.Corlăteanu nu şi-a imaginat viaţafăcând cercetări in vitro, izolat desemeni. În jurul prof. N. Corlăteanus-au adunat, începând cu anii ’50,mulţi tineri, pe care maestrul i-a îndrumatşi i-a călăuzit în cercetare.Sub conducerea prof. N. Corlăteanuşi-au scris şi şi-au susţinut tezelede doctorat Anatol Ciobanu, MariaCosniceanu, Vasile Melnic, AnatolEremia, Maria Bârcă, GheorgheColţun, Elena Pânzaru-Belinschi,Irina Condrea, Maria Graur ş.a.Totdeauna gata a promovaoamenii harnici, cinstiţi, acad. N.Corlăteanu a fost referent oficial lasusţinerea publică a mai mult de 40de teze de doctor şi doctor habilitatîn filologie, atât la Chişinău, câtşi în alte centre ştiinţifice. Aceştidiscipoli „indirecţi” ai maestrului îisunt recunoscători pentru ajutorulacordat. Am vrea să amintim aicinumai câteva nume: HaralambieCorbu (academician), Silviu Berejan(academician), AlexandruDârul (doctor habilitat), Vasile Soloviov(doctor în filologie), VitalieMarin (doctor habilitat, profesoruniversitar), Victor Gaţac (membrual A.Ş. din Rusia), Mihail Dolgan(membru corespondent al A.Ş.M.,profesor universitar), Nicolae Raevschi(doctor habilitat), NicolaeBileţchi (membru corespondent alA.Ş.M., prof. universitar), TeodorCotelnic (doctor hab., prof. universitar),Ion Eţcu (doctor hab., prof.universitar).Omagiatul a participat activla diferite congrese, simpozioane,conferinţe ştiinţifice de lingvistică,organizate pe parcursul ultimilor45-50 de ani, în diferite centre universitaredin Republica Moldova,Ucraina, Federaţia Rusă, Uzbekis­

20tan, Cazahstan, Tagikistan, România,Bulgaria, fosta Cehoslovacie,Italia, Armenia, Lituania, Estonia,Letonia, Georgia etc.Istoria a făcut în aşa fel casavantul şi profesorul Nicolae Corlăteanusă-şi desfăşoare activitateaîn perioada totalitarismului, cândera „promovată” aşa-zisa teoriedespre existenţa celor două limbiest-romanice diferite: româna şi„moldoveneasca”. Fiind o comandăsocială venită direct de la dictatorulStalin, „teoria” în cauză apare înR.A.S.S.M. (1924). Se urmăreauscopuri de „eliberare”, mai precis– de recucerire a Basarabiei „subjugate”de români (1918-1940).Astăzi sunt cunoscute tristelerezultate ale politicii lingvistice (şia celei naţionale) din ex-UniuneaSovietică, în general, şi din fostaR.S.S.M., în particular. La 28 iunie1940 basarabenii s-au trezit cu onouă limbă – „moldovenească” –împânzită cu rusizme.Cine îndrăznea să se împotriveascăacestei linghi sau, doamnefereşte, să pună la îndoială existenţaei în Moldova Sovietică, eradeclarat „duşman al poporului” şiostracizat pe veci.Ei bine, în asemenea ambianţeconcrete, trăind sub un regimantinaţional, ce ar fi putut faceun savant de talia profesorului N.Corlăteanu, care a absolvit douăfacultăţi „pe timpul românilor” şicunoştea întreaga moştenire literară?Răspunsul stă la suprafaţă:trebuia să se acomodeze la absurdasituaţie politico-socială. Asupralui se îndreptau însă ochii ageri şilimba Românănecruţători ai partidului (şi nu numaiai partidului), iscodind ce scrie, cespune, cum tratează problemelealfabetului, ortografiei, limbii, literaturii,istoriei ş.a.În aceste condiţii vitrege savantulşi pedagogul Corlăteanu s-avăzut constrâns a face uneori târgde conştiinţă, a susţine unele ideiinconsistente, acestea fiindu-i impusede „cursul politic al partidului”.Cele spuse se referă la afirmaţiiledeplasate cu privire la bilingvismulmoldo-rus, „înflorirea” aşa-ziseilimbi moldoveneşti, îmbogăţireacontinuă a vocabularului şi sintaxeiîn urma calchierilor şi împrumuturilordin limba lui Puşkin etc.Şi cu toate acestea, meritulomagiatului nostru ca savant şi cacetăţean constă în faptul că Dlui n-aelogiat în public pseudoteoria despreaşa-zisa limbă moldovenească.N. Corlăteanu utiliza glotonimul„limba moldovenească” (pentru căaltfel nici nu se putea pe timpurileacelea!), dar conţinutul acestui termenera „umplut” de facto cu toatăistoria limbii române literare unice,arătându-se mereu rolul cărturarilor(Gr. Ureche, I. Neculce, M. Costin,N. Costin, N. Milescu-Spătaru, D.Cantemir ş.a.) şi al scriitorilorclasici (Al. Russo, I. Creangă, M.Eminescu, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu,Al. Mateevici şi mulţi alţii).Apelând deseori la un limbajesopic, ambiguu şi chiar sibilic, N.Corlăteanu reuşea să rostească şiadevăruri importante. Acest lucruîl recunoaşte şi omagiatul: „Numaiastfel se putea, în acele condiţii,menţine trează conştiinţa de neam

Nicolae Corlăteanu – 90 15şi de credinţă, de apartenenţă launul şi acelaşi popor, la una şiaceeaşi entitate naţională” (Veziinterviul din revista Limba română,1995, nr. 1, p. 50).Că cele spuse reflectă adevărul,ne convingem citind lucrărileacademicianului N. Corlăteanu publicatedupă 1990, când, în sfârşit,în republică s-a instaurat libertateacugetului şi a cuvântului, când oameniide ştiinţă, inclusiv cei din domeniulştiinţelor umaniste, pot săspună adevărul fără a se teme derepercusiuni de ordin administrativşi disciplinar. Din mai multe studii,articole şi interviuri ale savantuluiomagiat, apărute în RepublicaMoldova şi în România, reiese câtse poate de clar că în estul Europeiexistă o singură limbă romanică –limba română, că această limbă ea românilor de pretutindeni. Pentruo mai amplă documentare veziinterviul profesorului Corlăteanupublicat în nr. 1, 1995 al revisteiLimba Română, din care se poatededuce atitudinea omagiatului faţăde sterila dispută ce mai continuăîn republica noastră referitor la aşazisalimbă „moldovenească”.Cu permisiunea cititorului, voievidenţia (din respectivul dialog)câteva gânduri actuale şi deosebitde relevante pentru modus-ul cogitandişi poziţia civică a lingvistuluiN. Corlăteanu: 1) „Cred că atribuireadenumirii de limbă românăpentru noţiunea de limbă literarăîn Republica Moldova nu ştirbeştecu nimic autoritatea şi nici demnitateanimănui (subl. n. – A.C.). Eaare însă avantajul că prin aceastărecunoaştere avem tot dreptul dea folosi întreaga moştenire clasicăliterară şi lingvistică de pe întregspaţiul est-romanic, se creează posibilitateade a pătrunde mai lesneşi mai adânc în contextul generaleuropean în care limba românănu este în nici un chip pusă la îndoială(subl. n. – A.C.)” (p. 49-50).La aceste adevăruri axiomatice nuse cer nici un fel de comentarii. 2)„Trebuie să înţelegem cu toţii, odatăşi pentru totdeauna: încercărileîntreprinse în perioada sovieticăde a crea o nouă limbă romanică,diferită de română, n-au dat nici unfel de rezultate” (subl. n. – A.C.)(Tot acolo).Anume pe timpul regimuluitotalitar se făceau tentative de „afonda” teoretic existenţa unei limbimoldoveneşti. După cum se ştie,ele s-au terminat cu un total eşec.La acest joc pueril de-a ştiinţa aurenunţat, până la urmă, lingviştii deprestigiu – academicienii româniAl. Graur şi Ion Coteanu, membrulcorespondent al A.Ş. din RusiaRuben Budagov, profesorul universitarmoscovit Samuil Bernştein,academicianul şi profesorul universitardin Sankt Petersburg RaimundPjotrowski ş.a. Spre marele nostruregret, această evoluţie firească,această deschidere spre adevărulştiinţific privind istoria neamuluişi a limbii, evenimentele din anii1988-1994 i-au lăsat indiferenţi peunii politicieni, care continuă săpromoveze (şi să impună prin legileadoptate) dogmele vechi, respinsede argumentul ştiinţific. Politica nuar trebui să se amestece în ştiinţă,

22limba Românăcăci deseori îi face servicii proasteşi, în consecinţă, nu are nimenicâştig de cauză. În acest sens,acad. N. Corlăteanu menţionează:3) „Puterea politică a unui singurpartid – în condiţiile unei democraţiiveritabile, care se extinde tot maimult pe întreg globul pământesc– deşi poate să se impună pentruo anumită perioadă şi în domeniulliterar-lingvistic (în cazul nostrula denumirea limbii) – tocmai datorităfaptului că nu se sprijină peargumente, pe dovezi ştiinţifice şiadevăr, pe cunoaşterea istoriei, afaptelor concrete ale limbii noastreşi ale multor alte limbi, cred că nuare şanse de izbândă definitivă, cidoar temporară (subl. n. – A.C.)” (p.50). Sunt lucruri care nu se hotărăscprin votare, din ambiţie sau din spiritde grup.Menţionăm că cele spuse deacad. N. Corlăteanu au găsit susţinereîn mesajul Preşedintelui deatunci al Republicii Moldova din 27aprilie 1995, adresat Parlamentuluiîn vederea revotării Articolului 13 dinConstituţia Republicii Moldova înurmătoarea reformulare: „Limbade Stat (oficială) a RepubliciiMoldova este limba română”. Înmesajul respectiv se poate citi:„Oare această tendinţă firească aoricărui neam şi popor de a vorbişi a scrie o limbă cultă poate fistrăină voinţei neamului şi poporuluinostru, cum încearcă unii săprezinte lucrurile? Oare părinte săfie acela care-şi doreşte ca fiul luisă nu cunoască mai multe ca el?Oare făcând atâtea din puţinul pecare ni-l putem permite, în condiţiilede astăzi, pentru dezvoltareaşi funcţionarea altor limbi vorbitepe teritoriul ţării, avem dreptul săferecăm în formule greşite, să sărăcimpropriul grai, propria limbă?”.Patetismul acestor întrebăriretorice exprimă un adevăr incontestabil:limba română trebuierepusă, în sfârşit, în drepturile eiinalienabile, căci numai cu şi prinea ne vom plasa pe orbita valoriloreuropene, alături de alte limbi şipopoare civilizate.În cazul dat este vorba de limbamaternă – coloana vertebrală anaţiunii, sufletul unui popor, zestreacea mai scumpă pe care o moştenesccopiii de la părinţi, avereacomună a oamenilor. Savanţii suntacei care studiază în profunzime istorialimbii şi a neamului şi tot ei suntobligaţi a familiariza masele largi cuadevărul ştiinţific. Limba şi istoriaţin de competenţa savanţilor, iar„problemele de ştiinţă sunt, după N.Corlăteanu, de competenţa forurilorştiinţifice. Şi numai a lor” (p. 49).* * *Ajungând la capătul consemnărilor,vrem să menţionăm, în modexpres, că activitatea ştiinţifică şipedagogică a lui N. Corlăteanu afost supusă mereu imixtiunilor, ingerinţelorşi presiunilor din parteamai marilor regimului totalitarist,fapt care îi amăra sufletul, îl deruta,îl sustrăgea de la problemelede ştiinţă, pe care era chemat ale rezolva, şi, în ultimă instanţă, îlîmpingea la marginea prăpastiei,transformându-l, prin şantaj şi spaimă,în homo duplex.

Nicolae Corlăteanu – 90 15Cu toate incovenientele deordin extralingvistic, muncea însudoarea frunţii: de sub pana luiieşeau noi şi noi lucrări, unele dintreele devenind opere de referinţă.Cine îşi dă osteneala să citeascăaceste scrieri cu un limbaj echivoc,ambiguu, plasându-le în anturajeleconcrete istorico-politico-administrative,poate alege uşor grâul deneghină şi poate înţelege gândurilevoalate, presupoziţiile autorului, elefiind conjugate cu cea magistrală– unitatea lingvistică, istorică şi deneam a moldovenilor, muntenilor,ardelenilor, bucovinenilor, bănăţeniloretc., a românilor de pretutindenişi dintotdeauna.pag.), Latina vulgară (2005 subtipar, 160 pag. în colaborare cuLidia Colesnic). Caracterul extremde prodigios al activităţii dumneavoastrăeste un exemplu demn deurmat...Venerandissime et carrissimeacademice Nicolae Corlăteanu!VIVAS, CRESCAS, FLOREAS,tu, qui iustissimam venerationemapud nos omnes habes!1995; 2005* * *La această aniversare a academicianuluiNicolae Corlăteanu,discipolii săi vin cu un sincer cuvântde omagiu şi se închină dascălului,dorindu-i multă şi durabilă sănătate,noi forţe de creaţie, dispoziţie tinerească,primăvară-n suflet, fericire,noroc şi voie bună.Dumneavoastră, dragă domnuleacademician, între 80 şi 90 deani aţi publicat peste 70 de lucrări,între care şi 5 cărţi: Răspântii (1995,184 pag.), Nandrişii (1998, 97 pag.),Aşa am trecut până acum prin viaţă(2000, 130 pag.), Neologismulîn opera eminesciană (2004, 224

24limba Română„...în viaţă contează faţa, nu masca.”

Nicolae Corlăteanu – 90 25Nicolae MĂTCAŞ,absolvent al Facultăţiide Istorie şi Litere,Universitatea de Statdin Chişinău, promoţia 1962Eppur, si muove!Venerabilul om de ştiinţă,educatorul a sute şi mii de intelectualibasarabeni (şi nu numai) dinperioada postbelică, academicianulNicolae Corlăteanu, contemporanulnostru, poate fi numit, pe drept cuvânt,„al veacului copil”.Mi-a devenit profesor de pela 6-7 ani şi îl consider şi acumprofesorul meu. Primele litere alealfabetului rusesc, cu care ne „fericiseră”,peste noapte, „eliberatorii”sovietici, le-am învăţat dintr-o cărţuliede-a mamei, care se pomenisedintr-odată analfabetă şi care umblala cursurile serale de „lichidare a analfabetismului”.Cărţulia se numeaAbecedar pentru vârstnici, iarautorii ei erau Nicolae Corlăteanuşi Eugeniu Russev.Peste 10 ani, la anul I de universitate,la cursul de Lexicologie,l-am văzut pe domnul profesor încarne şi oase: zvelt, tânăr, senin,cu faţa unui soare ce răsare dimineaţa,bun cum e pâinea cea caldă,frumos şi modest ca o floare decicoare, de care eram îndrăgostiţitoţi (şi băieţi şi fete), dobă de carte.Însă din butoiul de cunoştinţe pecare le poseda domnul profesor neservea, nu puteam pricepe de ce,cu linguriţa de miere. Acum înţelegprocedeul metodic la care apelailustrul pedagog: puţinul rămâne înmemoria ascultătorilor, multul seevaporă.Sunt mândru, împreună cu toţicolegii de facultate, că am absolvitşcoala academică a domnului profesor.Cred că şi domnul profesorse mândreşte cu brazda pe carea răsturnat-o pe ogorul culturii,ştiinţei, literelor din Basarabia. Printot ce am învăţat de la Domnia sa:cunoştinţe, cumsecădenie, decenţă,bunătate, ne-am străduit şi noi,de-a lungul carierei, să fim un picmai buni, mai blajini, mai frumoşiîn cuget şi-n simţire.Inchiziţia kaghebistă i-a alungatpe profesorii noştri din agoraîn siberiile de gheaţă, de unde numai exista drum de întoarcere, sau,pe puţinii care au fost toleraţi, i-aforţat să ne servească minciunadrept adevăr. Sunt extrem de puţinicei care au ştiut să ne călăuzeascăpe sinuoasele poteci (dintr-o epocăde urmărire generalizată) spreadevăr. Nicolae Corlăteanu esteunul dintre aceştia. Prin limbajulD-sale esopic, dar şi al unui avocatabil, domnul profesor ne puneape noi, învăţăceii, să medităm departea cui este adevărul. Mai ţineţiminte? Pentru a spulbera acuzaţiilede laşitate, pe care ni le aducea,mult mai târziu, nouă, profesorilorde limbă de la Institutul Pedagogic„Ion Creangă”, un fost discipol, dealtfel, foarte capabil, voi reproduceo mostră din expunerile dascăluluinostru: Unii lingvişti romanişti (parcă-iaud şi acum vocea catifelată,un pic tărăgănată, neaoş „moldovenească”),printre care şi academicianulromân Alexandru Graur,

26socot că, în condiţii social-politiceşi naţional-statale noi, graiul moldovenescdin R.S.S. Moldoveneascăs-a constituit într-o limbă aparte anaţiunii sovietice moldoveneşti:limba moldovenească. Pentruobiectivitate ar trebui să amintesccă, într-un interviu din 1985, acad.A. Graur, la întrebarea dacă s-arputea vorbi despre existenţa uneilimbi moldoveneşti aparte, cum afirmaseanterior, a răspuns prompt:„Bineînţeles că nu; moldoveneascaeste un dialect (sau subdialect) allimbii române (sau dacoromâne)”.Şi înţeleptul nostru Esop continuade la catedră: „Alţi romanişti, printrecare şi lingviştii sovietici R. A.Budagov, D. E. Mihalci, considerăcă limba moldovenească ar fi o varietateteritorială a limbii române”.Aici comentariul domnului profesorse termina. Cine are urechi de auzitsă audă, cine are capacitatea de ajudeca – să înţeleagă!Cursul de Lexicologie al domnuluiprofesor abundă în prezentareareflexelor romanice ale originalelorlatineşti. Când ajungea la aşazisele„limbi romanice răsăritene”,reflexul era dat în „moldoveneşte”cu caractere ruseşti şi în „româneşte”cu caractere latine. Domnul profesornu le comenta, însă studenţiiD-sale vedeau că regele numit înenciclopediile sovietice „moldavskiiiazâk” era gol.Regimul concentraţionar nuaccepta din partea savantului servilnici comportarea lui Diogene şi nicilimbajul lui Esop. Lui să-i spui dacăe albă sau neagră (altfel spus, cucine eşti: cu „ai noştri” sau cu „ailor”?). Deja în plin proces de restructuraregorbaciovistă, când obună parte din oamenii de culturalimba Românăşi de suflet românesc din Basarabiacrezuseră că adevărul trebuie rostitîntreg, aşa cum este, când cenaclulmedicului Anatol Şalaru luase proporţiileunui pojar, când multă lumerecunoştea deschis că suntem români,vorbim româneşte, de aceeatrebuie să revenim la scrisul nostrulatin, locotenenţii regimului, carese agăţau şi de un pai în apărareaideologiei oficiale, n-au pregetatsă-i expună oprobriului public pe ceicărora timp de o viaţă de om le inoculaserăîn oase răceala Siberiei.S-a pomenit atras în plasa acestoraşi iubitul nostru profesor, obligat săscrie, la comanda c.c.-ului, un articoldespre etapele dezvoltării limbiimoldoveneşti, mai ales despre „înflorireafără precedent” a acesteia înperioada sovietică. Penibilă situaţiaîn care, aidoma lui Galileo Galilei(1564-1642), adept al teoriei heliocentrice,care, în 1633, în faţa tribunaluluiinchizitorial, fusese umilitşi silit să-şi retracteze propriile idei,spunând că nu Pământul se-nvârteîn jurul Soarelui, ci invers, şi domnulprofesor Corlăteanu fu pus însituaţia umilitoare de a recunoaşteunivoc existenţa de sine stătătoarea aşa-zisei limbi moldoveneşti.Opinia publică, în persoanareputatului om de cultură şi de litereValentin Mândâcanu (Veşmântulfiinţei noastre, revista Nistru, nr.4, 1988), a fost necruţătoare cuslăbiciunea de moment a omuluiCorlăteanu. Timp de 8 ani de la întâmplareade tristă pomină obrazulsavantului Corlăteanu a ars de jenăîn faţa propriei conştiinţe, a ştiinţeipe care o reprezintă şi în ochii lumii.Am putea să ne închipuim cât degreu a suportat bunul nostru profesoracest supliciu? Ştie oare domnul

Nicolae Corlăteanu – 90 25profesor cât de mult am aşteptat noio revenire a Domniei sale asupraacelui subiect?Se zice că acelaşi GalileoGalilei, când s-a ridicat din genunchi,umilit în convingerea sa,ar fi rostit expresia devenită celebră:Eppur, si muove! („Şi totuşi,(pământul – N.M.) se-nvârte!”. Măbucur sincer că, după 8 ani de tăcereşi izolare în „turnul de fildeş”,domnul profesor Corlăteanu, laConferinţa Numele corect al limbiinoastre este limba română, care, lainiţiativa revistei Limba romană, pedata de 20-21 iulie 1995, şi-a ţinutlucrările în faţa parlamentarilor dela Chişinău, a avut curajul să spună,aidoma înaintaşului său italiande acum trei veacuri şi jumătate:„Şi totuşi, este română!”. Citez dinraportul domnului profesor: „Câtpriveşte limba literară, limba model,exemplară, de care ne folosim maiales în scris, în lucrările literare,ştiinţifico-tehnice, limba oficială dindocumentele noastre social-politiceşi administrative, ea trebuienumită Limba română. Ea estelimba normată, supradialectală,limba română literară, unică pentrutoţi românii (moldoveni, munteni,ardeleni, bucovineni, transnistreni,cei din Banatul sârbesc, din Ungaria,Bulgaria, Ucraina, Rusia,SUA etc.” (după culegerea: Limbaromână este patria mea. Studii.Comunicări. Documente, RevistaLimba Română, Fundaţia Grai şisuflet, Chişinău, 1996, p. 42). Spredezamăgirea lui Stati şi Co, serecunoaşte nu numai unitatea delimbă, ci şi unitatea de conştiinţă,unitatea de neam.Valentin Mândâcanu a recursla gestul cavaleresc de a se închinaşi de a-şi cere scuze în faţadomnului profesor pentru tonul săuvehement din articolul care a revoluţionatlumea basarabeană, iar noitoţi, adoratorii domnului profesor,am răsuflat uşurat când acesta dinurmă a reuşit să izgonească sclavuldin sine, ispăşindu-şi păcatul de afi pactizat – într-un moment crucialpentru destinele basarabeanuluidezmoştenit de limbă şi istorie –,fie şi numai pentru o secundă, cudiavolul. Reabilitarea domnuluiprofesor de către opinia publicăs-a produs! (Amintesc aici, cu titlude informaţie, că şi Galilei a fostreabilitat de biserică abia în 1992!)Parafrazând un cunoscut dictonrusesc, voi spune că nu numaieu, ci noi toţi am ieşit din Abecedaruldomnului profesor Corlăteanu.Ne mândrim că suntem discipolidirecţi ai Domniei sale, iar prin noi– multe alte generaţii de tineri, caren-au avut norocul să-l aplaude înaula studenţească. Personal, măbucur că, împreună cu colegii dela Limba Română, l-am ajutat săse izbăvească de satana.Ne quid falsi audeat, ne quidveri non audeat istoria! („Teamă-seistoria de orice minciună, să nu seteamă de nici un adevăr!”), dupăcum spuneau latinii.Mulţi şi fericiţi ani, stimate domnuleprofesor! Cu adânci plecăciuni.12.04.2005, Bucureşti

28Ion MELNICIUCIREPETABILUL SAVANTCtitorul nu poate fi repetat.Germenele unei idei rămâne pururisingular. El poate fi dezvoltat,completat, imitat. Dar nicidecumreprodus.Savantul cu nume notoriuacad. Nicolae Corlăteanu e unulnepereche în ştiinţa limbii de la noi.Pentru că a CTITORIT-O. Aplăsmuit-o cu inima. Cu sufletul şicu raţiunea.Este, într-un fel, deschizătorde căi.Cu riscul de a ne repeta, vomreaduce în memoria cititorilor interesaţinişte gânduri spuse acumzece ani cu ocazia jubileului octogenar.Pentru această revenirela „trecut” avem şi o explicaţie. Unadevăr nu poate aparţine trecutului.El este al prezentului continuu.Adică şi al viitorului. A-l repetaînseamnă a-l permanentiza. E odatorie a noastră de conştiinţă.Opera ştiinţifică a nonagenaruluiNicolae Corlăteanu este,într-adevăr, vastă. Rar specialistcare se încumetă să valorifice toatecompartimentele limbii deopotrivă(citiţi: în profunzime). Domnia sa aîncercat. Şi i-a reuşit.Astăzi toată lumea savantă dinRepublica Moldova (şi nu numai)învaţă la Şcoala Lingvistică a dluiacademician Nicolae Corlăteanu.Oricine poate beneficia de studiisolide în cele mai diverse domenii:fonetică, lexicologie, lexicografie,limba Românăgramatică, stilistică, istorie a limbiiliterare, sociolingvistică, interferenţelingvistice etc.Amploarea investigaţiilor saleeste întru totul firească: nu poţipătrunde până la capăt esenţa uneiprobleme de limbă, dacă nu studieziîndeajuns şi fenomenele lingvisticeadiacente, cu care se află în relaţiiintrinseci. Or, diapazonul extins alcercetărilor efectuate pe parcursulcelor 60 de ani dovedesc un potenţialştiinţific enorm, cu care a fost dotatde la natură. Dar şi datorită uneimunci asidue, cu jertfire de sine.Nu o dată am afirmat cu toatătăria şi voi repeta ori de câte ori enevoie: talentul de cercetător ştiinţifical savantului Nicolae Corlăteanus-a manifestat plenar în lexicologieşi lexicografie.Lucru uşor explicabil: limba e,întâi de toate, vocabular. Aceastaînseamnă că cel care şi-a propusstudiul limbii în multitudinea ei aspectualăeste obligat să parcurgăuniversul ei lexical – vocabularul.Teza e confirmată şi de Enciclopediaeditată la Chişinău, careîl prezintă pe academicianul-profesorN. Corlăteanu ca „specialist(am adăuga: mare) în lexicologiaşi lexicografia română” (subl. neaparţine – I.M.).Debutează în lexicologie înîndepărtatul an 1949. În Anale Ştiinţificeîi apare articolul Cu privirela expresiile idiomatice din limbamoldovenească (citiţi: română –I.M.).Tot în acea perioadă (1949)elaborează (împreună cu E. Russev)un Dicţionar rus-moldovenesccuprinzând circa 40 de mii de cuvinteşi expresii, iar mai târziu, în anul1954, un Dicţionar rus-român acărui apariţie (o asemenea lucrare

Nicolae Corlăteanu – 90 29putea fi tipărită atunci doar la Moscova!)ilustra – prin ea însăşi – identitateaşi unitatea celor „două limbi”.Un dicţionar bilingv rus-moldovenesc(= român) echivala atunci,după importanţă, cu un manual delimbă maternă (= română) şi cuunul de limbă rusă în activitateaunui scriitor, ziarist, traducător,pedagog sau cercetător ştiinţific.În situaţia unui bilingvism monolingv,impus din afară, altă soluţienu exista. Autohtonii erau nevoiţi săînsuşească, alături de limba maternă,limba rusă, care avea să devinămai târziu „a doua limbă maternă”(aberaţie acceptată nu din liberconsimţământ).Dicţionarele şi-au îndeplinitonorabil misiunea: au acoperit înacel timp o lacună de mult simţităîn lexicografia noastră. În plus, aufavorizat apariţia ulterioară a altorlucrări lexicografice de acest fel,dar mai performante, mai uzuale,mai corecte în raport cu exigenţeletimpului.Un loc aparte în prodigioasa-iactivitate ştiinţifică îi revine valorificăriimoştenirii noastre clasice îndomeniul limbii şi literaturii. În moddeosebit este pasionat de studiereaoperei lui Ion Creangă. Adică, revinela izvoare, extinzându-şi aria deinvestigaţii şi asupra altor scriitoriclasici români.De rezultatele muncii Domnieisale astăzi beneficiază oricine arela îndemână lucrarea monograficăStudiu asupra sistemei lexicalemoldoveneşti din anii 1870-1890(Contribuţia lui Ion Creangă şia altor scriitori la valorificareastilistică a vocabularului contemporan),editată la Chişinău în1964. E opera care l-a scos în lumeşi i-a servit mult timp drept carte devizită. Astăzi lucrarea e solicitată delingvişti, profesori, studenţi, ca şi înanul apariţiei. E de datoria noastrăs-o reedităm în alfabetul românesc,dacă dorim să fie un bun şi al generaţiilorce vin.Un merit incontestabil al savantuluiCorlăteanu e că găseşteaplicare practică operelor sale. Investigaţiiledin domeniul lexicologiei(şi din alte domenii) s-au soldat cunişte capitole de manuale şcolareşi universitare. În anul 1956 apareun Curs de limbă moldoveneascăliterară contemporană. Vol. 1,manual pentru facultăţile de filologiedin R.S.S.M., în care este inclus şicompartimentul Lexicul aparţinândacad. N. Corlăteanu. Iar în 1957editează, în colaborare cu alţi cincicoautori, un manual şcolar de limbăromână pentru clasele VIII-IX, parteaîntâi având trei compartimente:lexicologia, fonetica, morfologia.Cercetările de profunzime îndomeniul lexicologiei culmineazăprin editarea manualului de lexicologiepentru şcoala superioară– parte componentă a unui curs integralde limbă română literară contemporanăîn trei volume. VolumulI – Lexicologia, vol. II – Foneticaşi Morfologia, vol. III – Sintaxa. În1982 este reeditat şi completat înmod substanţial. Douăzeci şi trei deani a slujit procesul de învăţământuniversitar acest manual (vol. I,1969-1992).Anul 1992 aduce şi democratizareaînvăţământului. Domnulprofesor-academician Nicolae Corlăteanu,membru activ al Catedreide Limbă Română de la U.S.M.,era cel mai indicat să ne onorezecu un nou manual de lexicologiepe potriva timpului. Receptiv lanevoile şcolii superioare, exigent

28faţă de sine, responsabil în toatăputerea cuvântului, conştientizândmisiunea ce-i revine, Domnia sa îlangajează în calitate de coautorpe fostul său student, colegul decatedră care subsemnează acestarticol.Manualul de lexicologie pentruuniversităţi (1992) încununeazăactivitatea îndelungată de lexicologşi lexicograf a academicianului N.Corlăteanu. Este net superior celorprecedente (1969, 1982) prin maimulte calităţi:a) s-a eliberat de ideologiaregimului totalitar;b) a exclus minciuna ce înlocuiaadevărul ştiinţific;c) a pus în circulaţie glotonimullimba română;d) a îmbrăcat haina firească ascrisului românesc;e) şi-a extins aria problematică;f) a luat în calcul ultimul cuvântal ştiinţei lingvistice.La toate acestea vom plusa şicurajul deosebit al dlui academiciande a-şi revedea unele opinii în problemecontroversate de lexicologie:este tratată pe nou clasificareafrazeologismelor, tipurile polisemiei(metafora, metonimia şi sinecdoca);însăşi concepţia manualului a fostrevizuită. Or, într-un manual contează,în primul rând, viziunea ştiinţificăasupra problemelor abordate. AnumeLexicologia îi caracterizeazăplenar opţiunile sale ştiinţifice deultimă oră. Concludente în acestplan sunt constatările dumisale:„Această carte apare într-o perioadăcând se poate vorbi despre oreînviere a unor realităţi lingvisticecare erau reprimate istoriceşte şipsihologiceşte timp de mai mult dejumătate de veac… În prezenta Lexicologietrece ca un fir roşu ideealimba Românăde modernizare a limbii române (înspecial a celei vorbite pe teritoriulRepublicii Moldova) în corespunderecu stadiul contemporan deprogres ştiinţific, tehnic, cultural.Modernizarea vocabularului(ca şi a limbii în general) în circulaţieastăzi în Republica Moldovaînseamnă, de fapt, o revenirela trecut, la însuşirea moşteniriiclasice literare…” (Cuvânt înainte,p. 3).Aşadar, Lexicologia esteopera de vârf a savantului NicolaeCorlăteanu, întors totalmente cufaţa spre adevărul ştiinţific.Încurajat de aerul proaspătal democratizării, dl academicianrămâne credincios unei pasiuni dintinereţe – cercetărilor ştiinţifice. Şiîn al nouăzecelea an al vieţii salenu părăseşte masa de scris.Recent ne-a bucurat cu unnou volum – Neologismul în operaeminesciană (223 de pagini).E cartea pe care a scris-o o viaţăîntreagă. E cartea sa de vis. Carteace-i încununează onorabil preocupărilelexicologice. Dar şi întreaga-ioperă.E cartea în care a încăput totadevărul ştiinţific.Pentru asta îl şi venerăm.Pentru tot ce a făcut Domnia sa înştiinţa şi în cultura românească îiaducem laurii recunoştinţei noastreomeneşti.Azi şi întotdeauna.

