PDF - Limba Romana

Nicolae Corlăteanu – 90 15şi de credinţă, de apartenenţă launul şi acelaşi popor, la una şiaceeaşi entitate naţională” (Veziinterviul din revista Limba română,1995, nr. 1, p. 50).Că cele spuse reflectă adevărul,ne convingem citind lucrărileacademicianului N. Corlăteanu publicatedupă 1990, când, în sfârşit,în republică s-a instaurat libertateacugetului şi a cuvântului, când oameniide ştiinţă, inclusiv cei din domeniulştiinţelor umaniste, pot săspună adevărul fără a se teme derepercusiuni de ordin administrativşi disciplinar. Din mai multe studii,articole şi interviuri ale savantuluiomagiat, apărute în RepublicaMoldova şi în România, reiese câtse poate de clar că în estul Europeiexistă o singură limbă romanică –limba română, că această limbă ea românilor de pretutindeni. Pentruo mai amplă documentare veziinterviul profesorului Corlăteanupublicat în nr. 1, 1995 al revisteiLimba Română, din care se poatededuce atitudinea omagiatului faţăde sterila dispută ce mai continuăîn republica noastră referitor la aşazisalimbă „moldovenească”.Cu permisiunea cititorului, voievidenţia (din respectivul dialog)câteva gânduri actuale şi deosebitde relevante pentru modus-ul cogitandişi poziţia civică a lingvistuluiN. Corlăteanu: 1) „Cred că atribuireadenumirii de limbă românăpentru noţiunea de limbă literarăîn Republica Moldova nu ştirbeştecu nimic autoritatea şi nici demnitateanimănui (subl. n. – A.C.). Eaare însă avantajul că prin aceastărecunoaştere avem tot dreptul dea folosi întreaga moştenire clasicăliterară şi lingvistică de pe întregspaţiul est-romanic, se creează posibilitateade a pătrunde mai lesneşi mai adânc în contextul generaleuropean în care limba românănu este în nici un chip pusă la îndoială(subl. n. – A.C.)” (p. 49-50).La aceste adevăruri axiomatice nuse cer nici un fel de comentarii. 2)„Trebuie să înţelegem cu toţii, odatăşi pentru totdeauna: încercărileîntreprinse în perioada sovieticăde a crea o nouă limbă romanică,diferită de română, n-au dat nici unfel de rezultate” (subl. n. – A.C.)(Tot acolo).Anume pe timpul regimuluitotalitar se făceau tentative de „afonda” teoretic existenţa unei limbimoldoveneşti. După cum se ştie,ele s-au terminat cu un total eşec.La acest joc pueril de-a ştiinţa aurenunţat, până la urmă, lingviştii deprestigiu – academicienii româniAl. Graur şi Ion Coteanu, membrulcorespondent al A.Ş. din RusiaRuben Budagov, profesorul universitarmoscovit Samuil Bernştein,academicianul şi profesorul universitardin Sankt Petersburg RaimundPjotrowski ş.a. Spre marele nostruregret, această evoluţie firească,această deschidere spre adevărulştiinţific privind istoria neamuluişi a limbii, evenimentele din anii1988-1994 i-au lăsat indiferenţi peunii politicieni, care continuă săpromoveze (şi să impună prin legileadoptate) dogmele vechi, respinsede argumentul ştiinţific. Politica nuar trebui să se amestece în ştiinţă,