PDF - Limba Romana

42Vladimir ZAGAEVSCHIFONETICA PENTRULINGVIŞTIŞI LINGVIŞTIIDESPRE FONETICĂOmagiu academicianuluiNicolae Corlăteanu la 90 de aniAcademicianul Nicolae Corlăteanueste un filolog de tip hasdeian.Mai aproape de suflet i-au fost,desigur, lexicologia şi lexicografia,dar a făcut cercetări serioase şi înalte domenii ale lingvisticii, inclusivîn fonetică, o ştiinţă aridă, la primavedere, dar foarte importantăpentru investigaţiile lingvistice înspecial şi pentru cele filologiceîn general (de exemplu: studiultextelor vechi, poetica, versificaţiaş.a.). Căci, după cum susţine, pebună dreptate, Iosif Popovici (1876-1928), primul specialist român înfonetica experimentală, „filologiefără fonetică nu există şi nici nuse poate concepe” [12, p. 5]. Îndomeniul foneticii Nicolae Corlăteanua publicat două manuale:Fonetica limbii moldoveneştiliterare contemporane [4, 232 p.]şi Fonetica [6, 272 p., în colaborarecu subsemnatul], monografia Issledovanijenarodnoj latyni i jejootnošenij s romanskimi jazykami(Moskva, Nauka, 1974, p. 128-160),unde sunt analizate o serie departicularităţi ale sistemului foneticlimba Românăal latinei populare (accentul, consonantismul,vocalismul), şi maimulte studii şi articole, cum ar fi:Începuturile scrisului în limba moldovenească,Valoarea morfologicăa alternanţei fonetice, Chestiuni defonetică în interpretare eminescianăş.a., apărute în culegeri colective,reviste, ziare.Acad. Nicolae Corlăteanu afost şi fonetist. Domnia sa nu puteasă neglijeze fonetica, aceastăpiatră de temelie a tuturor ştiinţelorlingvistice, pentru că, după cumsusţinea şi Sextil Puşcariu, „fonetica,[ştiinţa] care studiază mecanismulrostirii, formează un capitolimportant al lingvisticii” [14, p. 45].Iar reputatul lingvist rus, profesorla Universitatea „M. V. Lomonosov”din Moscova, R. A. Budagov (1910-2001), precizează: „Sunetele vorbiriireprezintă nu numai nişte unităţilingvistice aparte, ci şi un mod deexistenţă a oricărei limbi” [2, p. 160].Cândva, la o altă aniversare aprofesorului nostru, a „învăţătoruluiînvăţătorilor” din spaţiul pruto-nistrean,evocam această pasiune aD-sale pentru fonetică, comparândocu cea a marilor lingvişti, care,de regulă, au fost şi buni fonetişti.Mă refeream atunci, întâi de toate,la personalităţile lingvisticii româneS. Puşcariu, Al. Rosetti, I.Iordan, Em. Petrovici ş.a. Pentrucă, spuneam atunci, tocmai prin cunoştinţelede fonetică investigaţiilelor în diferite domenii ale lingvisticiiau devenit mai valoroase şi maiimportante. Anume cunoştinţelede fonetică îi ajutau să răstoarnebrazdă mai adâncă în cercetările de