Nicolae Corlăteanu – 90 31Irina CONDREAun dascălal tuturorNumele academicianului NicolaeCorlăteanu se asociază, întâide toate, cu statutul de profesor– aceasta a fost vocaţia întregiisale vieţi. Sute, mii de studenţii-au ascultat prelegerile, i-au răspunsla examene şi colocvii, auscris sub conducerea distinsuluidascăl comunicări, teze de licenţă,doctorate. Pe studenţi îicucerea ţinuta sa maiestuoasă,discursul academic de mare rafinament,minuţios documentat şisprijinit întotdeauna de cunoştinţeenciclopedice. Profesorul NicolaeCorlăteanu ştia să păstreze o distanţăanume, să creeze un spaţiumiraculos între student şi profesor,în care nu exista loc pentru un altcomportament decât cel de respectşi demnitate. Nu-l supărau şi nu-l iritaurăspunsurile slabe sau obişnuitelebâlbâieli generate de tracul dintimpul examenelor – în asemeneacazuri verdictul suna mai mult ca unsfat al unui părinte – „Mata – maiînvaţă, mai gândeşte-te şi pe urmăvino iar la examen”. Oricare dintrefoştii săi studenţi îşi poate amintiîn ce situaţie profesorul i-a adresatacel celebru „MATA”, încât se parecă în afară de Nicolae Corlăteanunimeni nu mai întrebuinţa acestpronume de politeţe într-un modatât de pitoresc.Om de o vastă erudiţie, NicolaeCorlăteanu a înţeles să letransmită celor din jur nu numaicunoştinţe academice, dar şi aceamare bogăţie spirituală pe careomul o poate acumula numai dacăare acces la izvoarele adevărateiculturi. Multe din cărţile sale suntadresate „nefilologilor”, autorul îndemnându-ila lectură pe cei caredoresc să-şi lărgească orizontul,să înveţe din experienţa generaţiilortrecute. Autorul a deschis drumpentru o serie întreagă de lucrăride popularizare prin cărţile Egalăîntre egale (1971), Cuvântul învâltoarea vieţii (1980), Limbanoastră. S-o cunoaştem şi s-ocultivăm fiecare! (1981), Lumeacu toate ale ei (1988). În primelecărţi autorul trasează căile şi indicăsursele de modernizare a lexicului,aducând multiple exemple deadaptare a termenilor din cele maidiverse domenii ale ştiinţei – dinfilozofie, matematică, medicină,fizică, cibernetică, astronautică.Dezvoltarea vertiginoasă a ştiinţelorexacte la sfârşitul secolului XXa generat transformări radicale înlimbaj, o îmbogăţire considerabilăa terminologiilor şi academicianulN. Corlăteanu vine să explice acestefenomene cu ajutorul legilor dedezvoltare a limbii.Este pronunţat aspectul popularizator,mai ales în ultimacarte, care, în afară de titlul Lumeacu toate ale ei, are şi un subtitlu:Privire asupra universului – dindiferite puncte de vedere – prinprisma mijloacelor de limbă, iar

32limba Românăcapitolele lucrării reprezintă clarideea autorului de a determina loculşi contribuţia limbii în dezvoltareaproceselor de cunoaştere a universului– aceste denumiri de capitolevorbesc de la sine: Barometru al cunoştinţelorşi sentimentelor, Lumeaca matematică, Lumea ca ştiinţă(exactă) şi tehnică, Lumea poetului,Între „lirici” şi „fizici”. Autorul îşi motiveazăviziunea astfel: „Se impune aconsidera natura, omul, societateaîntr-un cadru general larg, unitar.Iată de ce ne-am propus să relevămîn această lucrare şi date dinmatematică, fizică, tehnică, din ştiinţelesocial-politice, literatură, artă,teatru, pentru a stabili – măcar înlinii generale – o punte de legăturăîntre ştiinţele fizico-naturale şi celesocial-umaniste – toate găsindu-şireflectarea în mijloacele expresiveale limbii” (p. 6). Rolul inegalabil allimbii în dezvoltarea tuturor acestorştiinţe este demonstrat de academicianulCorlăteanu cu argumente,nume, cifre, citate din sute de sursepe care le-a consultat, cu referire lamarii învăţaţi – Avicenna, GalileoGalilei, Newton, Einstein şi mulţialţii.În unele cazuri, de exemplucând este examinată terminologiadin domeniul matematicii sau fizicii,impresia este că autorului nu-isunt deloc străine aceste ştiinţe –este remarcabilă şi cu totul rară oasemenea aplecare a unui filologspre ştiinţele exacte. Prin lucrărilesale Nicolae Corlăteanu propagănu numai terminologia modernă,dicţionarele de specialitate, dar şiunele fenomene, fapte interesante,face referinţă la nume sonoredin domeniul ştiinţelor exacte, dindomeniul artei, istoriei. De exemplu,doar într-o singură pagină din carteaLimba noastră citează câtevanume şi lucrări notorii ale culturiiuniversale. În paragraful intitulatsugestiv „Omenia înainte de toate!”autorul scrie: „Tendinţa spre umanismapare încă în străvechiul poemindian Ramaiana, creat în secolulIV î.e.n. Rama este întruchipareabinelui, a cinstei, a bunătăţii, adatoriei îndeplinite. Când unul dinreprezentanţii lui Ravan, simbolulrăului, îl întreabă pe Rama de cel-a săgetat, dacă nu i-a pricinuit luipersonal nici un rău, Rama îi răspundecă orice rău trebuie distrus,deoarece răul închide calea sprebine, spre progres. «Viaţa este undar pe care-l merităm numai când îldăruim» – afirma pe bună dreptateun alt mare indian, Rabindranat Tagor.Bacteriologul englez AlexandreFlemming (1881-1955), descoperitorulpenicilinei (1929), iubea florile,grădinăritul, îl interesau păsările,copacii şi furnicile, dar cea mai maredragoste o purta omului, omenirii îngeneral, părându-i nespus de răucă eficienţa penicilinei nu s-a pututrealiza decât după terminarea celuide-al doilea război mondial, carea dus în mormânt atâtea milioanede oameni. «Nu sălile de marmorădau măreţia intelectuală, ci sufletulşi creierul cercetătorului» – spuneasavantul. Pornite încă de la unul dinprimii comediografi latini – Plaut(250-184 î.e.n.), cuvintele Homohomini lupus est („Omul este luppentru om”) au fost preluate pentru

Nicolae Corlăteanu – 90 31a exprima ideea degenerării relaţiilorumane...” (p. 113).Această pledoarie a savantuluipentru umanism, pentru triumfulbinelui este însoţită de o informaţiedensă şi interesantă din istoria civilizaţieiumane. La fel de generoasesunt referinţele la diverse opere aleclasicilor literaturii române şi universale,la opere mai puţin cunoscuteîn acele timpuri (dar şi acum), ca, deexemplu, citatul din renumitul Dicţionargrotesc al lui Vasile Alecsandri,care, în calitate de exerciţiu depersiflare, nu este lipsit de interesnici pentru cititorii de azi, de aceeareproducem un scurt fragment încare V. Alecsandri îi ridiculizeazăcu mult umor pe cei mai pedanţipurişti: „Amare – a iubi! – un cuvântinutil şi care produce conjugări comice;de pildă: Eu am în loc de euiubesc este un calambur grotesc.Am amat în loc de am iubit este obâiguială ridicolă. Eu te am, doamnă!în loc de te iubesc, doamnă!este o impertinenţă, care expunepe nenorocitul pedant a fi dat afarăcu amoru-i cu tot; însă ce-i pasăpedantului! Nu-i rămâne gramaticadrept mângâiere? El o strânge lapiept cu amoare şi-i zice: „Tu, fidelamea consoartă, eşti universul meu!Te am, te-am amat, te amai, te voiama, ama-te-voi. Amorul spăriet îşiastupă urechile şi fuge”.Generozitatea cu care autoruloferă citate şi informaţii dintre celemai interesante şi necesare, formaaccesibilă a expunerii, comentariileclare fac din aceste cărţi scrise deun savant lingvist o lectură plăcutăşi utilă pentru orice om, de oriceprofesie sau vârstă. N. Corlăteanuare întotdeauna temele preferatepentru comentariu şi pentru exemplificareşi autori despre care aremulte de spus pentru publicul larg– Ion Neculce, Dimitrie Cantemir,Mihai Eminescu şi, bineînţeles,Ion Creangă, de a cărui operă s-aocupat în mod expres în lucrărilesale ştiinţifice.Academicianul Corlăteanu, cuo viaţă lungă şi plină de evenimentestrâns legate de istoria patriei sale,a cunoscut multă lume, a avut numeroşicolegi şi discipoli şi pe toţi îiţine minte, despre fiecare are cevade spus, pentru oricine găseşte unfir de legătură cu timpul şi împrejurărileîn care l-a cunoscut. În cărţilesale se pot regăsi numele câtorvageneraţii de intelectuali basarabeni,oameni pentru care profesorul totdeaunagăseşte cuvinte onorante.În cartea Răspântii (1995) pomeneştecu multă căldură despre profesoriide la liceul „Alexandru Donici”din Chişinău, despre profesoriiLeca Morariu şi Grigore Nandrişde la Universitatea din Cernăuţi,despre colegul şi bunul său prietenEugeniu Russev, despre colaborareafructuoasă cu lexicografii de laInstitutul de Lingvistică de la Moscova.O bună parte din memoriilesavantului se referă la perioada dedupă război, când şi-a început activitateade profesor la Ocniţa. Dinaceste amintiri s-a desprins ideeacă în Basarabia din acea perioadăerau destul de mulţi profesori bineinstruiţi, cu studii universitare făcutela Cernăuţi, Iaşi, Odesa, Moscova,Sankt Petersburg. Exista un mediu

34intelectual, se făcea carte şi, cu toatedificultăţile cauzate de război,pulsul vieţii intelectuale, academicenu s-a oprit. Ceea ce descrieacademicianul N. Corlăteanu camartor nu corespunde cu afirmaţiilepropagandistice din perioadasovietică, cum că aici predominanet analfabetismul şi incultura, cănu erau nici măcar şcoli. Or, profesorulnostru confirmă că au existataici rădăcini ale culturii, şi rădăcinibune, viguroase, care peste ani audat vlăstari ce au adus ulterior multeroade, unul dintre acele vlăstarefiind chiar academicianul NicolaeCorlăteanu.Ca un document absolut ineditse prezintă cartea Aşa am trecutpână acum prin viaţă, apărută subauspiciile Universităţii de Stat dinMoldova şi ale Facultăţii de Litereîn anul 2000. Aici profesorul Corlăteanudă listele tuturor promoţiilorde studenţi pe care i-a avut – din1951 (înmatriculaţi în 1946) pânăîn 1991 – pe grupe şi specialităţi,astfel că toţi cei care i-au audiatprelegerile se pot regăsi în acesteliste, pe grupe (aşa cum am depistatşi eu lista colegilor mei de grupă,în ordinea în care eram strigaţitimp de cinci ani – Adam, Arhire,Bologan, Capmare, Căpraru, Chira,Chiriţă, Costin, Deliu, şi restul, înlimba Românătotal 32 de studenţi). Sunt inserateaici şi programele cursurilor ţinutela diferite facultăţi, avizele date dedomnul academician în calitate deconducător la tezele de doctoratale discipolilor săi (aceştia au fostAnatol Ciobanu, Anatol Eremia,Maria Cosniceanu, Elena Pânzaru,Maria Bârcă, Gheorghe Colţun,Maria Graur, Irina Condrea), recenziileDomniei sale la doctoratele lacare a fost recenzent oficial sauneoficial, avizele la autoreferate,recomandări pentru acordarea unortitluri pedagogice. Cei care i-au oferitdomnului profesor o carte cu dedicaţie,vor găsi acele mici texte, scrisecu inspiraţie şi cu dragoste pentrudestinatar, adunate într-un compartimentintitulat sugestiv „pe o filă decarte”, la sfârşitul căruia autorul scrieTuturor – Ab imo pectore şi încheiecu o emoţionantă „Spovedanie înfaţa propriei conştiinţe”.

Nicolae Corlăteanu – 90 35Ion EŢCU,Teodor COTELNICSlujitor fidelal verbului maternRomânofobia este o boalăfoarte veche a ruşilor, dar începândcu anul 1924, când este formatăR.A.S.S.M., capătă o amploarenemaipomenită şi este subordonatăunui scop „internaţionist”. Înstrăinareade România, de cultura,de spiritualitatea românească, delimba română devine o preocupareconstantă a politicii bolşevice peaceastă palmă de pământ. Moldovenismulprimitiv, antinaţional,reacţionar şi agresiv, transformat înideologie de stat, trebuia să atingă,într-o perioadă foarte scurtă, ungrad de ferocitate suficient ca „eliberarea”Basarabiei să fie în staresă otrăvească sufletele a milioanede români „salvaţi” de sub ocupaţiaromânească. În 1940 Basarabia afost anexată de imperiul sovietic şiexperimentaţii socialişti transnistrienis-au pus pe lucru, ţinându-sebolşeviceşte „di oiştea moldovenizării”,„di limba moldoveneascî” (1,p. 3) cu ferma convingere „cî limbanorodului moldovinesc în curjireaîntrejii istorii ... s-o diosăghit delimba valahianî (romîneascî)” (2,p. 5). Despre consecinţele „istoriciieliberări”, care din fericire a duratdoar un an, aflăm dintr-un articolal unui învederat moldovenizator,care constata cu mândrie: „Naţionaliştiimoldo-români care în realitateconstituiau coloana de aprovizionarea coloanei a cincea fascisteau fost distruşi când Basarabias-a unit cu Uniunea Sovietică” (3).„Naţionaliştii moldo-români”, adicăintelectualitatea basarabeană, rămasănemasacrată doar pentru căîncepuse războiul, acum ştia ce oaşteaptă. De aceea în 1944, cândvalul „eliberator” s-a rostogolit dinnou peste Basarabia, aici a rămasun vid intelectual: majoritatea covârşitoarea intelectualităţii apucasecalea bejeniei peste Prut. Puţiniiintelectuali, după spusele aceluiaşiautor, urmau să afle „dragostea”bolşevică care consta în obişnuinţa„de a se lupta fără cruţare şi de animici tendinţele burghezo-naţionalisteîn limba moldovenească”(ibidem).Aceasta era situaţia socio-politicăîn Republica Sovietică SocialistăMoldovenească, aceasta eraatmosfera culturală în Basarabiapostbelică când tânărul licenţiat înlitere şi drept Nicolae Corlăteanuîşi începe cariera pedagogică şiştiinţifică. Foarte prudent, se implicăactiv, în chiar groaznicul an 1945, îndiscutarea Normelor limbii literareadoptate încă în 1941. Nu fărăcontribuţia lui Nicolae Corlăteanu,în urma unor dezbateri aprinse, înNorme au fost introduse mai multemodificări în sensul apropierii lorde normele limbii literare române.Lupta acerbă împotriva „tendinţelornaţionaliste în limbă”, cultivareaşantismului degradant, a lipsei debun-simţ şi respect pentru cuvântulscris şi rostit a continuat până înanii cincizeci. Cu toate acestea,sesiunea ştiinţifică din 1950 a constituitun pas important în direcţiaromânizării Normelor menţionate.Nicolae Corlăteanu participăactiv la lucrările Sesiunii ştiinţifice

36menţionate, demonstrând spiritulromanic de dezvoltare a „limbiimoldoveneşti”. Dar peste un anpromotorii „şantismului” agresivorganizează o nouă conferinţă,cu participarea unor savanţi de laAcademia unională, în cadrul căreias-a reactualizat problema „limbiimoldoveneşti” ca limbă „osăghită”,cu trăsăturile ei „individuale”, cunormele ei ortografice şi ortoepicedeosebite de normele româneşti. N.Corlăteanu însă, în calitatea sa deprofesor de limbă la Universitateade Stat, respinge normele şantisteşi continuă să pregătească cadrede filologi în spiritul adevăratelornorme literare ale limbii române– fonetice, lexicale şi gramaticale.Pledoaria profesorului Corlăteanupentru perfecţionareaortografiei „limbii moldoveneşti”,pentru promovarea românismului,munca de pregătire a cadrelor deviitori promotori ai limbii române şiactivitatea ştiinţifică s-a soldat, în1957, cu rezultatele scontate cânda avut loc reforma ortografiei şirecunoaşterea faptului că aceeaşientitate glotică e denumită cu doitermeni diferiţi: limba moldoveneascăşi limba română (4, p. 31).Tentativele ideologilor românofobide a lichida discrepanţa dintrelimba literară şi vorbirea colocvială,năpădită de rusisme şi calcuri dinlimba rusă, au continuat, dar pe ance trecea se făcea tot mai simţit rolulpedagogului-filolog, al omului deştiinţă-filolog în acţiunea de veghereasupra corectitudinii vorbirii, a limbiiscrise, unica susceptibilă de îmbunătăţiriîn condiţiile „bilingvismuluiarmonios”. Afirmarea normei literares-a intensificat în stânga Prutului maiales după 1960, când acelaşi NicolaeCorlăteanu s-a angajat public,limba Românăîn fruntea noii generaţii de lingvişti,pe care tot Domnia sa i-a educat, săcombată utilizarea în limba scrisăa elementelor dialectale, a împrumuturilorşi a calcurilor nemotivate.La Institutul de Limbă şi Literatură,pe care îl conducea, pregăteştepublicarea culegerilor de articoleCultivarea limbii, în care suntexaminate greşelile din ziarele republicaneşi raionale, emisiunile deradio şi televiziune, propunându-semodelele corecte.În articolul-program Ce estecultivarea limbii?, publicat în primulnumăr al seriei Cultivarea limbiidin 1961, Domnia sa menţionează:„Cultivarea limbii trebuie să ducă laformarea simţului limbii la toţi aceicare vorbesc limba dată. Omul careare un dezvoltat simţ al limbii ştiesă folosească un anumit cuvânt,vechi sau nou, la locul potrivit. Caşi muzicianul, care tresare la fiecarenotă falsă, auzită într-un ansamblumuzical, vorbitorul cu un fin simţal limbii prinde orice abatere de lanormele limbii literare”. În continuare,scrie că cei ce se ocupă decultivarea limbii „trebuie să aibăîn grijă curăţirea ogorului lingvisticde tot ce împiedică exprimareacorectă, adecvată a gândurilor şi asentimentelor vorbitorilor. Tendinţade a-şi cultiva limba trebuie să intreîn preocupările tuturor acelora carese folosesc de limbă ca de cel maide seamă mijloc de comunicare”.Savantul-lingvist Nicolae Corlăteanuîşi dădea bine seama şi cereaşi colegilor săi să conştientizezeun lucru simplu: pentru a ne integraîn familia popoarelor civilizate e nevoiede o muncă enormă, or, „mareamajoritate sau chiar întregul colectivde vorbitori ai unei limbi trebuie săfolosească atât oral, cât şi în scris

Nicolae Corlăteanu – 90 35modelele de limbă, formele literare.În vederea atingerii acestui scopnobil, explicând şi justificând folosireacutărui sau cutărui elementlingvistic recomandabil, – subliniamereu N. Corlăteanu, – cultivarealimbii contribuie la însuşirea conştientăa normelor literare, la formareaşi cultivarea simţului limbii la mareamajoritate a vorbitorilor” (idem, p.12-13).Pentru acad. N. Corlăteanucultivarea limbii însemna nu o simplădecretare a formelor corecte, cişi o muncă enormă de culturalizarea masei de vorbitori. În felul acesta,sublinia dânsul, deseori, „ocupându-nede cultivarea limbii suntemchemaţi a lămuri ce fel de elementelingvistice sunt mai potrivite pentruun anumit scop, să arătăm caredintre ele corespund mai bine tendinţelorgenerale actuale ale limbiişi care sunt învechite şi lipsite deviaţă. În aceste cazuri nu obosea sărepete că „în afară de întrebuinţareagenerală în limba comună, trebuiesă ţinem cont şi de folosirea acestorelemente în opera celor mai reprezentativiscriitori” (idem, p. 11-12).Dat fiind faptul că scriitoriipropun modelul de folosire a limbiiliterare, şlefuiesc limba literară, operfecţionează punând în circulaţieanumite cuvinte, forme sau construcţiinoi, neobositul dascăl a studiatşi a propagat farmecul exprimăriiunor mari scriitori români cum suntCreangă, Eminescu, Alecsandri...În opinia lui, un adevărat scriitorsimte limba, ştie să-i aprecieze şisă-i valorifice posibilităţile stilisticeşi estetice, căci „poetul e arhitect,un inginer al sufletelor umane, darîn aceeaşi vreme este şi un meşterfaur,un maestru al slovei scrise, prinintermediul căreia el face ca ceilalţisă vadă, să simtă pulsul vieţii, săacţioneze în corespundere cu idealurilenobile ale societăţii” (6, p. 46).Totodată Domnia sa atrage atenţiacă, spre deosebire de lucrările ştiinţificeşi actele oficiale în care serespectă cu stricteţe normele limbiiliterare, comunicarea artistică îşiare legităţile ei. Necesităţile esteticeîi permit scriitorului, în specialpoetului, să se abată uneori de lanormă. Fireşte, abaterile trebuie săfie bine motivate de conţinutul deidei al operei literare.Munca de cultivare a limbii nueste, în concepţia prof. N. Corlăteanu,un proces haotic. Cultivatorul delimbă, subliniază dânsul, „intervinedoar în cazurile, când avem douăsau mai multe cuvinte, forme sauconstrucţii, dintre care numai unaeste recomandabilă. Astfel trebuiepropagate şi răspândite formele detipul mânzi, grumazi, care sunt încorespundere cu tendinţele istoricede dezvoltare a limbii noastre.Aceste cuvinte sunt foarte vechi. Laorigine, în componenţa lor foneticăera africata dz, care acum a evoluatîn z. De aici şi alternanţa z-zi(grumaz, mânz – singular, grumazi,mânzi – plural)”. Şi profesorul explicăcu răbdare mai departe: „Cu totulalta e situaţia în cuvintele harbuz,obraz, treaz, viteaz ş.a., toate deorigine slavă, în componenţa foneticăa cărora nu se află africata dz,ci fricativa z, care alternează cu j(harbuji, obraji, treji, viteji ş.a.m.d.)”(6, p. 12).Aceeaşi grijă pentru respectareanormelor fonetice l-au determinatsă pledeze cu argumentelede rigoare în favoarea introduceriiliterei ć pentru redarea sunetuluisemioclusiv prepalatal sonor (Angelica)în situaţiile în care se folosea

38greşit sunetul fricativ prepalatalsonor (bujet).Atât în prelegerile universitare,cât şi în articole insistă asupranecesităţii de a respecta normeleortoepice literare. În special seopreşte asupra accentului: „nuo dată am auzit accentuându-segreşit: ducém-ducéţi; bătém-bătéţi;trecém-trecéţi; mergém-mergéţiş.a. Este vorba de accentuări dialectale(şi nu literare) ale verbelor deconjugarea a III-a la timpul prezentmodul indicativ. Pentru asemeneaverbe norma literară fonetică cereca accentul să cadă pe rădăcinaverbului şi nu pe desinenţă. Deci,în corespundere cu normele literarefonetice, trebuie să accentuăm: dúcem,dúceţi; bátem, báteţi; trécem,tréceţi ş.a.m.d.” (idem, p. 18).Pentru a-l determina pe cititorsă înţeleagă că accentul este de-oimportanţă deosebită, că este, dupăcum spuneau gramaticienii antici,„sufletul” cuvântului, şi că de acestadepinde, de multe ori, sensul nunumai al unui cuvânt, ci şi al uneipropoziţii, N. Corlăteanu citeazăexemplul semnificativ din M. Eminescu„De unde vii tu?”. (Accentullogic poate cădea pe fiecare dincele trei cuvinte unde, vii, tu şi în fiecarecaz fraza va avea alt înţeles.)Profesorul a combătut utilizareagreşită a cuvintelor apropiatedin punct de vedere fonetic, darcare diferă prin semantica lor, adicăa paronimelor. Cităm un singurexemplu. „În această privinţă, –subliniază dânsul, – e semnificativăîntrebuinţarea verbelor a (se)dezbăra şi a (se) dezbăiera, caredeseori se confundă, deşi e vorbade două cuvinte cu totul diferite atâtdin punctul de vedere al originii lorlimba Românăistorice, cât şi al valorii lor semantice.Primul verb a (se) dezbăraeste, probabil, de origine slavă şiînseamnă: «a se lăsa, a se dezobişnuide un nărav; a se dezvăţa,a se descotorosi de cineva sauceva»… Verbul a (se) dezbăiera arela bază cuvântul baieră, care e deorigine latină. El exprimă înţelesul«a dezlega, a desface, a deznodabaierile»” (idem, p. 13).Astăzi acad. Nicolae Corlăteanuştie că ceea ce a semănatcu generozitate a prins rădăcini puternice,iar norma literară, frumosullimbii este cultivat cu responsabilitatede numeroşii săi discipoli.BIBLIOGRAFIE1. Chior, P. I., Dispri ortografialinghii moldovineşti, Târg. Bârzu, 1929.2. Madan, L. A., Gramatica moldovineascî.I: Fonetica şi morfologhia,Tiraspol, 1930.3. Ceban, I., Ocişciati moldavshiiiazâc ot ciujdâh vlianii // SovetscaiaMoldavia, 1946, 20 aprilie.4. Curs de limbă moldoveneascăcontemporană. Fonetica şi morfologia,Chişinău, 1957.5. Corlăteanu, N., Normele literareşi chestiunile de cultivare a limbii,în Cultivarea limbii, II, 1962.6. Corlăteanu, N., Limba noastră…,Chişinău, 1981.

