PDF - Limba Romana

16ed. II, 1967).6. Probleme de gramatică, înspecial cele de morfologie, cum arfi Categoria gramaticală a cazului lasubstantive (1955), Problema studieriisubstantivelor din „Poveştile” luiI. Creangă (1959), Perfectul simplula Ion Creangă (1965), Valoareamorfologică a alternanţei fonetice(1978), Derivatologia (1997) etc.7. Scriitorul şi limba lui;contribuţia scriitorilor clasicişi contemporani la dezvoltarealimbii literare. Familiarizat încădin anii de liceu cu creaţia marilorclasici, N. Corlăteanu a propagatopera acestora întreaga sa viaţă,analizând moştenirea literară alui Al. Russo, V. Alecsandri, M.Eminescu, I. Creangă ş.a., ultimulrămânând o adevărată pasiune acercetătorului. Acad. N. Corlăteanui-a consacrat zeci de articole, inclusivmonografia, devenită şi tezăde doctor habilitat, Studiu asuprasistemului lexical moldovenescdin anii 1870-1890 (Contribuţia luiIon Creangă şi a altor scriitori lavalorificarea stilistică a vocabularuluicontemporan) (1964). În cele500 de pagini ale cercetării autorulabordează, cu lux de amănunte,probleme generale de metodologie,cum ar fi: conceptul de limbă literară;formarea limbii literare române(controverse); principalele ei etapede dezvoltare; căile de îmbogăţirea lexicului; problema dezvoltăriistilurilor limbii literare; coraportuldintre limba comună naţională,limba literară, limba literaturii artisticeşi limba scriitorului; contribuţiascriitorilor clasici la dezvoltarealimba Românălimbii literare; particularităţile lexicofrazeologiceşi stilistice ale părţilorde vorbire (substantivul, adjectivul,verbul, articolul, conjuncţia, particula,interjecţia şi onomatopeele)în opera lui I. Creangă.Monografia impresioneazăprin profunzimea tratării problemelorabordate, prin cunoştinţeleautorului în domeniul istorieiliteraturii române şi a celei universale,prin caracterul ei instructiv,înscriindu-se în istoria filologieiromanice ca o contribuţie importantăla măreaţa şi nobila operăde valorificare a moştenirii clasice.Despre alţi scriitori: Alecsandri(1968), Farmecul cuvântului – Al.Russo (1969), Problema limbii înconcepţia lui Alecu Russo (1975), V.Alecsandri şi limba literară (1978),D. Cantemir şi limba literară (1981),Despre limba operei lui Andrei Lupan(1982), Scriitorul în faţa limbiiliterare (1985), Creaţia scriitorilormoldoveni în şcoală (1985), PoetaMagda Isanos (1991).8. Cultivarea limbii. Un meritincontestabil al acad. N. Corlăteanurezidă în faptul că la începutul anilor’60, când poluarea limbii noastreera în toi, practic, funcţiile ei socialese reduseseră la minimum(ele fiind preluate de limba „frateluimai mare”), apar concomitentdouă articole Cultivarea limbii şiproblemele ei actuale şi Ce estecultivarea limbii? – ambele în 1961.N. Corlăteanu, pe de o parte, a datalarma, arătând că am ajuns pemalul prăpastiei, iar, pe de altă parte,a îndemnat pe tinerii cercetători(savanţi, pedagogi, ziarişti, artişti,