Nicolae Corlăteanu – 90 39Ion CIOCANUExemplu şi îndemnSavant erudit, specialist încâteva ramuri distincte ale filologiei– lexicologia şi lexicografia, foneticaşi fonologia, morfologia, latinavulgară, romanistica ş.a., NicolaeCorlăteanu a fost concomitent de-alungul deceniilor un promotor actival normelor limbii literare române.Domnia sa a găsit mereu puterişi timp nu numai pentru a elaboraexegeze ample, competente şiimportante sub aspect ştiinţific,precum este cunoscutul Studiuasupra sistemei lexicale moldoveneştidin anii 1870-1890 (Contribuţialui Ion Creangă şi a altorscriitori la valorificarea stilisticăa vocabularului contemporan)(1964) sau extrem de necesarapentru noi, romanicii, Cercetarea latinei vulgare şi a relaţiilor eicu limbile romanice (tipărită, dinpăcate, numai în ruseşte, 1974),dar şi pentru articole, notiţe de ziarsau de revistă, în care explica simpluşi convingător cum şi de ce sescrie ori se rosteşte într-un anumitfel un cuvânt, un termen, o maximăetc. Autor de programe pentrucursuri universitare şi de manuale,Nicolae Corlăteanu a ţinut ani de-arândul prelegeri substanţiale pentrumulte generaţii de studenţi filologi,dovedindu-se o personalitate cu ovastă erudiţie, impresionând prinarta expunerii, limpede şi absolutconvingătoare, reuşind totodatăsă „coboare” de la catedra şcoliisuperioare, de la faima savantuluicu renume, în mijlocul cititorilor maipuţin ori chiar deloc instruiţi subaspect filologic, îngrijind ani de-arândul rubrici de cultivare a limbiişi publicând nenumărate articoleşi microeseuri despre imperativulcunoaşterii cât mai bune a zestreilingvistice româneşti de către toţiconcetăţenii.A plătit, nu-i vorbă, tributideologiei comuniste, şi-a intitulato carte Egală între egale, în careconsidera „moldoveneasca” o limbăfavorizată de soartă în condiţiilerusificării acerbe şi ale deznaţionalizăriicumplite, a vorbit despre „atenţiadeosebită” acordată de partid şiguvern limbilor neruse din imperiulsovietic, însă chiar şi în acestelucrări, inerent conjuncturiste, pulsa,omniprezentă şi întremătoare,dragostea sinceră şi permanentă aautorului lor pentru cuvântul rostitşi scris conform firii înseşi a limbiilui Eminescu, Alecsandri, Creangă,Negruzzi şi a celorlalţi clasici ai literaturiişi spiritualităţii noastre.Cu deosebire se simte aceastădragoste în articolele şi eseurileconsacrate cultivării limbii. În 1961Nicolae Corlăteanu a publicat douălucrări importante pentru perioadarespectivă: Cultivarea limbii şi problemeleei actuale (revista Nistru,nr. 6, pag. 128-135) şi Ce este cultivarealimbii? (culegerea colectivăCultivarea limbii, nr. 1, pag. 3-8).Autorul a colaborat intens lascrierea unei serii de cărţi a căror

40utilitate nu poate fi minimalizată şi,mai mult, a căror continuare ni separe absolut necesară şi în condiţiileactuale. Numim, în ordineaapariţiei fascicolelor acelei colecţii,articolele datorate omagiatului:Normele literare şi chestiunile decultivare a limbii (1962, nr. 2),Cultivarea limbii la etapa actuală(1963, nr. 3), Note despre măiestriascriitorului (1966, nr. 4), Cultivarealimbii la un nivel mai înalt (1968, nr.6), Limba presei periodice moldoveneşti(1971, nr. 7).Preocupat de probleme ştiinţificefundamentale, ajuns profesoruniversitar şi academician, îndeplinindfuncţii de înaltă răspundere(şef de catedră, director de institutetc.), Domnia sa n-a ignorat importanţaarticolului de ziar sau revistă,aşa-zis de popularizare a ştiinţei.Or, N. Corlăteanu s-a produs în modexemplar nu numai ca autor al rubricilorde cultivare a limbii în revistaFemeia Moldovei, pe parcurs de 10(zece!) ani, dar şi în alte organe depresă, militând cu tot talentul săude publicist (pe teme de lingvistică)pentru cultivarea limbii româneliterare în republică. Probabil, nueste cazul să insistăm, aici, preaamănunţit asupra invaziei diabolice,în anii de după război, a rusismelorîn vocabularul şi limbajul unei multprea mari părţi a românilor moldoveniprin mijlocirea studiilor făcutede aceştia în ruseşte, a dominăriitiranice a limbii ruse în toate sferelede activitate, a obligativităţii de avorbi în limba „fratelui mai mare”nu numai la întruniri, simpozioane,conferinţe, dar chiar şi în stradă, lalimba Românăpiaţă etc. Anume într-un atare contextarticolele şi eseurile lui NicolaeCorlăteanu, care vor fi lăsat unorcolegi impresia că nu fac parte dinmarea şi adevărata ştiinţă, şi-audemonstrat acuta lor actualitate şinetrecătoarea lor importanţă. Zicemnetrecătoare, deoarece pericolulrusificării n-a dispărut nici în aniicare au urmat, inclusiv în prezent,când limba rusă încearcă să-şi reocupelocul în capul mesei, sfidândlimba acestui pământ. Vom treceîn revistă doar o mică parte dintrearticolele şi eseurile de cultivare alimbii, publicate de academicianulCorlăteanu în presa periodică:Cultivarea limbii şi şcoala (revistaÎnvăţătorul sovietic, 1966, nr. 6),Şi vorbirea orală trebuie cultivată(săptămânalul Cultura, 1970, 15august), Cultivarea limbi şi terminologiasportului (ziarul Cuvântul,1991, 14 şi 15 august), Ecologialimbajului (ziarul Pământ şi oameni,1993, 11 septembrie), Din avuţialimbii materne (săptămânalul Voceapoporului, 1994, 5 aprilie). Laolaltăcu alte microeseuri, acesteaconstituie şi azi nişte modele deintervenţie promptă a savantului înopera de apărare a fiinţei autenticea limbii române.Bineînţeles că în articolele şieseurile lui Nicolae Corlăteanu depână la 1989 limba noastră a fostnumită „moldovenească”, în conformitatecu „tradiţia” înrădăcinatăde ruşi după anul 1812. Însă multstimatul nostru dascăl cu studiitemeinice, făcute până în 1940 laChişinău şi Cernăuţi, ştia prea bineadevărul despre originea şi fiinţa

Nicolae Corlăteanu – 90 41Chişinău, 30 august 1999. La o întâlnire cu foştii studenţilimbii noastre, care n-a fost şi nueste alta decât cea română. Dar osimplă încercare de a deconspiranatura românească a limbii vorbitela est de Prut s-ar fi soldat cu sancţiunigrele, aşa cum s-a întâmplat – înepocă – cu Ion Tofan, GheorgheBogaci, Vasile Coroban, AlexandruUsatiuc, Gheorghe Ghimpu şi cu alţisusţinători ai adevărului ştiinţific.Acest adevăr – despre naturaşi firea absolut românească a limbiinoastre – a fost dezvăluit de cătredomnul academician în anii de maiîncoace în presa guvernamentală(a se vedea articolul Românaliterară în Republica Moldova încotidianul Moldova suverană din 25iulie 1995), într-un substanţial dialogacordat jurnalistului AlexandruBantoş (în revista Limba Română,1995, nr. 1), într-un echilibrat, binedocumentat şi convingător discursţinut în cadrul conferinţei ştiinţificeinternaţionale „Limba română estenumele corect al limbii noastre”(20-21 iulie 1995) şi în alte luări decuvânt şi de atitudine.Nicolae Corlăteanu a salahoritpe parcursul întregii vieţişi pe ogorul mai puţin prestigios,s-ar părea, al publicisticii aşa-ziseordinare, ca modalitate firească demanifestare a grijii sale permanentepentru corectitudinea limbii române,servindu-ne – şi în această privinţă– drept exemplu de implicare permanentăşi eficientă în rezolvareaproblemelor stringente ale fiinţăriinoastre spirituale şi îndemn la continuareacauzei naţionale româneşti.

42Vladimir ZAGAEVSCHIFONETICA PENTRULINGVIŞTIŞI LINGVIŞTIIDESPRE FONETICĂOmagiu academicianuluiNicolae Corlăteanu la 90 de aniAcademicianul Nicolae Corlăteanueste un filolog de tip hasdeian.Mai aproape de suflet i-au fost,desigur, lexicologia şi lexicografia,dar a făcut cercetări serioase şi înalte domenii ale lingvisticii, inclusivîn fonetică, o ştiinţă aridă, la primavedere, dar foarte importantăpentru investigaţiile lingvistice înspecial şi pentru cele filologiceîn general (de exemplu: studiultextelor vechi, poetica, versificaţiaş.a.). Căci, după cum susţine, pebună dreptate, Iosif Popovici (1876-1928), primul specialist român înfonetica experimentală, „filologiefără fonetică nu există şi nici nuse poate concepe” [12, p. 5]. Îndomeniul foneticii Nicolae Corlăteanua publicat două manuale:Fonetica limbii moldoveneştiliterare contemporane [4, 232 p.]şi Fonetica [6, 272 p., în colaborarecu subsemnatul], monografia Issledovanijenarodnoj latyni i jejootnošenij s romanskimi jazykami(Moskva, Nauka, 1974, p. 128-160),unde sunt analizate o serie departicularităţi ale sistemului foneticlimba Românăal latinei populare (accentul, consonantismul,vocalismul), şi maimulte studii şi articole, cum ar fi:Începuturile scrisului în limba moldovenească,Valoarea morfologicăa alternanţei fonetice, Chestiuni defonetică în interpretare eminescianăş.a., apărute în culegeri colective,reviste, ziare.Acad. Nicolae Corlăteanu afost şi fonetist. Domnia sa nu puteasă neglijeze fonetica, aceastăpiatră de temelie a tuturor ştiinţelorlingvistice, pentru că, după cumsusţinea şi Sextil Puşcariu, „fonetica,[ştiinţa] care studiază mecanismulrostirii, formează un capitolimportant al lingvisticii” [14, p. 45].Iar reputatul lingvist rus, profesorla Universitatea „M. V. Lomonosov”din Moscova, R. A. Budagov (1910-2001), precizează: „Sunetele vorbiriireprezintă nu numai nişte unităţilingvistice aparte, ci şi un mod deexistenţă a oricărei limbi” [2, p. 160].Cândva, la o altă aniversare aprofesorului nostru, a „învăţătoruluiînvăţătorilor” din spaţiul pruto-nistrean,evocam această pasiune aD-sale pentru fonetică, comparândocu cea a marilor lingvişti, care,de regulă, au fost şi buni fonetişti.Mă refeream atunci, întâi de toate,la personalităţile lingvisticii româneS. Puşcariu, Al. Rosetti, I.Iordan, Em. Petrovici ş.a. Pentrucă, spuneam atunci, tocmai prin cunoştinţelede fonetică investigaţiilelor în diferite domenii ale lingvisticiiau devenit mai valoroase şi maiimportante. Anume cunoştinţelede fonetică îi ajutau să răstoarnebrazdă mai adâncă în cercetările de

Nicolae Corlăteanu – 90 43toponimie şi în cele etimologice, înstudiile de dialectologie, gramaticăistorică şi istoria limbii literare, decomparativistică, de lingvistică generală,nemaivorbind de problemelegate de alfabet, de sisteme detranscriere fonetică şi de transliterare,de ortografie, de ortoepie, depoetică etc. [18, p. 86].Acad. Nicolae Corlăteanurecunoaşte că „fonetica ocupă unloc special în sistemul disciplinelorlingvistice, întrucât obiectul ei destudiu îl constituie sunetul vorbit,acel element al limbii în care seevidenţiază cu toată claritatea atâtlatura fizică şi fiziologică, precumşi cea psihologică şi socială” [6,p. 17] şi că „sunetele vorbite seprezintă ca nişte atomi sonori absolutnecesari la formarea diferitelorunităţi lingvistice (silabe, cuvinte,expresii, propoziţii)”, din care cauză„fonetica se găseşte într-o foartestrânsă legătură cu toate celelaltecompartimente lingvistice” [6, p.18]. Dar această legătură se facenumai cu ajutorul unităţilor foneticesegmentale (fonemele) şi suprasegmentale(accentul, intonaţia),care, după L. V. Ščerba, „sunt capabilesă diferenţieze cuvinte şi formegramaticale, adică să serveascăscopului comunicării între oameni”[17, p. 18]. Astfel, legătura dintrefonetică şi lexicologie se realizeazăprin faptul că unităţile fonetice (fonemele,accentul) au capacitateade a schimba sensul cuvântului,adică îndeplinesc în limbă o funcţiedistinctivă semantică şi anume:prin însăşi componenţa diferităa fonemelor în cuvânt (lac – pod,dovleac – frunză), prin înlocuireaunui fonem din cadrul cuvântuluiprin alt fonem (doamnă – toamnă,rimă – râmă), prin prezenţa într-uncuvânt şi absenţa în alt cuvânt aunui fonem (turmă – urmă, clamă– lamă), prin inversarea fonemelor(parc – crap, arc – rac – car, urdă– rudă), prin accent (compánie –companíe, pára – pará). Unităţilefonetice îndeplinesc şi o funcţiedistinctivă lexico-gramaticală atuncicând, prin schimbarea fonemuluisau a locului accentului pe altă silabă,se schimbă nu numai sensul(noţiunea) cuvântului, ci şi categoriagramaticală, adică partea de vorbire(prună – brună, soră – sură, luncă –lungă, prin accent: vesélă – véselă,dudúie – dúduie, ácele – acéle); deasemenea, ele pot realiza o funcţiemorfologică în cazul când accentulsau fonemul, fie în calitatea sa deflexie internă (alternanţa), fie încea de flexie externă (desinenţa)schimbă nu cuvântul, ci doar formalui morfologică (ex., resp.: el cântă –el cântă; el merge – el să meargă,el şede – el să şadă; casă – case,negru – negri). Legătura dintre foneticăşi sintaxă se realizează prinaccentul logic sau accentul frazei:Astăzi vom pleca la teatru (adică:nu mâine, precum ne înţelesesemanterior) – Astăzi vom pleca lateatru (nu la cinema), dar şi prinintonaţie: Vine trenul (.), Vine trenul(?), Vine trenul (!). În poetică sauteoria versificaţiei fonetica contribuiela crearea unor rime perfecteprin potrivirea aceloraşi sunete lasfârşitul a două versuri (ca niciodată– o prea frumoasă fată) şi la

44respectarea ritmului, a aceluiaşipicior de ritm printr-o succesiunearmonioasă a silabelor accentuateşi neaccentuate (Bate vântul frunzandungă / Cântăreţii mi-i alungă),la care se mai adaugă anumiterepetări ale aceloraşi vocale sau silabe(Căci unde-ajunge nu-i hotar,M. Eminescu) ori consoane (Prinvârfuri vântul viu vuia, G. Coşbuc),numite, respectiv, asonanţe şi aliteraţii,ambele fenomene cu efecteeufonice, imitative (onomatopeice)şi expresive. Nu mai vorbim aicidespre legătura foneticii cu ştiinţelenelingvistice: fizica (acustica), fiziologia,logopedia.Dacă spuneam supra că mariilingvişti au fost şi buni fonetişti, săurmărim în continuare care suntpărerile lor despre fonetică, ştiinţăcare „este mai legată de realităţi,de materia naturală a limbii” [10,p. 270].Privitor la importanţa incontestabilăa foneticii pentru cercetărilelingvistice s-au pronunţat gramaticieniidin antichitate, marii lingvişti aisecolelor al XIX-lea – al XX-lea. Încăîn gramatica sanscrită a lui Panini(sec. V-IV p. Hr.) găsim informaţiidespre consoane ca unităţi foneticeşi despre funcţia distinctivă (fonologică)a sunetelor vorbirii. Astfel,într-un comentariu la Vede putemciti următoarele: „Nu este nici o îndoialăcă o consoană are existenţăîn sine, căci sensul cuvintelor seschimbă în funcţie de modificareaconsoanelor” [6, p. 15]. În termenimetaforici, lingvistul şi filologulgerman, întemeietorul gramaticiiistorice, Iakob Grimm (1785-1863),limba Românăspunea şi el că „gândul este fulger,cuvântul – tunet, consoanele reprezintăscheletul, iar vocalele – sângelelimbii” [6, p. 15]. Dar ce asigurăsângele, ne întrebăm noi, dacă nufuncţionarea organelor, aparatelorşi a ţesuturilor organismelor vii, iarfuncţia e însăşi activitatea fiecăruiorgan. Şi aici S. Puşcariu parcă arveni să ne scoată din metaforă larealitatea lucrurilor: „preocupărilede natură fonologică îmi îndreptauatenţia spre ceea ce e funcţional înlimbă” [13, p. 8].Lingvistul comparativist, cunoscutteoretician şi filozof al limbii,Wilhelm von Humboldt (1767-1835)insista asupra cunoaşterii particularităţilorreale ale sunetelor ca bazăîn cercetările lingvistice: „Pentru a-ţicrea o idee asupra formei unei limbi,trebuie să atragi o atenţie deosebităparticularităţilor reale ale sunetelorei. De la alfabet (citeşte: sistemulsonor – n.n., Vl. Z.) trebuie să porneascăcercetarea formei limbii, eltrebuie să servească baza în cercetareatuturor compartimentelorlimbii”. În altă formulare, acelaşiprincipiu este susţinut şi de cătrecunoscutul filolog rus, fondatorulŞcolii lingvistice din Moscova, FilippFiodorovici Fortunatov (1848-1914), care este ferm convins că„de la fonetică trebuie să se înceapăcercetarea ştiinţifică a oricărei limbi”(„Ń ôîíĺňčęč äîëćíî áűňü íŕ÷číŕĺěîíŕó÷íîĺ čçó÷ĺíčĺ ęŕęîăî-áű ňî íč áűëî˙çűęŕ”) [8, p. 10].Reputatul lingvist Sextil Puşcariu(1877-1848), fondatorul „MuzeuluiLimbii Române” de la Cluj,autorul volumului Limba română.

Nicolae Corlăteanu – 90 43Rostirea şi a numeroase studii şiarticole de fonetică şi fonologie, celcare „a îmbrăţişat aproape toateramurile lingvisticii” [11, p. 269],spunea că fonetica este o disciplinăindispensabilă limbii, pe care ocompară cu tabla de înmulţire, „fărăde care nu se pot face operaţiunicomplicate de calcul” [13, p. 60].Subliniind în mod expres însemnătateafoneticii pentru cercetărilelingvistice, el susţine, cu toatăconvingerea, că „cu cât un lingvistare cunoştinţe fonetice mai ample,cu atât e mai bine înarmat” [13, p.60]. După Sextil Puşcariu, foneticaia naştere atunci (1) când marileinvenţii tehnice au apropiat popoarele,silindu-le să-şi înveţe reciproclimbile; (2) când neogramaticiierau stăpâniţi în cercetările lor deistorism, de legile fonetice; (3) cândapar primele cercetări dialectalepe teren, acestea pornind tot de lafonetică [14, p. 45]. Aici S. Puşcariueste susţinut de către B. P. Hasdeu(1836-1907), considerat întemeietorulfoneticii teoretice în Româniaşi unul dintre primii europeni careîncep anchetele lingvistice pe teren,prin chestionarul pe care îl lanseazăîn 1884 în toate ţinuturile locuite deromâni [11, p. 134]. Aşadar, scrie B.P. Hasdeu, „fonetica este temeliadialectologiei”.Dar dialectologia, la rândul ei,are legaturi dintre cele mai strânsecu istoria limbii, cu gramatica istorică,în primul rând, cu foneticaistorică. Nu întâmplător lingvistulgeorgian, prof. A. S. Čikobavasusţine că „fără fonetica istorică nuar fi putut exista gramatica comparativă-istoricăşi nici istoria lingvisticii.Nu am exagera, – continuă el, – dacăam spune că anume datorită foneticiilingvistica a devenit una dincele mai exacte ştiinţe umaniste”.(„Без исторической фонетикине могло быть историко-сравнительнойграмматики, историческогоязыкознания. Не будетпреувеличением, если сказать,что именно благодаря фонетикеязыкознание стало одной изнаиболее точных общественныхнаук”) [3, p. 143].Studierea foneticii este necesarăpentru istoria limbii, pentrucercetările etimologice şi gramaticale,pentru relevarea gradului deînrudire dintre limbi. Necunoscândcorespondenţele fonetice din istoriaunei limbi concrete, nu poţi stabilioriginea anumitor cuvinte şi legăturalor cu aceleaşi corespondenţedin limbile înrudite. Încă gramaticianullatin M. T. Varro (117-27 p. Hr.)menţiona că „cel ce observă cum seschimbă sunetele în cursul istoriei,acela va putea mai uşor să-şi deaseama şi despre formarea şi dezvoltareacuvintelor” [5, p. 158]. Iarcunoscutul filolog german, părintelelingvisticii romanice, Friedrich Diez(1794-1876), susţinea, cu toatăcertitudinea, că „etimologia îşi aretemelia ştiinţifică în fonetică”. Laaproape un secol, lingvistul numărulunu al secolului XX, compatriotulnostru din Mihăileni, Eugeniu Coşeriu(1921-2002), în unison culingvistul secolului al XIX-lea, F.Diez, scrie că „etimologia se află înrelaţii cu fonetica istorică, aplicânddatele acesteia fiecărui cuvânt în

46parte” [7, p. 95].Se ştie, de asemenea, căînvăţarea unei limbi moderne este,pur şi simplu, de neconceput fărăo cunoaştere în prealabil şi înamănunte a structurii ei fonetice(sunete, structură silabică, accent,intonaţie ş.a.). „Ştiind exact cumse produc sunetele când vorbim, –scrie S. Puşcariu, – putem învăţauşor pronunţarea unor limbi străine”,căci „în opoziţie cu urechea,asupra căreia nu suntem stăpâni,organul cu care producem sunetelepoate fi dirijat de noi. Deşi mişcărilelui sunt în general automatizate,totuşi ele pot fi modificate, augmentatesau oprite de noi” [14, p. 45].Lingvistul american H. A. Gleasonaduce interesante şi instructivedate statistice din care se vede că„pentru o însuşire activă a unei limbie nevoie de cunoştinţe de foneticăîn volum de 100%, gramatică – decel puţin 50%-90% (în dependenţăde structura tipologică a limbii: izolantă,cum este chineza, analitică,cum este engleza, analitică-sintetică,cum este franceza, românasau sintetică, cum a fost latina, cumeste rusa – n.n., Vl. Z.). Cât priveştecunoaşterea vocabularului, aicideseori ne putem descurca uşorcu doar 1% sau chiar uneori şi maipuţin” [9, p. 339]. Într-adevăr, cevolum de vocabular ar trebui să posede,spre exemplu, o bucătăreasă,o casieriţă, o chelneriţă ,o taxatoare,pentru a-şi putea îndeplini funcţia şia se putea încadra în societate? Al.Graur e de aceeaşi părere: „Suntlimbi a căror morfologie se poateînvăţa comod în câteva zile”, câtlimba Românăpriveşte fonetica, ea se însuşeşteanevoios şi „nu este destul să ştimteoretic care sunt fonemele uneilimbi, ci trebuie să izbutim să lerostim corect, în orice context şifără sforţare. Pentru aceasta secer totdeauna mulţi ani” [10, p.273]. (Spre regret, în programelenoastre şcolare este prevăzut unnumăr infim de ore la fonetică.Acest obiect se predă în cl. a V-a înluna septembrie, timp de doar douăsăptămâni. În restul anului, dar şiîn anii următori, se face numai gramatică.Să nu uităm însă că, dupăcum spune S. Puşcariu, „gramaticaeste schelet fără carne” [13, p. 8].)Un alt lingvist şi specialistîn predarea limbilor moderne,profesorul clujean Mihail Bogdan,înaintează serioase exigenţe faţăde cei implicaţi în procesul depredare-însuşire a limbilor: „Cunoştinţeleaprofundate de foneticăsunt de mare folos nu numai specialistuluilingvist, ci şi celui carevrea să o predea. Un profesor delimbă străină fără o pregătire foneticăeste la fel de incompetent înmateria lui, ca şi un medic căruia îilipsesc cunoştinţele elementare deanatomie” [1, p. 8]. Într-adevăr, cumsă-ţi închipui un chirurg, care să nucunoască, în cele mai mici detalii,structura anatomică a organismuluiomenesc? Tot aşa în fonetică (înpronunţare), de la o limbă la alta,există subtilităţi. Să demonstrămdoar câteva cazuri: vocalele posterioarelabiale o şi u sunt cunoscuteîn majoritatea absolută a limbilor.Cu atât mai mult sunt cunoscute înlimbile europene. Oricum, trebuie

Nicolae Corlăteanu – 90 43să ştim că în diferite limbi gradul derotunjire a buzelor la rostirea vocaleloro şi u este diferit. În română şifranceză labializarea e puternică,în rusă e medie, în engleză e foarteslabă, chiar la vocalele durative; îngermană rotunjirea buzelor e puternicănumai la vocalele durative,la cele non-durative fiind slabă [15,p. 181]. Aşadar, cu rostirea noastrăromânească a vocalelor o şi u nu neputem duce nici la Moscova, nici laLondra. Un român care nu e iniţiatîn pronunţarea rusească, va citi şiva rosti cuvântul хорошо (horoşo)ad litteram, pe când un rus rosteşteхърашо. Este vorba că vocalao din prima silabă protonică, ceaadiacentă, se pronunţă mai slab /a/,decât silaba accentuată /o/, dar maidesluşit decât cea din silaba a douaprotonică /ъ/ [19, p. 38-39]. Existădiferenţe şi în domeniul accentului.Deşi majoritatea limbilor europenese caracterizează prin accentdinamic, gradul de intensitate alaccentului diferă de la o limbă laalta. Astfel, în unele limbi, cum ar firomâna, engleza, rusa, maghiaraş.a., acest grad de intensitate alaccentului este puternic, silaba accentuatăse rosteşte energic, desluşitfaţă de silabele neaccentuate,între silaba tonică şi silabele atoneformându-se un contrast vădit, pecând în limbile franceză, spaniolă,italiană, ucraineană, armeană,georgiană gradul de intensitate esteatât de slab, încât toate silabele para fi accentuate în egală măsură.Acest fapt l-a făcut pe L. V. Ščerbasă afirme că în limba franceză accentulvizează nu cuvântul, ci tactulritmic [17, p. 83, 89].Importanţa teoretică şi practicăa foneticii în viaţa limbilor esteatât de apreciată de către lingviştiilumii, încât în anul 1886, la Paris,a fost înfiinţată de către cunoscutulfonetician francez Paul Passy oorganizaţie ştiinţifică internaţionalăde specialitate, numită AsociaţiaFonetică Internaţională (InternationalPhonetic Association), care aîntocmit un sistem de transcrierefonetică, bazat pe grafia latină, şia editat până în 1977 revista LeMaître Phonétique. Ceva mai târziu,în 1991, a fost întemeiat Institutulde Fonetică pe lângă Universitateadin Paris, ai căror colaboratori auadus o contribuţie substanţială ladezvoltarea foneticii ca ştiinţă. Aicise ţineau cursuri de ortoepie, de ortofonie,de fonetică experimentală,iar absolvenţii Institutului căpătauun certificat de fonetician, o diplomăde fonetică, o diplomă de rostirefranţuzească, diplomă de foniatrie,de fonetică generală, de foneticăistorică, de fonetică psihologică şipedagogică [16, p. 39]. Din anul1971, la Londra, apare revista Journalof the International PhoneticAssociation. În anul 1932 la Amsterdam,din iniţiativa lui Zwirner,ia naştere Asociaţia Internaţionalăa Ştiinţelor Fonetice (InternationalSociety of Phonetic Sciences). Încadrul Asociaţiei există un Consiliupermanent pentru organizareaCongreselor Internaţionale ale Foneticienilor.Primul Congres (CIF)a avut loc la Amsterdam în anul1932, iar ultimul, al XII-lea, şi-adesfăşurat lucrările la Aix-en-Prove­

48nce (Franţa) în anul 1991. Din anul1979, la Universitatea din Florida(SUA), apare o revistă informativăThe Phonetician. La Strasbourgfuncţionează un Institut de Fonetică(L’Institut de Phonétique de Strasbourg),care editează şi publicaţiaTravaux de l’Institut de Phonétiquede Strasbourg. Université des SciencesHumaines de Strasbourg,ajunsă, în anul 1994, la nr. 24. Încadrul Academiei Române, alături dealte institute de cercetări ştiinţifice, aactivat şi Institutul de Fonetică şi Dialectologie(comasat de câţiva ani cuInstitutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”şi numit Institutul de Lingvistică „IorguIordan – Al. Rosetti”), începândcu anul 1958 editează anual, cuanumite întreruperi, revista Foneticăşi dialectologie, ajungând în anul2000 la volumul XIX.Enumerarea institutelor şirevistelor ştiinţifice care vizeazăcercetările din domeniul foneticii arputea continua. Informaţia însă arfi necompletă, dacă nu am nominalizaşi câteva dintre numeroaseleLaboratoare de fonetică experimentală,întemeiate pe lângă centreleştiinţifice şi universitare. Aşadar,în 1897, la Collège de France, afost înfiinţat, de către abatele J.P. Rousselot, primul Laborator defonetică experimentală din Franţaşi, am putea spune, din lume. În1895, la Universitatea din Kazan,a fost fondat un laborator de acestfel de către V. A. Bogorodiţkii, primulîn Rusia, iar, în 1899, S. K. Buličîntemeiază un asemenea laboratorpe lângă universitatea din SanktPetersburg, la care mai apoi aulimba Românădesfăşurat o activitate prodigioasăL. V. Ščerba şi discipolii lui, M. I.Matusevič, L. R. Zinder ş.a. În Româniaprimul Laborator de foneticăexperimentală a fost înfiinţat în1920, pe lângă Universitatea dinCluj, de către Iosif Popovici, care afost elevul lui E. Sievers la Leipzigşi al abatelui Rousselot la Paris. Experienţeleîn acest laborator au fostcontinuate cu mult succes de cătreEm. Petrovici (fost elev şi colaboratoral lui I. Popovici). Ar mai fi demenţionat Laboratorul de foneticăexperimentală din Grenoble, fondatîn 1904, cel din Montpellier, întemeiatîn 1905 şi condus de MauriceGrammont, de asemenea, Laboratorulde fonetică experimentală depe lângă Institutul Pedagogic deStat de Limbi Străine din Moscova,condus de V. A. Artiomov, şi cel depe lângă Universitatea Naţională„T. Ševčenko” din Kiev, cercetărilefiind îndrumate de L. G. Skalozub[16, passim]. În Laboratoarele dinMoscova şi Kiev, conduse de V.A. Artiomov şi L. G. Skalozub, aufăcut, pe timpuri, cercetări şi uniitineri din Republica Moldova,devenind apoi specialişti în foneticaexperimentală (G. Gogin, A.Cenuşă, N. Babâră ş.a.).În concluzie, se desprind câtevaidei marcante, emise de maripersonalităţi ale lingvisticii, din carereiese că fonetica formează uncapitol important al lingvisticii, este„tabla de înmulţire, fără de care nuse pot face operaţiuni complicate decalcul”. Fonetica este chiar modulde existenţă a oricărei limbi, de aceeacercetarea ştiinţifică a fiecărei

Nicolae Corlăteanu – 90 43limbi în parte trebuie să se înceapăde la fonetică, este de natură fonetică(sonoră). Anume datorită foneticiilingvistica a devenit una dintrecele mai exacte ştiinţe umaniste. Încele din urmă, cu cât un lingvist arecunoştinţe mai ample în fonetică, cuatât e mai bine înarmat.referinţe bibliografice1. Bogdan, M., Fonetica limbiiengleze, Cluj, Editura Ştiinţifică, 1962.2. Budagov, R. A., Vvedenije vnauku o jazyke, Moskva, Prosveščenije,1965.3. Čikobava, A. S., Vvedenijev jazykoznanije, Moskva, Učpedghiz,1952.4. Corlăteanu, N. G., Foneticalimbii moldoveneşti literare contemporane,Chişinău, Lumina, 1978.5. Corlăteanu, N.; Melniciuc, I.,Lexicologia, Chişinău, Lumina, 1992.6. Corlăteanu, N.; Zagaevschi,Vl., Fonetica, Chişinău, Lumina, 1993.7. Coşeriu, E., Introducere înlingvistică, Cluj, Echinox, 1995.8. Fortunatov, F. F., Izbrannyjetrudy. Tom 2, Moskva, Učpedghiz,1957.9. Gleason, H. A., Vvedenije vdeskriptivnuju lingvistiku, Moskva, IzdvoInostr. Literatury, 1959.10. Graur, Al., Studii de lingvisticăgenerală, Bucureşti, EA R.P.R., 1960.11. Macrea, D., Contribuţii laistoria lingvisticii şi filologiei româneşti,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1978.12. Popovici, I., Fiziologia vocalelorromâneşti ă şi î, Cluj (Universitateadin Cluj), 1921.13. Puşcariu, S., Limba română.Vol. I. Privire generală, Bucureşti, Minerva,1976.14. Puşcariu, S., Limba română.Vol. II. Rostirea, Bucureşti, EAR, 1994.15. Reformatskij, A. A., Vvedenijev jazykovedenije, Moskva, Prosveščenije,1967.16. Stan, I. T., Fonetica experimentală,Cluj-Napoca (Universitatea„Babeş-Bolyai”), 1978.17. Ščerba, L. V., Fonetica francuzskogojazyka, Moskva, VysšajaŠkola, 1963.18. Zagaevschi, Vl., AcademicianulNicolae Corlăteanu – fonetist //Omagiu academicianului Nicolae Corlăteanula 80 de ani, Chişinău, EdituraVirginia, 1995.19. Zagaevschi, Vl., Culorile accentului,Chişinău, Ştiinţa, 1988.

50Maria COSNICEANUîndrumătoral discipolilorPrin remarcabilul talent de cercetătorştiinţific, prin concepţia sadespre lume, prin căldura sufletuluisău nobil, cu o deosebită măiestrieşi tact, academicianul Nicolae Corlăteanua sădit în sufletele studenţilor,discipolilor şi tuturor cititorilorsăi dragostea de limba maternă, deplaiul natal, de popor, i-a învăţat săperceapă frumuseţea cuvântului, i-aconvins că munca asiduă trebuie sădevină o necesitate stringentă, i-aînzestrat cu o gândire creatoare.Făclia cunoştinţelor, pe care acad.Corlăteanu a aprins-o în minţile şiinimile celor ce i-au ascultat prelegerile,i-au studiat lucrările, s-aubucurat de sfaturile şi îndrumărileştiinţifice ale Domniei sale, lumineazăcu lumină proprie muncafiecăruia din cei ce constituie azimarea armată de învăţători, ziarişti,cercetători ştiinţifici, profesori, scriitori,redactori, editori etc.Stima şi popularitatea domnuluiacad. Corlăteanu în rândurilediscipolilor, ale oamenilor de ştiinţă,din ţară şi de peste hotarele ei sedatoreşte, în primul rând, calităţilorsale de Om cu literă mare. Domniasa ne învaţă că înainte de toate trebuiesă fii Om în orice situaţie te-aiafla: în clipele de caldă fericire sauîn momentele de grea cumpănă,limba Românăsă fii totdeauna stăpânul cuvântuluidat, fie că e vorba de o întâlnire, fiecă trebuie să realizezi în termenulstabilit un lucru în corespundere cuun angajament etc., fiindcă Omeniaeste prima dintre toate virtuţile. Fiindmai presus de toate om, trebuiesă acţionezi totdeauna în folosulcolegilor, al discipolilor tăi, al ţării,al poporului care te-a crescut, te-aeducat, ţi-a dat o situaţie în societate,ţi-a oferit fericirea.În sfaturile sale înţelepte şigeneroase acad. Corlăteanu s-areferit la toate aspectele vieţii şiale eticii comportării omului, atineretului studios şi a discipolilorsăi: comportare adecvată faţă decolegii de muncă, respectul profundfaţă de înaintaşi, stabilirea uneiorientări corecte în viaţă, tindereaspre „roadele dulci” ale învăţăturiişi ale ştiinţei, munca ce trebuie sădevină pentru fiecare nu numai oobligaţie socială şi umanitară, ci şio datorie morală şi de conştiinţă,fiindcă „natura e darnică numai cucei muncitori, cu cei bine pregătiţişi înarmaţi cu cele mai diversecunoştinţe şi aptitudini”. Şi fiindcăpentru toate sferele de activitate,pentru toate ştiinţele există un domeniucomun, prin care se exprimănăzuinţa omului de a înţelege şi atransforma lumea înconjurătoare,şi acest domeniu este limba, acad.Corlăteanu ne îndeamnă şi neconvinge că trebuie să învăţăm, săcultivăm, să dezvoltăm, să iubim şisă ne mândrim cu limba română,care este comoara de nepreţuita poporului nostru. Într-adevăr,cultura interioară şi intelectul vor­

Evocări. Mărturii 51bitorului se manifestă, în primulrând, prin maniera de a vorbi, felulde a pronunţa cuvintele, modul dea întreţine o convorbire, reacţia la odiscuţie în contradictoriu etc.Toate acestea acad. Corlăteanule-a dovedit prin exemplulvieţii sale şi ni le-a mărturisit încartea autobiografică Răspântii(Chişinău, 1995): „În ceea ce măpriveşte, am fost şi rămân un omce nu m-am manifestat niciodatăca o fire înfocată, care se mistuieîntr-o văpaie. Sunt o fire măsurată,cumpănită, meditând mult la fiecarepas făcut în viaţă” (p. 177). „Nu-ipot suferi în nici un chip pe ceicare cheltuie o inepuizabilă energie,... pentru a defăima prin toatemijloacele posibile şi a împroşca cucât mai mult noroi... în distrugereaadversarilor reali, dar mai ales acelor închipuiţi şi în special a celorpe care-i invidiază pentru succeseleobţinute cinstit” (p. 178). „Peunii îi incomodează şi faptul că nureacţionez la invectivele lor. Considercă, dacă răspunzi, trebuie săpierzi mult timp şi mulţi nervi ca săaduni material şi argumente pentrua-l combate – nu a-l convinge, căciasta este aproape imposibil – peadversar. Timpul acesta e mult maiutil şi e bine să-l foloseşti creândceva pozitiv, ceea ce îţi face cinsteşi ţie, şi altora!” (p. 179).Bun ca pâinea cea caldă şiocrotitor ca un părinte, domnulAcademician a vegheat permanentla menţinerea climatului psihologicfavorabil între discipolii săi, a promovatprietenia sinceră, stima şiajutorul reciproc.Autor, organizator, conducător,redactor, consultant, recenzental lucrărilor de lingvistică şi deliteratură, Domnia sa şi azi, ajunsla o vârstă venerabilă, lucid şi bineintenţionat ca totdeauna, se bucurădin toată inima când cineva dintreelevii săi a mai publicat o carte, unmanual, un dicţionar etc., spunândcă-i face o deosebită plăcere şi areun sentiment de mândrie şi de satisfacţiepentru acei care constituieŞcoala Lingvistică a Domniei sale.Să ne trăiţi, domnule Academician,să vă dea Domnul sănătate şidiscipolii, copiii şi nepoţii să vă totaducă bucurii.La mulţi ani!

52limba RomânăVictor CIRIMPEICINE MERGE ÎNCETAJUNGE DEPARTESînt unul dintre miile de foştistudenţi ai profesorului universitar,acum de 90 de ani, academicianulNicolae Corlăteanu, precum şi unuldintre numeroşii colegi ai Domnieisale.IPersonal, îl cunosc de aproape50 de ani, din august 1958.Eram în fierberea de după întîiulşi cel mai responsabil examen deadmitere (compunere în scris) laUniversitatea de Stat din Chişinău,filologie – încă nu ştiam nota luatăla acel examen, de limbă-literatură.– Ai la compunere nota maximă:foarte bine. Nu ai scris mult, Cirimpei,însă nu ai făcut nici o greşeală,mi-a zis profesorul-examinator N.G. Corlăteanu, cu voce limpede şicalmă, domolitoare pentru ardereaîn care mă aflam de vreo două zile.Student fiindu-i, prelegerilefilologice ni le expunea temeinic,fără a se grăbi, doritorii de aconspecta reuşind să-şi fixeze încaiete fiecare cuvînt, pronunţatcu dicţie răspicat-lămurită, întrofrumoasă limbă românească(nu în à la Borşci sau I-De-Ceban).Conspectul acelor prelegeri ne eramanualul de bază după care pregăteamîn timpul sesiunii de examenesusţinerea disciplinei respective,„limba”.IIPe nepusă masă, alături de şiîmpreună cu filologi de faimă sovietică„moldovenească” românofobă,ca A.T. Borşci, I.D. Ceban / Ciobanu,I.C. Vartician, supravegheatideologic şi redactat de aceştia,Nicolae Corlăteanu, în anii stalinişti’40-’50, a elaborat, cu multă răbdareşi precauţie, programe şcolareşi universitare, manuale, crestomaţii– pentru cunoaşterea limbiişi literaturii lui Neculce, Creangă,Eminescu.La o manifestaţie revoluţionarăde prin septembrie ’89 (un mitingspontan într-o aulă a Universităţii)mi-a reuşit să potolesc şi să corectezoratoria înflăcărată a unorstudenţi care au pronunţat numeleCORLĂTEANU în acelaşi buchetcondamnabil de „pîngăritori ai limbiinoastre: Borşci, I. D. Ciobanu şi ...”.– Nu este lingvistul Corlăteanude o teapă cu Borşci şiI-De-Ciobanu, stimaţilor vorbitoriprecedenţi! Nu vă încărcaţi depăcate...IIIDupă Facultate, în toamnaanului 1964, eram proaspăt angajatla Academia de Ştiinţe, Institutul deLimbă şi Literatură, al cărui directorera acelaşi profesor universitar,binecunoscut şi apreciat, NicolaeCorlăteanu. Într-o joie am fost poftit„la director”.– Te-am chemat, Cirimpei, săaflu dacă vrei sau nu să faci trei anide aspirantură la Moscova.– Sigur că vreau! am reacţionatcu voce tare, fulgerător, cadin puşcă.

Evocări. Mărturii 53– Nu te grăbi. Va trebui să facidisertaţie în domeniul de care eştipreocupat, la folclor. Gîndeşte-tebine pînă marţi. Atunci ai să vii şi aisă-mi spui dacă te-ai hotărît definitv,dacă nu te-ai răzgîndit.– Nu trebuie să mă gîndescpînă marţi! Vă spun fără pic deezitare: sînt hotărît definitiv!– Nu merge aşa. Să te gîndeştibine pînă marţi. Poate vorbeştişi cu părinţii, sfătuie-te şi cu dînşii.Marţi vei veni şi-mi vei spune ce aidecis.„Măi, măi, ce om socotit şiprudent e directorul!... Să mă gîndescatîtea zile! Pî...nă marţi!...”,mi-am tot zis în gînd, ieşind afară.IVMi s-a întîmplat (aşa mi-a fostnorocul, de aspirant / doctorand) săfiu martorul susţinerii, la Moscova,în ianuarie 1965, al celui de al doileadoctorat în filologie al profesoruluinostru Nicolae Corlăteanu, laInstitutul de Lingvistică al AcademieiUnionale de Ştiinţe; eram în sală,basarabeni, vreo cinci, în rest – publicstrăin, cam 20 de mari lingvişti(Budagov!, Bieloded!, Mihalcí! etc.).Pătrunşi de importanţa evenimentului,urmăream amuţit-respectuos,derularea ceremonialului aceleisusţineri.Sobru, stăpînit şi înţelept,fără vreun semn de emotivitatesufocantă, cu precizia cuvenităacceptării de netăgăduit, examinatulN. G. Corlăteanu îşi semănavorbele-teze, una cîte una, rar şiclar, întregind, amănunt cu amănunt,profilul „temei de acasă”:Studiu asupra sistemului lexicalmoldovenesc în anii 1870-1890(contribuţia lui Ion Creangă şi a altorscriitori la valorificarea stilistică avocabularului contemporan). Aşadar,lexic moldovenesc din dreaptaPrutului anilor 1870-1890 (al scriitorilorVasile Alecsandri, Ion Creangă,Mihail Eminescu şi alţi reprezentanţide frunte ai literaturii române).VÎn una din cărţile sale, omulde ştiinţă Nicolae Corlăteanu, referindu-sela elementele de lexicgeto-dacic, expune următoareainformaţie:„În 1954 a fost descoperită oinscripţie alcătuită din trei cuvinte:Decebalus per Scorilo, aplicată demai multe ori ca ştampilă pe un vasmare pentru cereale. Inscripţia afost interpretată: «Decebal fiul luiScorilo»”.Atît. Nici un cuvînt mai mult înlegătură cu inscripţia dată.I-am spus domnului profesor,în 1982, că mă preocupă multaceastă inscripţie, că – 1) nu-s „treicuvinte”, ci patru, 2) nu e vorba deo ştampilă, ci de două (una cu DE­CEBALUS, alta cu PERSCORILO),3) vasul nu e „pentru cereale”, ci eunul de cult, 4) nu înseamnă „Decebal,fiul lui Scorilo”, ci „(Vas-altar)pentru cenuşa eroilor (epocii lui)Decebal”. Deoarece (zisem) „asupraipotezei trebuie să mai lucrez”,domnul profesor m-a sfătuit căbine ar fi să mă ocup de problemereale, pozitive, nu aşa de vechi şicu atîtea necunoscute, ale căroradevăr, controversat, este limpezitaproximativ, cu multă pierdere denervi şi timp. Nu am zis nimic, darnu am fost de acord.

54VIDe mulţi ani, cînd mi se înîmplăsă mă întîlnesc, în diverse ocazii,cu domnul profesor, Domniasa nu mă numeşte Cirimpei, ca laînceputuri, ci pe numele mic: Victor.Sigur, mi-i plăcut să mă aud numitîn acest fel de domnul academician.Parcă ar fi tatăl meu, parcă aş fifeciorul sau nepotul Domniei sale.Şi cum de menţine în memorienu numai numele, ci şi prenumelemeu?!Am observat că şi altora,foştilor lui studenţi, li se adreseazătot aşa, numindu-i afectuos-părinteştecu numele mic. Ia memorie!Şi eu, care uit „de la mînă păn lagură” prenumele, ba chiar şi numelecelor pe care nu i-am văzut olună-două!...VIIÎn ziua de 18 mai 2002, la Institutulde Lingvistică al Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova,urma să se producă, începînd cuora 14, o lansare de carte a cercetătoruluiG. Verebceanu, despreun manuscris de la 1774 (Viaţa luiBertoldo). Era de interes pentrumine, de aceea, grăbindu-mă săajung la timp, mai pe aproape deInstitut, o luasem pe scurtătură, prinGrădina Publică, tot uitîndu-mă laceas, impacientat: „Vai, întîrzii!...Au rămas cîteva minute!”. Fac pasulmai mare...Deodată, extrem de zoritcum eram, îl văd înaintea mea,păşind agale, fără nici o grabă,pe domnul profesor Corlăteanu.„Nu cumva s-o fi ducînd şi domnulprofesor la aceeaşi lansare?”, mi-ascăpărat prin minte. Ajuns în dreptlimba Românăcu Domnia sa, îi zic „bună ziua”,adăugînd precipitat încotro mi-idrumul.– Stai, Victor... Nu fii aşa grăbit.Şi eu mă duc acolo. Ia să neaşezăm pe banca aceasta – ne maiodihnim, vorbim ceva... „Vai, vai,vai... Încă şi să ne aşezăm!”, îmizic îngrozit. – Nu te teme, Victor; nuvom întîrzia. – Dar au rămas numaitrei minute pînă la ora începerii! zic.– O să reuşim. Fii liniştit.Nu am avut încotro, mă aşezîn aşa fel ca să ne vedem la faţăşi, deoarece de multă vreme nu neîntîlniserăm, constat în sine că „s-acam împuţinat la chip domnul profesor...Dar la anii săi să vină pe josde acasă, o bunişoară distanţă, nue glumă. Trebuie să se odihneascăpuţin pe această bancă din parc”.Şi, odată aşezaţi, îmi spune căa citit ce am publicat, nu de mult (25apr.) în Literatura şi arta despre tatălmeu („Tata a murit român”), decedatîn al 90-lea an de vieţuire.– Citiţi dumneavoastră şi niştemateriale aşa de ne-lingvistice?– Citesc Literatura şi arta numărde număr – este o revistă bună.Mi-a plăcut cum ai scris despre tatăldumitale.Eram surprins de părereaDomniei sale. În continuarea dialoguluinostru însă, domnul profesor,ca să-mi tempereze românismul din„Tata a murit român”, îmi vorbeştedespre o revelaţie a sa, în dezacordcu Sextil Puşcariu, vizavi deinterpretarea diferită a dependenţeiApostolului din 1563 al lui Coresifaţă de Codicele voroneţean şi, tangenţial-concluziv:„Fraţii noştri dinRegat nu se uită la basarabeni cuacea dragoste cu care ne uităm noi

Evocări. Mărturii 55la dînşii. Ei ne au de necompetenţiîn ale ştiinţei; şi nu numai”, ilustrîndu-şiopinia cu un exemplu, al căruiactant era lingvistul Puşcariu.Nu am zis nimic împotrivă,pentru că mi s-a întîmplat şi mie.(Cum numai începeam să le vorbescdespre per scor ilo unor arheologide la Cluj, de la Bucureşti, unoretnologi de la Iaşi – mă opreau,mai mult sau mai puţin delicat, cusubtextul că nu e de mintea meaproblema, apucînd ei alt capăt devorbă. Nu toţi. Au fost şi dintre ceicare înclinau să-mi dea dreptate.)Dar mie Sextil Puşcariu îmi estefoarte scump. El, asemenea luiB. P. Hasdeu, era de părerea căsufixul -ilă e o reminiscenţă de pevremea dacilor. Da, aşa e! TraculIl-u („Viteazul”) a înfiinţat pe coastanord-vestică a Asiei Mici cetateaIl-ion a regiunii Troia. În IL-O dinper scor ilo, în folcloricele Ger-ilă,Donc-ilă/Äîí÷-čë, ßđ-čëî; în istoriceleGudilas/căpetenie getică),Petr-ilo (domnitor moldovean încronica polonezului M. Styjkowski)etc., în antroponime ca Добр-ил,Бърз-ил, Страш-ил, Corn-ilă, Voicilăetc. – avem paradigma evoluăriisubstantivului tracic il („erou / viteaz/ voinic”) spre calitatea de sufixoidşi, în sfîrşit, spre cea de sufix.Ne-am ridicat şi, încetişor,hai-hai, hai-hai (eu frînîndu-mipoliticos pasul), am ajuns la Institut.Erau trecute de ora 14 cîtevaminute, dar a trebuit să mai aşteptămceva timp pînă la începereamanifestaţiei, aşa că s-au adeveritvorbele domnului profesor – nu amîntîrziat, am reuşit să fim „la timp”.În cadrul comentariilor pemarginea cărţii lansate, profesorulNicolae Corlăteanu a menţionatcă lucrarea domnului Verebceanu,apărută în bune condiţii poligrafice,tratează „cu multă stăruinţă şi cudeosebită acribie, filologic şi lingvistic(aceasta mai rar înfăptuindu-seîn Republica Moldova), un text deliteratură populară veche, filozoficăşi satirică, de largă circulaţie în diferitecolţuri ale lumii”.La venerabila-i vîrstă a celor90 de ani (lungească-i Dumnezeudurata bucuriilor pămînteşti), ProfesorulNicolae Corlăteanu estecu noi – discipoli, prieteni, simplicunoscuţi, foarte mulţi asaltînd îngrabă mare tehnologiile electroniceale începutului de mileniu trei; Domniasa – continuînd a fi, după cumni se destăinuie, „o fire măsurată,cumpătată, meditînd mult la fiecarepas făcut în viaţă”.Iar cine merge încet, zicepoporul, ajunge departe.

56Mihail Gh. CIBOTARUOmul care nu ştiesă se frăsuieE Omul care, atunci când amplecat din casa părintească pentru untimp mai îndelungat şi, văzându-l, mil-a amintit atât de mult pe tata, încâtmai-mai să mă reped în întâmpinarea-işi să-l îmbrăţişez. De atunci – timp dejumătate de veac! – ori de câte ori îlîntâlnesc sau conversăm la telefon(cu anumite ocazii), îmi amintesc deacel moment şi, bineînţeles, de tata...E Omul cu mers agale, negrăbit,puţin legănat, de parcă ar sugeracelor din preajma-i: grăbiţi-vă,oameni buni, dar, vorba strămoşilor– grăbiţi-vă... încet...E Omul care s-a străduit – dara şi reuşit! – să fie totdeauna corectatât cu autorităţile, cât şi cu semenii,cu învăţăceii săi. Cu toată lumea!E Omul pe care nu l-am văzutniciodată supărat, cu atât mai mult– înfuriat. Calmul şi înţelepciunea,aceste surori-gemene ale Domnieisale, totdeauna i-au fost vrednice,sincere şi fidele.E unicul, probabil, printre profesoriiuniversitari care păstreazăcu acurateţe şi dragoste părintească,sinceră, agendele (cu notele şimenţiunile respective) ale tuturorpromoţiilor de filologi cărora le-afost dascăl în cei peste cincizeci deani de activitate profesorală, răsădindu-leîn suflete, cu o neţărmurităpasiune, dragostea de graiul matern.E Omul pe cât de bun la suflet,pe atât de principial în toate celea.Compromisul l-a acceptat doar atuncicând deasupra capului îi atârna,limba Românăameninţătoare, sabia lui Damocle...E Omul care şi-a iubit şi-şiiubeşte Limba nu mai puţin decâtpropria-i viaţă, rămânând de-a lungulanilor Mesagerul şi Promotorulei consecvent...E Omul care s-a zidit în Credinţaşi-n Aspiraţia Neamului, chiar şi-ncele mai nesigure şi mai periculoasetimpuri, cu rodul trudei sale de o viaţă,dar pe care trudă n-a încercat măcaro dată s-o afişeze...E Omul care, în viaţa sa, n-ahulit pe nimeni şi nu s-a războit cunimeni, chiar nici cu acei care s-auîncumetat să-l împroaşte cu pietrelenegrei invidii şi duşmănii. Pe aceştia îilăsa „în plata Domnului”. Şi totdeaunaDomnul făcea dreptate. Fie, uneori,şi cu anumită întârziere...E Omul care a fost dăruit deCel de Sus să străbată unul dintrecele mai respectabile ca dimensiune,dar şi ca har şi valoare, drumuriale veleatului omenesc, drum şi cuhopuri, şi cu cotituri neaşteptate,şi cu suişuri pieptişe, şi coborâşuriabrupte, şi bătut de vânturi sturlubatice,şi desfundat de ploi torenţiale, şiînvârtejit de nămeţi sau ars de soareledogoritor al secetei. Dar nu s-adat abătut din acea cale. Şi nici nus-a văicărit vreodată (asemeni atâtora)că-i vine greu să şi-l continue.Păşea cu aceeaşi „grabă înceată”,cumpănită, plină de încredere şi deCredinţă, reuşind să ajungă, iată, încapătul celei de-a nouăzecea vârste,gata să păşească cu aceeaşi demnitateşi seninătate, dar şi bărbăţie,mai departe.Acesta-i Marele nostru Savant,Marele nostru Cetăţean, Marelenostru Om de Cultură şi de Omenie,Măria sa domnul Academician NicolaeCorlăteanu!La mulţi ani înainte, cu sănătateşi cu inspiraţia-Vă de totdeauna,iubite Dascăl!

Evocări. Mărturii 57LidiaColesnic-CodreancaÎn căutareavocaţiei…Un caracter distinct păstratpână la venerabila senectute. Operseverenţă şi o forţă de muncăde invidiat. O imensă dragoste faţăde cuvânt.Îl văd elev în clasa a III-a laliceul „Al. Donici„ din Chişinău predândore pentru a-şi face un bande cheltuială, pentru a-şi procura ocarte, o haină… Nu-şi ia bacalaureatulo dată cu toţi absolvenţii deliceu, tot din lipsa banilor. „Se cereao sumă de 1.500 de lei pentru remunerareaexaminatorilor invitaţi de laBucureşti şi de la Iaşi”. L-a susţinuttoamna, scutit fiind de această taxăla intervenţia directorului Macovei.A fost tentat să dea la medicinăavând o rudă medic. Dar a învinsdragostea de litere.– Ca să fii medic, trebuie să aifire aspră, să fii dur cu omul bolnav.Dar eu sunt milos, când văd cumsuferă cineva mă doare…, iată dece nu m-am dus la medicină.Pe când îşi făcea planuri săplece la Bucureşti, oraş mare şinecunoscut pentru el, îşi aminti deEminescu şi de Cernăuţi.– Mă duc la Universitatea dinCernăuţi.Îl văd aievea student ascultândcursurile profesorilor Procopovici şiNandriş, despre care îşi aminteştecu multă căldură. Ambii au jucatun rol decisiv în formarea personalităţiilui creatoare. Procopovicia fost acela care a observat celdintâi spiritul de cercetător-filolog alabsolventului Nicolae Corlăteanu,propunându-i ca temă pentru tezade licenţă „Relaţiile dintre CodiceleVoroneţean şi Psaltirea Şcheiană”.– Puşcariu l-a invitat pe fostulsău discipol Procopovici la Cluj şinu l-am mai văzut.Dar ce poveste nostalgică auzidespre Nandriş! Studentul Corlăteanuşi tânărul profesor Nandriş,devenit personalitate la 30 de ani,au fost foarte apropiaţi în toţi aniide studii. Dar şi acesta a plecat laLondra şi nu l-a mai văzut…După Cernăuţi, licenţiat alFacultăţii de Drept cu menţiuneacum laude şi al Facultăţii de Litere şifilozofie – cu magna cum laude, tânărulabsolvent Nicolae Corlăteanuse porneşte în căutarea unui loc demuncă în satul de baştină Caracui.Era vara anului 1940.Peste o lună de zile, apareîn sat un reprezentant al stăpâniriiruse pentru a alege un nou primar.Pe lista aceluia la postul de primar„candidau vreo 6-7 persoane”.La întrebarea ofiţerului: „ Pe cinecredeţi că ar fi bine să-l alegem?”,ţăranii au răspuns: „Pe Corlăteanu!E cu două facultăţi”. Când a aflatofiţerul ce facultăţi are şi undele-a absolvit, i-a zis tăios: „Du-teacasă!”.– Ei, dacă n-am fost bun deprimar, mă gândeam ce să fac?Se sfătuieşte cu mama şi cu

58limba Română17 iunie 2002. Ana Corlăteanu – stăpâna casei, nepotul Săndică, în mantiede absolvent al Universităţii de Medicină, şi Nicolae Corlăteanu, în mantie deDoctor Honoris Causa al U.S.M.cele două mătuşi şi se duce laChişinău, la bunul său director deliceu Ion Macovei, poate îl ajutăcumva. Acela l-a încurajat să vinăpeste o lună, când se vor deschidenişte cursuri organizate de ruşi şiconduse de I. D. Ciobanu. Peste olună nu-l mai găseşte pe Macovei,fostul director al liceului „Al. Donici”şi inspector general şcolar. Nimeninu vroia să-i spună unde este. Dupămai mulţi ani de zile a aflat că IonMacovei fusese arestat.Este îndemnat să se ducăla Direcţia de învăţământ a căilorferate. Acolo au fost repartizărila sate.– Şeful direcţiei de învăţământ,un rusnac mic de staturăşi beat turtă, îmi zice: „Ďîĺäĺřü âÎęíčöó!”.Cam aşa a început carierapedagogului Nicolae Corlăteanu.La Ocniţa a predat româna în clasaa VIII-a timp de un an. Într-o zi sepornise la Chişinău şi, pe când seîntreba nedumerit de ce o fi întârziindatât de mult trenul, auzi pecineva: „A început războiul!”.– Toţi fugeau care şi încotro,trenurile nu circulau. Unul de la „încă-nu-te-vede”mi-a arătat revolverulşi mi-a zis: „Pleacă de aici!”. Ştiice-i „încă-nu-te-vede”? Un militardintre aceia…În câteva ore trebuia sădecidă încotro se refugiază cutânăra soţie care aştepta un copil.Făcuse cunoştinţă cu ea în acel anla Ocniţa, ea fiind venită acolo dupăabsolvirea Universităţii Pedagogice

Evocări. Mărturii 57din Saratov.O lună de zile au mers cu trenulde la Ocniţa până la Balaşov, undelocuiau părinţii soţiei. Tatăl-socru,directorul unei şcoli primare, l-a privitcu neîncredere: „Şi ce-ai să faci înBalaşov?”. Într-o zi însă îi aduse oveste bună: „Avem un post de profesorde germană!”.A predat şi germana (pe careo ştia din cei şase ani de liceu şi dela facultate) în acel orăşel din Rusia.Dar numai un semestru, pentru căfusese mobilizat în armata rusă. Lao uzină de tancuri, în Nijnii Taghil.– De la filologie am ajuns latancuri!Pe un frig de 40 de grade.Departe de oraş, în pădure. 12ore de serviciu şi 12 ore acasă. Demâncare li se dădea numai de douăori pe zi… De acest calvar l-a salvato scrisoare a ministrului învăţământuluidin Basarabia, evacuatla Buguruslan, care cerea superioriloruzinei ca „Nicolae Corlăteanusă fie eliberat din lucru”. „Ничего,подождешь пока война кончится.”Totuşi, după acel demers, peste olună a fost eliberat.Acolo, în regiunea Sverdlovsk,a mai avut o tentaţie – să facămatematică la Universitate, pentrua-şi găsi un rost în acele noi condiţii.Şi-a adunat manualele necesare,dar imediat se dezamăgeşte, a înţelescă este departe de matematicasuperioară…Abia după ce s-a retras laBuguruslan, unde era evacuat Institutulde Lingvistică de la Chişinău,au luat sfârşit peregrinările viitoruluicercetător şi savant în căutareavocaţiei sale.– Iată, vezi ce istorie! îmi zicezâmbind.…L-am lăsat să-şi depenefirul vieţii fără să-l întrerup. Şi măgândeam că şi-a cultivat caracterulşi acele calităţi de muncă de invidiatanume atunci, în anii fragedei tinereţi,care l-au făcut să înţeleagă căvivere est militare… Atunci înfruntagreutăţile, acum bătrâneţile.Am expus aceste crâmpeiebiografice pentru că mi-au părutpe cât de evocatoare, pe atât dezguduitoare în căutarea de sine aacestei personalităţi basarabene.Îi mulţumesc veneratului nostruprofessor professorum pentruconfesiuni şi îi urez din toată inimamultă sănătate şi cât mai multezile senine, pline de bucuria recunoştinţeidin partea discipolilorDomniei sale, despre care vorbeştetotdeauna cu mare drag…

60„Bucovinae o istorie vie...”Dialog:Nicolae Bileţchi –acad. Nicolae Corlăteanu– Stimate dle academician,fiind născut în Bucovina, nupot să nu ştiu că sunteţi legatprin mii de fibre de acest colţal Moldovei istorice. Am observatcă de fiecare dată, la auzulcuvintelor Bucovina şi Cernăuţi,faţa vi se luminează, iar gândurile,probabil, călătoresc spreacele meleaguri încântătoare.Sunt ferm convins că în pragulacestui frumos jubileu de 90 deani o călătorie imaginară pe meleagurileBucovinei ar avea darulde a vă reînvia vârsta tinereţii.Acceptaţi să pornim la drum pecalea amintirilor?– Fără îndoială! La Cernăuţi semai aud paşii lui Ştefan cel Mare şiai lui Mihai Eminescu, mai distingi însusurul Prutului şi al Siretului voceablândă a lui Aron Pumnul. Cum sănu tresari de bucurie când ai acestesenzaţii plăcute?! Apoi, acolo amabsolvit cele două facultăţi – de litereşi filozofie şi de drept – acumulândcunoştinţe şi deprinderi, m-am formatca cetăţean şi ca om de ştiinţă.Se poate să nu rămâi recunoscătoracestui pământ binecuvântat deDumnezeu?!– Se ştie că dintru începutvisaţi să deveniţi medic. Însăajuns la Cernăuţi, aţi îmbrăţişatfilologia. Cum explicaţi aceastămetamorfoză? Să fie la mijloclimba Românăzicerea lui Al. Donici (aţi absolvitliceul din Chişinău care îi purtanumele) că totul „atârnă de larădăcină”, adică de condiţiilemateriale, ori poate v-a fascinatparfumul poeziei lui M. Eminescucare, cum se ştie, se mai resimteîn aerul Cernăuţiului?– Parfumul poeziei lui Eminescuîntr-adevăr s-a resimţit şi seresimte până acum în aerul Cernăuţiuluişi eu nu puteam să nu fiufascinat de el. Problema însă eracă, dincolo de acest aer romantic,de această poezie miraculoasă,exista, din păcate, şi proza vieţii.Să ştii că prin gestul tău îi redaiomului bucuria de a fi sănătos. Săai conştiinţa că de tine depindedestinul lui fericit – e ceva ce ţinede domeniul fantasticului. Cum sănu aspiri spre un atare ideal, maiales când ai convingerea – şi euam avut-o! – că în acest sens mi-apus Dumnezeu mâna pe creştet.Dar, vorba cronicarului, omul mai eşi sub vremi. Iar vremurile, pe cândeu îmi căutam fericirea, erau grele.Fabulistul a avut dreptate. Pentrumedicină se cereau bani grei şieu nu îi aveam. Am ales, aşadar,filologia, care necesita mai puţineparale, adică era mai pe măsurabuzunarului părinţilor. Nu regretînsă alegerea. Pentru că, avânddouă mâini, Dumnezeu mi-a pusope creştet şi pe a Lui, dăruindu-mifericirea de a vindeca oamenii princuvânt. Să ne amintim în acest sensde afirmaţia lui Martin Heidegger:„Vorbirea este păstrătorul fiinţei”,deci are puterea de regenerare,proprie medicinii.– Lumea vă cunoaşte, înaintede toate, ca filolog. Despre a douaspecialitate – cea de drept – pecare aţi obţinut-o la Cernăuţi nu

Evocări. Mărturii 61se ştie mai nimic. Cum a încolţitea în sufletul dumneavoastră?Ce perspective vă oferea eaatunci? De ce aţi abandonat-ope parcurs?– Ideea de a mă ocupa şi dedrept mi-a dăruit-o fratele meu maimare, Alexandru. El ţinea mult laaceastă specialitate. Vorba e căjuriştii se bucurau pe atunci de oeducaţie aleasă. Ei erau iniţiaţi înaproape toate disciplinele. Deşi înrealitate multe lucruri le cunoşteaula suprafaţă, ei lăsau impresia căştiu totul. Apoi mai era la mijlocarta elocinţei care îi făcea să străluceascăîn discursuri. Peste toateacestea plana ideea că într-o lumenedreaptă tu eşti acela care facidreptate. Încurajat de aceste idei,am absolvit şi a doua specialitate– dreptul. Dar nu am practicat-o.Pentru că la scurt timp după absolvireaUniversităţii din Cernăuţia început cel de al doilea războimondial care m-a făcut să apuc cutotul pe alte drumuri şi să mă ocupde cu totul altceva.După război, în condiţiileteroarei istoriei, prestigiul acesteispecialităţi a scăzut simţitor. Despreo apărare veritabilă a drepturiloromului nu mai putea fi vorba. Aşastând lucrurile, nu m-am mai ocupatde aceste probleme.– „Fiind băiet, păduri cutreieram”,zicea poetul. E imposibilsă nu fi fost atras şi dumneavoastră,la vârsta tânără de atunci, decălătorii prin Bucovina. Ce locuriaţi vizitat? Ce oameni aţi întâlnit.Cu ce impresii v-aţi ales? Nucumva priveliştile bucovineneau constituit prototipul acelui„cabinet verde” de la Chişinău,unde – zice-se – aţi elaborat toatelucrările ştiinţifice?– Bucovina e o istorie vie.Cum să trăieşti în ea şi să nu vreisă hoinăreşti prin Codrii Cozminului,unde au avut loc atâtea lupteistorice, unde se mai păstreazăstejarul lui Ştefan cel Mare? Cumsă nu doreşti să-ţi porţi paşii prinDumbrava Roşie care e la o azvârliturăde băţ de la Cernăuţi şi încare fiecare copac e un monumental istoriei noastre glorioase. Puteaoare M. Eminescu să pornească dela Cernăuţi spre Ipoteştii lui altfeldecât pe jos? Cine, locuind în Cernăuţi,nu ar fi fost ispitit să tragă ofugă până la Boian, unde e moşialui Ion Neculce, până la Herţa, undes-a născut Gheorghe Asachi, saupână la Cristineşti, unde a văzutlumina zilei B. P. Hasdeu? Cum săfii student în Bucovina şi să nu-icunoşti vestitele mănăstiri?Am călătorit deci mult. Împreunăcu bunul meu prieten, EugeniuRussev, am fost, practic, înfiecare localitate, ajungând pânăla graniţa cu Transilvania. Pestetot, unde am călătorit, am întâlnitoameni deosebiţi prin bunătatea şispiritul lor gospodăresc. Azi mi-arveni greu să precizez de unde amluat mai mult: de la anii petrecuţiîn Caracui, numiţi cei şapte ani deacasă, ori de la Alma Mater careeste Universitatea din Cernăuţi,de la bunii mei consăteni ori de laminunaţii bucovineni, unde m-amsimţit ca acasă. Toţi mi-au fost înegală măsură părinţi spirituali. Şidacă am trăit o viaţă frumoasă,dacă nu m-am compromis nicicând,e pentru că am învăţat omenia dela dânşii. Vorba cântecului: „iarbaverde de acasă / să mă rătăcescprin lume / nu mă lasă”.Despre forţa de inspiraţiea peisajelor Bucovinei şi despre

62acel „cabinet verde” al meu de laChişinău voi vorbi, din motive demodestie, mai puţin, oferindu-i, înacest sens, cuvântul poetului NicolaeDabija: „Acolo (adică în Bucovina– N.C.), menţionează el, cerulse prelinge pe cupolele mănăstirilorvoievodale, dealurile de piatră suiecu tot cu sate deasupra lumii, maiaproape de munte, timpul curgealtfel, râurile se prăvălesc altfel,oamenii sunt altfel. Şi din motiv căDumnezeu e mai aproape. Acolo,dacă ai la îndemână un toc şi o filăde hârtie, poezia se scrie singură”(Literatura şi arta, 1999, 17 iunie).Cu o anume doză de convenţionalitate,am putea admite că spuselese referă şi la munca ştiinţifică.Într-adevăr, priveliştile bucovineneau constituit prototipul acelui„cabinet verde”, unde, cum observăcritica, mi-am scris toate lucrărileştiinţifice. Nimic deosebit, dacă negândim la spusele lui Albrecht Dürercă „...arta se ascunde în natură” şică „cine ştie să o extragă de acoloacela o şi posedă”. Spusele, credeu, pot fi raportate în egală măsurăşi la rezultatele muncii ştiinţifice.– „Un peisaj oarecare este ostare de suflet”, zicea scriitorulelveţian de limbă franceză H. F.Amiel. Cum credeţi, schimbândpeisajul moldovenesc pe cel bucovinean,v-aţi ales cu anumitestări de suflet noi?– Fără îndoială. În primul rândmă gândesc că m-am ales cu obonomie aparte, dar şi cu o tăriede caracter proprie oamenilor dela munte.– Ştiindu-vă, între altele, pedant– în sensul bun al cuvântului– mă întreb şi vă întreb dacă nucumva bucovinenii, cu meticulozitatealor de esenţă austriacă,limba Românăv-au cultivat această calitate.Insist asupra presupunerii, căciconsider că o asemenea calitatee absolut necesară în activitateaştiinţifică şi că e capabilă săexplice multe particularităţi frumoaseale ei.– Pedanteria am moştenit-ode la părinţi, dar Bucovina mi-aşlefuit-o, ceea ce, cred, se poatevedea şi în firea mea, şi în scrisulmeu.– Cernăuţii din prima jumătatea secolului XX, universitateadin acest oraş dispuneau de unpotenţial artistic şi ştiinţific deosebitde interesant şi de bogat.Pe cine dintre profesorii universitari,dintre colegii-studenţi deatunci i-aţi înscrie, azi, în primulrând, în lista care a constituitanturajul dumneavoastră ştiinţific?Cum s-a imprimat în sufletuldumneavoastră acest anturaj?– În primul rând l-aş numi peSextil Puşcariu. Dumnealui, ce edrept, nu mi-a fost profesor, înaintede a veni eu la universitate, s-amutat cu traiul la Cluj-Napoca. Afost însă profesorul lui Alexe Procopovici,care mi-a predat foarteadânc şi frumos limba română şiprin care am simţit că spiritul luiSextil Puşcariu domina atmosferaştiinţifică cernăuţeană şi după plecarealui. Apoi l-aş numi pe vestitulprofesor de slavistică GrigoreNandriş, care a avut o influenţăfoarte puternică în formarea meaca om şi ca personalitate ştiinţifică.Îmi amintesc cu recunoştinţăde profesorul de limba latină RaduSbiera, de profesorul de istoriaromânilor Ion Nistor, de eruditulşi elegantul profesor de literaturaromână şi folclor Leca Morariu.„Fără a cunoaşte puterea cuvinte­

Evocări. Mărturii 61lor e imposibil să cunoşti oamenii”,zicea Confucius. Toţi aceşti profesorim-au ajutat să cunosc putereacuvintelor – obiectul lingvisticii– deci şi să intuiesc virtuţile lorpersonale. Le datorez mult.Dintre colegii de facultate celmai drag sufletului meu a fost IonIliuţ, fecior de ţăran din Bucovina.Cu el mi-am împărţit necazurileşi bucuriile, grijile prezentului şisperanţele de viitor. Cu el şi prin elam cunoscut mai bine Bucovina şioamenii ei. Nu ştiu dacă mai e înviaţă, dar îl pomenesc de fiecaredată cu cele mai alese cuvinte.– Despre unele personalităţidin acest anturaj, cum ar fi Nandrişii,aţi scris mult şi frumos.Dacă, azi, v-ar permite sănătateaşi timpul, despre cine aţi maiscrie?– Am organizat la Institutulde Limbă şi Literatură al A.Ş.M.un simpozion important consacratoperei lui Alexe Procopovici.Despre el însă mai urmează săscriem. A fost o personalitatemarcantă şi ne-a lăsat o operăfoarte interesantă. Aş mai scriecu plăcere despre Radu Sbiera,Ion Nistor, Leca Morariu. În genere,trebuie să recunoaştem cădespre personalităţile ştiinţificeşi literare din Bucovina s-a scrispână acum puţin. Aceste goluri secuvin acoperite.– Dumneavoastră sunteţidin categoria savanţilor care,pornind de la studierea limbii,ajung numaidecât şi la literatură,făcând mult şi pentru rezolvareaproblemelor din acest, al doilea,domeniu. Aţi procedat astfel învirtutea rezolvării fireşti a problemelorde limbă sau în mod premeditat,dorind să puneţi umărulşi la prosperarea literaturii aflateîn impas?– Studiind profund problemelede limbă, e imposibil să nu ajungişi la cele de literatură, căci ambeledomenii ţin de ceea ce numim mailarg filologie. E clar de la sine că,la această confluenţă, am studiat,în măsura necesităţii şi posibilităţii,ambele discipline. Aceasta seimpune în mod obiectiv. În plansubiectiv, ţinând cont de stareaprecară a literaturii, am înţeles căm-aş putea implica. Citind lucrărileapărute după cel de al doilea războimondial, îmi dădeam seama căinfernul proletcultist duce inevitabilla ceea ce criticul Eugen Simion anumit extrem de sugestiv „fenomenulmorţii artistului”, înţelegeam că,lipsită de tradiţii, literaturii noastrenu-i rămânea să se dezvolte altfeldecât, aşa cum a intuit mai târziuMihai Cimpoi în O istorie deschisăa literaturii române din Basarabia,„pe cont propriu”.Puteai, înţelegând acestelucruri, să nu te implici premeditat,cum zici dumneata, şi în rezolvareaproblemelor de literatură? Puteai, încontext, să nu te gândeşti şi la stareafilologiei din Bucovina acestorani? În pofida faptului că ziarul delimba română de acolo BucovinaSovietică era obligat să susţinăpermanent rubrica Bucovina – pământslav, eu am fost întotdeaunaconştient că acest teritoriu aparţineMoldovei istorice.Am purces, aşadar, la acţiunide studiere a limbii în conexiunedirectă cu problemele literaturii,organizând, dintru început, pe lasfârşitul anilor cincizeci la Chişinăusimpozionul Limba literară şilimba scriitorului. Nu i-am uitat nicipe bucovineni – am repetat acelaşi

64simpozion la Universitatea de Statdin Cernăuţi. Am publicat apoi oserie de articole: D. Cantemir şilimba literară, V. Alecsandri şi limbaliterară, Actualitatea operei luiCreangă, precum şi studiile maiample: Studiu asupra sistemeilexicale moldoveneşti din anii1870-1890 (1964), consacrat lui IonCreangă, Scriitorul în faţa limbiiliterare (1985) şi Neologismul înopera eminesciană (2004). Fiindcitite şi în Bucovina, aceste articoleşi studii au contribuit, cred, la dezvoltareatinerei literaturi din ţinut.Sunt mândru că am putut restituimăcar ceva din atâtea lucruri frumoaseacumulate pe acest plai cuadevărat mioritic.– Având conştiinţa acesteiviziuni largi în studiul limbii, ceprobleme credeţi că ar trebui săabordeze lingviştii contemporanicare să aibă un impact beneficşi asupra evoluţiei literaturii?Întrebându-vă, încerc, după cumcred că intuiţi, să trag jăraticul şila literatura română din Bucovinacare mai are multe de făcut pânăla sincronizarea deplină cu ceadin spaţiul basarabean şi cu ceadin Ţară.– Cred că trebuie să urmămîn continuare calea de la limbă spreliteratură, aşa cum au făcut maimulţi lingvişti. Să nu uităm însă căea, calea, poate şi trebuie să nepoarte paşii în ambele sensuri. Suntspecialişti, şi nu puţini, care, pornindde la problemele de literatură, auajuns să rezolve în mod originalprobleme importante ce ţin de limbă.Exemplul lui Tudor Vianu e înlimba Românăacest sens ilustrativ. Calea aceastase cere şi ea urmată intens, căci efoarte productivă. În genere, mi separe că în ultimul timp problemelelimbii şi ale literaturii se studiazăprea izolat unele de altele, ceeace se soldează cu pierdereaimaginii integrale a fenomenului.Restabilirea echilibrului necesarîn acest domeniu ar scoate laiveală foarte multe probleme cear stimula dezvoltarea literaturii, înprimul rând a celei din Bucovina,care se străduie din răsputeri săîncheie procesul sincronizării cucea din spaţiul basarabean şi cucea din Ţară.– Vă mulţumesc din sufletpentru amabilitatea de a răspundela întrebări. Primiţi felicitărilemele cordiale cu prilejul sărbătoririicelor 90 de ani. Vă dorescmultă sănătate şi fericire. Să netrăiţi încă mulţi ani înainte.– Vă mulţumesc şi eu, dorindu-vă,de asemenea, ani mulţi, plinide succese şi numai bine.

Retrospectivă necesară 65„Atribuireadenumirii de LimbăRomână pentrunoţiunea deLimbă Literară înrepublica Moldovanu ştirbeşte niciAUTORITATEA şinici demnitateanimănui”*Dialog: Alexandru BANTOŞ –acad. Nicolae CORLĂTEANU– Stimate domnule academician,aţi participat împreunăcu dnii Silviu Berejan, NicolaeBileţchi, Anatol Ciobanu şi HaralambieCorbu la elaborareaopiniei specialiştilor-filologi aiAcademiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova privind denumirea limbiinoastre**. Răspunsul formulatşi acceptat apoi în unanimitatela şedinţa lărgită a PrezidiuluiAcademiei din 9 septembrie1994 constituie pe drept cuvânto victorie a oamenilor de ştiinţăde la noi, cea mai temerară acţiunedin istoria lingvisticii basarabene.De la înălţimea acestei„redute” vă invităm la o discuţieretrospectivă... Aşadar, dle academician,în calitatea d-voastrăde martor al istoriei noastredin ultima jumătate de secol,cum apreciaţi evoluţia mişcăriipentru renaşterea naţională dela sfârşitul anilor ’80? Cum credeţi,ce va rămâne în istorie dinefortul general de a proiecta unalt destin Republicii Moldova?– Nu este în competenţa measă vorbesc despre destinul istorical Republicii Moldova. Cât priveşterolul mişcării pentru renaştereanaţională de la sfârşitul anilor ’80ai secolului nostru în istoria culturii,literaturii şi lingvisticii, consider căea a însemnat o adevărată revelaţie,o descoperire de idei şi concepţiinoi, mai ales pentru generaţiile maitinere.E vorba despre un procesde modernizare a mijloacelor deexpresie, a concepţiei privitoarela dezvoltarea literaturii, a culturiinoastre. Modernizarea limbii şia culturii în Republica Moldovaînseamnă, de fapt, o revenire latrecut, la însuşirea deplină a moşteniriiclasice literare, despre care nuse poate spune că nu se vorbea şidupă 1940, mai ales în anii ’50-’60,* Dialogul a apărut în nr. 1, 1995, al revistei Limba Română.** La Addenda reproducem informaţia privind Şedinţa lărgită a PrezidiuluiAcademiei de Ştiinţe a Republicii Moldova... din 9 septembrie 1994 şi Opinia specialiştilor-filologiai Academiei, aprobată la această şedinţa. În 1996, la 28 februarie,Adunarea Generală Anuală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei a reconfirmat printr-odeclaraţie opinia ştiinţifică argumentată a specialiştilor-filologi, „potrivit căreia denumireacorectă a limbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este LIMBA ROMÂNĂ”.

66dar acest patrimoniu cultural eraprezentat cu multe rezerve, fiinddivizat în cel din dreapta Prutului,adică din Moldova istorică, pe deo parte, şi în cel din Basarabia şiTransnistria, pe de alta, unde sestudiau cărturarii Varlaam şi Dosoftei,cronicarii moldoveni, dar nuse pomenea activitatea culturală adiaconului Coresi, care a pus bazelelimbii literare româneşti prin traducerilemai multor cărţi bisericeştiîn limba slavă şi română. Aceastanumai din cauza că el îşi tipăriselucrările la Târgovişte şi Braşov.Dintre cronicari se studiau numaiGrigore Ureche, Miron Costin, IonNeculce, dar erau uitate cronicile luiConstantin Cantacuzino stolnicul,Radu Hrizea Popescu, cea anonimăbrâncovenească. Perioadaclasică a literaturii era reprezentatădoar prin C. Negruzzi, V. Alecsandri,M. Eminescu, I. Creangă, B.P. Hasdeu ş.a., dar nu se vorbeadespre părintele limbii şi literaturiiromâne, I. Heliade-Rădulescu, careîmpreună cu C. Negruzzi şi cu ardeleanulG. Bariţiu au stabilit normelelimbii literare de pe întregul masivromanic oriental. Nu mai vorbimdespre scriitori ca M. Sadoveanu,L. Rebreanu, L. Blaga, ale căroropere erau puse la index. În felulacesta firul tradiţiei literar-culturaleera rupt.– Se ştie însă că între tradiţieşi modernitate există o legăturăindisolubilă. Dacă aceastalipseşte, are loc o izolare detradiţie, iar modernizarea mijloacelorexpresive devine efemeră,incompletă.limba Română– Exact! Şi atunci se recurgela o imitare sau un împrumut directnemotivat. Or, meritul mişcării noastrenaţionale are la temelie tendinţaactivă de a realiza o îngemănarereală şi completă a tradiţiei în toatăcomplexitatea ei cu modernizarearesurselor de vocabular, cu pronunţiaşi sintaxa limbii literare naţionaleromâneşti. Modernizarea poate şitrebuie să respire aerul, să simtăatmosfera vitală a tradiţiei literareşi culturale de pe întreg masivuldacoromân. S-ar putea spune căe vorba de realizarea unei tradiţiimoderne, ţinându-se cont de progresulştiinţific, tehnic, cultural alzilelor noastre şi prevăzându-se înmăsura posibilităţilor – în virtuteafaptelor prezente – evoluţia evenimentelorviitoare.– Chiar după ce au fost aduse– în special în 1994 – suficienteşi mult prea convingătoare argumenteştiinţifice privind unitatealimbii române, unii politicieni dinrepublică, sfidând adevărul, maicontinuă să susţină că realităţileistorice, sociale, politice ce ausurvenit după 1812 au determinatapariţia în Basarabia a unei limbidiferită de cea de peste Prut.Dumneavoastră, domnule academician,care cunoaşteţi legităţilede constituire a unei limbi, ce aţiavea de spus în problema dată?– Consolidarea fundamentului,dezvoltarea şi perfecţionareaunei limbi literare – care constituiechintesenţa, forma sublimată a uneilimbi naţionale – nu au loc în zecesau o sută de ani de existenţă.Secole întregi le-au fost necesare

Retrospectivă necesară 65celor mai diverse popoare ca săajungă la stabilizarea normelorliterare. Două exemple în aceastăprivinţă: francezilor le-au trebuitopt secole ca să ajungă la scriitoriiclasici – P. Corneille, J. Racine şiJ.-B. Molière – consideraţi modelede folosire a mijloacelor expresiveale limbii franceze, devenită limbăliterară, iar ruşii au avut nevoie decinci secole ca să citească şi săscrie aşa ca A. Puşkin, F. Dostoievski,L. Tolstoi.De la primele texte scrise înlimba română şi până la clasiciiliteraturii române au trecut nu maipuţin de patru sau cinci secole.Până la 1812 limbajul vorbit pe teritoriuldintre Prut şi Nistru, precumşi dincolo de Nistru, a fost inclusîn procesul general de dezvoltare alimbajului vorbit pe tot arealul romanicest-european. După acea datălimbajul vorbit în Basarabia timp de106 ani s-a dezvoltat incidental, cuintermitenţe, fără să participe efectivla perioada clasicismului român,neavând posibilitatea – aflându-seîn condiţii vitrege – să dea la ivealăanumiţi scriitori ce ar fi putut punebazele unei noi limbi literare, deosebitede cea română. În Basarabiaşi în Transnistria au rămas să fie înuz mijloacele de conversaţie, subforma unor graiuri ale subdialectuluimoldovenesc, care – ca elementcomponent alături de celelalte graiuridacoromâne – era inclus pestePrut în limba literară română.– Deşi prin anii ’20 ai secoluluial XIX-lea în Basarabias-au deschis unele şcoli în limbabăştinaşilor, a fost editat şi unabecedar moldovenesc, au fosttipărite cărţi bisericeşti în limbanoastră, după un timp relativscurt a început procesul de rusificaremasivă, de altfel ca şi înoricare altă gubernie ţaristă.– În cunoscuta sa lucraredin 1952 academicianul rus Vl. F.Şişmariov descrie amănunţit acestproces. Din 1878 Prutul a fost închis,devenind un hotar de netrecut.Abia după 1905 s-au făcut simţiteşi în Basarabia unele semne timidede renaştere naţională, inclusivpredarea limbii materne a moldovenilorîn şcoli, însă fără prea marirezultate din cauza revenirii din şoca ţarismului, care, până la urmă,s-a prăbuşit, în 1917. Între 1918 şi1940 limbajul vorbit în Basarabiaa fost inclus din nou în procesulgeneral de dezvoltare a limbii române,dar cu o restanţă de 106ani de existenţă precară în timpulrusificării ţariste, care a continuat,poate chiar mai intensiv, în timpuldominaţiei totalitarismului (1940-1989). Este o realitate istoricăpe care trebuie s-o conştientizămşi care impune, în special acum,îmbinarea strânsă a tradiţiei cultural-lingvisticea patrimoniuluinaţional general românesc cuceea ce s-a conservat în vorbireamaselor populare ale românilor dinBasarabia şi Transnisnistria dintimpurile de stăpânire rusească şisovietică. Vl. F. Şişmariov subliniaîn mod deosebit că, deşi populaţiabăştinaşă din R.S.S.M. se află înstrânse legături cu ruşii şi cu altepopoare, ea nu trebuie să uite căvorbeşte o limbă romanică domina­

66tă de legile sale interne. Savantulrus atribuia un mare rol scriitorilorîn statornicirea normelor unei limbi,dar nici în prima, nici în a doua perioadăîn Basarabia n-a apărut vreunscriitor de talia clasicilor, care săpoată fi considerat întemeietor alunei limbi literare, vorbirea de aicimenţinându-se doar la nivel de graisau subgrai.– În opinia unora denumirealimbii nu contează şi implementareaei în viaţa social-politică astatului moldovenesc nu poateavea nici un fel de repercusiuni.Ce părere aveţi d-voastră în acestsens? Care sunt dificultăţile cepot surveni în şcoala de toatetreptele după legiferarea glotonimului„limba moldovenească”?– O dată cu legiferarea glotonimului„limba moldovenească” înşcolile de toate gradele se creeazăo mare încurcătură – aş spune chiarharababură. Elevilor şi studenţilorde la toate specialităţile li se spuneaodinioară că limba noastră e cearomână, manualele erau intitulatela fel. Iar la 1 septembrie 1994 învăţătorulşi profesorul au fost puşiîn situaţia stupidă de a le spune discipolilorcă obiectul şi-ar fi schimbatdenumirea. Şi aceasta se întâmplădupă ce Academia de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, atât înainte, câtşi după votarea din Parlament s-apronunţat absolut clar, fără echivoc,că limba de stat urmează să fienumită limba română, fapt motivatistoric şi ştiinţific.– Din momentul angajăriigenerale în inutila discuţie despre„corectitudinea” denumiriilimba Românălimbii noastre, am intrat într-ofază când este, se pare, tot maimult neglijată cultivarea limbii.Radioul, televiziunea, ziarele şirevistele abordează doar sporadicproblema. Ce ar trebui săîntreprindem în acest context lanivel republican, cum ar putea fiorientate şi concentrate forţelepentru a demara la un nivel nou,calitativ, procesul de îngrijire alimbii vorbite şi scrise, lărgind,astfel, sfera ei de funcţionare?– Într-adevăr, din cauza ezităriiîn legătură cu denumirea limbiinoastre se constată o anumităneglijare a procesului de cultivarea limbii. În această situaţie, chiardacă mai există pentru cinevaunele nesiguranţe privind denumireaei, pentru toţi este absolutclar că normele literare (fonetice,morfologice, sintactice şi lexicale)sunt unice pentru limba noastrăde pe tot întinsul spaţiului dacoromân.De aceea procesul decultivare a limbii (la radio, TV, înziare, reviste, lucrări aparte etc.)trebuie intensificat, pentru a facesă pătrundă normele literare cât maiadânc în toate păturile de vorbitori(de pronunţare, anumite formemorfologice, construcţii sintactice,elemente de vocabular). În acestmod se va lărgi şi funcţionareaplenară a limbii române literare înRepublica Moldova. Important esteînsă ca fiecare cetăţean al republiciinoastre să simtă că este liber într-oţară democratică, să se considereun demn urmaş al atâtor oameni deseamă – D. Cantemir, V. Alecsandri,M. Eminescu, I. Creangă, M. Sado­

Retrospectivă necesară 65veanu, L. Rebreanu, L. Blaga ş.a.– cunoscuţi în multe ţări din lume şicare au dus gloria neamului nostru, alimbii şi literaturii române pe întregulglob pământesc.– Un vechi dicton spune:Nec regnum non est supra gramaticos.Altfel zis, dacă e să nereferim la situaţia de la noi, Parlamentulnu este investit cu dreptulde a stabili legi pentru gramatică,nu are dreptul să neglijeze adevărulştiinţific, unanim recunoscut.Ce ar trebui să întreprindăoamenii politici de la Chişinăupentru a ieşi din impasul în cares-au pomenit după impactul cuştiinţa?– Răspunsul la această întrebarevreau să-l anticipez cuurmătoarea remarcă. La Consiliulcatolic din oraşul elveţian Konstanzdin 1414 împăratul roman germanSigismund de Luxemburg, deşi promisesenevătămarea reformatoruluiceh Jan Hus, a încuviinţat ardereade viu pe rug a acestuia. Din aroganţă,împăratul – atunci când arhiepiscopulPlacentius l-a corectatpentru o greşeală gramaticală – i-areplicat: Ego sum rex romanus etsupra grammaticam („Sunt împăratroman şi mai presus de gramatică”).Prelatul i-a răspuns: Caesar nonest supra gramaticos („Împăratulnu este mai presus de gramatici”).M-aş încumeta să afirm că Parlamentulnostru a abuzat de drepturilesale când şi-a asumat răspundereade a fixa denumirea limbii literare,care nu trebuie confundată nicidecumcu vorbirea obişnuită, deconversaţie în familie, pe stradă,în alte situaţii similare, vorbire careîn ştiinţa limbii se numeşte dialect,subdialect, grai, subgrai etc. B. P.Haşdeu sublinia că funcţia principalăa limbii literare este „de a unificatoate dialectele, de a şterge sau celpuţin a slăbi provincialismele, dea spori puterea graiului din statulîntreg printr-o centralizare cam analoagăcu centralizarea cea menităa mări forţa administraţiei”.Limba literară are un caractersupradialectal, ea absoarbe dindialecte şi graiuri tot ce prezintăvaloare expresivă. Ea selecţioneazăîn mod conştient prin intermediulcreaţiilor literare, lucrărilor ştiinţificeelementele lingvistice care coexistăîn limba naţională la etapa actualăsau fac parte din rezerva lingvisticăa trecutului. În raport cu limba literarădialectul (cu toate subdiviziunilesale) se află cam în aceleaşi relaţiica şi melodiile populare moldoveneşti(„Am un leu şi vreu să-l beu”,„Ciocârlia” ş.a.) cu elementelecomponente iniţiale întrunite în modgenial de G. Enescu în Rapsodiilesale, în Sonata a III-a (pentru vioarăşi pian „în caracter popular”),în suita a III-a Sătească pentruorchestră, în suita pentru vioară şipian Impresii de copilărie etc. G.Enescu a realizat o sinteză genialăîntre melosul popular românesc şimarile tradiţii muzicale europene,ajungând la o surprinzătoare originalitatede limbaj general european,bazată pe valorificarea potenţelorexpresive ale cântecelor populareromâneşti din Moldova.Comparasion n’est pas raison,spun francezii, şi totuşi cred că per­

66fecţionarea limbii literare româneştii-a dat posibilitate marelui Eminescusă creeze opere nemuritoareprin împletirea potenţelor expresiveale tuturor graiurilor şi subgraiurilorde pe tot cuprinsul românesc,incluzând şi Moldova, şi Muntenia,şi Transilvania, şi Basarabia, şiBucovina ş.a.m.d. A apărut şi s-adezvoltat acea muzicalitate tulburătoareşi armonie în spirit folcloricce dăinuieşte de veacuri, au fostfăurite capodopere ale literaturiinoastre şi s-au creat posibilităţi deexprimare pentru toate noţiunileştiinţifice şi tehnice specifice contemporaneităţii.În toate ţările lumii de acesteprobleme filologice s-au ocupat de-alungul veacurilor instituţii speciale,academii, aşezăminte de învăţământşi tot felul de organizaţii decultură.În primele articole ale regulamentelorunor asemenea instituţii(începând cu Academia dei Linceide la Roma, înfiinţată în 1603;Academie Française, 1635; RoyalSociety (Londra), 1662; Academiadin Madrid, 1713; Academia dinPetersburg, 1725 ş.a.) se arăta căscopul principal al academicieniloreste studierea problemelor privitoarela limba şi literatura ţărilorrespective.La 1 aprilie 1886 a fost semnatdecretul de înfiinţare a SocietăţiiLiterare Române, iar la 1 august1867, la deschiderea acestei Societăţi(devenită în 1879 AcademiaRomână), a fost adoptat regulamentul,al cărui prim articol sunaastfel: „Se va forma în Bucureştilimba Românăo Societate literară cu misiuneaspecială:a) de a determina ortografialimbii române;b) de a elabora gramaticalimbii române;c) de a începe şi a realizalucrarea dicţionarului român”.Vreau să spun prin aceastacă problemele de ştiinţă sunt decompetenţa forurilor ştiinţifice. Şinumai a lor.– Dle academician, cum arputea fi spulberate odată şi pentrutotdeauna speculaţiile ce sefac în jurul problemei denumiriilimbii noastre?– Denumirea unei limbi nupoate fi decretată, ea rezultă dinconceptul şi definiţia de limbă literară– forma superioară a oricăreilimbi naţionale –, spre deosebirede dialecte, subdialecte, graiuri,subgraiuri, care pot fi diverse (moldovenesc,muntean, ardelean,crişean, bănăţean, maramureşeanetc.), indiferent de faptul dacă ultimelesunt sau nu vorbite în stateaparte. Cred că atribuirea denumiriide limbă română pentru noţiunea delimbă literară în Republica Moldovanu ştirbeşte cu nimic nici autoritateaşi nici demnitatea nimănui. Eaare însă avantajul că prin aceastărecunoaştere avem tot dreptul dea folosi întreaga moştenire clasicăliterară şi lingvistică din spaţiulest-romanic, se creează posibilitateade a pătrunde mai lesne şimai adânc în contextul generaleuropean, în care limba română nueste în nici un chip pusă la îndoială.Trebuie să înţelegem cu toţii, odată

Retrospectivă necesară 65şi pentru totdeauna: încercările întreprinseîn perioada sovietică de acrea o nouă limbă romanică diferităde română n-au dat nici un fel derezultate.– În continuare vă rog săvă referiţi la corelaţia dintreprincipialitate, consecvenţă înpromovarea adevărului ştiinţificşi putere. Au putut oare oameniinoştri de ştiinţă, mulţi dintreei oneşti, de la ’40 încoace săimpună adevărata denumire alimbii sau premisele reale auapărut abia acum câţiva ani?– Puterea politică a unui singurpartid – în condiţiile unei democraţiiveritabile, care se extinde tot maimult pe întreg globul pământesc–, deşi poate să se impună pentruo anumită perioadă şi în domeniulliterar lingvistic (în cazul nostru – ladenumirea limbii), – tocmai datorităfaptului că nu se sprijină peargumente, pe dovezi ştiinţifice şiadevăr, pe cunoaşterea istoriei, afaptelor concrete ale limbii noastreşi a multor alte limbi, nu are şansede izbândă definitivă, ci doar temporară.Oamenii de ştiinţă nu potfi acuzaţi de lipsă de principialitatesau de onestitate într-o anumităperioadă a vieţii lor. În condiţiile deabsolutism politic şi de dictatură eravorba de evitarea unor consecinţenefaste, adeseori chiar tragice,consecinţe referitoare nu numaila anumite persoane, ci chiar lapopoare întregi, care puteau fi supusedeportărilor, surghiunurilor,exterminării fizice. În asemeneaîmprejurări se recurgea la limbajullui Esop, pentru a se evita uneleafirmaţii directe, deşi aluziile demulte ori erau înţelese adecvat decei vizaţi direct. În acele condiţii,era greu să menţii trează conştiinţade neam şi de credinţă, de apartenenţăla unul şi acelaşi popor, la unaşi aceeaşi entitate naţională. Încăînţeleptul călugăr şi medic al EvuluiMediu francez François Rabelais,care credea în esenţa umană şi înştiinţa generatoare a progresului,afirma pe bună dreptate că „ştiinţafără conştiinţă înseamnă ruinasufletului”.– Domnule academician, înce context limba vorbită şi scrisăîn stânga Prutului ar puteasă funcţioneze nestingherit, săatingă nivelul de dezvoltare dindreapta Prutului?– Neavând posibilitatea de ase dezvolta liber, în strâns contactcu matca românească în perioada1812-1918 şi apoi în anii de stăpâniresovietică, limbajul vorbit şi maiales limba literară au fost lipsite deo evoluţie normală, în special înprivinţa îmbogăţirii vocabularului cucaracter romanic, a însuşirii terminologieiştiinţifice şi tehnice. Limbajulvorbit pe malul stâng al Prutuluişi mai ales pe cel al Nistrului a fostinundat de multe elemente alogeneruseşti, forme calchiate, cuvintecreate artificial, care ameninţaudestrămarea lui completă în lipsatradiţiei lingvistice şi literare clasiceşi a dezvoltării limbii literare încorespundere cu procesele comunicativespecifice epocii modernedin viaţa popoarelor civilizate.În încheierea interviului m-aşreferi la unele aspecte ale compor­

66tării noastre într-un stat care a pornitde curând pe calea democraţiei şi aindependenţei. În diverse ţări contemporaneau loc mari schimburide populaţie, datorită unor fapte şievenimente ce se produc în viaţacurentă (războaie civile, conflicteinteretnice, persecuţii, deportări,acte teroriste etc.). În acest modse creează situaţia când trebuie săconvieţuiască oameni de diverseorigini etnice, adică să trăiascăpaşnic împreună în cadrul aceluiaşistat. Drepturile şi obligaţiile convieţuitorilortrebuie să aibă un caracterreciproc: majoritatea să respecteprin toate legile patrimoniul lingvisticşi cultural al etniilor minoritare înstatul dat şi invers – minorităţile suntdatoare nu numai să nu neglijezeîn nici un fel moştenirea literară,lingvistică şi culturală a populaţieide bază, majoritare, ci şi s-o respecte.În lipsa unei atare înţelegeria fenomenelor sunt inevitabileşi conflictele. Cu alte cuvinte, secere creată o unitate în diversitate,inclusiv în plan lingvistic şi literar.Ideea aceasta nu este nouă. Laea s-au gândit predecesorii noştri.Astfel, marele ierarh-cărturar Dosoftei,aflându-se în a doua jumătate asecolului al XVII-lea în condiţii grele,poate chiar mai grele decât alenoastre de astăzi, a găsit totuşicuvinte înţelepte de propovăduirea bunei înţelegeri nu numai întrefraţii de aceeaşi limbă şi neam, cişi între aceştia şi străini:Cine face zid de pace,Turnuri de frăţieDuce viaţă fără greaţălimba Română’Ntr-a sa bogăţie,Că-i mai bună, depreună,Viaţa cea frăţeascăDecât arma ce destramăOaste vitejească.Să luăm aminte la sfaturileînaintaşilor, căci ele pot avea efectebenefice şi asupra comportamentuluinostru acum, la sfârşit demileniu, când se impune în modimperios frăţia între cei de un neamşi de-o lege:Fraţilor, rămâneţi fraţiÎntr-o ţară, într-o lume,Într-o limbă, într-un nume.Asta v-o doresc anume –Fraţilor, rămâneţi fraţi.(V. Romanciuc)

Retrospectivă necesară 73Nicolae CORLĂTEANUromâna literară în republica moldova:Istorie şi ACTUALITATE*1. Ori de câte ori mă aflu în situaţia de a vorbi într-un mediu rural saual unor oameni mai puţin versaţi în problemele lingvistice, obişnuiesc să-miîncep cuvântul cu adresarea: „Oameni buni!”, auzită nu numai la săteniimei caracuieni, ci şi la alţi locuitori, în timpul investigaţiilor dialectologice şifolclorice realizate pe teritoriul republicii noastre şi al Bucovinei. În continuarele spuneam ce aveam de spus în moldoveneşte, aşa cum eram deprins avorbi cu mama, tata, fraţii şi surorile mele, cu toţi consătenii şi concetăţeniimei. Şi totdeauna m-au priceput, şi am ajuns la bună înţelegere.Acum mi s-a oferit ocazia să mă înfăţişez în incinta Parlamentului RepubliciiMoldova, ai cărui deputaţi din actuala legislatură sunt în marea lormajoritate oameni de la ţară, feciori şi fiice de ţărani, dar care astăzi – mulţidintre ei – nu mai mânuiesc sapa şi cazmaua, coasa, îmblăciul şi plugul, cisunt cu studii superioare de specialitate, au ajuns în posturi de conducere(agronomi, ingineri, învăţători, profesori, medici, ziarişti etc.). Făcând carte laUniversitatea de Stat din Moldova şi la alte instituţii de învăţământ superior,ei au devenit doctori în ştiinţe, profesori de liceu şi profesori universitari,conducători de întreprinderi industriale, nu numai la sate, ci şi la oraşe,scriitori de vază, oameni de înaltă cultură. Dvs., domnilor deputaţi, prinvoinţa poporului nostru, aţi ajuns acum la cârma legislaţiei, întocmiţi legile.Şi totuşi, omul simplu de la ţară, ca şi cel plecat de curând de acolo,deşi are alte preocupări în epoca noastră de dezvoltare rapidă a ştiinţei şitehnicii, nu uită de cele ce i s-au întipărit în inimă şi în suflet de la moşi şistrămoşi. Cred că are mare dreptate Petru Cărare când spune:Eu n-am ucis ţăranul din mineŞi, dacă-n vârtejuri de timp nouA fost să schimb eu plugulpe stilou,Tot asudând îmi capăt dreptla pâine.De altfel, problema legăturii indestructibile dintre generaţii, adaptabilitateala noile condiţii de viaţă i-a preocupat pe mulţi oameni de cultură şi,* Acad. Nicolae Corlăteanu a prezentat textul respectiv în calitate de raportprincipal la Conferinţa ştiinţifică „Limba Română este numele corect al limbii noastre”desfăşurată la Chişinău pe 20-21 iulie 1995.

74limba RomânăChişinău, 20 iulie, 1995. Academicienii Nicolae Corlăteanu, HaralambieCorbu şi Pavel Vlad la Conferinţa ştiinţifică „Limba Română este numele corectal limbii noastre”Casa Limbii Române, 2000. Nicolae Corlăteanu este felicitat cu prilejulzilei de naştere de către Victor Bârsan, ambasadorul României în RepublicaMoldova

Retrospectivă necesară 73în special, pe scriitori. T. Arghezi, de exemplu, reda cu deosebită emoţiegândul:Ca să schimbăm, acum,întâia oarăSapa-n condei şi brazda-ncălimarăBătrânii-au adunat, printreplăvani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Această experienţă a vieţii generaţiile mai în vârstă au adunat-o pentrua uşura calea celor tineri spre cuceririle ştiinţei, spre progresul tehnic, spreatingerea idealurilor supreme de păstrare şi dezvoltare a tradiţiilor seculare,pentru a ridica neamul nostru strămoşesc la un nou nivel de ştiinţă, cultură,aşezându-l alături, în rând cu toate popoarele civilizate ale lumii.În această convorbire cu dumneavoastră, doresc să mă adresez cuaceleaşi cuvinte, moştenite de noi de la strămoşi:– Oameni buni! Hai să explicăm, să lămurim pe înţelesul tuturor uneleprobleme şi să ajungem la o bună înţelegere şi în privinţa chestiunilor ceprivesc limba noastră, ca să nu mai menţinem tensiunile, neliniştea: nicia noastră, nici a celorlalţi concetăţeni, mai ales a celor conduşi de avânttineresc.1.1. Zicând acestea, cu învoirea dumneavoastră, mă voi strădui să-miexpun părerile asupra următoarelor teme, ce vor fi continuate mai în detaliude oratorii care vor urma la cuvânt:a) Limba vorbită a graiurilor şi limba literară;b) Româna literară – sinteză a specificului lingvistic romanicest-european;c) Mihai Eminescu despre sursele de formare a românei literare;d) Integrarea noastră în spiritualitatea europeană şi mondială.A. LIMBA VORBITĂ A GRAIURILOR ŞI LIMBA LITERARĂ2. Din multitudinea de probleme ce privesc limba ca fenomen social, caprincipal mijloc de comunicare a gândurilor şi sentimentelor umane, m-amhotărât să expun aici pe scurt relaţiile dintre vorbirea vie – graiurile, limbade conversaţie, pe de o parte, şi limba literară, limba exemplară – cum onumesc unii, pe de alta.Ceea ce caracterizează în mod deosebit vorbirea vie este prezenţaa doi, trei (în orice caz nu prea mulţi) vorbitori, posibilitatea de a indicaîn mod nemijlocit un obiect concret despre care se discută, uneori chiararătându-l cu degetul (iată-l, iaca, vezi!). În asemenea condiţii se cere oprecizie mai mică în exprimare, fără prea mulţi termeni ştiinţifici sau tehnicide specialitate, se recurge frecvent la folosirea pronumelor demonstrative(acesta, acela, chiar şi la formele lor dialectale aista, asta, aiasta, ăla) etc.

74limba RomânăCaracterul de dialog exclude utilizarea propoziţiilor mai lungi şi complicate.Se admit şi unele repetări. Ca mijloace suplimentare de expresie aparmimica, gesturile, intonaţia. Nu mai menţionăm faptul că în vorbirea viemai apar câteodată greşeli care pot trece uneori şi neobservate, cuvintestrăine, nelalocul lor sau alte abateri de la normele literare. Cele mai frecventesunt rostirile populare ca: tişior, chişior sau scurtat: cior – ţi-ai spalatcioarili (rostirea literară cere forma picior). Nu sunt recunoscute ca fiindliterare nici formele morfologice dialectale ca să şie, să ştibă (literar – săfie, să ştie), precum şi construcţiile sintactice de tipul ce tu faci? (literar– ce faci tu?). Abundente sunt şi abaterile de la normele lexicale. Cândauzim vorbindu-se, chipurile, în moldoveneşte: acolo palucesc butâlşili,el îi zaslujenâi, l-o lişât, altă astanovkă şi multe altele de acelaşi fel, maiputem noi spune că e vorba de limba noastră? Nu! Acestea sunt cuvinte şiforme luate din diverse limbi. Nu e vorba aici nici de limba noastră, nici decea rusă, ci de un ghiveci lingvistic. Asemenea vorbire macaronică circulape vremea ocupaţiei austriece şi în Bucovina, când amestecul lingvisticincludea germana. „Ein popă ging odată mit o iapă zum căpăstru. Aber deia un zeit încoace iapa wollte nicht să meargă. Haide, iapă, sagte popa,aber iapa în veci se culcă”. Lucrurile acestea întotdeauna se luau în râs.Astfel în comediile lui V. Alecsandri cucoana Chiriţa vorbea cu francezulCharles despre fleurs de coucou (flori de cuc) şi de tambour d’instruction(dobă de carte). Ruşii au avut şi ei chiriţa lor. În 1840-1844 scriitorul IvanPetrovici Meatlev a publicat poemul Ńĺíńŕöčč č çŕěĺ÷ŕíč˙ ăîńďîćč Ęóđäţęîâîéçŕ ăđŕíčöĺé, äŕí ëýňđŕíćĺ în care apar versuri macaronice ca Je ne dis pasla каша / Манная avec de пенки; / Поросёнок sous le хрен etc. Iar la noi,astăzi, auzim deseori curiozităţi lingvistice ca cele citate, rostite chiar înserios în convorbirile obişnuite nu numai dintre oameni puţin instruiţi.Mergând pe această cale, se poate ajunge în genere la o asimilaredeplină, când vorbirea corectă va fi înlocuită cu totul prin mijloace lexicogramaticalece aparţin altor limbi.Se observă totuşi în ultima vreme o anumită tendinţă – ce-i drept,foarte timidă – de a corecta într-o oarecare măsură situaţia. Am surprinsastfel convorbiri dintre diferite persoane, mai ales tinere, de felul: „Asta-idupă potrebnosti. – Da pe moldoveneşte? – După necesitate. – Şi voobşceaşă-i. – Da moldoveneşte? – În general”. Trebuie deci să fim mereu atenţila felul cum vorbim, să ne controlăm mijloacele de exprimare.Acum despre limba literară. Ea a luat naştere, mai întâi de toate, înformă scrisă, de aceea cere mai multă atenţie şi precizie în alegerea cuvintelor,o construire mai adecvată şi îngrijită a propoziţiilor, o diferenţieremai vădită din punct de vedere stilistic. În vorbirea literară se utilizeazăfrecvent cuvintele cu sens abstract (aspect, ipoteză, respectiv etc.), termeniiştiinţifici şi tehnici (micron, proton). Se impune aici folosirea corectăşi obligatorie a articolului posesiv (al, a, ai, ale) şi a altor particularităţigramaticale normative.Oamenii de cultură, scriitorii în special, au sesizat foarte bine această

Retrospectivă necesară 73diferenţiere. Se întreba odată poetul clasic rus A. Puşkin: „Poate oare limbascrisă să se asemene întru totul cu limba vorbită?”. Şi răspundea: „Nu, totaşa după cum limba vorbită nu se poate asemăna întru totul cu cea scrisă...Limba scrisă se împrospătează în fiece clipă cu expresii născute în vorbire,dar nu trebuie să renunţe la cele dobândite în decursul secolelor. A scrienumai cu mijloacele limbii vorbite înseamnă a nu şti limba” – încheiapoetul rus.Sunt importante şi instructive şi părerile altor maeştri ai cuvântului.Scriitorul italian Edmondo de Amicis (1846-1908) considera că „diferenţadintre limba vorbită şi cea scrisă ne reaminteşte deosebirea dintre fugă şiun mers liniştit” (autorul avea în vedere, probabil, mai ales tempoul rapid devorbire al italienilor). Englezul B. Shaw (1856-1950) preciza: „Sunt cincizecide feluri de a spune da şi cinci sute de a spune nu, dar numai un singurmod de a scrie aceasta”.Limba literară, mai ales cea scrisă, adresându-se unui public larg,poartă un caracter monologic sub forma unei stilizări a modului oral de comunicare.Are loc ceea ce se numeşte proces de sublimare, perfecţionare,înălţare la cel mai înalt grad de desăvârşire a vorbirii vii, populare.Limba literară este un idiom cu caracter universal, funcţionând în toatesferele de activitate umană a entităţii etnice respective. Limba literară areun caracter supradialectal, ea e superioară dialectelor, graiurilor, vorbiriipopulare vii, mijloacelor expresive de conversaţie obişnuită, degajată,nestingherită.B. ROMÂNA LITERARĂ – SINTEZĂ A SPECIFICULUILINGVISTIC ROMANIC EST-EUROPEAN3. E de subliniat în mod special că la procesul de formare şi stabilizarea limbii române literare moderne, unice pentru toţi românii (moldoveni,munteni, ardeleni, bucovineni, maramureşeni etc.), au participat reprezentanţiituturor provinciilor istorice româneşti, după cum constata şiacademicianul rus V. F. Şişmariov.Adevăraţii ctitori ai acestei forme sublimate a romanităţii lingvisticeorientale – limba română literară – au fost: muntenii Ion Heliade-Rădulescu,Cezar Bolliac, moldovenii Gh. Asachi, C. Negruzzi, ardelenii G. Bariţ,A. Mureşanu ş.a. Toţi aceştia înţelegeau că în procesul de formare a uneilimbi literare (ca cele ce se stabiliseră deja în Spania, Franţa, Italia, precumşi în Portugalia) nu se pot limita (în noile condiţii de dezvoltare socială şieconomică a secolului al XIX-lea) doar la mijloacele expresive ale vorbiriipopulare din cutare sau cutare ţinut românesc, ci erau necesare resursede îmbogăţire din toate ţinuturile şi din alte limbi, în special din latină – cabază de formare a tuturor limbilor romanice literare moderne, de asemenea,din aceste limbi romanice actuale.Ion Heliade-Rădulescu scria: „Noi nu ne împrumutăm, ci luăm cu

74limba Românăîndrăzneală de la maica noastră (latina) moştenire şi de la surorile noastre(limbile romanice apusene) partea ce ni se cuvine”. Aplicând în practică acestprincipiu, el a căutat să pună în circulaţie o serie întreagă de cuvinte, considerateatunci ca neologisme (deputat, instanţă, procuror, tribunal, reciprocetc.). În acelaşi timp HeIiade-Rădulescu cerea „să lucrăm limba”, ceea ceînsemna că aceste cuvinte, luate din alte Iimbi, trebuiau adaptate „dupăgenul şi natura limbii noastre”. Deci nu se cade a spune, de exemplu, ca îngreceşte, patriotismos, cliros etc., ci patriotism, cler. El se pronunţa categoricîmpotriva traducerilor lingvistice artificiale (calcurilor) de tipul: cuvântelnic (înloc de dicţionar), neîmpărţit (atom), asupragrăit (predicat), aniadzănoapte(nord) ş.a. Ca să anihileze deosebirile regionale „în pronunţie, în materie,în formă şi în fraze” (adică ceea ce astăzi numim dialectisme – N. C.) în1828, la Sibiu, Heliade-Rădulescu a publicat o gramatică pe baza tuturorcelorlalte lucrări similare cunoscute de el (S. Micu şi Gh. Şincai, IenăchiţăVăcărescu, I. Molnar ş.a.).Heliade a purtat o vie corespondenţă cu ardeleanul G. Bariţ şi moldoveanulC. Negruzzi, apărând ca un veritabil animator cultural, dând dovadăde multă înţelepciune în procesul de creare a unei limbi literare unice pentruromânii de pretutindeni pe baza subdialectelor dacoromânei. Heliade-Rădulescusocotea că „singurul mijloc ca să ne unim la scris şi să ne facem olimbă generală literară este să urmăm limbii cei bisericeşti şi pe tipii ei săfacă cineva şi limba filozofului, matematicului, politicului”. Aceasta însemnacă pe baza limbii folosite în textele vechi, scrise în corespundere cu limbavorbită, recurgându-se – în vederea creării terminologiei filozofice, ştiinţificeşi social-politice – la mijloacele de limbă din latină şi din limbile romaniceoccidentale, să se completeze golurile din sistemul lexical şi gramatical allimbii române literare.Contactele dintre cei trei oameni de cultură din cele trei provincii serealizau şi prin publicarea de articole, schiţe literare, traduceri în revisteleşi ziarele timpului. Astfel, în revista de sub direcţia lui Heliade „Curier deambe sexe”, C. Negruzzi şi-a publicat schiţa Cum am învăţat româneşte(nu moldoveneşte!, deşi Negruzzi era moldovean!), recunoscând că el aînvăţat limba maternă de la ardeleanul P. Maior. Tot în revista lui Heliade-Rădulescu moldoveanul C. Negruzzi a publicat traducerea în limba românăa povestirii Cârjaliul şi cea a poemului Şalul negru – ambele de A.Puşkin. În aceeaşi revistă C. Negruzzi a publicat nuvela istorică AlexandruLăpuşneanul şi poemul Aprodul Purice, iar V. Alecsandri a apărut cu oserie de poezii populare din Moldova. În tipografia lui Heliade-Rădulescua fost publicată în româneşte traducerea lui Al. Donici a poemului Ţiganiide A. Puşkin. Ardeleanul G. Bariţ a tipărit şi el mai multe articole în ziarelelui Heliade-Rădulescu.C. Negruzzi vorbea cu admiraţie despre această activitate de până la1848 a lui I. Heliade-Rădulescu, numindu-l „vindecător” al limbii române. Ede subliniat că o caracterizare similară prezenta mai târziu şi M. Eminescuîn ziarul Timpul (21 noiembrie 1881). „El (Heliade) scria cum vorbeşte, viulgrai a fost dascălul său de stil. Prin el limba s-a dezbărat de formele convenţionalede scriere din evul mediu şi ale cărţilor eclesiastice, a devenit

Retrospectivă necesară 73unealta sigură pentru mânuirea oricărei idei moderne (sublinierea mea – N.C.). Din acest punct de vedere Heliade-Rădulescu a fost cel dintâi scriitormodern al românilor şi părintele acelei limbi literare pe care o întrebuinţămastăzi. Chipul propus de el în 1828 pentru încetăţenirea termenilor tehnici,a termenilor noi pentru idei nouă se urmează şi se recomandă şi astăzi cacel mai potrivit” – încheia Eminescu. Meritul mare al lui I. Heliade-Rădulescuconstă în faptul că el s-a străduit să absoarbă din cultura europeanămarile valori spirituale ale umanităţii, adaptându-le la necesităţile timpuluişi îmbrăcându-le într-o haină lingvistică aleasă – româna literară.C. MIHAI EMINESCU DESPRE SURSELE DE FORMAREA ROMÂNEI LITERARE4. Trei izvoare principale considera M. Eminescu că trebuie puse labaza formării şi a dezvoltării limbii române literare:a. Vorbirea vie, limba vorbită pe întregul masiv romanic nord-dunărean(moldoveni, munteni, ardeleni, olteni, basarabeni, bucovineni etc.);b. Tradiţia lingvistică şi literară, cuprinsă în cărţile noastre vechi (literaturareligioasă şi cea populară, operele cronicarilor);c. Mijloacele de limbă folosite de scriitorii de mare talent, numiţi scriitoriclasici.4.1. Relaţiile dintre vorbirea vie a graiurilor, pe de o parte, şi limbaliterară (sub forma ei scrisă, mai ales), pe de alta, Eminescu le consideraca raporturi dialectice între general şi particular, căci fundamentalul şi principalulîncorporează diversitatea. „Aceste dialecte – scria poetul – stau înacelaşi raport cu limba scrisă, ca şi mulţimea concretă de fiinţe organicede acelaşi fel, însă totuşi deosebite de ele.” Este ceea ce numim astăzi(E. Coşeriu ş.a.) proces de abstractizare succesivă: întâi actul concret devorbire (prima etapă de abstractizare), apoi eliminarea individualului şigeneralizarea socialului (a doua etapă de abstractizare).În epoca modernă a limbii literare aspectul ei scris (dar şi cel literaroral) se deosebeşte în plan sincronic de varianta populară (şi de celeregionale) printr-o aplicare mai strictă şi mai consecventă a sistemului denorme academice, fixate în dicţionare şi în gramatici. Normele literare constituieun sistem de reguli unitare de întrebuinţare a mijloacelor expresivece conferă limbii literare o anumită stabilitate, unitate, ferind-o de utilizărisubiective şi incorecte.4.2. S-a spus, pe drept cuvânt, că Eminescu a fost cel mai harnicscriitor, care citea mereu cărţile înaintaşilor săi, medita asupra fiecăruicuvânt folosit de ei. În acest mod în scrierile sale poetul căuta totdeaunacuvântul ce exprimă adevărul.Poetul nota: „În hârţoage vechi am descoperit mai multe formaţii sintacticefermecătoare, mai multe timpuri, care au fost uitate, apoi conjuncţii,prepoziţii şi adverbe şi chiar două moduri noi, deşi defective”. În acest tezaural limbii vechi a aflat Eminescu, de exemplu, acea formă expresivă de maimult ca perfect analitic, care apare şi în Luceafărul:

74limba RomânăIar apa, unde a fost căzutÎn cercuri se roteşte.El scotea în evidenţă importanţa cărţilor vechi, având în vedere toateoperele scrise în perioada preclasică, mai ales cele ale cronicarilor moldovenişi munteni.4.3. În diverse articole eminesciene aflăm aprecieri elogioase la adresascriitorilor moldoveni. Astfel el sublinia că Varlaam „a făcut ca limba noastrăsă fie aceeaşi, una şi nedespărţită în palat, în colibă”, că Negruzzi este„cel mai bun prozaist”, iar Alecsandri – „cel mai mare poet al nostru, carestrăbate secolele” şi deşteaptă „dorul ţării străbune”.În acelaşi timp Eminescu avea cuvinte de laudă pentru scriitorii muntenişi ardeleni: „Eliad zidea din visuri şi din basme seculare / Delta biblicelorsunte, profeţiilor amare”, „Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă”,„L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă”, „Mureşan scutură lanţulcu-a lui voce ruginită ...Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”.4.4. Cele trei surse de constituire şi dezvoltare a limbii literare se cer afi îmbinate în mod raţional, fără a exclude sau a exagera rolul uneia dintreele. Procesul de selecţionare a celor mai adecvate mijloace expresive serealizează în mod conştient şi efectiv prin stabilizarea normelor literare.La ce se poate ajunge dacă se recurge cu preponderenţă la caracteristicilefonetice şi la structurile gramaticale exclusiv populare (denaturate încăîn fel şi chip), ne arată practica lingvistică din fosta R.A.S.S.M. în perioada1924-1940, când apăreau mostre de tipul: şinşiancă, slăbăşiune militară,stare întrenorodnică, guvern de coroli sau calchieri directe de tipul: crudărie,cruzâme (din rus. „materie primă”), „unirea soartei istorişe, aşa cum şi cuunirea lind’ii şi alcătuinţii naţionale” sau împrumuturi inutile denaturate detipul: zădăşili, crujoaşili, iaceişili, krasnî ugolok, komnatî ş. a.Altă extremă se încercase anterior în unele lucrări lingvistice şi literareale latiniştilor şi italieniştilor în secolul al XIX-lea, supuse satirei luiC. Negruzzi în Muza de la Burdujeni.Calea dreaptă, care constă în folosirea echilibrată a celor trei surse,urmată adecvat şi consecvent în dezvoltarea limbii române literare, a fostrealizată de adepţii curentului tradiţionalist (I. Heliade-Rădulescu [primulpreşedinte al Academiei Române], C. Negruzzi, G. Bariţ, M. Kogălniceanu,V. Alecsandri, AI. Russo, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu), apoi de M. Eminescu,I. Creangă, B. P. Hasdeu, I.L. Caragiale, G. Coşbuc, Al. Vlahuţă ş.a.Toată lumea înţelege acum că limba literară constituie o unitate lingvisticăspaţială şi structurală de rang superior, având o răspândire teritorialăşi socială generală şi structură riguros normată, ce asigură în modul celmai adecvat necesităţile de redare a gândurilor şi sentimentelor vorbitorilorunui popor. Limba literară reprezintă tot ce conţine mai de preţ vorbirea vie,graiurile de pe întregul teritoriu al poporului dat. Ea constituie un diasistem,care s-a format în decursul secolelor. Pentru a ajunge la starea contemporanăa limbii lor literare, francezilor le-a trebuit nu mai puţin de opt secole: afost nevoie să apară scriitori clasici, consideraţi drept modele de folosire amijloacelor expresive ale limbii franceze. Ruşii au avut nevoie nu mai puţinde cinci veacuri ca să ajungă la nivelul lui A. Puşkin, F. Dostoevski, L. Tolstoi.

Retrospectivă necesară 73De la primele texte scrise în limba română şi până la apariţia clasicilorliteraturii române au trecut de asemenea nu mai puţin de patru sau cincisecole. Până în 1812 limbajul vorbit pe teritoriul din estul Prutului era inclusîn procesul general de dezvoltare a limbii pe întregul masiv romanic norddunărean.După această dată, timp de 106 ani vorbirea vie din Basarabias-a dezvoltat spontan, fără a se cizela, a se perfecţiona şi fără a beneficiaeficient de îmbogăţirea resurselor expresive din perioada clasicismuluilingvistic şi literar român. Despre condiţiile deosebit de vitrege în care s-aaflat graiul basarabean vorbea clar academicianul rus V. F. Şişmariov, specificândlipsa limbii naţionale în învăţământ, administraţie, ştiinţă, cultură,biserică. În timpul rusificării ţariste n-au putut exista scriitori basarabeni,care ar putea fi consideraţi clasici, în stare să pună bazele unei noi limbiliterare, deosebite de cea română. Cu referire la perioada sovietică V. F.Şişmariov sublinia în mod deosebit că, deşi populaţia băştinaşă din R.S.S.M.se află în strânsă legătură cu ruşii şi cu alte popoare, ea nu trebuie să uitecă vorbeşte o limbă romanică, dominată de legile ei interne. Savantul rusatribuia un mare rol scriitorilor în procesul de statornicire a normelor uneilimbi literare.În această epocă însă, scriitorii îşi realizau creaţia literară în concordanţădoar cu ideologia dominantă, care promova existenţa în R.A.S.S.M.(iar apoi şi în R.S.S.M.) a unei noi limbi romanice – „limba moldovenească”,deosebită de cea română. Deosebită în sensul că ea era coborâtă la rangulde grai teritorial, lipsită multă vreme de tradiţia lingvistică şi literară clasică,îmbibată cu elemente lexicale şi calchieri după model rusesc, neologismelenecesare fiind considerate ca elemente burgheze dăunătoare. Nu eravorba, la scriitorii din R.S.S.M., de o corespundere între trăire şi limbaj, cide o competitivitate a semnificaţiei poetice cu o anumită concepţie socialpoliticăoficializată, redată de multe ori într-o formă lingvistică aservită unormodele alogene. În felul acesta se creau mostre de exprimare primitivă,proletcultistă, caracter absolut efemer, legat de un eveniment politic sauchiar de un discurs al unui conducător politic.Nu pot nega că şi eu personal, ca şi mulţi dintre cei prezenţi aici, amvorbit şi am scris nu o dată (fiind constrânşi de împrejurările cunoscute)despre „limba moldovenească”. Susţin şi în prezent că noi, moldovenii, – şidin Basarabia, şi din Moldova istorică – am vorbit şi vorbim moldoveneşte,cântăm cântece moldoveneşti, spunem poveşti moldoveneşti. Sunt creaţiileseculare ale poporului nostru. Am auzit şi am însuşit încă din copilărie graiulmoldovenesc de la mama, de la apropiaţii noştri, de la consăteni. Îl vorbimcu toţii şi astăzi în împrejurările şi situaţiile potrivite.Cât priveşte limba literară, limba model, exemplară, de care nefolosim mai ales în scris, în lucrările literare, ştiinţifico-tehnice, limbaoficială din documentele social-politice şi administrative, ea trebuienumită limbă română. Ea este limba normată, supradialectală, limbaromână literară, unică pentru toţi românii (moldoveni, munteni, ardeleni,bucovineni, transnistrieni, cei din Banatul sârbesc, din Ungaria,Bulgaria, Ucraina, Rusia, S.U.A. etc.). E cazul să-l cităm aici pe scriitorulnostru I.C. Ciobanu (Moldova literară, 18 iunie 1995): „Doamne fereşte

74limba Românădacă această limbă (=literară) s-ar fi născut prin uzurpare şi s-ar fi numitdupă vreo regiune oarecare: muntenească, oltenească, ardelenească,bănăţeană, bucovineană, moldovenească etc.! Atunci s-ar fi văzut cumjoacă dracul într-un picior! Sintagma „limba română” e unificatoare. Eanu înalţă, nu coboară, nu laudă, nu subapreciază pe nimeni, ea creeazăcondiţii egale! Şi taie o dată pentru totdeauna apa de la moara rătăciţilor!”.De altfel, istoria şi situaţia modernă ne oferă multe exemple concretecând în diverse state este în circulaţie aceeaşi limbă literară, deşi statelesunt independente şi suverane.D. INTEGRAREA NOASTRĂ ÎN SPIRITUALITATEAEUROPEANĂ ŞI MONDIALĂSe impune a înţelege, o dată pentru totdeauna, că încercărileîntreprinse în perioada sovietică de a crea o nouă limbă literară romanicăpe teritoriul fostei R.S.S.M., diferită de cea română, n-au dat şi, defapt, nu puteau da nicicând rezultatele scontate. Dimpotrivă, au generatdiscuţii infructuoase, pentru că în nici un chip nu se poate ascunde adevărulconfirmat istoriceşte prin unitatea de limbă, literatură, creaţii artistice. Odatăşi odată trebuie să ajungem cu toţii la înţelegerea că limba noastrăliterară trebuie numită cu numele său adevărat – română. Acest lucrunu afectează în nici un fel nici ambiţiile, nici orgoliul cuiva, cu atât mai mult,independenţa şi suveranitatea statală a Republicii Moldova. Recunoaştereaunei limbi literare unice în estul romanic creează posibilitatea reală dea restitui şi a folosi întreaga moştenire creatoare clasică (literatură, artă,tradiţii cultural-istorice), excluzând practica din trecutul nu prea îndepărtatcând scriitorii şi valorile artistice, culturale şi istorice comune se divizaudupă criteriul teritorial şi politic.În afară de aceasta, se poate realiza mai eficient pătrunderea mailesne şi în contextul economic şi cultural general-european, în care culturaşi limba română nu sunt în nici un fel puse la îndoială. Dimpotrivă. Oameniide ştiinţă (lingvişti, literaţi, istorici, filozofi, reprezentanţi ai disciplinelor biologiceşi ai ştiinţelor exacte) caută să stabilească legături tot mai strânseîntre Vestul şi Estul romanic european. Un singur exemplu în aceastăprivinţă. Cunoscând şi admiţând concepţiile lui B. P. Hasdeu, S. Puşcariu,N. Iorga ş.a. despre latinitatea limbii române, asemănările şi deosebirile eistructurale faţă de limbile romanice apusene, lingvistul (romanist şi românist)suedez Alf Lombard în monumentala sa lucrare, consacrată verbului român(2 volume, 1223 pag.), publicată în 1955 în limba franceză în oraşul Lunddin Suedia, sublinia că studiul istoric şi comparativ al limbilor romanice îngeneral şi al fiecărei limbi romanice în parte, fără a ţine cont de ambeleRomanii (cea de vest şi cea de est), trebuie considerat nu numai incomplet,ci chiar şi zadarnic. În legătură cu aceasta savantul suedez recurgea lao comparaţie plastică. E ca şi cum, lucrând la o masă cu patru picioare,tâmplarul s-ar mulţumi s-o lase doar cu trei. În aceeaşi situaţie s-ar afla unromanist care în studiul său istoric-comparativ, studiind limbile romanice,

Retrospectivă necesară 73alături de cele trei limbi principale surori (franceza, spaniola, italiana), n-arvorbi şi de a patra – „limba română, care, în opinia romanistului german W.Meyer-Lübke, „arată caracterele romanice, ba încă le arată în multe privinţemai curate decât celelalte limbi romanice. Limba poporului român prezintăîn chipul cel mai netulburat dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic”.Nu mai vorbim de atenţia ce i se acordă Republicii Moldova în prezent înplan internaţional, când – prima dintre ţările C.S.I. – a fost primită în ConsiliulEuropei, organism în care reprezentanţilor ţării noastre li se fac traducerinu în pretinsa limbă moldovenească, ci în limba română, pentru că integrareaîn structurile europene necesită mijloace adecvate de limbă caresă redea această opţiune strategică fundamentală, iar ştiinţa lingvisticăurmăreşte crearea condiţiilor optime pentru realizarea acestui obiectiv.Cred că în starea actuală de lucruri se impune, poate mai mult decâtoricând, concilierea părţilor antagoniste ale cercurilor politice din republicanoastră în problema denumirii limbii. Vehicularea ideii despre un eventualreferendum în această privinţă este absurdă, deoarece ar însemna ca oproblemă strict ştiinţifică să fie soluţionată de oameni care se orienteazăpoate mai puţin în asemenea domenii teoretice şi istorice complicate. Săne închipuim pentru moment că s-ar declara un „sfat cu poporul” în privinţasistemului heliocentric şi cel geocentric ale universului. Cum credeţi, mulţidintre oamenii simpli s-ar decide să-l voteze pe Mikolaj Kopernik? Cred cănu, deoarece în concepţia populară până astăzi soarele merge pe cer dela răsărit spre apus într-un rădvan tras de cai albi.Şi mai este ceva. La referendum sunt chemaţi să se pronunţe toţi,toată populaţia. Ca să determinăm numirea limbii populaţiei majoritare,trebuie să apelăm la alogeni? Nu e curios?5. Încheind, consider că atribuirea denumirii de limbă românăpentru noţiunea de limbă literară, oficială în Republica Moldova, nuştirbeşte cu nimic nici autoritatea, nici demnitatea nimănui. Dimpotrivă,urmăm calea de dezvoltare firească a oricărui popor, despre care M. Eminescuscria: „Măsurariul civilizaţiei unui popor astăzi este o limbă sonoră şiaptă a exprima prin sunete – noţiuni, prin şir şi accent logic – cugete, prinaccent etic – sentimente”. Pentru realizarea acestui scop în zilele noastreapare cu evidenţă rolul decisiv al limbii române literare ca factor de cultură,de dezvoltare a terminologiei ştiinţifice şi tehnice, de diversificare stilistică.Îi urmăm în această privinţă pe predecesorii noştri în utilizarea experienţeide perfecţionare a mijloacelor expresive, pentru a ne situa alături de toatepopoarele civilizate ale lumii.Confirmarea limbii române ca limbă literară în Republica Moldovanu lezează cu nimic sentimentul general uman şi conştiinţa naţională alevorbitorilor, deoarece la formarea şi dezvoltarea limbii române literare –alături de scriitorii şi oamenii de cultură munteni şi ardeleni – au contribuitîn mod substanţial, cum am arătat mai sus, şi cei moldoveni, inclusiv ceioriginari din Basarabia (A. Donici, Al. Russo, B. P. Hasdeu, A. Mateevici,C. Stere ş.a.). Afară de aceasta, rămâne în vigoare forma vie a graiurilormoldoveneşti, dar fără acele denaturări care i s-au atribuit în mod dăunătorîn diverse perioade.

74limba RomânăDacă tindem să mergem pe calea progresului economic, social,politic, tehnico-ştiinţific, cultural, e cazul să milităm şi pentru mijloacede exprimare adecvate, pentru o limbă care să corespundă epocii încare trăim, numind această limbă cu numele ei adevărat. Să nu ne ascundemdupă deget, ci să privim realitatea în mod cinstit, aşa cum este. Evorba şi de o îmbinare fericită a formei denominative cu cea a conţinutului,doar nimeni nu se mai îndoieşte acum că în estul Europei nu există decâto singură limbă romanică.La sfârşitul acestei comunicări aş dori să amintesc un fapt din trecutulistoric îndepărtat. A fost întrebat odată Alexandru Macedon cum de a supusel toată lumea cunoscută pe acele timpuri, nimeni până atunci nereuşind săfacă acest lucru. Împăratul a răspuns: „Avut-am patru ajutoare cu mine: unul– cuvântul dulce; altul – mâna întinsă prieteneşte; altul – judecata dreaptă;altul – iertarea celor greşiţi. Cu aceste ajutoare am supus toată lumea”.Noi astăzi nu vrem să cucerim lumea, dar ca să ne înţelegem – noiînde noi – suntem în stare? Să cugetăm cu toată înţelepciunea. Dacătoţi, cum declarăm în ultimul timp, recunoaştem unitatea limbii, trebuie sămărturisim şi unitatea denumirii ei, cum apare ea în toate statele unde arecirculaţie această limbă (România, Republica Moldova, Ucraina, Rusia,Serbia, Bulgaria, S.U.A. etc.). Este o denumire absolut justificată ştiinţific,pe care a acceptat-o o lume întreagă, denumire precisă, corectă, durabilă– limba română.Reformularea cuvenită a Articolului 13 din Constituţie va servi dreptchezăşie pentru însuşirea unei limbi literare (scrise şi orale) în formele cerutede normele respective cu toată terminologia ştiinţifică, tehnică, culturală,adecvată exigenţelor contemporaneităţii.Limba Română,nr. 4 (22), 1995, p. 10-19.

Addenda 85ŞEDINŢA LĂRGITĂ A PREZIDIULUIACADEMIEI DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVAPENTRU DISCUTAREAŞI APROBAREA RĂSPUNSULUI SOLICITATDE PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVAPe data de 9 septembrie a.c. Prezidiul A.Ş.M s-a întrunit într-o şedinţălărgită cu participarea membrilor Academiei – specialişti în domeniu, a directorilorde institute şi a mai multor şefi de servicii de la Secţia de Organizare.Pe ordinea de zi a figurat o singură problemă – examinarea variantelorde răspuns ale A.Ş.M. la Hotărârea Parlamentului „Cu privire la necesitateaabordării ştiinţifice a istoriei şi folosirii glotonimului „limba moldovenească”din 28 iulie 1994, pregătite de membrii Academiei care activează în domeniulfilologiei (Silviu Berejan, Nicolae Bileţchi, Anatol Ciobanu, HaralambieCorbu, Nicolae Corlăteanu).În cuvântul său de deschidere preşedintele A.Ş.M. dl acad. Andrei Andrieşa menţionat că nu e nimic neobişnuit în faptul că Parlamentul Republiciis-a adresat Academiei, solicitându-i opinia competentă într-o problemă deştiinţă. Şi nu e vorba că Parlamentul n-ar fi fost informat asupra opiniei specialiştilorde la Institutul de Lingvistică şi a unor prestigioase foruri ştiinţificecu privire la limba vorbită în Republica Moldova. Hotărârea Parlamentului dea solicita opinia Academiei în problema dată îşi găseşte explicaţie în faptulcă unele aspecte ale problemei necesită precizări suplimentare.Pentru a onora solicitarea Parlamentului şi a formula un răspunscompetent, a menţionat dl A. Andrieş, au fost convocaţi filologii-membri aiAcademiei, care au elaborat şi au prezentat Prezidiului A.Ş.M. spre discutareşi aprobare trei variante de răspuns.În continuare academicianul coordonator al Secţiei de Ştiinţe Umanisticedl Silviu Berejan a făcut o retrospectivă a problemei, încadrând-oîn contextul larg al evoluţiei lucrurilor în ultima jumătate de secol. Mai întâi,acad. S. Berejan a atras atenţia celor prezenţi asupra consecinţelor nefastepentru ştiinţa Republicii Moldova pe care le-ar implica acceptarea perimatuluiglotonim „limba moldovenească” pus din nou în circulaţie de actualulParlament. În felul acesta lingvistica din Republica Moldova ar fi aruncatăcu cel puţin cincizeci de ani în urmă, revenindu-se astăzi la o stare de lucruride mult depăşită sub toate aspectele. Suntem puşi, a menţionat raportorul,în situaţia de a demonstra, pentru a câta oară, adevăruri ştiinţifice binecunoscute, devenite axiomatice, precum sublinia recent şi membrul titularReprodus din Limba Română, nr. 4 (16), 1994, p. 4-10.

86limba Românăal A.Ş.M. scriitorul Ion Druţă. De aceea, a precizat dl Silviu Berejan, „nu voiprezenta un raport propriu-zis de elucidare a esenţelor, – cu atât mai multcu cât toţi membrii Prezidiului A.Ş.M. cunosc problema fie din materialeleprezentate astăzi, fie din cele publicate în presă –, ci voi expune doar niştedate suplimentare care vor contribui, sper, la luarea unei decizii juste”.Problema limbii a fost discutată în Republică la mai multe foruri speciale.Mai întâi de toate, a fost o conferinţă la Chişinău în 1951, la cares-au pus bazele cercetării ştiinţifice adecvate a limbii utilizate în Moldova.La această conferinţă, în raportul acad. V. Şişmariov, s-a vorbit despre unitatealimbii standard, adică a limbii literare folosite în Republica Moldova şiîn România. Mai târziu, problema unităţii limbii a fost reluată în 1967, 1972,1988, 1989, 1990,1991,1992, 1993, 1994. Cu toate acestea, în prezent s-acreat o anume situaţie în ceea ce priveşte denumirea ei.Apare ideea că: „Da, limba e una, dar e vorba, în cazul nostru, dedenumire. Iar denumirea ce-i? E pur şi simplu o etichetă”. Or, lucrurile nusunt atât de simple, pentru că denumirea fixată actualmente în Constituţieva atrage după sine urmări dezastruoase de lungă durată pentru întreaganoastră cultură. Acest lucru este incontestabil. Putem spune chiar că deja sefac simţite anumite presiuni, deschise şi foarte agresive. În ceea ce priveştefolosirea termenului de limba română, care este singurul termen admispentru limba literară atât de la noi, cât şi din România. Altă denumire nupoate fi, precum nici altă limbă nu s-a constituit, nimeni n-a format-o, nimenin-a ajuns să ridice la nivel de limbă a culturii vorbirea (care are particularităţispecifice reale) din Republica Moldova şi din Moldova de dincolo de Prut,vorbire care se încadrează în subdialectul moldovenesc, ce nu se terminăla Prut, nu se termină nici chiar la Carpaţi, căci, sub aspectul ariei sale derăspândire, idiomul romanic oriental are două mari ramuri: cea munteneascăşi cea moldovenească. Cea moldovenească cuprinde Republica Moldova,Moldova de până la Carpaţi, dar şi Bucovina, şi Nordul Transilvaniei, şiMaramureşul, şi alte regiuni care merg până aproape de graniţa de vest aRomâniei. Ramura muntenească cuprinde Muntenia, dar şi Sudul Moldoveiistorice, Sudul Transilvaniei, Oltenia, Dobrogea.Deci nu ne putem opri la Prut, oricât am vrea. Iar limba de cultură,care s-a format pe baza tuturor graiurilor de pe teritoriul locuit de populaţiaromanizată, a cuprins toate particularităţile esenţiale ale tuturor acestorgraiuri, şi în primul rând ale celor două mari ramuri de care am vorbit. Decinu există o altă limbă literară care s-ar fi statornicit aici, pentru că aceastanu se face într-un an, în zece ani sau chiar în câteva decenii. Istoria a lucratîn decursul secolelor până a ajuns să fie demonstrat şi ştiinţific cunoscutuladevăr că limba română este o limbă unitară, formată pe baza tuturor graiurilorşi subdialectelor din Nordul Dunării în primul rând. Graiurile, limbavorbită, vorbirea regională, locală este tot domeniul nostru; tot noi, lingviştii,care ne ocupăm de limba română, ne ocupăm şi de ele: le înregistrăm, lestudiem pe teren, le valorificăm. Dar nu se poate spune că acesta este

Addenda 85mijlocul de comunicare cultă în Republica Moldova.Consider că materiale au fost multe şi cine a vrut să se documenteze,cine a vrut să cunoască situaţia a avut posibilitatea să-şi satisfacă curiozitatea,chiar dintre cei care nu sunt specialişti şi n-au nevoie de detalii deacest fel; în definitiv, nu e nevoie ca toată lumea să facă lingvistică.În încheiere, a spus dl S. Berejan, consider că toate cele întâmplatecu fixarea glotonimului „limba moldovenească” în Constituţie încap bineîntre două maxime latineşti. Prima: Ignorantia non est argumentum, pentrucă asta o ştiau încă strămoşii noştri (dacă nu ştii, nu ştii, nimeni nute învinuieşte; dar nici argument neştiinţa nu poate fi). Şi a doua: Errarehumanum est, perseverare diabolicum. Or, suntem în faţa faptului când seperseverează anume în eroare.Comunicarea acad. S. Berejan a fost completată de vicepreşedinteleA.Ş.M., acad. Haralambie Corbu, care a menţionat că dacă s-ar procedala un istoric mai aprofundat al problemei discutate, s-ar putea găsi situaţiianalogice în secolul al XIX-lea şi, mai ales, în deceniul al patrulea al secoluluinostru, când în Republica Autonomă Moldovenească s-a revenit la grafialatină, la limba literară, la scriitorii clasici. După cum vedem, a continuatoratorul, în 1951 s-a revenit la aceeaşi problemă, discuţia susţinându-se,fireşte, cu noi argumente şi la nivel. Să nu uităm că lucrurile acestea s-aufăcut în anii când mai trăia Iosif Vissarionovici Stalin şi se ştie bine cu ces-a încheiat perioada anilor 1931-1937.Tendinţa de a promova o limba literară veritabilă, a menţionat dl H.Corbu, a fost dintotdeauna o tendinţă a intelectualităţii, deoarece nu sepoate face cultură într-o limbă provincială, care a rămas la nivelul anului1812. Cu părere de rău, evoluţia firească a limbii la noi a fost stopată,deoarece am fost rupţi de masivul lingvistic românesc. Cu toate acestea,intelectualitatea a încercat în repetate rânduri să depăşească această starede lucruri. Dacă ne referim la situaţia actuală de la noi, observăm că seîncearcă a atribui problemei în discuţie un caracter pur terminologic. Or,lucrurile nu sunt tocmai de aşa natură. Vorba e că terminologia pe carevrem s-o stabilim trebuie să acopere realitatea lingvistică şi să corespundăadevărului ştiinţific. Nu se poate înlocui întregul cu o parte a lui, adică nuse poate substitui limba literară comună cu unul dintre subdialectele ei.Atât în 1932, cât şi în 1952, a continuat domnul vicepreşedinte, eraabsolut clar că Alecsandri, Eminescu, Creangă, recunoscuţi drept clasicişi ai literaturii moldoveneşti, au scris într-o singură limbă. Cu atât mai multastăzi, când avem acces nu numai la piscurile literaturii, ci şi la întreagaliteratură românească, nu mai pot fi discuţii în problema unităţii limbii, precumşi a denumirii ei. Există o singură limbă şi denumirea ei adecvată estelimba română. Dar faptul că o parte a populaţiei din republică se considerămoldoveni, iar limba pe care o vorbesc – moldovenească, ne obligă sădăm dovadă de o anumită înţelegere şi toleranţă. Însă toleranţă nu în ceeace priveşte principiile – în Constituţie trebuie să fie fixată limba română,

86limba Românădeoarece altfel, dacă în Constituţie se va strecura o formulare dubioasă,putem nimeri iarăşi într-o zonă foarte acută. Fixând în Constituţie adevărulaşa cum este, putem să scoatem de pe tapet acest război lingvistic, terminologic,care se duce la noi astăzi.Luând cuvântul în cadrul discuţiilor, dl acad. Vasile Anestiadi şi-aexprimat îngrijorarea în legătură cu faptul că unii jurnalişti, precum şi parlamentari,n-au conştientizat pe deplin seriozitatea problemei discutate.Dacă lingvistica modernă a demonstrat cu probe irefutabile că limba de peambele maluri ale Prutului este una şi aceeaşi şi că denumirea ei adecvatăeste limba română, acest adevăr, fiind axiomatic, trebuie să devină legepentru toată lumea. Ştiinţa trebuie să fie respectată de orice regim politicşi orice putere de stat trebuie să se înconjoare de consilieri inteligenţi, carepledează numai şi numai pentru adevăr. Abandonarea adevărului ştiinţificduce, inevitabil, la deformări de ordin spiritual. De lucrul acesta m-am convinscând lucram ca profesor la Teleneşti în anii 1944, 1945, 1946 şi cândmi s-a pretins să predau limba moldoveneşte, nu româneşte.Referindu-se la declaraţiile mişcării „Pro Moldova”, şi anume la pasajeleîn care i se recomandă conducerii de vârf a Academiei „să meditezeadânc” şi să răspundă: „ Academia de Ştiinţe a cărei ţări ei o reprezintă,din sudoarea cărui popor au răsărit şi se hrănesc împreună cu oastea lor dehabilitaţi şi mai puţin habilitaţi”, oratorul a menţionat că profesionalismul şiprobitatea morală ale acestor consilieri din „Pro Moldova” lasă mult de dorit.Iar în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse lingviştilor că ar fi inconsecvenţi întratarea problemelor discutate astăzi, acad. V. Anestiadi a subliniat în modspecial onestitatea şi marele curaj de care au dat dovadă lingviştii care auîncercat şi în epoca totalitarismului să spună lucrurilor pe nume, dar maiales acum când ne-am debarasat de ideologia sufocantă totalitaristă, audemonstrat onest care este adevărul ştiinţific, pe care noi, dacă suntemoameni de ştiinţă şi dacă ţinem la Academia noastră, avem obligaţia să-lsusţinem şi să-l promovăm, indiferent care ar fi conjunctura politică. Trebuiesă conştientizăm marele pericol pe care îl reprezintă tendinţele actuale de aabandona profesionalismul atât în ştiinţă, cât şi în alte domenii de activitate.Să-l conştientizăm şi să atenţionăm opinia publică asupra acestui pericol.În încheiere dl acad. V. Anestiadi a propus ca Prezidiul A.Ş.M. săadreseze Preşedintelui Republicii următorul apel: „Ţinând cont de axiomeleştiinţifice cu privire la unitatea limbii române şi la denumirea ei, axiomerecunoscute pe plan atât naţional, cât şi internaţional, precum şi de stareasocială tensionată, vă solicităm, domnule Preşedinte al Republicii Moldova,în calitatea Dumneavoastră de garant al tuturor cetăţenilor RepubliciiMoldova, prin decret prezidenţial să suspendaţi Articolul 13 al ConstituţieiR.M. până la legalizarea termenului limba română în Constituţie”.Domnul acad. Sergiu Rădăuţanu s-a declarat întru totul de acord cucele expuse de lingvişti în răspunsul prezentat, menţionând că avem de-aface cu o singură limbă literară, care este limba română. Sunt de acord,

Addenda 85a subliniat dl S. Rădăuţanu, cu cele spuse de dl Anestiadi. Profesorii trebuiesă ştie ce vor preda. S-a creat o situaţie penibilă: generaţia care ieri astudiat şi a susţinut examenul la limba română astăzi nu mai ştie ce obiectva studia în calitate de limbă maternă – limba română sau aşa-zisa limbămoldovenească. Şi noi, şi domnii din Parlament trebuie să înţelegem cedificultate creăm şcolii şi învăţământului în general: pentru că noi discutăm,iar profesorii trebuie să lucreze. În ultimul timp a scăzut atenţia faţă de limbă.Valul acesta de luptă pentru limba literară trebuie folosit pentru a sporiinteresul faţă de limba română, pentru a aprofunda cunoştinţele noastre înmaterie de limbă literară.Academicianul Ilie Untilă consideră că versiunea de răspuns prezentatăde lingvişti este bine gândită şi reflectă întru totul adevărul. Şi dacă avenit vorba de adevăr, a subliniat Domnia sa, s-ar cuveni să-l formulăm cumaximum de claritate şi să ne amintim că anume în 1940, în urma pactuluiMolotov-Ribbentrop şi a ocupaţiei Basarabiei de către sovietici, a fost creatăRepublica Sovietică Socialistă Moldovenească şi a fost impusă oficial „limbamoldovenească”. Acesta e adevărul şi nu avem de ce ne teme a-l spune.Să nu ne închipuim că dacă vom vota „limba moldovenească”, pierzândunedemnitatea, vom obţine liniştea şi pacea pe acest pământ şi liderii dela Tiraspol se vor dezice de ambiţiile lor secesioniste. Dimpotrivă. La oraactuală se pierde, se distruge tot ce a fost câştigat în ultimii ani. Şi noi, caoameni cinstiţi, trebuie să spunem care este realitatea şi să nu ne ascundemde ea ca struţul care-şi bagă capul în nisip. Asta e tragedia neamuluinostru. Dacă vom descrie istoria just, va deveni limpede de unde s-a luat„limba moldovenească” pe acest pământ. Ea n-a fost limbă moldovenească...Doar până în 1812 pe ambele maluri ale Prutului se vorbea una şiaceeaşi limbă. E cel puţin neserios să crezi că după o sută şi cincizeci deani de ocupaţie la noi s-a format o limbă nouă. Vorba e că peste Prut limbaşi-a continuat dezvoltarea ei firească, pe când la noi această dezvoltare afost întrucâtva încetinită.În încheiere acad. Ilie Untilă a declarat că susţine propunerea acad. V.Anestiadi de a adresa Preşedintelui Republicii un apel privind suspendareaArticolului 13 al Constituţiei şi a subliniat în mod special necesitatea de aconştientiza pericolul pe care-l poate aduce perpetuarea stării de lucrurilegiferate astăzi. Nu e vorba de un joc de cuvinte: moldovenesc, românesc...E vorba de nişte consecinţe foarte grave atât pentru copii, elevi, cât şi, maiales, pentru limbă în general, care se poate dezvolta normal doar în mediulei amplu. Chestiunea dată trebuie rezolvată urgent, pentru că începe anulşcolar şi lucrurile nu mai pot fi tărăgănate.Academicianul Gheorghe Ghidirim s-a declarat îngrijorat de soartacopiilor şi a nepoţilor noştri cărora ministrul învăţământului dl Gaugaş le-apromis un dicţionar moldovenesc-românesc (sic!). Situaţia creată, a continuatDomnia sa, se explică prin existenţa a două lucruri: conformismul şiagnosticismul. Încă agnosticul Du Bois-Reymond spunea că Ignoramus et

86limba Românăignorabimus, adică „nu ştim şi nici nu vrem să ştim”. Iată aceasta e situaţiade la noi în momentul de faţă. Dar se cunoaşte şi altceva: în evul mediupapa de la Roma i-a răspuns unui rege din Germania că: Nec regnumnon est supra grammaticos. Deci nici chiar Parlamentul nu poate dominagramatica, adică ştiinţa.Insist ca adevărul să fie primar, să nu iasă că aceasta e doar părerealingviştilor, ci că, bazându-se pe opinia lingviştilor, Prezidiul A.Ş.M. aprobăastăzi versiunea de răspuns la apelul Parlamentului. Şi al doilea lucru,referitor la propunerea dlui acad. Anestiadi de a face un demers către PreşedinteleRepublicii Moldova, care într-adevăr este un garant pentru absoluttoţi locuitorii, indiferent de opţiune politică, confesiune şi aşa mai departe.Menţionez că, dacă nu vom face chestia aceasta, discuţiile în Parlamentpot să dureze la infinit. Dar anul de învăţământ a început deja. De aceearezolvarea acestei probleme trebuie urgentată.Dl academician Mihai Cimpoi a atras atenţia asistenţei asupra inutilităţiiacestor discuţii, deşi, pe de altă parte, există şi o utilitate: e vorba decomunitatea ştiinţifică internaţională şi trebuie să avem obrazul curat înfaţa acestei comunităţi. Academia noastră trebuie să spulbere speculaţiilecare se fac în jurul acestei probleme, demonstrând că noi pledăm pentruadevărul ştiinţific, pentru adevărul istoric. În felul acesta vom curma totce se mai insinuează prin rubricile gazetelor noastre. S-a menţionat dejacă avem de a face cu o axiomă, cu un adevăr axiomatic şi discuţiile înproblema dată sunt absolut de prisos. Bineînţeles, Parlamentul ne poateprovoca şi la alte discuţii „ştiinţifice”, din moment ce se afirmă că cercul are380°, iar triunghiul are patru laturi. Acad. M. Cimpoi şi-a declarat adeziuneala opinia colegilor care au accentuat că sub acest glotonim se ascund maimulte dedesubturi, despre care, de altfel, Domnia sa a scris în Literaturaşi arta şi nu e cazul să le mai repete.Dl academician Mihai Lupaşcu a relatat că problema dată a fostdiscutată în repetate rânduri în Parlament, în diferite comisii, discuţiileînsă nu se purtau pe baze ştiinţifice, ci pornindu-se de la cu totul alte considerente.Faptul că dl P. Lucinschi a venit cu iniţiativa de a solicita opiniaAcademiei trebuie apreciat pozitiv: cine vrea să cunoască adevărul poatesă-l cunoască. Aş mai dori să subliniez, a continuat acad. M. Lupaşcu, cădacă luarea de cuvânt la Radio a marelui scriitor acad. Ion Druţă, precumşi articolul Domniei sale apărut în Moldova suverană ar fi anticipat votareaConstituţiei, atunci faptul ar fi dus la limpezirea şi înţelegerea multor lucruri.Cele întâmplate să ne fie de învăţătură: există încă multe probleme complicate,care se cer rezolvate, şi noi nu trebuie să aşteptăm semnalul desus: ia expuneţi-vă părerea! Noi trebuie să acţionăm cu mai multă promptitudine,să ne expunem opinia cu competenţă şi să demonstrăm astfel căfără ştiinţă astăzi nu poate fi rezolvată nici o problemă. Eu am vorbit nu osingură dată şi în Parlament că ignorarea ştiinţei duce la distrugerea societăţii.Atitudinea mea ca deputat în Parlament faţă de această problemă

Addenda 85a fost una şi aceeaşi – termenii limba moldovenească şi limba românăsunt identici: ei denumesc una şi aceeaşi realitate, una şi aceeaşi limbă.În privinţa denumirii – română sau moldovenească – vreau să spun că omare parte de vină o poartă şi oamenii de ştiinţă. Unii nedoritori ca limbanoastră să fie numită română speculează presupusa lipsă de principialitatea specialiştilor. Ei ne întreabă: ieri spuneaţi una, iar astăzi spuneţi alta, decicând aţi spus, dlor savanţi, adevărul? De aceea trebuie să fim totdeaunaprincipiali până la sfârşit, aşa cum suntem astăzi, şi să nu ne schimbămopiniile o dată cu schimbarea puterii, a partidelor. Partidele vin şi se duc,iar adevărul ştiinţific rămâne.Acad. Dumitru Ghiţu a subliniat în mod deosebit importanţa A.Ş.M. încalitate de consilier colectiv al Parlamentului şi al Guvernului Republicii, deşise întâmplă, şi nu rareori, ca Academia să rămână în urma evenimentelorîn rezolvarea unor probleme de mare importanţă şi actualitate. Astăzi noitrebuie să demonstrăm opiniei publice că ne situăm pe poziţii ştiinţifice, căAcademia este templul unde sălăşluieşte adevărul şi se caută adevărul. Aşvrea să se ştie, a continuat dl acad. Ghiţu, că nu e corect, ba chiar avemde-a face cu un şantaj ascuns, când se admite sau se lansează ideea căcutare sau cutare membru al Prezidiului A.Ş. poate decide soarta limbii.Şi dacă a venit vorba de şantaj în ştiinţă, să ne amintim de situaţia denu demult a lingviştilor care erau forţaţi de C.C.-ul atotştiutor să pună încirculaţie idei străine ştiinţei. Şi nu spuneam noi deseori: mulţumesc ţie,Doamne, că nu sunt lingvist?Bineînţeles, avem toţi păcate, dar acum, când există posibilitatea săscăpăm de ele, să ne spălăm obrazul şi să rămânem cu conştiinţa curată –să nu ratăm această ocazie şi să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum auprocedat lingviştii în răspunsul propus spre discuţie.Acad. Vsevolod Moscalenco a atras atenţia asupra oportunităţii sugestieidlui acad. V. Anestiadi privind necesitatea unor acţiuni eficiente învederea întreruperii acţiunii Articolului 13 al Constituţiei până la legiferareaadevărului ştiinţific, adică existenţa unei singure limbi de cultură şi de o parte,şi de alta a Prutului – limba română. Mai pe larg, mi-am expus părereaîn această problemă şi în presă, a menţionat Domnia sa, de aceea nu voiinsista aici cu argumente.Domnul acad. Teodor Furdui s-a referit la necesitatea de a specificaîn Răspunsul A.Ş.M. către Parlament că acest răspuns reprezintă opiniaAcademiei, adică a tuturor membrilor ei, inclusiv a nespecialiştilor în materiede limbă, dar argumentată şi expusă de specialişti, de persoane competente.La discuţie au luat parte şi alţi membri ai Academiei.Preşedintele A.Ş.M. acad. Andrei Andrieş a formulat o serie de precizărişi sugestii.Mai întâi, în ceea ce priveşte expresia: „limba moldovenească esteidentică cu limba română”. Este o formulare greşită care camuflează ideeaexistenţei a două limbi, a susţinut Domnia sa. Trebuie să spunem clar: avem

86limba Românăde a face cu o singură limbă – limba română, pe care unii, aici în RepublicaMoldova, o numesc şi limbă moldovenească.Alt aspect. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că noi nu ne implicămîn jocuri politice. Răspunsul nostru trebuie să aibă o ţinută academică, săfie expus, precum, de altfel, au şi procedat lingviştii, în termeni ştiinţifici şisusţinut cu argumente ştiinţifice.Ştim cum au procedat parlamentarii, dar suntem obligaţi să ştim de ceau procedat aşa şi nu altfel, să fim în stare să dezvăluim şi cauzele acestuicomportament. Ar fi cel puţin neserios să credem că deputaţii au dorit să nefacă nouă un rău. Se ştie doar că în urma vicisitudinilor de care ne-a făcutparte istoria ne-am ales cu o conştiinţă în multe privinţe deformată şi multeneadevăruri ce ne-au fost cultivate cu insistenţă pe parcursul deceniilor s-auînrădăcinat în conştiinţa multor concetăţeni. De aceea datoria noastră, aoamenilor de ştiinţă, a întregii intelectualităţi este să folosim toate mijloaceleadmise într-o societate civilizată pentru a-i ajuta pe cei ce au avut de suferitde pe urma ideologiei totalitare să revină la starea spirituală normală, lamentalitatea adecvată adevărurilor istorice şi ştiinţifice.În încheierea şedinţei răspunsul prezentat de lingvişti a fost supusvotului. Cei 11 membri ai Prezidiului A.Ş.M., prezenţi la şedinţă: AndreiAndrieş, Vasile Anestiadi, Silviu Berejan, Haralambie Corbu, Dumitru Ghiţu,Gheorghe Ghidirim, Mihai Lupaşcu, Vsevolod Moscalenco, Sergiu Rădăuţanu,Ilie Untilă, Gheorghe Şişcanu (au lipsit, fiind în concediu: NicolaeAndronati şi Andrei Ursu), au votat unanim varianta mai amplă de răspunsal A.Ş.M. la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova din 28 iulie 1994.Pentru conformitate:Ion EŢCU, Tamara RĂILEANU

Addenda 93RĂSPUNS LA SOLICITAREA PARLAMENTULUIREPUBLICII MOLDOVA PRIVIND ISTORIAŞI FOLOSIREA GLOTONIMULUI„LIMBA MOLDOVENEASCĂ”(OPINIA SPECIALIŞTILOR-FILOLOGI AI ACADEMIEI,ACCEPTATĂ LA ŞEDINŢA LĂRGITĂ A PREZIDIULUI A.Ş.M.)În problema limbii literare şi a celei vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,inclusiv a istoriei şi folosirii glotonimului „limba moldovenească”, ştiinţalingvistică s-a pronunţat demult. S-a vorbit la o serie întreagă de întrunirinaţionale şi internaţionale ale lingviştilor. Au fost date publicităţii rezoluţii şideclaraţii speciale. S-au adresat apeluri directe şi Parlamentului RepubliciiMoldova în chestiunea dată cu rugămintea de a ţine cont de adevărul ştiinţific,cunoscut şi recunoscut de toţi cercetătorii în domeniu. A făcut acestlucru şi Academia de Ştiinţe a Moldovei prin Institutul de Lingvistică.La modul generalizat opinia e următoarea.E bine cunoscut faptul că glotonimul limba română a fost moştenitdin latină de la etnonimul romanus „care ţine de Roma”. După opinia luiV. Pârvan, sub influenţa slavă, a înainte de n trece cu timpul în â. Deci,romanus în pronunţare populară a devenit român. Glotonimul limba românească(română) a fost denumirea vorbirii populaţiei romanizate de petot teritoriul celor două mari grupuri dialectale romanice din nordul Dunării– muntenesc şi moldovenesc, păstrându-se aici şi după formarea celor treiprincipate: Transilvania, Muntenia şi Moldova.Deşi în izvoarele istorice medievale se utiliza şi termenul limba moldovenească,cărturarii şi oamenii de cultură ai timpului subînţelegeau prinaceastă denumire un subdialect (grai) al limbii române comune, dându-şiperfect de bine seama de unitatea glotică românească de pe întreg teritoriuldacoromân („Locuitorii Valahiei şi Transilvaniei au aceeaşi limbă ca şimoldovenii...”; „Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastrenu dacică, nici moldovenească, ci românească” (...) – Dimitrie Cantemir;Moldovenii nu întreabă „ştii moldoveneşte?”, ci „ştii româneşte?” – MironCostin).La sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, dar mai ales după unireaprincipatelor de la 1859, pe baza graiurilor vorbite în Moldova, Muntenia şiTransilvania apare şi se consolidează o limbă literară şi o literatură clasicăcomună numită deja şi oficial limbă şi literatură română.Scriitorii clasici (Eminescu, Alecsandri, Russo, Negruzzi, Creangă şiceilalţi, care au fost recunoscuţi ca fiind ai noştri şi luaţi de dincolo de Prut,cu tot cu limbă, fireşte), scriitorii de mai târziu (inclusiv Mateevici), scriitoriicontemporani (începând cu Lupan, continuând cu Druţă şi terminând cuReprodus din Limba Română, nr. 4 (16), 1994, p. 11-13.

94limba Românăcei mai tineri), precum şi oamenii de cultură din celelalte domenii (actori,gazetari, muzicieni, oameni de ştiinţă) au vorbit şi au scris în această limbăliterară unică.Desigur că populaţia autohtonă dintre Prut şi Nistru, după anexarea în1812 a acestui teritoriu de către Rusia ţaristă, a fost ruptă în mare măsurăde procesul de unificare şi statornicire a limbii literare moderne. Aici, confundându-sedenumirea graiului local cu denumirea limbii, a continuat să sefolosească neterminologic şi denumirea „limba moldovenească”.La aceasta au contribuit şi factorii politici. În 1818, prin „Regulamentulorganizării administrative a Basarabiei”, ţarismul declară „limba moldovenească”limbă oficială, alături de limba rusă (de altfel, Rusia ţaristă prin„Regulamentul organic” decretase „limba moldovenească” drept limbăoficială şi în Principatul Moldovei din timpul ocupaţiei acestuia între anii1828 şi 1834). Această situaţie însă a fost păstrată numai până în 1828,când drept limbă oficială este recunoscută din nou doar limba rusă, limbalocalnicilor fiind ulterior scoasă cu totul din uz. Denumirea dată a fost repusăîn circulaţie abia la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX (iarăşi înscopuri pur politice).E bine cunoscută evoluţia politică a teritoriilor din stânga Prutului şia Nistrului după 1917. În 1924 a fost organizată o formaţiune politică cuanumite funcţii formale statale – Republica Autonomă Sovietică SocialistăMoldovenească, iar apoi, în 1940, a fost creată Republica Sovietică SocialistăMoldovenească. În perioada sovietică populaţiei din aceste teritorii îieste impusă oficial denumirea limba moldovenească, care se contrapuneanet limbii române (deşi în perioada 1932-1938 în R.A.S.S.M. au fost introduselimba şi literatura română şi alfabetul latin, acţiune calificată ulteriorca o greşeală politică).Deci contrapunerea care se făcea până nu demult se baza pe considerentede ordin politic, care nu aveau nici un suport de natură lingvistică,situaţie la care nu se mai poate reveni astăzi. Prin urmare, denumirealimbii literare unice, de care ne folosim cu toţii în prezent, trebuie să fiecea adecvată, adică română.Denumirea „moldovenesc”, „moldovenească” o poartă vorbirea popularăorală folosită în Moldova (de pe ambele maluri ale Prutului şi aleNistrului), vorbire care are reale trăsături specifice (ce n-au intrat însă înlimba literară) în comparaţie cu vorbirea din alte regiuni ale spaţiului dunăreano-carpato-nistreanlocuit de populaţia romanizată de pe aceste teritorii.Dar ea este doar una din varietăţile întregului glotic ce poartă denumireagenerică „limba română”. În virtutea acestui fapt, denumirea unei varietăţinu poate fi dată întregului în totalitatea sa (căci fiecare varietate se includeîn întreg, ca o parte indispensabilă a lui). Cu atât mai mult cu cât pe bazadiferitelor varietăţi ale întregului s-a constituit o limbă de cultură (limba literară),una singură – limba română. În această calitate ea a fost consfinţităprin tradiţii îndelungate fixate într-un corpus solid de monumente scrise,deservind cultura comună a tuturor purtătorilor acestor varietăţi (inclusiv aivarietăţii moldoveneşti, care nu are şi nu a avut niciodată o altă formă demanifestare literară bazată pe graiul moldovenesc).Deci în Republica Moldova se poate vorbi despre graiul moldovenesc.

Addenda 93Moldovenească poate fi numită vorbirea orală (dialectală) de aici. Se poatereleva specificul moldovenesc al limbii române vorbite în Moldova istorică.Dar nu se poate vorbi despre o „limbă” moldovenească literară, scrisă, decultură. Substituirea termenilor nu poate fi acceptată chiar dacă o partedin populaţie, în virtutea unor tradiţii specifice locale, a întrebuinţat şi maiîntrebuinţează încă, neterminologic, glotonimul „limba moldovenească”.A legifera astăzi faptul perimat că ar exista o limbă literară moldoveneascădeosebită de limba română literară comună înseamnă a legifera unneadevăr evident, şi noi, reprezentanţii ştiinţei academice, nu avem dreptulmoral să susţinem acest neadevăr.Aşadar, limba literară (şi în primul rând cea scrisă), utilizată în ultimeledecenii în Republica Moldova, ca şi cea în care au scris toţi înaintaşii noştri,este limba română. Aceasta o demonstrează cu toată evidenţa orice scrierede-a noastră. Cu specificul dialectal moldovenesc n-a scris şi nu scrienimeni în Republica Moldova.Toţi au scris şi scriu şi în prezent respectând întru totul normele limbiiliterare comune (alte norme literare noi nu avem, ele nu există pur şi simplu).Nerespectarea acestor norme şi acceptarea normelor graiului moldovenescprin ridicarea lui la rangul de limbă înseamnă renunţarea imediată la toatătradiţia scrisă (literară şi ştiinţifică) şi în primul rând la toţi scriitorii clasici(inclusiv la Eminescu – „cel mai mare poet al românilor”, „Luceafărul poezieiromâneşti”, şi la Creangă – cel mai moldovean dintre scriitorii români,dar care a făcut manuale de limba română, nu de moldovenească), ca şila Mateevici, care au scris cu toţii în limba literară comună, numită de eiînşişi română. Sub acest raport azi nu mai poate fi separat Eminescu deCoşbuc, Caragiale de Alecsandri, Sadoveanu de Rebreanu, Mateevici deBolintineanu ş.a.m.d.Istoria ne demonstrează printr-o mulţime de fapte reale că nu întotdeaunadenumirea limbii coincide cu denumirea statului. În cazul RepubliciiMoldova au fost multe premise şi argumente care au condus laproclamarea statului moldovenesc independent (deşi era bine cunoscutăcomunitatea de limbă cu România). Existenţa acestui nou stat n-o pune laîndoială nici o ţară din lume, inclusiv România. Iată de ce nici din punct devedere politic astăzi nu este motivată excluderea din circulaţie a termenuluilimba română. Doar e bine cunoscut faptul că terminologia elaborată peparcursul timpului, fixată şi folosită azi la noi în toate actele oficiale, chiarşi în noua Constituţie, în documentele guvernamentale şi administrative, îneconomie, inclusiv în industrie şi, desigur, în ştiinţă, este parte componentăinalienabilă a limbii române literare. Fără utilizarea acestei terminologii nupoate exista şi prospera o societate modernă, civilizată şi nu poate fi scrisănici o lucrare ştiinţifică.Convingerea noastră este, de aceea, ca Articolul 13 din Constituţiesă fie revăzut în conformitate cu adevărul ştiinţific, urmând a fi formulatîn felul următor: „LIMBA DE STAT(OFICIALĂ) A REPUBLICII MOLDOVAESTE LIMBA ROMÂNĂ”.

96limba RomânăAUTORISilviu BEREJAN, lingvist, membru titular al A.Ş.M., cercetător ştiinţificprincipal, Institutul de Lingvistică al A.Ş.M.; doctor habilitat în filologie, profesoruniversitar; membru al colegiului de redacţie al revistei Limba Română.Mihail Gh. CIBOTARU, scriitor şi publicist, ex-ministru al culturii dinRepublica Moldova.Anatol CIOBANU, doctor habilitat în filologie, profesor universitar,şeful Catedrei de Limba Română, Lingvistică Generală şi Romanică aFacultăţii de Litere, U.S.M.; membru corespondent al A.Ş.M.; membru alcolegiului de redacţie al revistei Limba Română.Ion CIOCANU, critic şi istoric literar, membru al Consiliului de conducereal Uniunii Scriitorilor din Moldova, doctor habilitat în filologie, cercetătorştiinţific superior, Institutul de Literatură şi Folclor al A.Ş.M.; membrual colegiilor de redacţie ale revistelor Limba Română şi Viaţa Basarabiei.Victor CIRIMPEI, folclorist, doctor în filologie, cercetător ştiinţific coordonator,Institutul de Literatură şi Folclor al A.Ş.M.Lidia COLESNIC-CODREANCA, scriitoare, doctor în filologie, U.S.M.Irina CONDREA, conferenţiar, doctor în filologie, decan al Facultăţiide Litere, U.S.M.Nicolae CORLĂTEANU, lingvist, membru titular al A.Ş.M., cercetătorştiinţific principal, Institutul de Lingvistică al A.Ş.M.; profesor universitar;membru al colegiului de redacţie al revistei Limba Română.Maria COSNICEANU, doctor în filologie, Institutul de Lingvistică alA.Ş.M.Teodor COTELNIC, lingvist, doctor habilitat în filologie, profesoruniversitar, Facultatea de Limbi Străine, U.P.S. „Ion Creangă” din Chişinău.Ion EŢCU, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, U.C.C.M.Nicolae MĂTCAŞ, doctor în filologie, profesor universitar; Expertsuperior la Direcţia Generală pentru Integrarea Europeană şi Relaţii Internaţionale,compartimentul Românii de Pretutindeni, Ministerul Educaţiei şiCercetării din România; membru al colegiului de redacţie al revistei LimbaRomână.Ion MELNICIUC, doctor în filologie, conferenţiar la Catedra de LimbaRomână, Lingvistică Generală şi Romanică a Facultăţii de Litere, U.S.M.;membru al colegiului de redacţie al revistei Limba Română.Vladimir ZAGAEVSCHI, doctor în filologie, conferenţiar la CatedraLimba Română, Lingvistică Generală şi Romanică a Facultăţii de Litere,U.S.M.